Cultura de ardei gras în sere/solarii este o cultură anuală, cu ciclu lung de producție și din acest motiv trebuie avută în vedere o grijă deosebită în prima parte de dezvoltare a plantelor (în special până la primele recoltări).
Răsadurile
Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.
Pentru obținerea răsadului de ardei este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare a plăntuțelor – răsadniță incalzita deoarece semanarea are loc iarna.
Un rasad de ardei gras de bună calitate necesar pentru o cultură anuală trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:
Răsadurile
Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.
Pentru obținerea răsadului de ardei este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare a plăntuțelor – răsadniță incalzita deoarece semanarea are loc iarna.
Un rasad de ardei gras de bună calitate necesar pentru o cultură anuală trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:
1.Să aibă vârsta cuprinsa între 60-80 zile;
2.Să se vadă butonul floral la internodul 0 (internodul) este internodul de unde tulpina principală începe dezvoltarea pe mai multe brațe);
3.Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;
4.Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
5.Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe timpul vegetației răsadurilor);
6.Să nu prezinte carente de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);
7.Să nu fie etiolate;
8.Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de substrat;
9.Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
10.Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);
11.Să fie călite;
2.Să se vadă butonul floral la internodul 0 (internodul) este internodul de unde tulpina principală începe dezvoltarea pe mai multe brațe);
3.Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;
4.Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
5.Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe timpul vegetației răsadurilor);
6.Să nu prezinte carente de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);
7.Să nu fie etiolate;
8.Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de substrat;
9.Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
10.Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);
11.Să fie călite;
Producerea răsadurilor implica 2 etape tehnologice:
Semănatul care poate sa se facă în 2 moduri:
1.Pe pat germinativ; ( vezi foto 1 )
Rasad de ardei gras produs in rasadnita pe pat germinativ cu substrat de turba
Atenție! Nu ne referim la patul germinativ cald pe gunoi de grajd – aceasta metoda nu este sub nici o forma recomandata pentru obținerea unui răsad profesional, uniform calitativ, iar pierderile economice în cazul în care se utilizează semințe hibrid profesionale sunt foarte mari!
2.În tăvițe alveolare; (vezi foto 2 )
Rasad de ardei produs direct in tavi alveolare mari
Repicatul plăntuțelor din patul germinativ sau celulele alveolare se face în ghivece de plastic;
Repicatul plăntuțelor din patul germinativ sau celulele alveolare se face în ghivece de plastic;
Semănatul
Semănarea ardeiului gras are loc în prima jumătate a lunii ianuarie, intre 2-20 ianuarie. În unele regiuni (în bazinul legumicol Matca) semănatul are loc chiar și mai devreme (25-31 decembrie) dar respectivii fermieri dispun de încălzirea solariilor/serelor după plantare și de asemenea tipul constructiv al solariilor dublat de utilizarea celor mai moderne folii profesionale de acoperire a lor le permite plantarea foarte devreme, la începutul lunii martie cu un risc minim de înghețare a ardeilor.
Semănarea ardeiului gras are loc în prima jumătate a lunii ianuarie, intre 2-20 ianuarie. În unele regiuni (în bazinul legumicol Matca) semănatul are loc chiar și mai devreme (25-31 decembrie) dar respectivii fermieri dispun de încălzirea solariilor/serelor după plantare și de asemenea tipul constructiv al solariilor dublat de utilizarea celor mai moderne folii profesionale de acoperire a lor le permite plantarea foarte devreme, la începutul lunii martie cu un risc minim de înghețare a ardeilor.
Semănatul se face pe pat germinativ sau în tăvițe alveolare. În ambele cazuri substratul de semănat este reprezentat de turba special tratata pentru optimizarea EC-ului și pH-ului și cu adaos de fertilizatori. Condițiile pentru ca un substrat profesional pe baza de turba sa fie utilizat în producerea răsadurilor în prima faza (semănat-repicat) sunt următoarele:
1. pH-ul = 5,5 – 6,5; Verificați întotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins intre aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat!
2. EC-ul (electro-conductivitatea solului sau concentrația în săruri a solului) sa nu fie mai mare de: 1 dS/m, de preferat 0,6-0,8 dS/m;
3. Sa aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor în primele 2 săptămâni;
4. Granulația sa fie cuprinsa intre 0 – 10 mm, recomandata fiind cea intre 0-5mm!
5. Turba sa fie blonda, pt semănat fiind recomandat un amestec de turba blonda și turba neagra;
6. Sa conțină aditivi de umectare; Acești aditivi nu sunt obligatorii însa fara ei va trebui acordata o mai mare grija la irigarea constanta a substratului!
1. pH-ul = 5,5 – 6,5; Verificați întotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins intre aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat!
2. EC-ul (electro-conductivitatea solului sau concentrația în săruri a solului) sa nu fie mai mare de: 1 dS/m, de preferat 0,6-0,8 dS/m;
3. Sa aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor în primele 2 săptămâni;
4. Granulația sa fie cuprinsa intre 0 – 10 mm, recomandata fiind cea intre 0-5mm!
5. Turba sa fie blonda, pt semănat fiind recomandat un amestec de turba blonda și turba neagra;
6. Sa conțină aditivi de umectare; Acești aditivi nu sunt obligatorii însa fara ei va trebui acordata o mai mare grija la irigarea constanta a substratului!
Recomandarea noastră este ca semănatul sa fie făcut doar în substrat profesional pentru semănat (cu specificațiile tehnice de mai sus) fără alte adaosuri. Dacă totuși se utilizează și pământ împreună cu turba, pământul trebuie sa fie de pădure și în nici un caz din exploatații agricole (din sera, gradina proprie sau din câmp).
Utilizarea doar a substratului profesional pe baza de turba pt semănat are o serie de avantaje comparativ cu utilizarea altor substraturi sau amestecuri:
Utilizarea doar a substratului profesional pe baza de turba pt semănat are o serie de avantaje comparativ cu utilizarea altor substraturi sau amestecuri:
Avantaje utilizare substrat profesional de turba,substrat professional:Liber de semințe de iarbă sau insect,liber de boli din complexul“căderea plăntuțelor”,pH și EC optime pentru germinare și dezvoltare a răsadurilor,adaos perfect optimizat de minerale pentru prima parte de dezvoltarea răsadurilor obținerea de răsaduri uniforme ,dezvoltare radiculara bogata.
De asemenea mai merită menționat și faptul ca la operația tehnologica de repicare din patul germinativ pe baza de turba, rădăcinile plăntuțelor nu suferă răni majore datorita granulației foarte mici a turbei și ușurinței desprinderii pe când în cazul în care este utilizat pământul ruperea ramificațiilor radiculare tinere sunt practic inevitabile creând astfel largi porți de intrare pentru boli vasculare după repicare și un stres în plus pentru plăntuțele tinere și fragile.
De asemenea mai merită menționat și faptul ca la operația tehnologica de repicare din patul germinativ pe baza de turba, rădăcinile plăntuțelor nu suferă răni majore datorita granulației foarte mici a turbei și ușurinței desprinderii pe când în cazul în care este utilizat pământul ruperea ramificațiilor radiculare tinere sunt practic inevitabile creând astfel largi porți de intrare pentru boli vasculare după repicare și un stres în plus pentru plăntuțele tinere și fragile.
Parametrii și condițiile necesare unei germinări optime a semințelor de ardei sunt următorii:
1. Temperatura optimă de germinare este cuprinsă intre: 24-26oC. Temperatura de germinare nu trebuie să fie mai mică de 17oC.
2. Umiditatea de 100%
3. Lipsa completa a luminii în primele zile până la răsărire (acoperire cu ziare sau carton din hârtie).
1. Temperatura optimă de germinare este cuprinsă intre: 24-26oC. Temperatura de germinare nu trebuie să fie mai mică de 17oC.
2. Umiditatea de 100%
3. Lipsa completa a luminii în primele zile până la răsărire (acoperire cu ziare sau carton din hârtie).
În cazul în care se utilizează substratul profesional pentru semănat operațiile tehnologice sunt următoarele:
1. Se uda cu apă turba până la umectarea completă;
2. Se trasează rândurile printr-o ușoara apăsare a substratului;
3. Se pun semințele una câte una pe rând;
4. Se acoperă cu un strat fin de substrat de maxim 0,5 cm (nu mai mult deoarece semințele de ardei au mica putere germinativa, o greutate prea mare sau un strat prea mare deasupra întârziind foarte mult răsărirea);
5. Nu se mai uda ulterior semănării – datorita granulației mici a turbei adăugarea ulterioara de apa conduce ori la descoperirea semințelor ori la îngroparea mai adâncă a lor. Și într-un caz și în celalalt răsărirea nu va fi uniforma;
6. Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu rol de reținere cât mai mult timp a umidității de 100% necesare germinării și răsării optime a ardeilor; Atenție!!! Aceasta metoda cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplica numai pentru semănarea ardeilor în timpul iernii când intensitatea soarelui este mica și nu crează probleme ardeilor; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii nu se utilizează sub nici o forma acoperirea cu folie a semințelor deoarece conduce la sufocarea și distrugerea plăntuțelor.
7. Se asigura o temperatura constanta zi/noapte cuprinsa intre 22-26oC dar nu mai mica de 150C ; temperaturile mai mici cuprinse intre 15-180C nu afectează iremediabil ardeii doar întârzie foarte mult germinarea și răsărirea (cu pana la 2 săptămâni).
8. Dacă temperaturile sunt optime după 4-6 zile încep sa apară primele plăntuțe, iar după ce fenomenul de răsărire are loc în masa se înlătura materialele de acoperire pentru a preveni alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.
Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și în cazul semănării în tăvițe alveolare cu mențiunea ca semănarea în ele se face cu câte o singura sămânța în fiecare celula alveolara.
1. Se uda cu apă turba până la umectarea completă;
2. Se trasează rândurile printr-o ușoara apăsare a substratului;
3. Se pun semințele una câte una pe rând;
4. Se acoperă cu un strat fin de substrat de maxim 0,5 cm (nu mai mult deoarece semințele de ardei au mica putere germinativa, o greutate prea mare sau un strat prea mare deasupra întârziind foarte mult răsărirea);
5. Nu se mai uda ulterior semănării – datorita granulației mici a turbei adăugarea ulterioara de apa conduce ori la descoperirea semințelor ori la îngroparea mai adâncă a lor. Și într-un caz și în celalalt răsărirea nu va fi uniforma;
6. Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu rol de reținere cât mai mult timp a umidității de 100% necesare germinării și răsării optime a ardeilor; Atenție!!! Aceasta metoda cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplica numai pentru semănarea ardeilor în timpul iernii când intensitatea soarelui este mica și nu crează probleme ardeilor; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii nu se utilizează sub nici o forma acoperirea cu folie a semințelor deoarece conduce la sufocarea și distrugerea plăntuțelor.
7. Se asigura o temperatura constanta zi/noapte cuprinsa intre 22-26oC dar nu mai mica de 150C ; temperaturile mai mici cuprinse intre 15-180C nu afectează iremediabil ardeii doar întârzie foarte mult germinarea și răsărirea (cu pana la 2 săptămâni).
8. Dacă temperaturile sunt optime după 4-6 zile încep sa apară primele plăntuțe, iar după ce fenomenul de răsărire are loc în masa se înlătura materialele de acoperire pentru a preveni alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.
Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și în cazul semănării în tăvițe alveolare cu mențiunea ca semănarea în ele se face cu câte o singura sămânța în fiecare celula alveolara.
Avantajele utilizării alveolelor pentru semănare fata de patul germinativ sunt:
1.Pot fi lăsate 7-10 zile mai mult pana la repicare (în funcție de numărul de celule/alveola pot fi lăsate chiar mai mult) datorita distantelor intre plante mult mai mari decât în patul germinativ (avantajul care deriva de aici este economia de căldură care se face prin prelungirea timpului petrecut de răsadurile nerepicate în același spațiu mai mic decât spațiul ocupat de răsadurile repicate) ;
2.Rănirea rădăcinilor tinere la operația de repicare este diminuată la minim față de cazul în care plăntuțele sunt luate din patul germinativ unde firele radiculare ale unei plăntuțe s-au întrepătruns cu cele ale vecinelor;
3.Răsadul este mai viguros datorita densității mici intre plante;
4.Uniformitatea răsadurilor este foarte bună;
1.Pot fi lăsate 7-10 zile mai mult pana la repicare (în funcție de numărul de celule/alveola pot fi lăsate chiar mai mult) datorita distantelor intre plante mult mai mari decât în patul germinativ (avantajul care deriva de aici este economia de căldură care se face prin prelungirea timpului petrecut de răsadurile nerepicate în același spațiu mai mic decât spațiul ocupat de răsadurile repicate) ;
2.Rănirea rădăcinilor tinere la operația de repicare este diminuată la minim față de cazul în care plăntuțele sunt luate din patul germinativ unde firele radiculare ale unei plăntuțe s-au întrepătruns cu cele ale vecinelor;
3.Răsadul este mai viguros datorita densității mici intre plante;
4.Uniformitatea răsadurilor este foarte bună;
Această metoda de semănare în tăvițe alveolare are și un dezavantaj, acela că operațiunea de repicare în ghivece va fi un pic mai dificilă, practic va dura mai mult.
După răsărirea completă a plăntuțelor este necesară schimbarea temperaturii constante zi/noapte cu alternanța temperaturii zi/noapte astfel este nevoie ca în timpul zile temperaturile să fie cuprinse între 24-260C, iar noaptea între 18-200C. Această alternanță este necesară pentru dezvoltarea optimă a răsadurilor. O temperatura constantă zi/noapte sau o temperatura mai mare în timpul nopții decât în timpul zilei va duce la o creștere accelerată a tulpinii (tulpină subțire) în dauna masei vegetale reprezentate de frunzulițe, tulpină groasă și volum radicular. De asemenea se urmărește umiditatea substratului care se va iriga constant pe toată perioada până la repicare. O data cu irigarea se pot efectua și fertilizări și tratamente fitosanitare obligatoriu dacă semănatul a fost efectuat în pământ sau amestec cu pământ. Fertilizări se fac în aceasta perioadă cu îngrășăminte minerale cu raport echilibrat NPK (20:20:20), adaos de magneziu și microelemente. Dozele de îngrășăminte sunt foarte mici de 10-20 gr/10 litri de apă (0,1 – 0,2%), în practică se utilizează 1 lingură de îngrășământ NPK (20:20:20) la o găleată de apă. De asemenea pentru o dezvoltare armonioasă a sistemului radicular și rezistența mărită la stresuri a micilor răsaduri se poate utiliza prin udare sau stropire SPRINTENE în doze de 10 ml/10 litri apă. Tratamentele fitosanitare în această perioadă includ un fungicid contra complexului căderii plăntuțelor (pentru evitarea riscului de fitotoxicitate se recomandă Previcur în doză 0,15% - la această doză nu arde vârful sau frunzulițele tinere), un insecticid contra insectelor ce apar imediat se se încălzește spațiul unde se seamănă. Recomandarea noastră ca insecticid pentru prima fază de dezvoltare a răsadurilor este Actara în doză de 0,02% - avantajele utilizării acestui insecticid țin de sistemicitatea totală a sa și foarte important este faptul că planta îl poate lua prin sistemul radicular fiind ușor transportat în vârfurile de creștere protejând plantele eficient și din interior exact în locurile unde sunt cele mai sensibile și unde sunt cel mai adesea atacate de insecte, de asemenea ajuns în vârfurile de creștere Actara induce și un efect de biostimulare a meristemelor de creștere, un avantaj în plus la utilizarea sa în primele faze de dezvoltare. Dacă există riscul apariției de acarieni se recomandă utilizarea unui acaricid de genul Vertimec sau Milbeknock. Unul sau două tratamente fitosanitare preventive până la repicare sunt de ajuns în cazul în care nu se observă apariția simptomelor de boală sau apariția insectelor în răsadniță.
De menționat și de reținut este faptul că dacă producerea răsadurilor se face într-un spațiu utilizat anterior pentru culturile de legume este imperios necesară dezinfecția prealabila a solului și a structurii în primul rând pentru insecte și acarieni! Dezinfecția se poate face cu câteva zile înainte de semănat odată cu încălzirea răsadniței cu un insecticid-acaricid (Talstar de exemplu) prin stropirea solului și a structurii de lemn cu o doza de 2-5 ori mai mare (nu are ce să afecteze), se închide spațiul pentru o seara și/sau o zi apoi se aerisește. Nu uitați să respectați normele și măsurile de securitate (verificați și citiți eticheta înainte de utilizare) atunci când aplicați produse toxice!
De menționat și de reținut este faptul că dacă producerea răsadurilor se face într-un spațiu utilizat anterior pentru culturile de legume este imperios necesară dezinfecția prealabila a solului și a structurii în primul rând pentru insecte și acarieni! Dezinfecția se poate face cu câteva zile înainte de semănat odată cu încălzirea răsadniței cu un insecticid-acaricid (Talstar de exemplu) prin stropirea solului și a structurii de lemn cu o doza de 2-5 ori mai mare (nu are ce să afecteze), se închide spațiul pentru o seara și/sau o zi apoi se aerisește. Nu uitați să respectați normele și măsurile de securitate (verificați și citiți eticheta înainte de utilizare) atunci când aplicați produse toxice!
Repicarea
Perioada cuprinsă între semănat și repicat este de 20-30 zile în funcție de temperatura din răsadniță și substratul utilizat. Practic răsadul este gata de repicat din momentul în care poate fi manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare. De asemenea este bine să aibă 2 frunze adevărate bine dezvoltate și un sistem radicular bine dezvoltat. Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea necorespunzătoare a tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.
Repicarea ardeilor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, închise la culoare, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc foarte mult până la pierderea funcțiile specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive! De asemenea trebuie reținut faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic. Pentru obținerea răsadurilor de ardei pentru sere/solarii sunt recomandate ghivecele rotunde cu diametrul de 9 cm sau 10 cm cu înălțime cât mai mare.
Pot fi utilizate și ghivece pătrate cu dimensiunile de 7x7x8 cm cu condiția ca răsadurile să aibă vârsta mai mică 60 zile. De asemenea mai pot fi utilizate și tăvile alveolare de 28 celule/tăvița, dar trebuie avută mare grijă să nu se întârzie perioada de plantare deoarece plantele vor crește exploziv în înălțime într-un timp foarte scurt.
Substratul utilizat pentru repicare poate fi un amestec de pământ de pădure cu turbă, chiar și cea utilizată la semănat poate fi refolosită. Dacă nu se utilizează turbă pentru îmbunătățirea texturii substratului și se utilizează mraniță de exemplu (metodă utilizată cu succes pe scară largă în marile bazine legumicole); trebuie avută grijă ca aceasta să fie foarte bine descompusă, cu o textură foarte fină, să fie de bovine sau ovine (în nici într-un caz de păsări!!!) și să nu se adauge în cantități exagerate (un raport de 1/4 sau 1/5 nu are efecte negative asupra dezvoltării răsadurilor). Utilizarea gunoiului de grajd care nu este bine descompus ca amestec pentru substratul de răsad conduce la arderea rădăcinilor, la degajarea de amoniac ce îngălbenesc micile plăntuțe și le opresc din creștere. Dacă gunoiul este insuficient descompus există riscul ca imediat după repicare să pice toate răsadurile datorită degajării unei cantități mari de amoniac (degajare indusă de umezirea gunoiului și temperaturile mari) într-un timp foarte scurt. Din aceste motive, pentru evitarea riscurilor cauzate de sursele de gunoi de grajd sau de starea de descompunere se poate utiliza cu succes amestecul de pământ de pădure cu substrat pentru răsaduri.
Imediat după repicare se menține o zi sau două o temperatură constantă zi/noapte de 24-26 grade C pentru reducerea stresului de repicare și reluarea cât mai rapidă a dezvoltării răsadurilor. După aceste 2 zile se revine la alternanța zi/noapte a temperaturilor. Diferența temperaturilor dintre zi și noapte trebuie să fie de 5-7 grade C, cu mențiunea că nu trebuie ca temperaturile înregistrate noaptea sau ziua să scadă sub 7-8 grade C, iar o temperatura mai mare noaptea decât ziua va induce alungirea tulpinilor în dauna dezvoltării vegetative normale.
Pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor se va urmări ca plantele să fie constant udate, fertilizate și tratate contra dăunătorilor. Ca și în cazul semănatului spațiul utilizat pentru repicarea răsadurilor trebuie dezinfectat în același mod. Dezinfecția prealabilă a spațiului reduce foarte mult riscurile apariției unui atac de insecte asupra răsadurilor. Prezența în răsadniță a insectelor (Thrips, musculița albă, musculița neagră), chiar și într-un număr extrem de redus poate provoca pagube uriașe deoarece aceste insecte distrug, prin hrănire, în special vârful de creștere (partea cea mai moale, suculenta și sensibila a plăntuțelor în această faza de dezvoltare) a numeroase răsaduri (răsadurile au o densitate mult mai mare decât plantele de cultură). Cum Thripsul își începe activitatea de hrănire la o temperatura de 8 grade C, indiferent de anotimp, probabilitatea apariției lui în astfel de spații este aproape certă. Din acest motiv recomandăm ca de la prima sau cel târziu la a doua irigare să se utilizeze Actara pentru protecția răsadurilor contra unor astfel de insecte. De asemenea 1-2 tratamente cu Previcur contra căderii plăntuțelor sunt recomandate în această perioadă (10-14 zile de pauză între tratamente). Ca și alternativă la Previcur poate fi utilizat și Topsin sau Folpan contra căderii plăntuțelor dar cu mare atenție să nu se atingă vârfurile sensibile ale răsadurilor deoarece există riscul major ca acestea să fie distruse în urma tratamentului dacă nu este corespunzător efectuat. Dacă există pericolul apariției acarienilor se recomandă și 1-2 tratamente cu acaricide cum ar fi Vertimec sau Milbeknock.
Repicarea ardeilor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, închise la culoare, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc foarte mult până la pierderea funcțiile specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive! De asemenea trebuie reținut faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic. Pentru obținerea răsadurilor de ardei pentru sere/solarii sunt recomandate ghivecele rotunde cu diametrul de 9 cm sau 10 cm cu înălțime cât mai mare.
Pot fi utilizate și ghivece pătrate cu dimensiunile de 7x7x8 cm cu condiția ca răsadurile să aibă vârsta mai mică 60 zile. De asemenea mai pot fi utilizate și tăvile alveolare de 28 celule/tăvița, dar trebuie avută mare grijă să nu se întârzie perioada de plantare deoarece plantele vor crește exploziv în înălțime într-un timp foarte scurt.
Substratul utilizat pentru repicare poate fi un amestec de pământ de pădure cu turbă, chiar și cea utilizată la semănat poate fi refolosită. Dacă nu se utilizează turbă pentru îmbunătățirea texturii substratului și se utilizează mraniță de exemplu (metodă utilizată cu succes pe scară largă în marile bazine legumicole); trebuie avută grijă ca aceasta să fie foarte bine descompusă, cu o textură foarte fină, să fie de bovine sau ovine (în nici într-un caz de păsări!!!) și să nu se adauge în cantități exagerate (un raport de 1/4 sau 1/5 nu are efecte negative asupra dezvoltării răsadurilor). Utilizarea gunoiului de grajd care nu este bine descompus ca amestec pentru substratul de răsad conduce la arderea rădăcinilor, la degajarea de amoniac ce îngălbenesc micile plăntuțe și le opresc din creștere. Dacă gunoiul este insuficient descompus există riscul ca imediat după repicare să pice toate răsadurile datorită degajării unei cantități mari de amoniac (degajare indusă de umezirea gunoiului și temperaturile mari) într-un timp foarte scurt. Din aceste motive, pentru evitarea riscurilor cauzate de sursele de gunoi de grajd sau de starea de descompunere se poate utiliza cu succes amestecul de pământ de pădure cu substrat pentru răsaduri.
Imediat după repicare se menține o zi sau două o temperatură constantă zi/noapte de 24-26 grade C pentru reducerea stresului de repicare și reluarea cât mai rapidă a dezvoltării răsadurilor. După aceste 2 zile se revine la alternanța zi/noapte a temperaturilor. Diferența temperaturilor dintre zi și noapte trebuie să fie de 5-7 grade C, cu mențiunea că nu trebuie ca temperaturile înregistrate noaptea sau ziua să scadă sub 7-8 grade C, iar o temperatura mai mare noaptea decât ziua va induce alungirea tulpinilor în dauna dezvoltării vegetative normale.
Pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor se va urmări ca plantele să fie constant udate, fertilizate și tratate contra dăunătorilor. Ca și în cazul semănatului spațiul utilizat pentru repicarea răsadurilor trebuie dezinfectat în același mod. Dezinfecția prealabilă a spațiului reduce foarte mult riscurile apariției unui atac de insecte asupra răsadurilor. Prezența în răsadniță a insectelor (Thrips, musculița albă, musculița neagră), chiar și într-un număr extrem de redus poate provoca pagube uriașe deoarece aceste insecte distrug, prin hrănire, în special vârful de creștere (partea cea mai moale, suculenta și sensibila a plăntuțelor în această faza de dezvoltare) a numeroase răsaduri (răsadurile au o densitate mult mai mare decât plantele de cultură). Cum Thripsul își începe activitatea de hrănire la o temperatura de 8 grade C, indiferent de anotimp, probabilitatea apariției lui în astfel de spații este aproape certă. Din acest motiv recomandăm ca de la prima sau cel târziu la a doua irigare să se utilizeze Actara pentru protecția răsadurilor contra unor astfel de insecte. De asemenea 1-2 tratamente cu Previcur contra căderii plăntuțelor sunt recomandate în această perioadă (10-14 zile de pauză între tratamente). Ca și alternativă la Previcur poate fi utilizat și Topsin sau Folpan contra căderii plăntuțelor dar cu mare atenție să nu se atingă vârfurile sensibile ale răsadurilor deoarece există riscul major ca acestea să fie distruse în urma tratamentului dacă nu este corespunzător efectuat. Dacă există pericolul apariției acarienilor se recomandă și 1-2 tratamente cu acaricide cum ar fi Vertimec sau Milbeknock.
Aplicarea îngrășămintelor în această perioadă se face constant la fiecare irigare. Ca și fertilizatori se utilizează îngrășăminte minerale NPK echilibrate în aceleași concentrații ca la răsaduri (10-20 g / 10 litri apă). De asemenea pentru o dezvoltare radiculară foarte bună se pot utiliza agronutrienții (îngrășăminte tehnice de ultimă generație) cum ar fi Sprintene 0,1%, Salwax 0,2% și Calciamec/Alcaplant 0,2%. Utilizarea acestor agronutrienți induce dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular, îngroșarea tulpinii, dezvoltarea viguroasă a sistemului vegetativ, scurtarea distanțelor internodale și de asemenea induce o rezistență mărită față de stresuri (frig, secetă, atac de boală, salinitate, etc).
Referitor la condițiile de temperatură din această perioadă (ziua crește, intensitatea luminoasă crește, temperatura de afară crește), în cazul în care se înregistrează peste 35-400C se impune aerisirea ușoară a spațiului în care se află răsadurile.
De asemenea, în cazul în care ghivecele au fost așezate la repicare lipite unele de altele se impune din când în când rărirea lor pentru a evita alungirea în înălțime a răsadurilor. Momentul răririi este atunci când încep să se atingă vârfurile frunzelor adiacente între ele. În bazinul legumicol Matca (dar și în alte zone unde condițiile permit acest lucru) există operația tehnologică de rărire a ardeilor, cu circa 2-3 săptămâni înainte de plantare, de pe paturi jos, direct pe pământ. Această metodă conferă fermierilor câteva avantaje certe: o rărire foarte bună a răsadurilor (frunzele vecine nu se mai ating unele de altele și astfel fiecare plantă beneficiază de o expunere și o cantitate maximă de lumină, grăbind dezvoltarea rapidă), o călire optimă a plantelor înainte de plantare (plantele sunt așezate direct pe sol, luând contact cu noile condițiile de mediu) și în plus se poate lucra mai bine. Desigur această metodă presupune și o atenție sporită față de menținerea temperaturilor optime (sau cel puțin minime de 7 grade C) pentru dezvoltarea ardeilor, din acest motiv această metodă se realizează acolo unde sunt condițiile necesare: sistem de încălzire și folii profesionale de acoperire. Perioada în care ghivecele cu ardei stau pe pământ este de circa 2-3 săptămâni, până se întrunesc condițiile de plantare în pământ. În cazul în care se utilizează această metodă de rărire direct pe pământ, iar ghivecele utilizate nu au fund, rădăcinile răsadurilor vor crește adânc în sol (cu cât perioada este mai lungă cu atât și creșterea lor va fi mai mare) astfel încât la plantare majoritatea acestor fascicule radiculare vor fi complet rupe conducând la un stres enorm pentru plante, iar rănile devin porți de intrare pentru toate bolile de sol, inclusiv nematozi sau viermi sârmă. Această rănire a rădăcinilor la transplantare este principala cauză a îmbolnăvirii plantelor de boli vasculare și infestare cu nematozi și viermi sârmă.
În cazul în care răsadurile cresc în înălțime și nu pot fi plantate există câteva metode de încetinire a creșterii tulpinii: privarea de apă până la limita de ofilire, privarea de căldura (dar numai puțin de 5 gradeC) sau utilizarea retardanților de creștere.
Referitor la condițiile de temperatură din această perioadă (ziua crește, intensitatea luminoasă crește, temperatura de afară crește), în cazul în care se înregistrează peste 35-400C se impune aerisirea ușoară a spațiului în care se află răsadurile.
De asemenea, în cazul în care ghivecele au fost așezate la repicare lipite unele de altele se impune din când în când rărirea lor pentru a evita alungirea în înălțime a răsadurilor. Momentul răririi este atunci când încep să se atingă vârfurile frunzelor adiacente între ele. În bazinul legumicol Matca (dar și în alte zone unde condițiile permit acest lucru) există operația tehnologică de rărire a ardeilor, cu circa 2-3 săptămâni înainte de plantare, de pe paturi jos, direct pe pământ. Această metodă conferă fermierilor câteva avantaje certe: o rărire foarte bună a răsadurilor (frunzele vecine nu se mai ating unele de altele și astfel fiecare plantă beneficiază de o expunere și o cantitate maximă de lumină, grăbind dezvoltarea rapidă), o călire optimă a plantelor înainte de plantare (plantele sunt așezate direct pe sol, luând contact cu noile condițiile de mediu) și în plus se poate lucra mai bine. Desigur această metodă presupune și o atenție sporită față de menținerea temperaturilor optime (sau cel puțin minime de 7 grade C) pentru dezvoltarea ardeilor, din acest motiv această metodă se realizează acolo unde sunt condițiile necesare: sistem de încălzire și folii profesionale de acoperire. Perioada în care ghivecele cu ardei stau pe pământ este de circa 2-3 săptămâni, până se întrunesc condițiile de plantare în pământ. În cazul în care se utilizează această metodă de rărire direct pe pământ, iar ghivecele utilizate nu au fund, rădăcinile răsadurilor vor crește adânc în sol (cu cât perioada este mai lungă cu atât și creșterea lor va fi mai mare) astfel încât la plantare majoritatea acestor fascicule radiculare vor fi complet rupe conducând la un stres enorm pentru plante, iar rănile devin porți de intrare pentru toate bolile de sol, inclusiv nematozi sau viermi sârmă. Această rănire a rădăcinilor la transplantare este principala cauză a îmbolnăvirii plantelor de boli vasculare și infestare cu nematozi și viermi sârmă.
În cazul în care răsadurile cresc în înălțime și nu pot fi plantate există câteva metode de încetinire a creșterii tulpinii: privarea de apă până la limita de ofilire, privarea de căldura (dar numai puțin de 5 gradeC) sau utilizarea retardanților de creștere.
Transplantarea
Înainte cu câteva zile de operația tehnologică de transplantare sunt necesare următoarele:
1. Se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;
2. Se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.
3. Se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare, se instalează sistemul de irigare prin picurare;
4. Înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu se poate face dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomanda cu câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.
5. Dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;
6. Este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare.
1. Se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;
2. Se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.
3. Se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare, se instalează sistemul de irigare prin picurare;
4. Înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu se poate face dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomanda cu câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.
5. Dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;
6. Este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare.
Densitatea la care se plantează ardeii depinde de clima și luminozitatea zonei. Densitatea recomandata pentru plantarea ardeilor în sere/solarii este de 30.000 – 35.000 plante/Ha. Pot fi plantați pe rânduri cu distanta egala intre ele sau cea mai răspândita metoda este pe doua rânduri apropiate (40-60 cm) și doua depărtate (1,0 – 1,2m). Distanta intre plante trebuie sa fie cuprinsa intre 30-40 cm.
Tratamentele fitosanitare :
1. În prima parte de dezvoltare a plantelor (după transplantare) se utilizează fungicide cu cel puțin 2 componente: una de contact și una sistemică. Raționamentul utilizării unor astfel de compuși în perioada menționată este dat de faptul că plantele au un ritm accelerat de dezvoltare vegetativa (creștere rapidă) astfel că în cazul în care se utilizează doar fungicide de contact, puterea de protecție a acestora devine 0 pe țesuturile și organele noi formate, țesuturi și organe care pot fi protejate adecvat de o componentă sistemică. Mai târziu când aparatul foliar este pe deplin dezvoltat, vârfurile sunt rupte în cazul ardeilor cu ciclu scurt, se pot utiliza cu rezultate foarte bune fungicidele de contact;
2. Și în cazul insecticidelor și acaricidelor trebuie alese după același principiu ca în cazul aplicării fungicidelor: sistemic în prima parte de dezvoltare și sistemice/contact în parte a doua;
3. Întotdeauna alternați produsele fitosanitare; încercați să nu utilizați de 2 sau mai multe ori consecutiv aceeași substanță activă; la fiecare aplicare alternați cu substanțe cu moduri de acțiune diferite pentru a nu crea și crește rezistență la pesticide a dăunătorilor. Un produs de protecție a plantelor se poate utiliza de câte ori este recomandat de producător pe parcursul unei culturi cu condiția ca între două utilizări succesive ale aceluiași produs să se utilizeze și alt produs cu alt mod de acțiune;
4. Tratamentele fitosanitare efectuate pentru prevenire și combatere se fac la un interval de 7-10 zile în funcție de presiunea de apariție a bolilor;
5. Nu utilizați mai mult de 3-5 substanțe active (Atenție! 5 substanțe active și nu 5 produse pentru că un produs poate conține și 3 substanțe diferite) la o singură aplicare pentru a nu crea un stres fitotoxic asupra plantelor mai ales când este vorba de substanțe sistemice deoarece planta are un număr limitat de porți de intrare indiferent de numărul substanțelor aplicate, iar creșterea numărului va duce la un blocaj fiziologic al frunzei: fitotoxicitate;
6. Dozele de substanțe active utilizate trebuie să fie calculate în funcție de suprafața tratată și vârsta plantelor și nu în funcție de cantitatea de apă utilizată deoarece aceasta poate să varieze în limite foarte largi datorită diferitelor utilaje cu care se efectuează stropirea (pompe de tip Vermorel, atomizoare, pulverizatoare, etc). De exemplu la ardei începând a treia recoltare se va utiliza strict doza recomandată la suprafață indiferent de cantitatea de apă utilizată;
7. Odată cu tratamentele fitosanitare se pot efectua și fertilizări foliare cu condiția ca substanțele utilizate să fie compatibile.
2. Și în cazul insecticidelor și acaricidelor trebuie alese după același principiu ca în cazul aplicării fungicidelor: sistemic în prima parte de dezvoltare și sistemice/contact în parte a doua;
3. Întotdeauna alternați produsele fitosanitare; încercați să nu utilizați de 2 sau mai multe ori consecutiv aceeași substanță activă; la fiecare aplicare alternați cu substanțe cu moduri de acțiune diferite pentru a nu crea și crește rezistență la pesticide a dăunătorilor. Un produs de protecție a plantelor se poate utiliza de câte ori este recomandat de producător pe parcursul unei culturi cu condiția ca între două utilizări succesive ale aceluiași produs să se utilizeze și alt produs cu alt mod de acțiune;
4. Tratamentele fitosanitare efectuate pentru prevenire și combatere se fac la un interval de 7-10 zile în funcție de presiunea de apariție a bolilor;
5. Nu utilizați mai mult de 3-5 substanțe active (Atenție! 5 substanțe active și nu 5 produse pentru că un produs poate conține și 3 substanțe diferite) la o singură aplicare pentru a nu crea un stres fitotoxic asupra plantelor mai ales când este vorba de substanțe sistemice deoarece planta are un număr limitat de porți de intrare indiferent de numărul substanțelor aplicate, iar creșterea numărului va duce la un blocaj fiziologic al frunzei: fitotoxicitate;
6. Dozele de substanțe active utilizate trebuie să fie calculate în funcție de suprafața tratată și vârsta plantelor și nu în funcție de cantitatea de apă utilizată deoarece aceasta poate să varieze în limite foarte largi datorită diferitelor utilaje cu care se efectuează stropirea (pompe de tip Vermorel, atomizoare, pulverizatoare, etc). De exemplu la ardei începând a treia recoltare se va utiliza strict doza recomandată la suprafață indiferent de cantitatea de apă utilizată;
7. Odată cu tratamentele fitosanitare se pot efectua și fertilizări foliare cu condiția ca substanțele utilizate să fie compatibile.
Conducerea și palisarea plantelor.
Operația de conducere este reprezentată de păstrarea unui număr variabil de brațe (2, 3 sau 4) ce pornesc din tulpina principală dublat de îndepărtarea florilor sau mugurilor florali și lăstarilor de la primele internoduri. În funcție de hibrid numărul de brațe care pornește din tulpina principală poate fi de 2, 3 sau mai multe. Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când numărul de brațe lăsate au fost 2 sau maxim 3. În continuare la următorul internod (porțiunea unde fiecare braț lăsat se bifurcă din nou) se înlătură toate brațele noi lăsându-se doar câte un braț. Această operațiune de înlăturare a noilor brațe se face până la internodiile 2-4 în funcție de hibridul utilizat. În cazul în care hibridul are putere vegetativă mare și generează nelimitat lăstari noi se înlătură până la al 4-lea internod brațele suplimentare, în schimb dacă hibridul generează un număr limitat de lăstari atunci operația de înlăturare a brațelor suplimentare se oprește la al doilea internod. În paralel cu înlăturarea brațelor noi la primele internoduri se înlătură și florile sau mugurii florali cel puțin de la internodul 0, fiind foarte importantă eliminarea sa chiar din faza de mugur floral; lăsarea acestei flori să fructifice va conduce la degenerarea comportamentului fiziologic al plantei prin încetinirea dezvoltării vegetative și concentrarea plantei pe mărirea fructului, de asemenea scade și dezvoltarea radiculară, iar aceste fenomene au consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare a plantei și implicit scăderea semnificativă a productivității pe termen lung.
Palisarea
Palisarea ardeilor se poate face prin 2 metode:
1.Palisarea clasica care se practica și la alte culturi: de tomate, castraveți, etc) în care fiecare tulpina este susținută de o ață pe toată înălțimea; În cazul în care se utilizează acest model de palisare sunt 3 metode de fixare a aței pentru a susține planta: utilizarea unui inel special de prindere a aței și plantei, legarea pur și simplu a atei la baza plantei sau legarea aței de un țăruș care este înfipt în pământ lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă palisarea pe ață se face pentru fiecare braț principal al ardeiului prin răsucirea periodica (functie de ritmul de crestere) a brațelor în jurul aței. Ața utilizată nu trebuie să fie foarte subțire deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub acțiunea propriei sale greutăți. Avantajul acestei metode este obținerea de fructe de o calitate extraordinara, deoarece majoritatea se afla pe tulpinile principale, iar dezavantajele sunt volumul de munca mare pentru a fi date după ață și copilirea periodica a lăstarilor care altfel s-ar rupe, nefiind susținuți suplimentar;
2. Modelul spaniol – în capetele rândurilor se fixează spalieri de care sunt prinse fire de sarma de o parte și de alta a plantelor pentru susținerea lor. Distanta intre sârme este de în jur de 30 cm și se adaugă pe parcursul dezvoltării plantelor. Avantajele acestei metode sunt volumul redus de munca pentru palisare și lăstărire, iar dezavantajul ar fi costul foarte ridicat al realizării infrastructurii de susținere (spalieri, sârme, montare, etc). Modelul nu este sustenabil în condițiile în care în același solar se practică rotația culturilor, pentru tomate sau castraveți fiind necesar un alt tip de palisare.
1.Palisarea clasica care se practica și la alte culturi: de tomate, castraveți, etc) în care fiecare tulpina este susținută de o ață pe toată înălțimea; În cazul în care se utilizează acest model de palisare sunt 3 metode de fixare a aței pentru a susține planta: utilizarea unui inel special de prindere a aței și plantei, legarea pur și simplu a atei la baza plantei sau legarea aței de un țăruș care este înfipt în pământ lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă palisarea pe ață se face pentru fiecare braț principal al ardeiului prin răsucirea periodica (functie de ritmul de crestere) a brațelor în jurul aței. Ața utilizată nu trebuie să fie foarte subțire deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub acțiunea propriei sale greutăți. Avantajul acestei metode este obținerea de fructe de o calitate extraordinara, deoarece majoritatea se afla pe tulpinile principale, iar dezavantajele sunt volumul de munca mare pentru a fi date după ață și copilirea periodica a lăstarilor care altfel s-ar rupe, nefiind susținuți suplimentar;
2. Modelul spaniol – în capetele rândurilor se fixează spalieri de care sunt prinse fire de sarma de o parte și de alta a plantelor pentru susținerea lor. Distanta intre sârme este de în jur de 30 cm și se adaugă pe parcursul dezvoltării plantelor. Avantajele acestei metode sunt volumul redus de munca pentru palisare și lăstărire, iar dezavantajul ar fi costul foarte ridicat al realizării infrastructurii de susținere (spalieri, sârme, montare, etc). Modelul nu este sustenabil în condițiile în care în același solar se practică rotația culturilor, pentru tomate sau castraveți fiind necesar un alt tip de palisare.
Defolierea
Masa vegetativă a plantelor reprezentată de aparatul foliar este foarte importantă deoarece reprezintă fabrica sau bucătăria plantei în care se produc toți compușii necesari dezvoltării noilor țesuturi și organe, creșterii fructelor, etc. Deși este foarte important sa avem un aparat foliar bine dezvoltat pentru a putea susține și hrăni cât mai multe fructe sunt cazuri în care este necesara îndepărtarea unora din frunze – defoliere. Sunt mai multe motive pentru care se recomanda defolierea cum ar fi: ofilirea și uscarea unor frunze datorita cantității insuficiente a luminii care ajunge la ele (acest fenomen se întâmplă des la frunzele bazale), necesitatea unei aerisiri mai puternice la nivelul solului în cazul serelor/solariilor cu umiditate mare. În cazul culturii de ardei gras în sere și solarii este recomandată defolierea până la primul internod după ce s-au finalizat complet recoltările de la primele internoduri. Defolierea ajută foarte mult la aerisirea corespunzătoare a plantelor mai ales în perioadele călduroase.
Polenizarea
Polenizarea ardeilor este recomandată în special în prima parte a ciclului, în primăvară, când datorită condițiilor meteo nefavorabile polenizarea și legarea sunt deficitare cauzând pierderi de producție prin avortarea multor flori și apariția unui procent mare de fructe deformate datorită unui număr mic de semințe fertilizate în fruct. Polenizarea se efectuează cu bondari.
Recoltarea
Recoltarea ardeiului gras cultivat pe ciclu lung în sere și solarii se face la maturitatea comercială care poate să coincidă cu maturitatea biologică (este cazul ardeiului gras roșu care la început este verde închis, iar la coacere este rosu) sau poate să nu fie ajuns la maturitate așa cum este cazul ardeiului gras galben, care este recoltat înainte de coacerea propriu-zisă. Recoltarea se face continuu la circa 7 zile pe tot parcursul ciclului de dezvoltare sau în valuri la 10-14 zile în funcție de caracteristicile genetice ale hibrizilor utilizați. Practicarea unei recoltări cât mai dese conduce la o creștere a producției totale de ardei datorită faptului că imediat după înlăturarea fructelor mari compușii de fotosinteză produși de frunze sunt orientați către fructele mai mici aflate în creștere. De asemenea tot prin practicarea unei recoltări cât mai dese și numărul de fructe legate crește datorită ratei de avort scăzute (lăsarea un timp cât mai lung a fructelor mari pe plantă împiedică transportul unei cantități mari de hrană către flori sau fructe tinere cauzând o rată mare de avort, mai ales în perioadele călduroase și/sau secetoase).
Recoltarea ardeiului gras cultivat pe ciclu lung în sere și solarii se face la maturitatea comercială care poate să coincidă cu maturitatea biologică (este cazul ardeiului gras roșu care la început este verde închis, iar la coacere este rosu) sau poate să nu fie ajuns la maturitate așa cum este cazul ardeiului gras galben, care este recoltat înainte de coacerea propriu-zisă. Recoltarea se face continuu la circa 7 zile pe tot parcursul ciclului de dezvoltare sau în valuri la 10-14 zile în funcție de caracteristicile genetice ale hibrizilor utilizați. Practicarea unei recoltări cât mai dese conduce la o creștere a producției totale de ardei datorită faptului că imediat după înlăturarea fructelor mari compușii de fotosinteză produși de frunze sunt orientați către fructele mai mici aflate în creștere. De asemenea tot prin practicarea unei recoltări cât mai dese și numărul de fructe legate crește datorită ratei de avort scăzute (lăsarea un timp cât mai lung a fructelor mari pe plantă împiedică transportul unei cantități mari de hrană către flori sau fructe tinere cauzând o rată mare de avort, mai ales în perioadele călduroase și/sau secetoase).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna