Tehnologia de crestere, exploatare si hranire a ratelor

Ratele sunt o specie de pasari crescute in mod traditional in aproape toate gospodariile taranesti din Romania. Performantele realizate de aceste specii in gospodaria taraneasca sunt modeste. Totusi ele satisfac pe crescatori in cadrul unor exploatatii menite exclusiv consumului familial. 

In gospodaria taraneasca materialul biologic folosit are o valoare zootehnica foarte slaba, ratele comune romanesti nefiind performante, productiile realizate de ele sunt foarte mici. Productia de oua a acestor rate este foarte redusa, avand un caracter strict sezonier, iar cantitatea de carne obtinuta este foarte mica, respectiv 1,5 kg la rate si 2 kg la ratoi. In comparatie cu aceste rate primitive, neselectionate, rasele ameliorate cu specializare pentru carne, oua sau mixte realizeaza productii de 3 ori mai mari, respectiv 4-4,5 kg/cap la rate si 5-6 kg/cap la ratoi din rasa Pekin, in timp ce ratele din rasa Kaki-Cambell realizeaza productii de oua de 180-220 buc/an.

Deci ca o masura ce trebuie luata in gospodariile taranesti este procurarea de rate din rase specializate, ameliorate si inlocuirea totala a efectivelor de rate comune, primitive si neproductive. Insa nu numai inlocuirea raselor comune este un factor important ci si conditiile de furajare si intretinere corespunzatoare.

Ingrijirea, exploatarea si hranirea ratelor adulte in sistem intensiv

Ratele adulte se mentin in exploatare pentru reproducere, respectiv pentru producerea de oua pentru incubatie. Alegerea ratustelor se face la varsta de 30 de zile, dar acestea pot fi mentinute in aceleasi adaposturi cu bobocii destinati ingrasarii pana la varsta de 60 de zile, fiind supuse aceluiasi regim alimentar si de exploatare. Dupa varsta de 60 de zile ratustele si ratoii destinati pentru reproductie se aleg si se separa in loturi speciale de „tranzitie” in care se mentin inca 30 de zile.

La varsta de 90 de zile se formeaza loturile de tineret de inlocuire a efectivului matca, ce se mentin separat de ratele adulte. Amestecarea loturilor de rate tinere cu cele adulte se face odata cu inceperea ouatului. Ratustele din rasa Kaki-Cambell incep ouatul in jurul varstei de 5-6 luni, cele din rasa Alergatoare Indiana mai devreme la 4-5 luni, iar cele din rasa Pekin la varsta de 6-7 luni.

Intretinerea efectivelor de rate matca se face in adaposturi cu acces la padocuri, dar de dorit si cu acces la apa (bazine piscicole, balti, iazuri). Nu se recomanda folosirea apelor curgatoare pentru cresterea ratelor adulte in sistem semiintensiv deoarece se ajunge la metode de crestere extensiva.

Adaposturile pentru ratele adulte sunt prevazute cu usite cu acces la padoc, amplasate in partea inferioara a peretelui. Hranirea ratelor adulte se face cu hrana uscata, umeda cu cereale macinate, dar si cu suplimente de graunte. Aceste sisteme se pot combina intre ele.

In ceea ce priveste asigurarea necesarului de ratoi pentru buna desfasurare a procesului de reproductie intr-un raport optim raportat la numarul de femele este necesar un numar de 7-8 rate pentru rase usoare si pentru rase grele si semigrele cate 5-6 rate pentru un ratoi.

Ratele se folosesc pentru obtinerea oualor pentru incubatie timp de 3-4 ani femelele si 5 ani masculii. In halele de crestere a ratelor pentru productia de oua trebuie asigurate cuibare pentru ouat, desi ratele au tendinta de a se oua pe jos.

Spre deosebire de celelate specii de pasari care se oua in timpul zilei si in mod deosebit dimineata, ratele se oua in timpul noptii incepand cu orele 2-3. Astfel dimineata la orele 5-6 ouatul este terminat in proportie de 65 %, iar la ora 8 peste 90 % din rate au ouat.

Marele neajuns la aceste specii este ca un numar ridicat de rate (chiar daca exista un numar suficient de cuibare) fac ouale pe jos, in padocuri, pe pardoseala. In cazul exploatarii ratelor cu acces la apa se pot oua in apa. Din aceste considerente strangerea oualor se face dimineata foarte devreme si in continure, din ora in ora, precum si dupa scoaterea ratelor din padocuri.

Primavara in lunile martie-aprilie strangerea oualor se face dimineata devreme inainte de administrarea furajelor dar si dupa aceea. In timpul verii in lunile mai-iunie ouale se aduna dimineata foarte devreme in jurul orei 5 cand se deschid usile si se drumul ratelor in padoc iar mai tarziu dupa ora 8.

Pentru ecloziune se folosesc numai oua curate, ouale murdare se indeparteaza de la ecloziune.

In conditii naturale si obisnuite de productie, ouatul la rate incepe in lunile februarie-martie, prelungindu-se pana in luna iulie.

Spre deosebire de gaina (la care productia este mai mare in primul an de viata), s-a constatat ca la rata productia de oua este mai mare cu 5-10% in al doilea an sau cel putin egala cu cea din primul an.

medic veterinar
Dr. Diana Galatanu

Sursa gazetadeagricultura.info

Motocultoare alegere si parametrii

Orice agricultor pasionat stie ca, pamantul se lucreaza cel mai eficient nu numai atunci cand cunosti niste reguli de baza in acest domeniu, ci si cand ai la dispozitie unelte performante, care sa te ajute sa efectuezi corespunzator toate procedeele necesare unei administrari corecte a terenului detinut. Mai ales pentru cei care detin curte si gradina, implicit o suprafata destul de mare de cultivat, cel mai indicat instrument ce trebuie folosit este motocultorul. Aceasta masina este practic o freza motorizata, care permite in prima instanta maruntirea solurilor, alaturi de o serie de alte procedee agricole indispensabile. Multe motocultoare agricole fie functioneaza cu un sistem de transmisie de tip melc – roata melcata, fie prin lant si curea sau lant si cutie de viteze, insa cele mai performante sunt dispozitivele care lucreaza cu transmisie numai prin cutie de viteze. Daca ati decis ca aveti nevoie de o astfel de unealta si vreti sa cautati cel mai bun motocultor, pentru a-l utiliza corespunzator in gospodarie, va sugeram sa va documentati mai intai cu privire la o serie de criterii de performanta.

Tipologia motorului: conteaza foarte mult in stabilirea consumului si a puterii oferite. In functie de acest parametru, veti putea calcula nu numai costurile de intretinere si alimentare, dar chiar si eficienta, randamentul, suprafetele pe care sunt capabile sa le lucreze cele mai bune motocultoare. Va stau la dispozitie doua optiuni: motorul electric si motorul diesel(cu ardere interna de combustibil). Motocultoarele electrice sunt in mare parte denumite motosape, fiind dependente de o sursa de energie electrica si implicit conditionate ca putere oferita. De obicei, suprafetele pe care acestea sunt capabile sa le administreze sunt mai restranse, iar puterea oferita este exprimata in watti(W).

Motocultorul diesel utilizeaza un motor in 4 timpi, care se alimenteaza cu diverse tipuri de combustibil. Puterea este exprimata in cai putere(CP), unde 1CP este echivalentul a aproximativ 735W. Cu cat mai mare este puterea oferita, cu atat mai mare va fi consumul, insa si randamentul va creste. De asemeni, suprafata ce va putea fi lucrata se va dubla sau tripla fata de cazul motosapelor. Abia aceste modele sunt denumite pe buna dreptate motocultoare sau motocultivatoare, dupa caz.

Tipul: este al doilea aspect asupra caruia trebuie sa directionati aceasta analiza. Din punct de vedere al sistemului de transmisie(modul in care este transformata energia calorica in energie mecanica si transmisa la distributie si freze), aceste masini se diferentiaza in trei mari categorii: hobby, semiprofesionale si profesionale. Bineinteles, cu cat mai avansat este nivelul de utilizare, cu atat mai complex va fi aparatul ales.

Motocultoarele hobby destul de asemanatoare cu motosapele si includ un sistem de transmisie simplu, format din ax cu roata melcata sau din lant/curea pentru transmisie de la motor la distributie. De asemeni, pentru aceste utilaje, de la distributie la freze se utilizeaza lant.

Motocultoarele semiprofesionale utilizeaza ca sistem de transmisie lant si cutie de viteze. Asta inseamna ca pot utiliza ritmuri diferite de lucru, in functie de procedeele indeplinite, fiecare viteza corespunzand altor activitati. In acest caz, puterea oferita este net superioara, aparatul fiind capabil sa tracteze si o remorca de mici dimensiuni, in functie de preferintele la utilizare.

Motocultivatoarele sunt motocultoare profesionale si reprezinta cele mai performante si mai puternice optiuni pe care le gasiti pe piata. Toate modelele utilizeaza transmisie prin ambreiaj de la motor la cutia de viteze.  Aceste utilaje sunt indicate in special pentru lucrul cu soluri grele, dificile si au meritul de a incorpora foarte multe functii, putand fi considerate cele mai versatile masini pentru administrarea terenului. Cele mai multe pareri despre cele mai bune motocultoare profesionale sunt de acord ca, puterea oferita este mult mai ridicata, greutatea este una considerabila, iar costul de achizitie e pe masura facilitatilor oferite.

Latimea frezelor: este distanta maxima pe care o poate acoperi axul cu freze incorporat la o singura trecere. Fiecare motocultor este echipat cu un anumit numar de freze, care au sarcina de a rascoli solul sau de a efectua diverse procedee agricole, dupa caz. Pentru modelele hobby si cele semiprofesionale, aranjamentul cutitelor este unul conventional, ele fiind aliniate pe un ax plasat in partea inferioara a utilajului. In cazul motocultivatoarelor, frezele sunt dispuse hexagonal, astfel incat sa prezinte o mai mare rezistenta la uzura si sa ofere randament sporit. Dispozitivele hobby sunt echipate cu freze a caror latime este cuprinsa intre 80 si 90cm, cele semiprofesionale corespund intervalului 80 – 100cm, iar aparatele profesionale prezinta un ecartament ce poate ajunge in jur de 140cm.

Parametrii de  cultivare: la acest capitol, trebuie aduse in discutie adancimea de lucru si capacitatea de acoperire a suprafetelor, deoarece ele constituie niste indicatori des mentionati in descrierile produselor. Pentru categoria hobby, frezele ajung pana la 20 cm in pamant, fiind capabile sa cultive o suprafata de pana la 5000 de metri patrati. Pentru varianta semiprofesionala, adancimea de lucru este cotata la aproximativ  20 – 22 cm, iar suprafata de lucru recomandata este cuprinsa intre 5000 si 10000 de metri patrati. In ceea ce priveste modelele profesionale, adancimea de afanare este cuprinsa intre 22 si 25cm, iar suprafetele administrate depasesc lejer 10000 de metri patrati.

Functiile: constituie cele mai importante optiuni de lucru si indica nu numai cat de util va fi produsul achizitionat, ci si cat de ergonomic poate fi acesta folosit in gospodarie. Trebuie mentionat aici faptul ca, este mai indicat sa achizitionati un motocultor cu remorca sau un dispozitiv din gama profesionala, deoarece acesta este livrat complet echipat, cu diverse accesorii esentiale: cultivator, remorca, set de roti din cauciuc si roti metalice, plug si chiar rarita. Este foarte util sa beneficiati de posibilitatea de a regla facil inaltimea si latimea de lucru.  Totodata, alegeti un produs la care pornirea se face usor si orientati-va catre cele care va ofera un panou de control ergonomic. Este indicat sa beneficiati macar de o optiune de schimbare a directiei de rotire a frezelor, care permite curatirea acestora de pamantul ce adera la ele. Pentru o folosire fiabila, comenzile trebuie sa fie cat mai usoare, plasate cat mai la indemana, iar o functie de oprire rapida a motorului poate constitui un bonus.

Conditiile de intretinere: sunt factori care va sugereaza mai mult sau mai putin ce costuri suplimentare va genera produsul achizitionat. La acest capitol, motorul, ambreiajul(in mediu uscat sau in baie de ulei) si cutitele sunt cele mai importante parti componente. In cazul motocultivatoarelor, uzura frezelor este atenuanta, prin dispunerea hexagonala. Daca producatorul mentioneaza si materialul din care au fost confectionate acestea, aveti un indicator in plus, deoarece multe produse sunt echipate cu lame din otel de cea mai buna calitate, tratat pentru rezistenta suplimentara la soc mecanic. Contrar asteptarilor multor agricultori amatori, o greutate mai mare va avantaja nu numai procesul de lucru, ci si eficienta, uzura fiind minima, fata de un randament maxim. Cand dispozitivul este mai greu, acesta beneficiaza de o foarte buna aderenta, implicit de cuplu maxim. Bineinteles, consumul de combustibil va constitui o cheltuiala corespunzatoare, pe care fiecare potential cumparator si-o va asuma ca atare. Acelasi lucru se intampla si in cazul filtrului de aer, care trebuie schimbat periodic.

Brandul producator: reprezinta un aspect de care multi utilizatori se intereseaza, inainte de a achizitiona un model sau altul. Orice furnizor specifica, de obicei, provenienta motorului incorporat, acesta constituind cea mai importanta piesa. Printre cele mai apreciate firme, care furnizeaza produse si pe piata din Romania, putem mentiona: Honda, Sep, Ruris, Loncin, Bronto, O-Mac sau Gardelina. Bineinteles, va puteti orienta si catre dispozitive hibrid, fiind cunoscute colaborarile Sep cu celelalte firme producatoare, astfel incat puteti achizitiona un produs apartinand Sep, dar dotat cu motor Loncin sau Kama.

Deoarece acum va stau la dispozitie toate aceste sfaturi si indicatii, nu va mai ramane decat sa gasiti un motocultor ieftin si bun, potrivit pentru suprafetele pe care va pregatiti sa le cultivati. Pentru a economisi timp si astfel incat sa aveti la dispozitie cat mai multe modele dintre care sa alegeti produsul perfect, va sugeram sa va achizitionati un astfel de utilaj de pe internet. Calitatea si garantia sunt aceleasi, iar daca nu sunteti pe deplin convinsi de performantele tehnice, puteti returna sau substitui produsul cu altul mai bun.

Sursa clovis.ro

NOILE REGULI pentru FERTILIZAREA CU AZOT și GUNOI DE GRAJD A CULTURILOR AGRICOLE!

Noi reguli pentru fertilizarea cu azot și gunoi de grajd a culturilor agricole din România. După îndelungi dezbateri, s-a ajuns la o serie de modificări menite să sprijine agricultorul român atunci când vine vorba despre respectarea normelor de ecocodiționalitate, norme verificate în cadrul controalelor APIA și a căror încălcare duce la pierderea subvențiilor.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR s-a implicat în forma finală a cadrului legislativ privind normele de bune practici în ferme. Astfel, potrivit LAPAR, cele mai importante aspecte convenite vizează nitrații folosiți în agricultură. Astfel, în cazul azotului, cantitatea maximă de ce poate fi administrată este de 170 kg azot substanță activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. ”Am limitat cerința numai la îngrăşămintele organice/gunoi de grajd, exceptând îngrășămintele chimice”, arată LAPAR.

Ministerul Agriculturii a modificat Codul de Ecocondiționalitate anulând interdicția de a nu aplica îngrășăminte chimice pe timpul iernii. În concluzie, nu mai sunt restricții de niciun fel pentru perioadele de aplicare a îngrasămintelor chimice, ci doar pentru gunoiul de grajd, după cum vedeți mai jos:

Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare, fie cu respectarea standardelor maxime de azot – În cazul exploatațiilor mici, fie în baza unui studiu agrochimic – în cazul exploatațiilor cu sistem irigat/agricultură intensivă/producții mari. ”Am eliminat obligația generală de-a întocmi/respecta un plan de fertilizare doar în baza studiului agrochimic, lăsând posibilitatea respectării limitei maxime de azot stabilită deja în Codul de bune practici agricole (la aplicarea a 130 kg s.a/ha de azot – n.r.)”, explică LAPAR.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;
b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;
c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;
d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf; e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;
f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;
g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;
h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.
2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

 

Noduri in gospodarie

Bere facuta in casa

Etapele necesare producerii a 23 L de bere cu ajutorul Kitului de Bere:

• Se dizolva 1 kg de zahar in 3 litri de apa fierbinte;
• Se igienizeaza recipientul de fermentare (galeata alba) cu o solutie de Metabisulfit de Potasiu 1 lingura la 1 L de apa rece;
• Se monteaza caneaua de plastic la Recipientul de fermentare
• In apa in care s-a dizolvat zaharul, se dizolva si Maltul si drojdia ce se gaseste in capacul cutie cu Malt;
• Solutia astfel obtinuta se transfera in Recipientul de fermentare;
• Se mai adauga 19-20 L de apa curata;
• Se lipeste Termometrul Banda pe exteriorul Recipientului de Fermentare. Temperatura optima de fermentare este de 24-28 grade;
• Se monteaza capacul recipientului in care se monteaza Minifierbatorul. In Minifierbator se pune putina solutie de Metabisulfit de Potasiu;
• Se lasa la fermentat;
• Dupa ce nu mai ies bule prin Minifermentator se trece la a etapa imbutelierii;
• Cu ajutorul canelei se umplu sticlele cu bere;
• Cu ajutorul masurii de plastic se adauga putin zahar, necesar refermentarii berii in sticla;
• Sticlele se capseaza cu ajutorul Aparatului de Capsat;
• Se lasa la maturat cel putin 2 saptamani, timp in care are loc o refermentare a berii in sticla.

Kitul de bere este compus din: Recipentul de Fermentare, Metabisulfitul de Potasiu, Minifierbatorul, Termometrul Banda, Capsele, Aparatul de Capsat, Masura de plastic.

Vezi necesarul aici

Vinificatie vin rosu sau alb aromat

Echipamentele si produsele necesare vinificarii si etapele acesteia:

• Un Zdrobitor model ENO 3 MANUAL SMALTO sau ENO 3 SMALTO cu motor;
• Zdrobitorul se pune pe o Cada de 500 L, unde se aduna mustuiala. In mustuiala se aplica tratamentul cu Dioxid de Sulf si apoi se incorporeaza Enzima de Maceratie.
• Pentru o buna fermentare se foloseste Drojdia Selectionata
• Mustuiala se lasa la macerat 1-3 zile la vinurile Albe Aromate si 3-5 zile la Vinurile Rosii;
• Mustuiala macerata si partial fermentata se muta apoi in Teascul Manual TM, cu ajutorul unei galeti;
• Cu ajutorul Teascului Manual TM se face stoarcerea, mustul rezultat adunandu-se intr-o Cada de 100 L;
• Din Cada de 100 L, cu ajutorul Electropompei, mustul se muta in Cisterna de Inox unde va continua sa fermenteze;
• Dupa fermentare se face primul pritoc si se va indeparta drojdia.
• In cazul Vinului Alb Aromat se face bentonizarea cu ajutorul Bentonitei DERITON. Dupa bentonizare se face al doilea pritoc, in urma caruia se indeparteaza bentonita;
• Se incepe operatiunea de filtrare a vinului cu ajutorul Filtrului COLOMBO si al Placilor Filtrante AF;
• Filtrarea se face Medie, Fina si Sterila. Vinul, rezultat in urma filtrarii, se poate consuma ca atare sau se poate imbutelia;
• Imbutelierea se poate face:
  • la Bag-In-Box cu ajutorul Echipamentului Umplere BIB (cu pistol dozator si cantar), Punga BAG-IN-BOX cu vin se pune intr-o Cutie de Carton adecvata;
  • la Sticla cu ajutorul Monoblocului de Umplere si a unui Dopuitor Manual. In cazul imbutelierii la sticla se foloseste un Dop de Pluta.
  •  Vedeti aici de ce aveti nevoie

Incalzirea locuintei | Puterea Calorica a Lemnului

Lemnul de foc este o sursa comuna de energie pentru incalzire prin ardere in sobe, seminee, centrale termice sau pentru utilizare la prepararea mancarii in cuptoare de restaurante/pizzerii sau la gratar.

Ca putere calorica, esentele tari, nerasinoase sint cele care au randamentul cel mai bun. In ordinea descrescatoare a utilizarii lor si a puterii calorice tipurile de lemn utilizate pentru ardere conventionale sunt:

• Fag, stejar, carpen – 4,1 kWh/kg sau 2100 kW/mc
• Artar, Mesteacan – 4,2 kWh/kg sau 1900 kW/mc
• Plop, Salcie – 4,1 kWh/kgsau 1200 kW/mc
• Pin – 4,4 kWh/kg sau 1700 Kw/mc
• Molid, Brad 4,5 kWh/kg sau 1500 kW/mc

Puterea calorica depinde mult de umiditatea lemnului, evident, cel uscat avand o putere mai mare, in acest sens existand 3 clase diferite pentru umiditate:

• >35% – ( lemnul de esenta tare pierde pana la 40 % din randament)
• 20% – 35 %
• < 20 %

De retinut :

• umiditatea lemnului uscat industrial nu ramane la nivelul de 8 % cit folosesc fabricile de mobila in productie, lemnul absorbind inapoi umiditate din aer
• depozitarea e recomandat sa fie facuta protejat de ploaie sau zapada, in zone ventilate, aerisite
• centralele moderne permit alimentarea cu lemn debitat la dimensiuni impuse care asigura autonomie pana la 36 de ore
• semineele care au in constructie serpentine pentru circuitul de incalzire asigura pe linga caldura directa si o sursa suplimentara de incalzire a caloriferelor, iar un sistem semineu + pompa de circulatie + centrala termica + unitate de control comandata de termostat poate asigura confortul termic, comutand automat intre echipamente in functie
• lemnul se comercializeaza in general la pret / metru ster. Un metru ster echivaleaza aprox 0,7 mc. Depinde cel mai mult de lungimea elementelor.
• pt o centrala de 35 kW consumul mediu este de 9 kg/h, adica 1 mc=1,4 metri steri asigura 83 ore de functionare.
• Un Camion Saviem poate transporta cam 10-12 metri steri de lemn, sa aveti grija sa nu platiti pret de metru cub si sa vi se livreze metru ster.
• 
  
• 

Ce trebuie să ştii despre incubaţie ?

Pentru o corectă gestionare a incubaţiei trebuie luat în considerare, în primul rând, grijă pentru ouă şi următoarele puncte critice:

• Recoltarea ( cu mana, automatica)
• Dezinfectia
• Racirea
• Pastrarea
• Incubatia

Recoltarea

Ouăle nu trebuie recoltate de multe ori ( 3 – 4 ori pe zi) pentru a evita contaminarea ambientală. Nu se recomandă spălarea ouălor deoarece apa înlătura finul strat protector al oului.

Prima triere : eliminarea ouălor murdare, crăpate, prea mici, prea mari, sau cu malformaţii

A doua triere : eliminarea ouălor cu gălbenuş dublu sau cu structura coji neadecvate.

Dezinfecţia

Se face tot timpul înainte de punerea la păstrare.

– tratament prin fumegatie cu formol gazos ( tratament preferenţial)

– tratament cu UV ( tratament mai puţin eficace)

– tratament cu Ozon ( tratament mai puţin eficace)

– Nebulizare cu apă oxigenată ( tratament mai putn eficace)

Răcirea

Practică foarte importantă, din cauză că sub 26 °C diviziunea celulară a embrionului încetineşte şi se opreşte la 21 °C.

Răcirea ouălor trebuie făcută la 21°C până la patru ore de la depunerea oului (diviziunea celulară continua timp de 5 ore de la depunere, creştere procentual mortalitatea embrionară precoce).

Stocarea

Ouăle dezinfectate şi răcite, depozitate într-un spaţiu cu temperatură între 13 – 15 °C şi cu umiditatea relativă de 75-80% pentru că oul să nu piardă prea multă apă inaite de incubaţie.Ouăle pentru incubat nu trbuie să fie mai vechi de o săptămână sau mai proaspete de 3 zile. Rata de ecloziune după o săptămână este de 90%, de 80% după două săptămâni, de 65% după 3 săptămâni şamd.

Trebuie cunoscut faptul că embrionul moare la – 2 °C şi că organele sale încep să se dezvolte în mod neregulat de la 27 °C.

Pentru a fovoriza ecloziunea, în ziua precedentă a punerii ouălor la incubaţie, ouăle trebuie transferate într-un incinta incalizitala 34 °C, apoi în incubator unde suporta o nouă dezinfecţie.

Conservarea ouălor înainte de incubaţie are următoarele consecinţe:

– Prelungeşte timpul ecloziuni ( după primele 5 zile oricare zi de conservare ulterioară întârzie cu o oră ecloziunea)

– Diminuează eclozarea (din cauza pierderi vaporilor de apă şi dioxid de carbon)

Incubaţia

Procesul prin care ouăle dezinfectate din nou sunt poziţionate în compartimentele incubatoarelor cu vârful ascuţit în jos, sau cu camera de aer în sus, pentru a garanta dezvoltarea embrionala.

Incubatorul trebuie pregătit cu 2 – 3 zile înainte de începerea incubaţiei. În această perioadă se poate regla temperatura şi umiditatea fără a pune în pericol ouăle. Eventualele reglaje făcute în perioada în care ouăle sunt în incubator pot prelungi sau scurtă perioadă embrionară şi cu siguranţă scad ecloziunea. Trebuie verificat şi sitemul de întoarcere automată a ouălor.

Condiţiile atmosferice din încăperea unde este ţinut aparatul trebuie să fie constante pe toată perioda de incubaţie. Nu începeţi să incubaţi dacă nu ajunge aparatul la condiţiile optime de temperatură şi umiditate. O dată ce ouăle au fost aşezate în incubator nu modificaţi temperatura timp de următoarele 4 ore, doar dacă aceasta creşte peste valoarea de 102,2°F ( 39°C). După 4 ore efectuaţi ajustările necesare pentru a avea o temperatură 99,5°F ( 37.5°C) şi umiditatea de 52%. Temperatura de incubaţie nu trebuie să varieze mai mult de 0,5°F în raport cu temperatura optimă. Trebuie avut în vedere că dacă temperatura creşte peste 102,2° F (39° C) incubaţia se poate compromite.

În incubator polul bont al oului trebuie să fie tot timpul mai sus de cât cel acut. Embrionul se orientează în ou în aşa fel încât capul se va dezvolta în proximitatea polului opus unde este localizată şi camera de aer. Dacă polul acut e mai înalt decât cel bont viitorul pui se va dezvolta divers, embrionul orientat în mod greşit nu se va naşte.

Sursa agroleand

Calendarul Fermierului în ianuarie: Principalele lucrări agricole pe câmp, în livadă, în solar sau în stupină

Chiar dacă abia au intrat în Anul Nou, fermierii se gândesc deja la primele lucrări agricole. Fie că este vorba despre cultura mare, de legumicultură sau de creșterea animalelor, muncile nu sunt niciodată ”puse în cui”, iar luna ianuarie este momentul cel mai bun pentru a pregăti și stabili un calendar al anului agricol. Astfel, spre exemplu, în cultura mare, în luna ianuarie se va continua pregătirea profesională a fermierilor agricoli – este momentul în care se poate face documentarea despre noi hibrizi, echipamente, tehnici de prelucrare a solului. Din 15 în 15 zile se face controlul stării de vegetaţie iar când intervin fenomene nefavorabile deosebite (geruri puternice, crustă de gheaţă, băltiri de apă) controlul se va efectua mai des.

În ianuarie ne ocupăm de îngrijirea culturilor de toamnă în funcţie de cele constate cu ocazia controlului – spargerea crustei de gheaţă, evacuarea apei prin şanţuri de scurgere.

Culturi de câmp

• În ianuarie se face transportul gunoiului de grajd în câmp;
• Este un moment bun pentru a începe aprovizionarea cu seminţe de semănat, îngrăşăminte, insecticide, fungicide;
• Toate seminţele trebuie condiţionate, apoi se iau probe şi se trimit la laboratorul de control al seminţelor;
• Acolo unde este cazul, se pot face ultimele recoltări la porumb, existând exploatații unde nu s-a putut intra cu combina în zilele ploioase din toamnă;
• În locul de depozitare al produselor se face controlul produselor depozitate, se iau măsuri de îngrijire suplimentară.

Legumicultură

• Se procură seminţe, îngrăşăminte chimice, insecto-fungicide necesare în primul rând producerii răsadurilor;
• Se verifică starea culturilor de toamnă, evacuând la nevoie apa de pe culturi;
• Se transportă în continuare gunoiul necesar pentru răsadniţe;
• Se începe amenajarea răsadniţelor;
• Se seamănă în răsadniţe varza timpurie, conopida timpurie şi gulioarele;
• Legumicultorii care au seră pot să înceapă plantatul tomatelor și ardeiului, pentru cultura forțată;
• Se protejează cu folie de polietilenă culturile de frunzoase înființate din toamnă – salată, spanac, ceapă verde, în cazul în care apar geruri uscate.

Viticultură

• Se efectuează un control săptămânal al condiţiilor în care se păstreză materialul săditor viticol;
• Acum se procură materialul necesar pentru mijloacele de susţinere, pesticidele, îngrăşămintele chimice, material de legat;
• Se repară uneltele şi aparatura;
• Se transportă gunoiul la plantaţiile de vie.

Pomicultură

• Se protejează plantaţiile tinere împotriva rozătoarelor;
• Dacă timpul permite se pot executa tăieri de fructificare la speciile de sămânţoase;
• În plantaţiile pe rod se poate efectua curăţirea pomilor prin răzuirea scoarţei, îndepărtarea drajonilor şi lăstarilor de pe colet.

Creşterea animalelor

• Asigurarea unui program de mişcare a animalelor, în zilele în care temperatura permite;
• Pregătirea compartimentelor pentru fătări la ovine, care să asigure condiţii de igienă, temperatură, umiditate şi lumină;
• Supravegherea modului de iernare a familiilor de albine îndepărtarea stărilor anormale constatate;
• Încheierea contractelor cu beneficiarii pentru produsele animaliere;
• Aplicarea măsurilor sanitar veterinare prevăzute pentru această lună;
• Furajarea animalelor la grajd din stocurile de furaje depozitate;
• Verificarea permanentă a condiţiilor de cazare asigurate în adăpost, condiţiilor de igienă, aprovizionarea cu apă potabilă, protejarea surselor de apă contra îngheţurilor, protejarea adăposturilor contra curenţilor de aer, degajarea căilor de acces la adăposturi şi depozitele de furaje, ori de câte ori situaţia o cere;
• Transportul în câmp a gunoiului de grajd.

Mecanizare

• Aprovizionarea cu piese de schimb, continuarea reparaţiilor la maşinile şi utilajele agricole.

Apicultură

• Verificarea periodică a stupinei pentru prevenirea deranjării şi neliniştirii familiilor de albine ca urmare a atacului unor animale sau păsări cum ar fi: şoareci, păsări de curte, ciocănitori, piţigoi, vrăbii;
• Supravegherea modului de iernare al familiilor de albine prin:
• Analiza zumzetului albinelor, prin controale auditive periodice (ascultarea familiilor cu ajutorul unui tub de cauciuc cu diametrul de 0,8-1 cm);
• Analiza diferitelor resturi, a cantitaţii de albină moartă găsită pe jos, în faţa urdinişului, a resturilor scoase de pe fundul stupului (cu ajutorul unei sârme îndoite sau cu ajutorul „foii de control” pusă pe fundul stupului) ori de câte ori timpul permite acest lucru;
• Îndepărtarea fără zgomot a gheţii şi a zăpezii neafânate de pe scândurelele de zbor ale stupilor, desfundarea urdinişurilor de albinele moarte şi eventual aşternerea în faţa stupilor a unui strat subţire de paie sau frunze pe care să se poată aşeza albinele atunci când execută zboruri de curăţire; verificarea poziţiei stupilor;
• Prepararea şi administrarea turtelor de şerbet de zahăr şi a plăcilor de zahăr candi sau de miere cristalizată familiilor de albine care au fost introduse la iernare fără suficiente rezerve de hrană.
• Repararea, curăţirea, dezinfectarea stupilor şi a inventarului apicol, vopsirea stupilor; încheierea şi însârmarea ramelor; completarea materialului apicol prin achiziţie în funcţie de planul de producţie şi dezvoltare pe anul care vine;

Sursă selectivă: www.cameraagricolabt.ro