Astazi despre Soros.

Astazi despre Soros.

Avem doua intrebari esentiale.
1.De unde a avut bani Soros?
2.De ce nu este capabil sa dezvolte o activitate economica din aceasta avere fabuloasa?

O intrebare buna auzit pe aici. De ce, dintre toti miliardarii lumii, doar Soros este cel atacat pentru implicarea in finantarea societatii civile?
Sau poate pusa altfel. Este Soros singurul miliardat implicat in finantarea societatii civile?
Raspunsul este da. Soros este singurul miliardar implicat DOAR in finantarea societatii civile.
In realitatea insa Soros are o alta particularitate. Este singurul miliardar care si-a facut averea peste noapte din "speculatii bursiere". Toti ceilalti au la baza o anumita activitate economica, fie mostenita de la parinti sau bunici fie facuta de ei.
Cred ca de aici trebuie sa pornim atunci cand il analizam pe Soros. Acest om nu are o anumita activitate economica pe care sa o lase in urma. El are doar o istorie neclara. Inainte de "marea lovitura" de pe bursa din 1992 nu s-a facut remarcat cu nimic deosebit. Nu era in agent cu viziune sau cu diferite lovituri bursiere care sa il faca o persoana apreciata printre brokeri. Mai degraba era un agent care a incercat sa dea lovitura prin informatii din interior, adica acea activitate a unui borker care il cam face nefrecventabil pentru investitorii seriosi.
Ce s-a intamplat atunci in 1992 de a reusit sa dea una din cele mai mari lovituri bursiere? Nimic. Omul nu a stralucit prin nimic. Doar ca a vut o mare suma de bani pe care a putut sa o riste pe piata bursiera. Suma aceea nu era nici a lui nici a unor investitori.
De ce zic asta? Pentru ca el nu avea acea suma de bani in contul personal inainte de atacul asupra lirei sterline si dupa atac doar el s-a imbogatit cu intreaga suma rezultata din atacul pe piata bursiera..
Cum a fost posibil ca cineva sa puna la bataie 800.000.000 de lire sterline, fara ca acesti bani sa vina oficial de undeva?

In 1991, cu un an inainte sa dea lovitura Soros pe speculatiile cu lirele sterline in Anglia a avut loc un eveniment care a zguduit lumea mondena a Londrei. Marele magnat al media din Regat a murit pe vasul lui. A fost adus la mal intr-un cosciug sigilat. Nimeni nu a vazut trupul lui. Dar nu acesta a fost scandalul care a zguduit lumea mondena a Londrei. La cateva zile dupa moarte lui Robert Maxwell, ca despre el e vorba, s-a descoperit ca acesta se imprumutase la banci de sume mari de bani, de ordinul sutelor de milioane de lire sterline, care nu au aparut in contabilitatea firmelor sale. Pe intelesul tuturor, Maxwell a luat sute de milioane de lire sterline de la banci in numele firmelor sale si i-a facut sa dispara.
Aceste imprumuturi au fost cu atat mai cidate cu cat bancile nu au stiut de imrumuturile acordate de fiecare din ele firmelor lui Maxwell.
La vremea aceea acest lucru pare aproape imposibil. Bancile aveau un cod intre ele sa se anunte una pe alta cand au loc plimbari masive de capital. Ce este si mai ciudat este ca acesti bani au disparut pur si simplu. Nu au aparut niciodata in finantele firmelor, nu au aparut nici in finatele lui Robert Maxwell, si nici nu au fost niste achizitii facute din aceste fonduri.Aceste fonduri au disparut pur si simplu. Suma totala disparuta a fost in jur de 800.000.000 lire sterline. Asta s-a descoperit dupa multe luni de cercetari si cu presiune mare pusa pe banci, care s-au temut la inceput sa recunoasca aceste pierderi.
Ce legatura este intre Soros si Maxwell? Origine, trecerea familiior lor prin lagarele naziste si un oaresce ajutor dat de Maxwell lui Soros cand acesta era doar un biet agent de bursa. inclusiv ajutorul de a pleca in SUA pentru a lucra acolo.
Dar mai este un element. Robert Maxwell era banuit de apartenenta la MI5 si Mossad. Ca si Soros.
Banuiala mea este ca in realitate Soros nu este detinatorul Fundatiei care ii poarta numele ci adevaratul stapan este MI5. pentru cei care nu stiu, Mossadul a fost infiintat cu agenti pregatiti de MI5+MI6.
Din ce am obesrvat eu fundatia lui Soros finanteaza in mare parte oameni cu un nivel de dezvoltare intelectuala ridicata. Tot din observatiile mele MI5+MI6 se bazeaza pe agenti cu dezvoltare intelectuala deosebita. banuiala mea este ca Fundatia Soros este doar o forma de selectarede catre MI5+MI6 a masei din care isi fac racolarile de agenti de influenta. Dar tot din obesrvatiile mele procentul celor care sunt cu adevarat apti pentru inceperea programului de finantare este de sub 10% din cei finantati. Ceilalti 90% este suficient ca sunt pregatiti sa inteleaga democratia si sa si-o doreasca.
Dar legatura cea mai mare intre Maxewll si Soros o reprezinta suma disparuta la Maxwell de 800.000.000 lire sterline si aparuta un an mai tarziu in buzunarul lui Soros. Si ce alta cale mai buna ai sa albesti o asemnea suma decat o speculatie pe Bursa pe lira sterlina la care Guvernul Majestatii Sale sta pasiv pana la finalizarea albirii banilor.
Tot ceea ce am spus eu mai sus sunt informatii disparate dar aflate in spatiul public. Eu doar am facut niste legaturi.
Asa ca nu va mai faceti iluzii. Soros si Fundatia lui nu sunt un pericol pentru Romania. pentru ca nu cred ca a reusit sa racoleze macar un om din cei finantati pentru activitati de servicii secrete pe bune nu din astea de televizor.

Legislatia fiscala din Romania este de opt ori mai stufoasa decat recomanda UE

AOAR: Legislatia fiscala din Romania este de opt ori mai stufoasa decat recomanda UE. Omoara startup-urile si firmele mici
AOAR: Legislatia fiscala din Romania este de opt ori mai stufoasa decat recomanda UE. Omoara startup-urile si firmele mici
Legislatia fiscala din Romania are peste 1.600 de pagini, mult prea stufoasa in comparatie cu alte tari din Uniunea Europeana, care recomanda sa nu treaca de 200 de pagini. Una dintre consecintele majore ale legislatiei sufocante este ca loveste in unul dintre cele mai dinamice segmente ale economiei, cele ale antreprenorilor de startup si firmelor mici, potrivit reprezentantilor Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).


"Am incercat sa citesc legislatia fiscala si este de necitit. M-am apucat de citit cu creionul in mana. Cel mai greu este de gasit subiectul si predicatul. Nu am putut. Sunt probleme grave", a declarant Anca Vlad, vicepresedinte al AOAR si proprietara grupului Fildas si a lantului de farmacii Catena.

O persoana responsabila de finantele unei afaceri trebuie sa citeasca in intregime codul fiscal, pentru ca exista pe tot cuprinsul acestuia prevederi pe care trebuie sa le cunoasca, a spus ea. Pe langa Codul Fiscal si mai multe hotarari de Guvern relevante, ANAF a dat anul acesta aproximativ 50 de decizii, care de asemenea trebuie cunoscute, a afirmat Anca Vlad intr-o conferinta organizata de AOAR pentru a discuta despre obstaclele fiscal in calea dezvoltarii economiei Romaniei.

Este imposibil de citit atata si este imposibil de inteles
In Marea Britanie, legislatia fiscala mult mai prietenoasa si are scopul de a atrage investitorii. Britanicii au organizat pe litere si pe domenii de activitate a agentilor economici legislatia, astfel incat sa fie usor de citit.

"Ca volum (legislatia fiscal din Marea Britanie, n.r.) are 200 de pagini. Nu sunt nici 200 de pagini, dar 200 de pagini recomanda Uniunea Europeana sa aiba legislatia fiscala. Cate pagini credeti ca sunt aici (in Romania, n.r.)? Noi am numarat vreo 1.600. Dar cred ca sunt mai multe”, a spus Anca Vlad.

Noi facem legislatie pentru 5% sau pentru 95%?!
Contribuabilii vor in proprotie de peste 95% sa fie corecti si sa-si plateasca taxele, insa legislatia fiscala trebuie simplificata si ordonata, astfel incat contribuabilul sa fie ajutat sa-si respecte obligatiile.

Legislatia fiscala sufoca startup-urile si firmele mici
ANAF este deschisa la discutii cu mediul de afaceri, a declarat Ana Bobirca, vicepresedinte al AOAR, insa in timp ce companiile reactioneaza in timp real la probleme, timpul de reactie al administratiei este mult mai lung.

"Ce fac oamenii intre timp? Se opresc, ingheata activitatea sau sunt sfatuiti sa apeleze la instanta. Modalitatea de adresare general valabila azi este asta. Exista o incurajare de a apela la instanta in orice situatie, ceea ce de principiu ar putea fi foarte bine, dar prelungeste timpul de rezolvare. Este posibil sa obtii o solutie favorabila, dar nu mai ai la ce sa o folosesti, pentru ca intre timp ti-ai inchis business-ul", a afirmat Ana Bobirca.

Impactul acestei stufosenii birocratice se vede mai ales la startup-uri si la firmele mici
Startup-urile si firmele mici sunt cele mai vulnerabile la greutatile generate de legislatia fiscala prea complicata, din cauza resurselor limitate de care acestea dispun.




Sursa wall-street

Poltica intelepciunii

Am inventat o mulțime de nevoi ... ne irosim viața ..

Am inventat o mulțime de nevoi ... ne irosim viața ..”Ori ești fericit cu puțin, liber de orice greutate, deoarece fericirea se află în interior, ori nu vei ajunge nicăieri.Când cumeperi ceva, nu cumperi cu bani, cumperi cu timpul din viața tape care l-ai investit pentru a obține acei bani.... Singurul lucru pe care nu-l poți cumpăra este viața,viața se scurge și e păcat că-ți irosești viața pentru a-ți pierde libertatea. ”Fostul Presedinte al Uruguayului José Mujica

Posted by Leonard Chesca on 11 Ianuarie 2016

Distrugerea societatii prin comunism. Experiment!!

REZULTATUL EXPERIMENTULUI SE DOVEDEȘTE A FI REAL LA NIVEL SOCIAL, ORIUNDE ÎN LUME SE PRACTICĂ SISTEMUL POLITIC SOCIALISTO-COMUNIST. LA CARE SE ADUGĂ ȘI ,,SPECIFICUL” NAȚIONAL (mai mulți sau mai puțini hoți, mincinoși, leneși sau profitori ai muncii altora).
S-a întâmplat In Suedia. O posibila tema de gandire pentru romani, pentru tot ce am trait si inca se mai traieste aici:
Cum se distruge o natiune! Doar cu psihologia maselor, bine cunoscuta!

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!
Profesorul le-a spus, "OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10."
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti, si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o "pomana", asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este de asemenea mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
"Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit."
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci prietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni.
Nu poti multiplica bogatia divizand-o!
Sursa prietenul Pintilescu Fanica

Conspiraţia preţului petrolului

Scăderea preţului petrolului cu 30% în mai puţin de şase luni, până la sub 80 de dolari barilul şi lipsa totală de reacţie a Arabiei Saudite, cel mai mare producător din cadrul OPEC, a dus la apariţia unor suspiciuni legate nu numai de o înţelegere între Washington si Riyadh pentru atacarea bazei economiilor ruse şi iraniene, ci şi la o posibila încercare a Arabiei Saudite de a lovi în industria americană a petrolului şi gazelor de şist.

În ultima zi, prețul petrolului s-a apreciat ușor, însă tendința este pusa pe seama reducerii dobânzilor în China. Această măsură, menită să stimuleze economia chineză, a creat percepția că vânzările de petrol ar putea crește, motiv pentru care prețul barilului a crescut cu până la 2 dolari. Revenirea prețului petrolului depinde însă în uriașă măsură de o decizie a OPEC.

Arabia Saudită i-a băgat în ceaţă pe analiştii occidentali

Reuters scrie că, dacă ministrul saudit al Petrolului, Ali al Naimi, a dorit să invalideze teoriile conspiraţiei din jurul scaderii pretului petrolului, acesta a ratat ocazii bune şi nu o mai poate face decât până la reuniunea OPEC de săptămâna viitoare, pe 27 noiembrie.

Jucătorii de pe piaţa petrolului încep să nu mai înţeleaga nimic din modul în care Arabia Saudită reacţionează, sau mai bine zis nu reacţionează, la reducerea preţului petrolului. Autorităţile de la Riyadh au păstrat o asemenea tăcere, încât vidul de informaţie a început să fie umplut de teorii ale conspiraţiei.

Pornite în special din Rusia şi Iran, statele cele mai lovite de scăderea preţului la petrol, aceste teorii cuceresc tot mai mult teren, până şi cei din cadrul Council on Foreign Relations din SUA, fiind băgaţi în ceaţă total de declaraţiile confuze al ministrului saudit al Petrolului. După două luni de tăcere, Naimi a declarat, pe 12 noiembrie că “politica saudită a petrolului a fost supusa unor analize incorecte în ultimele săptămâni. Nu vrem să politizam petrolul… Pentru noi este o chestiune de cerere şi ofertă, este pur şi simplu o afacere”.

O reluare a scenariului preferat de Reagan

“Este doar imaginatia mea că avem de a face cu un razboi al petrolului între SUA si Arabia Saudita, pe de o parte, şi Rusia şi Iranul pe de cealalta?”, scria editorialistul Thomas Friedman pentru New York Times, in luna octombrie.

“Obama a mers să se întâlnească cu regele saudit imediat după ce evenimentele din Crimeea l-au determinat să recurgă la aceste acţiuni (reducerea pretului petrolului)”, spune si Leonid Fedun, coproprietar al celei mai mari companii private din domeniu din Rusia – Lukoil. O opinie similară a exprimat şi Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului National de Securitate din Rusia, în paginile Rossiskaya Gazeta.

Nu ar fi o premieră. În anii 1980, preşedintele Ronald Reagan se întâlnea cu regele saudit pentru a încheia un acord secret ce avea sa reducă preţul petrolului şi să dea o lovitură suplimentară Uniunii Sovietice, grăbindu-i căderea.

Potrivit unor surse diplomatice care au asistat la întrunirile cu uşile închise din cadrul OPEC, oficialii saudiţi au precizat că ţara lor este pregătită să suporte o scădere a preţului petrolului până la 70 de dolari pe baril. Cu siguranţă că aici nu mai poate fi vorba despre afaceri, atât timp cât bugetul saudit este conceput pentru un preţ de 80 de dolari.

O lovitură pentru Rusia şi capetele sale de pod

Toate capetele se întorc către Moscova şi Teheran. Bugetul Federaţiei Ruse pentru 2015 este fundamentat pe un preţ al petrolului de 100 de dolari barilul, iar cel al Iranului pe un pret de 153 de dolari barilul. Federaţia Rusă obţine majoritatea veniturilor la buget din exportul de hidrocarburi, la fel şi Iranul sau Venezuela. Statele Unite nu pot decât să zâmbească văzând cum regimul preşedintelui Nicolas Maduro (urmasul impotent al lui Hugo Chavez) – un ultim cap de pod al Rusiei in America de Sud – se prăbuşeşte sub povara unui deficit bugetar uriaş.

Vizita decisivă a lui John Kerry in Arabia Saudită

Arma petrolului este cea mai eficientă pentru a obţine marile concesii din partea Moscovei şi a Teheranului: o retragere a trupelor ruse din sud-estul Ucrainei şi un angajament care să garanteze că Iranul va renunţa la presupusa latură militară a programului său nuclear. Cu siguranţă că la întâlnirea în formatul P5+1 şi Iran (membrii permanenţi ai Consiliului de Securiotate ONU, Germania şi Iran) ce se defăşoară în aceste zile la Viena, unde se aşteapta ajungerea la un acord in chestiunea nuclear până pe 25 noiembrie, partea occidentala va pune presiune pe Teheran în privinţa pretului petrolului, arătând că pe 30 noiembrie, la reuniunea OPEC, Arabia Saudită ar putea decide să menţină preţul la un nivel cât mai redus, dacă Iranul nu renunţă la programul nuclear militar.

Tot mai mulţi analişti sugerează că decizia de a recurge la strategia scăderii preţului petrolului a fost luată în urma vizitei de pe 11 noiembrie a secretarului de Stat american John Kerry în Arabia Saudită. Întrebat atunci dacă discuţiile cu saudiţii au atins şi subiectul Rusia, Kerry a evitat în mod clara să dea un răspuns.

Intransigenţa lui Putin îi determină pe saudiţi să atace bugetul Rusiei

Nu numai Statele Unite au interesul de a lovi in Rusia şi Iran în acest fel.

Dacă şeful Statului Major Interarme al armatei americane, generalul Matin Dempsey, a anunţat recent ca poate lua în calcul trimiterea de trupe la sol în Iraq, dacă Iranul semnalează acum că ar putea renunţa la programul sau de îmbogăţire a uraniului şi dacă triburile şiite pro-iraniene din nordul statului eşuat Yemen nu vor mai ameninţă Arabia Saudită prin preluarea puterii, totul va fi fost datorită politicii Riyadh-ului de a pompa într-atât de mult petrol cât să producă îngrijorare la New York sau Londra, Moscova sau Teheran.

În acest context, faptul Arabia Saudită a semnalat, vineri, că va recurge la o reducere a producţiei, ceea ce a dus la o uşoară creştere a petrolului tranzacţionat la Londra, arata ca parte din dezideratele de mai sus ale monarhiei saudite sunt pe cale de a fi atinse.

Arabia Saudită are o dispută serioasă cu Vladimir Putin, după ce acesta a refuzat să îşi retragă sprijinul pentru regimul sirian al lui Bashar al-Assad, mare inamic al Arabiei Saudite. În 2013 s-a ajuns chiar la o ofertă a Riyadh-ului prin care se promitea Rusiei o creştere a preţului petrolului, dacă Moscova va permite înlăturarea regimului Assad. Când Putin a refuzat, din partea saudită au venit chiar ameninţări cu extinderea insurgenţei islamiste din Caucazul de Nord. În cazul Iranului, motivaţia Arabiei Saudite este la fel de mare, atât din teama ca Iranul să nu obţină arma nucleară, cât şi datorita competiţiei acerbe pentru dominaţie dintre cele două state fanion al sunnismului, respectiv şiismului.

Jocul pe cont propriu al saudiţilor împotriva SUA

Nu mai puţin, aceleaşi teorii ale conspiraţiei susţin că Arabia Saudita joacă propriul joc şi urmăreşte să lovească puternic şi în industria americană a extragerii gazelor şi a petrolului de şist. Avântul acestui sector al al economiei americane este bătut doar de explozia extracţiei de petrol din Arabia Saudită din 1970-1974. În acest fel, SUA au devenit cel mai important producător de petrol din lume, depăşind Arabia Saudită în 2013. Desigur, fiind şi cel mai mare consumator, iar exporturile de ţiţei fiind permise de lege doar în cazuri speciale, SUA contează puţin pe piaţa exporturilor, unde figurează doar cu produse rafinate.

Potenţialul major al SUA în acest domeniu îi face pe saudiţi să loveasca industria şisturilor în punctul sensibil – preţul de producţie, mult mai mare decât în cazul resurselor convenţionale de petrol. “Sunt puşi pe şisturile din SUA”, a spus un participant la întrunirile cu partea saudită, scrie Reuters.

Saudiţii i-ar ataca pe americani chiar cu strategia celor din urmă, scrie John C. Hulsman, membru al Council on Foreign Relations. Oficialii din monarhia salafistă din Golf nu ar trebui să facă decât ce a făcut John D. Rockefeller cu concurenţii săi mai slabi – a continuat să extragă petrol, chiar cu riscul de a pierde mult din profit, ştiind că preţul redus îi va ingropa rivalii înainte de a lovi serios şi în Standard Oil.

Mai mult decât o pârghie economică, acest posibil război al petrolului intre SUA şi Arabia Saudita are şi o miză politică puternica. După o răcire a relaţiilor dintre cele două state aliate (pe fondul apropierii administraţiei Obama de noul preşedinte iranian moderat Hassan Rouhani), Arabia Saudită a ajuns să refuze un loc în Consiliul de Securitate ONU şi chiar o cooperare “contra naturii” cu Israelul în ce priveşte poziţia faţă de Iran.

Acum, controlând preţul petrolului cu autoritate, saudiţii le pot readuce aminte Statelor Unite de forţa pe care o reprezintă şi pot forţa administraţia Obama să fie mai intransigentă cu Iranul, dar şi să pună capăt regimului Assad din Siria, trimiţând trupe la sol, şi nu recurgând doar la soluţia nu întotdeauna eficientă a bombardamentelor. Pretextul – expansiunea şi mult mediatizatele atrocităţi comise de organizaţia teroristă Statul Islamic.

Arabia Saudită nu mai este cea cu care negocia Ronald Reagan

Are însă Arabia Saudită puterea de a forţa mâna Statelor Unite în acest fel? Dacă avem în vedere că regatul wahabbit a acumulat rezerve de peste 500 de miliarde de dolari, cu siguranţă că va putea suporta pierderi de câteva miliarde pentru atingerea unui obiectiv geopolitic important. Mai mult, dacă avem în vedere modul în care vicepreşedintele Joe Biden şi-a retras declaraţia cum că grupările teroriste ce mişună în Orientul Mijlociu sunt sprijinite de cetăţeni saudiţi (cu toate că, aşa cum scrie şi Financial Times, în spatele acestor cuvinte ale lui Biden se ascunde cu siguranţă ceva şi mai întunecat), s-ar putea spune ca Riyadh-ul are aceste pârghii de influenţă.

Doar că Arabia Saudită nu mai este cea cu care negociau preşedinţii SUA în anii ’70-’80. Atunci regatul era văzut ca fiind extrem de bogat, condus de un rege în putere, cu o populaţie de doar 5 milioane de suflete care stăteau pe o mare de petrol. Acum însă ţara este condusă de o elită octogenară, de modă veche şi cu reale probleme de succesiune, care se confruntă nu numai cu o generaţie tânără ce poate urma modelul “primăverii arabe”, dar şi cu fundamentaliştii sunniţi. Mai mult, populaţia ţării a crescut de şase ori, iar cei 30 de milioane de saudiţi au început să consume aceeaşi cantitate de petrol cât 200 de milioane de brazilieni. În aceste conditii, un esec al strategiei Arabiei Saudite, fie el alături de SUA, fie împotriva Washingtonului, poate avea un preţ uriaş pentru dinastia Saud.

CĂLIN MARCHIEVICI

Sursa Gandeste

Iohannis este primul politician din Europa care a ajuns la un milion de fani pe Facebook. De duminică până luni, preşedintele României a avut o creştere mai mare decât paginile Barcelonei şi cea a lui Real Madrid

Klaus Iohannis a depăşit un milion de fani pe Facebook şi a devenit cel mai popular politician din Europa, susţine site-ul foxcrawl.com. Din acest punct de vedere, noul preşedinte al României a depăşit politicieni mult mai cunoscuţi în lume, precum cancelarul Germaniei - Angela Merkel (898.444 fani), Nikolas Sarkozy (992.609), Francois Hollande (516.967), David Cameron, Silvio Berlusconi, Jose Manuel Barroso sau Tony Blair. De asemenea, la nivel mondial, Iohannis este în TOP 15 politicieni cu cei mai mulţi fani pe Facebook şi în TOP 3 - politicieni non-americani.

Entuziasmul declanşat în ultimele zile a fost uriaş. Duminică dimineaţa, Iohannis avea 870.950 de fani, iar luni numărul acestora a sărit la 994.088. Marţi dimineaţă, pagina acestuia arăta 1.017.537 de fani, iar miercuri dimineaţa ajunsese la 1.057.240. Este una dintre cele mai accentuate creşteri pe Facebook înregistrată în ultimele zile. Nici măcar paginile marilor cluburi de fotbal n-au avut o asemenea creştere, aşa cum puteţi vedea mai jos.

---

Pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis a cunoscut o creştere de circa 183.000 de like-uri în ziua de duminică, în care a avut loc turul II al Alegerilor Prezidenţiale 2014. În contrapartidă, cea mai mare creştere a unei pagini de sport a fost cea a Barcelonei, cu 75.757 de like-uri. În total, pagina lui Iohannis ajunsese luni dimineaţă la 884.000 de like-uri.

”Aţi scris istorie. Pentru prima dată, online-ul a făcut diferenţa”, a fost unul dintre primele mesaje postate pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis, noul preşedinte al României. Şi, într-adevăr, campania excelentă pe care a dus-o candidatul ACL în mediul online, pe pagina proprie de Facebook, s-a reflectat şi în rezultatele alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie. Popularitatea lui Iohannis în mediul online a fost una incredibilă, noul preşedinte al României reuşind o ascensiune fulminantă pe cea mai populară reţea de socializare din lume. Cu postări targetate şi promovate, rezultat al unei strategii bine pusă la punct, pagina lui Iohannis a înregistrat o creştere de aproximativ 183.000 de likeri în cursul zilei de duminică, creştere care l-a propulsat în topul celor mai populari politicieni pe reţeaua de socializare în discuţie. În total, în ultima săptămână, pagina lui Iohannis a câştigat 373.000 de like-uri, fiind pagina cu cea mai mare creştere din România. 

400,1% a fost creşterea lui Iohannis pe Facebook, până la 884.000 de like-uri, luni, la ora 09:00

Manchester United + Barcelona + Real Madrid, aproximativ cât Iohannis

Pentru a pune în context sportiv creşterea lui Iohannis, trebuie menţionat că nicio pagină sportivă din lume nu a cunoscut o creştere atât de mare în ziua de duminică. Spre exemplu, pagina echipei FC Barcelona, care are 78,9 de milioane de likeri, a avut o creştere de 75.757 de like-uri, în timp ce pagina lui Real Madrid a avut o creştere de 61.611 de like-uri. Dacă se adaugă şi creşterea paginii lui Manchester United, de 55.288 like-uri, se ajunge la un total de 192.656 de like-uri, cu doar 10.000 mai puţin decât pagina lui Iohannis.

Sursa prosport

Barbaroceta mascata de Comunismul fara continut!!!

Comunismul un nume fara continut

Dupa mine cea mai mare eroare pe care si-a facut-o omenirea a fost definirea comunismului ca fiind o ideologie ce are legatura cu istoria crestina :

 “Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități,, sintagmă preluată (aproape literal) din Noul Testament Comunismul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Isus. De exemplu, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat averea colectivului. Filozofia Sfântului Ioan Gură-de-Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură-de-Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini.” (Citat din Wikipedia)

Adevarata definitie a comunismului are legatura cu istoria barbariei in lume. Adevarata istorie a lumii este bazata pe lupta dintre civilizatie si barbarie.

Comunismul fiind una dintre etapele acestei lupte l-as redefini ca o etapa a unei barbarii impotriva proprietatii si pentru constructia unei lumi barbare supuse unui dictator.

Deci noua denumire a comunismulu ar trebui sa fie Barbaroceta. Barbaroceta este o doctrina bazata pe minciuna constructiei unei lumi comune care are ca singur scop construirea unei lumi barbare condusa de un dictator.

Barbaroceta ramane azi ca notiune, mascata in continuare de cuvantul comunism, cuvant care in mintea maselor se suprapune ce punerea lucrurilor in comun, idee cu care unii mai idealisti poate ar fi de acord.

Consider ca ar fi o datorie a lumii moderne sa scape de aceasta capcana lingvistica si sa scoata la lumina adevarata fata a barbariei.

“Există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă, diferențele existând eventual, acolo unde ele chiar există, la nivel de eficacitate ale acestor politici: birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristorcratice, țariste, cu tot ce-a însemnat asta bine și rău. Cenzura, pușcăria politică, lagărul de muncă siberian, cenzura, teroarea polițienească, crima politică, reprimarea libertăților individuale, controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete, toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi folosite de regimul bolșevic.” (Citat din Wikipedia)

Barbaroceta este de un mimetism ingrozitor tocmai datorita faptului ca este un mimetism barbar. Barbaroceta a vrut in primul rand sa fie un altfel de civilizatie.

Pai sa ne uitam in dictionar ce inseamna civilizatie:  cultură, progres, tehnică, dezvoltare materială.

Barbarii au vrut sa aiba o cultura proprie si au macelarit oamenii de cultura autentici, inlocuindu-i cu oamenii lor.

Pentru ei progresul a constat in construirea unei lumi proprii, au aparut astfel spatii de locuit standardizate.Asa au fost inlocuite locuintele cu personalitate si caracter , cu cele fara personalitare si uniformizate.

Barbarii si-au construit fabrici si au indiguit apele, au construit drumuri si au promovat transportul in comun. Fabricile erau conduse cu metode barbare pentru barbari. Cei care contestau acest mod de lucru erau izolati si marginalizati.

Folosind forta bruta au crescut productia de diferite lucruri spre gloria lumii lor barbare.

Barbarii si-au construit un serviciu secret care avea drept scop inlaturarea celor care nu se supuneau dictaturii sau compromiterea lor.

Am vazut acum ca unii lauda maretele realizari ale barbarilor pornind de la ceea ce a ramas in urma lor. Acestora le readuc aminte ca unele din cele mai marete constructii au fost realizate de dictatori, datorita regimului lor bazat pe exploatarea lumii in numele gloriei personale. Si azi piramidele sunt niste constructii care uimesc. Faraonii sunt foarte apreciati in vitrinele de la muzeu.

Lumea barbara are multi adepti si simpatizanti. Lumea barbara vrea sa devina si sa apara un nou dictator. Atunci cand barbarii inving, lumea se concentreaza intr-un efort inuman spre un scop pagan ce glorifica omul impotriva respectului fata de pamantul pe care locuim si a vietii care ne inconjoara.

Barbarii vor supunerea lumii si nu inteleg ca omul este doar un punct din marele spectacol al vietii.

Barbarii nu colaboreaza, nu se integreaza in mediul natural ci vor sa supuna acest mediu prin folosirea fortei si a unei credinte si doctrine proprii.

Asa a aparut Barbaroceta , o lume pe care ar trebui sa o analizam mai cu atentie, pentru a nu permite aparitia unei variante imbunatatite si mai aproape de inima si sufletul barbarilor.

Barbaroceta a creat iluzia unei lumi aflata in comun, prin distrugerea proprietatii. Barbarii munceau in spatii comune in conditii barbare. Ei produceau lucruri la care nu prea aveau acces pentru gloria regimului. Cultivau cereale si furau de pe camp dupa aceea ca nu le ajungeau pentru ei, ele fiind destinate uzantei regimului, produceau produse industriale pentru care primeau un salariu pe care nu prea puteau cumpara mare lucru pentru ca nu le gaseau in magazinele, ce foarte des erau goale.

Cand mergeu cu mijloacele in comun se inghesuiau ca o turma in conditii de caldura extrema sau frig. Bine inteles nimeni nu stia ce vreme era maine si oricum nu avea importanta. Barbarii cultivau pomi fructiferi si erau trimisi la munca patriotica la recoltat ca apoi sa cumpere ce au recoltat din magazine.

Barbarii faceau sedinte peste sedinte care culminau cu adunari nationale in care singurul scop, era lauda adusa activitatii barbare in general si eliminarea oricarui fel de critici.

Barbarii aveau la un moment dat masini pe care aproape toti considerau ca se pricep sa le repare si aveau fabrici care se ocupau de repararea lor.

Barbarii erau mandri ca sunt barbari si isi mascau barbaria imbracandu-se in costum si zambind frumos asa cum o fac si azi o parte dintre urmasii lor. Cei mai mari barbari aveau de altfel si o arta,arta de a isi masca barbaria prin povesti despre progresul comun si binele comun intr-o lume a tuturora, controlata de cativa capi din serviciul secret si partid.

Sa nu credeti ca astia care controlau erau niste destepti. La barbari este simplu. Esti barbar esti cun noi, daca nu,.. esti impotriva noastra.  Creierul barbar este simplist si brutal cu efect distrugator. Barabroceta este ca efectul unei bombe atomice in care atomul este inlocuit de barabarie. Reactia in lant pornita leaga intre ei toti barbarii si rezulta un monstruos dictator cu zambetul pe buze.

Nimic nu era in comun pe vremea asa zisului comunism. Totul nu apartinea nimanui, si toti lucrau pentru regim. Inlocuiti cuvantul comunism cu Barbaroceta si faceti un bine acestei lumi indusa in eroare.

Ruşine: Germania şi Rusia somează România să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov

Urmaşul Angelei Merkel a venit la Bucureşti cu un mesaj special: români, vă rugăm să faceţi pe plac prietenei noastre comerciale Rusia, şi să semnaţi tratatul de frontieră cu Republica Moldova.

Iată ce înseamnă solidaritatea europeană şi tot sacrificiul făcut de poporul român pentru a sta de pază în faţa expansiunii hoardelor ce tot au venit din Est; iată mulţumirea primită pentru cedarea resurselor naturale ale României către marea familie europeană:  În vizită la Bucureşti, Philipp Missfelder, preşedintele organizaţiei de tineret al CDU din Germania, a ţinut să ceară Imperativ României semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova. A ţinut să sublinieze că Germania are legături puternice comerciale cu Rusia. Practic, în cel mai perfid mod cu putinţă, tinerii liderii germani vin şi ne cer să recunoaştem Pactul semnat de ei cu ruşii în 1939 şi care prevedea ruperea României în două (în condiţiile în care acest tratat a fost declarat nul de către toate puterile lumii, inclusiv de Rusia post-sovietică). 

Drept dovadă că cei care nu îşi cunosc istoria tind să o repete, politicienii români sunt puşi acum în faţa unui nou Dictat. Este ruşinos ca în secolul XXI astfel de abordări să mai fie permise.    Tinerii germani, uitând moştenirea trecutului, aşa cum de multe ori şi noi facem ,  repetă ceea ce au tot criticat până acum. Am încrederea că un astfel de mesaj nu poate fi unul oficial ci doar punctul de vedere al unui tânăr ce a absentat la lecţia de istorie. Ironic este că chiar Germania s-a aflat într-o situaţie similară mai bine de jumătate de secol, şi a adoptat exact aceeaşi strategie.  Este momentul să vedem dacă românii vor fi la fel de slabi ca în 1940 şi dacă vor accepta acest lucru.

De mai bine de jumătate de secol am fost buni la criticat: adică am considerat că am cedat prea uşor atunci. Iată că acum suntem practic puşi în aceeaşi situaţie, suntem somaţi să alegem.   Sper să dovedim că am învăţat din greşelile trecutului.   Aş pune aceste lucruri pe necunoaşterea realităţilor istorice şi nu pe asetimentul negativ pe care politicienii nemţi îl au faţă de români, asetiment ce mi-a fost confirmat de către cei care locuiesc în Germania. Un jurnalist român stabilit în Germania îmi spunea că nemţii şi acum consideră că noi i-am trădat în cel de al Doilea Război Mondial şi că astfel au pierdut războiul. Se pare că ei nu ştiau de faptul că Hitler a rupt şi el o bucată din România tot aşa cum a făcut şi Rusia, nu ştiau că petrolul românesc era luat la preţuri mici şi impuse, nu ştiau că sute de mii de români au fost trimişi dezbrăcaţi şi flămânzi să moară pe frontul din Est…

Ei ştiau doar ce pentru ei contează.   Pe 20 octombrie 2013, începând cu ora 14.00, românii vor ieşi în stradă şi vor cere ca Unirea dintre Republica Moldova şi România să devină o prioritate pentru politicienii români. Afirmaţia de astăzi ne arată încă o dată că Europa nu se poate dovedi decât o soluţie temporară şi că doar Unirea este soluţia. Eu aş vrea o Uniune Europeană funcţională, dar nu e suficient ca noi să credem în ea, este nevoie ca şi Franţa şi Germania să creadă în ea.   Este nevoie ca românii să iasă în stradă şi să arate Europei că Sunt Uniţi şi să transmitem mesajul Basarabia e România şi dincolo de graniţa de Vest. În lipsa unei activităţi directe de lobi unionist purtat la nivel înalt, poate că este nevoie ca noi românii să trimitem un mesaj de solidaritate şi de unitate către Europa. Nu este vina lor că nu dispun de informaţii corecte, este vina noastră că nu le furnizăm. Nu am pretenţia ca un neamţ să nu ştie regiunile istorice ale României tot aşa cum nici eu nu le ştiu pe cele ale Germaniei- dar am pretenţia ca noi să le punem informaţia la dispoziţie,.

Atitudinea Germaniei ne spune un singur lucru: Franţa şi SUA sunt singurii parteneri reali ai României (binenţeles că vorbim de interese comune şi nu de iubiri adolescentine nefundamentate), şi asta mai ales pentru că resursele Rusiei sunt mai de interes decât cele ale României. Important este ca şi noi să înţelegem că între naţiuni există numai interese nu şi sentimente.   Cel mai probabil România nu va ţine cont de recomandările nemţilor şi sincer am speranţa ca tânărul să îşi ia o bună mustrare când se va întoarce acasă. Nu poate reprezenta semnarea acestui tratat o condiţie pentru intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană deoarece nici pentru România nu a reprezentat. Ţara noastră a intrat în blocul comunitar fără a avea tratat de frontieră semnat cu Republica Moldova. Deci se poate.

Sursa gandeste.org

Criza profundă şi viitorul sistemului de educaţie

Atât în ţara noastră cât şi la nivel internaţional se vorbeşte de mai mulţi ani despre problemele grave pe care le au sistemele de învăţământ, tot mai rupte de realitate şi mai puţin eficiente. Elevii şi studenţii sunt apatici şi dezinteresaţi, profesorii nemulţumiţi şi neputincioşi, costurile cresc mereu, iar absolvenţii îşi găsesc doar posturi mediocre, unde au nevoie de mult training pentru a fi capabili să lucreze. Cum s-a ajuns în acest punct?

Situaţia globală

În toate ţările dezvoltate se observă o discrepanţă tot mai mare între ceea ce se predă în licee şi universităţi şi ceea ce se cere pe piaţa muncii. Banii pompaţi de guverne în sistem au crescut constant, fără rezultate însă. Instituţiile de stat au o inerţie foarte mare, cadrele nu pot fi schimbate sau stimulate din cauza presiunii sindicatelor, se manifestă opoziţie faţă de idei şi tehnici noi de predare, se încearcă periodic reluarea unor „soluţii” mai vechi, care nu au cum să funcţioneze în prezent.

Victimele sunt tinerii înrolaţi în acest abator, care le distruge creativitatea şi se străduieşte să-i uniformizeze. Termină şcolile blazaţi, fără iniţiativă şi spirit critic, fără cunoştinţele necesare pentru a avea succes în lumea reală, ajungând astfel repede dependenţi de ajutorul statului sau sclavi ai unor corporaţii.

Şcoala de stat este probabil cea mai înapoiată structură din lumea de azi. A rămas practic la fel ca acum 150 de ani, când a fost pentru prima oară proiectată în Prusia. Scopul ei era să producă „carne de tun” pentru fabrici şi armată, adică să ia o mulţime pestriţă de copii şi să scoată o coloană ordonată de tineri identici, spălaţi pe creier cu mituri naţionaliste şi informaţii minimale pentru a fi buni muncitori la bandă. Şcoala este făcută pe modelul epocii industriale: structuri rigide, ierarhie clară, ordine şi disciplină, omogenizare, anti-individualism, descurajarea diversităţii de opinie şi a gândirii critice.

Societatea s-a schimbat între timp, trăim în epoca post-industrială, unde valorile sunt cu totul altele: flexibilitate, creativitate, pluralism de idei şi comportamente, acces instantaneu la informaţii, ierarhii aplatizate. Tehnologia a evoluat enorm, dar şcoala nu s-a schmbat aproape deloc, încă există aceleaşi săli de clasă, aceleaşi manuale, aceleaşi table, aceiaşi profesori, aceleaşi ore, aceleaşi teste şi note, aceleaşi pauze şi vacanţe... Orice companie care nu s-ar fi schimbat deloc într-un secol şi jumătate ar fi dat faliment demult; şcolile însă sunt de stat (sau sunt subvenţionate şi reglementate de acesta), astfel că reuşesc această performanţă.

Sigur, mai sunt şi alte instituţii retrograde, care pierd o grămadă de bani publici şi au rezultate foarte proaste, cum este poşta. Însă e o mare diferenţă între ele, lipsa de eficienţă a poştei nu afectează prea mult societatea, pe când şcoala are un rol decisiv în formarea noilor generaţii, fiind astfel un element vital de care depind multe alte fenomene sociale.

Şcoala românească

Specificul din patria noastră în acest domeniu este dotarea precară a foarte multor şcoli. Un procent semnificativ din ele nu au autorizaţie sanitară de funcţionare (adică nu au apă şi canalizare, au WC în curte). Foarte multe clădiri sunt degradate, copiii suferă de frig, de lipsa luminii şi a dotărilor didactice. Ministerul Educaţiei are însă alte priorităţi, se ocupă de proiecte fanteziste cum ar fi dotarea tuturor cursanţilor cu tablete (costă doar 600 milioane euro, se amortizează suma în 150 de ani), asta în condiţiile în care jumătate din şcoli nu au nici măcar acces la internet.

Se mai adaugă şi alte elemente mioritice în acest peisaj: profesorii prost plătiţi, cei vechi cu mentalităţi comuniste, cei noi foarte slab pregătiţi; îndoctrinarea religioasă practicată în şcoli, care intră în conflict cu alte materii; schimbările de legislaţie de la an la an, care au zăpăcit pe toată lumea, astfel că elevul nu îşi poate face un plan de studiu pe termen lung; reglementările stupide care au determinat apariţia unor universităţi private ce fabrică diplome pe bandă rulantă fără a pregăti în niciun fel studenţii.

Experienţa mea

Am făcut un an şi un trimestru de şcoală în sistemul comunist, iar restul până la finalizarea liceului în haosul post-revoluţionar. S-au schimbat manuale, profesori, metode de predare şi notare, cerinţe şi recompense, reguli şi structuri. Nu s-au prea schimbat oamenii şi mentalităţile.

M-am plictisit îngrozitor la şcoală. În primii ani am luat cu uşurinţă premiul I. În ultimii ani am avut note mediocre, pentru că abia mai dădeam pe la şcoală. Nu pentru că aş fi ajuns „băiat de cartier”, ci pentru că simţeam cum mi se sinucid neuronii stând în bancă şi privind în gol, ascultând informaţii care nu mă interesează, transmise de un omuleţ frustrat. Am fost pe la olimpiade, am creat numeroase softuri (eram pasionat de asta), am citit mult (nu însă din ceea ce se cerea pe la şcoală).

Senzaţia mea a fost că şcoala te îndobitoceşte, vrea să te transforme într-un zombie care e în stare să repete ca papagalul nişte date din manuale, dar care nu poate gândi singur, nu e în stare să caute informaţii şi i s-a stors orice urma de creativitate şi dorinţă de inovare. E suficient să ascultaţi melodia „Another brick in the wall” a celor de la Pink Floyd: este emblematică pentru sistemul de învăţământ românesc.

Facultatea este ceva mai ok, însă chiar şi aici, unde se presupune că ar trebui să te concentrezi pe un anumit domeniu, eşti forţat să îngurgitezi enorm de multe aberaţii de care nu ai nevoie, dar în schimb nu capeţi cunoştinţele necesare pentru a-ţi găsi mai apoi un job, deoarece programa este total ruptă de piaţa muncii. Din fericire, când am ajuns eu la facultate a apărut internetul, care a schimbat total datele problemei: aveam acum acces la o imensă bibliotecă care conţinea toate resursele umanităţii.

Există o soluţie?

Întotdeauna există o soluţie. Însă soluţiile propuse de diverşi politicieni şi „experţi” invitaţi pe la televiziuni sunt aberante. Nu poţi rezolva o problemă actuală cu idei vechi de două secole. Cei care cred asta n-au înţeles nimic din ce se întâmplă, au rămas ancoraţi în trecut. Oamenii aceştia n-au auzit de Wikipedia, Khan Academy, Open University,  SkillShare sau Coursera; vor în schimb reguli mai stricte, uniforme obligatorii, intonarea imnului, pedepse fizice, controale corporale, pază armată, îndoctrinare religioasă şi naţionalistă ş.a.m.d.

Toate acestea nu fac decât să-i îndepărteze şi mai mult pe copii şi tineri de şcoală. Dacă în trecut elevii cei mai buni erau „mainstream”, acum au devenit „outsideri”, pentru că să gândeşti e un lucru intolerabil în sistemul educaţional românesc.

Este nevoie urgentă de o schimbare de paradigmă. Actualul model centralizat nu funcţionează şi va traumatiza tot mai mult viitoarele generaţii de absolvenţi. Nu ne putem aştepta de la stat să vină cu soluţii, nu vom auzi de la fosilele din ministere decât amintiri din copilăria lor şi propuneri care să le reflecte nostalgiile.

O primă soluţie este dereglementarea şcolilor private. Nu ai cum să oferi învăţământ de calitate dacă eşti forţat să ai exact acelaşi sistem ca o şcoală de stat. În momentul de faţă nu există concurenţă reală între şcoli primare şi gimnaizale, licee şi universităţi particulare, deoarece nu pot fi o alternativă la cele de stat. Şi-au găsit în schimb altă nişă: sunt doar nişte fabrici de diplome, unde achitarea taxei garantează absolvirea, fără a-i mai stresa pe cursanţi cu învăţatul.

O a doua idee este introducerea sistemului de vouchere în mediul preuniversitar de stat. Adică fiecare părinte primeşte un voucher care acoperă integral cheltuielile cu educaţia copilului său, având posibilitatea să îl înscrie în orice şcoală doreşte. Profesorii să fie plătiţi în funcţie de numărul de elevi înscrişi la şcoala respectivă. În felul acesta se va crea o concurenţă reală între şcoli, care va duce la reducerea risipei şi creşterea calităţii actului educaţional.

A treia propunere: extinderea sistemului de vouchere, astfel încât părinţii să-şi poată înscrie copiii la şcolile private, având subvenţionate de stat parţial sau chiar integral costurile. Se ştie că suma cheltuită pe cap de elev în învăţământul de stat este foarte mare şi ar acoperi cu uşurinţă preţul cerut de o şcoală privată, care va oferi însă condiţii mult mai bune. Următorul pas logic este privatizarea şcolilor de stat.

A patra sugestie: homeschooling. Adică parinţii care nu doresc să-şi înscrie copiii la şcoală să nu fie obligaţi să o facă. Ei vor trebui doar să participe la teste naţionale periodice, care le vor evalua nivelul de pregătire. În câteva ţări occidentale funcţionează cu succes acest sistem, iar elevii înrolaţi au rezultate mai bune decât cei din învăţământul de stat.

În cazul universităţilor ar fi normal ca autonomia lor să meargă până la capăt, adică să dispară orice subvenţie din partea statului. Cele mai multe dintre ele încasează oricum mai mult din taxe decât de la buget. În timp ele trebuie privatizate. Vor exista burse pentru cei cu posibilităţi mai reduse, asta se întâmplă peste tot în lume.

Trebuie însă să înţelegem că facultatea nu este obligatorie, nu e normal ca toată lumea să facă o facultate doar de dragul diplomei, fără însă să-şi găsescă o slujbă în domeniul respectiv. Da, este normal să plăteşti taxe, educaţia de calitate are un preţ, iar dacă asta te obligă să lucrezi pentru a le putea achita nu e neapărat ceva rău, poate acest lucru te va face mai responsabil.

Se mai pot spune foarte multe despre conţinutul materialului educaţional, felul în care tehnologia schimbă complet metodele de învăţare, dacă ar trebui sau nu să avem anumite teste obligatorii pentru toată lumea şi ce să conţină ele, care materii trebuie eliminate şi care nu – şi dacă trebuie scos statul cu totul din ecuaţia aceasta şi lăsată piaţa să decidă sau ar fi nevoie de nişte norme minimale etc.

Cred însă că lucrurile acestea se vor ajusta de la sine pe parcurs, odată ce se iau deciziile fundamentale privind „eliberarea” sistemului educaţional. Obsesia pentru diplome trebuie să înceteze, nu sunt în fond decât nişte bucăţi de hârtie care îţi pot aduce eventual un job mizerabil în vreo instituţie de stat. Există foarte mulţi oameni de succes care nu au diplome şi există foarte mulţi oameni educaţi care nu au şcoală. Educaţia este un produs, dacă acceptăm acest lucru îl vom primi la calitate mult mai bună decât dacă îi acordăm un statut special şi lăsăm nişte birocraţi să facă experimente cu copiii şi tinerii noştri.

Sursa solib

Lupta pentru libertatea de asociere. O idee pentru protestatarii din piata.

Am înțeles că mișcarea ”Roșia Montană” se vrea a fi o mișcare împotriva establishmentului politic, o revoltă împotriva clasei politice și actualelor partide politice. Protestatarii vor să iasă în continuare în stradă și speră ca bulgărele să se rostogolească, să crească și să treacă peste vechea clasă politică. Uite o idee, de ce protestatarii din piață, printre altele, nu ar lupta pentru schimbarea legii partidelor? Astfel, după actuala lege, un partid politic se poate înființa dacă există minimum 25 de mii de semnături strînse în 18 județe, dar nu mai puțin de șapte sute de semnături pe județ. Protestatarii ”Roșia Montană” să lupte pentru liberalizarea pieței politice, pentru eliminarea barierei de intrare pe piața politică, una dintre cele mai ridicate din lume. Nicăieri în lume, cu excepția regimurilor totalitare, evident, condițiile de asociere politică nu sînt atît de restrictive ca în România. Dacă tot e rost de revoluție și luptă și oamenii vor să se manifeste în continuare, nu vor să se retragă, de ce să nu lovească sistemul politic actual chiar în inimă, adică în monopolul politic? Partidele politice să se poate înființa cu minimum trei membri (sau cinci sau o sută), nu cu 25 de mii, ca acum, și fără nicio condiționare geografică. S-ar sparge monopolul actualei clase politice și dependența partidelor de baroni și de forța organizatorică a acestora (ei strîng semnături, voturi, bani). O astfel de mișcare pentru libertatea de asociere și împotriva monopolului clasei politice sînt convins că ar ridica amploarea mișcării anti-establishment care se poate naște în piață și ar strînge în jurul său o mare parte a societății civile, indiferent de stînga-dreapta. Dacă s-ar reuși schimbarea legii partidelor politice și readucerea României pe harta țărilor care susțin libertate de asociere ar fi o extraordinară victorie a libertății, o victorie împotriva actualului sistem politic și tuturor partidelor politice existente pe scena politică actuală. PS. Ideea nu-mi aparține. Cred că Dan Mașca poate spune mai mult pe temă.

Sursa blogary

Afacerea Maidanezul: Cine si cat castiga din eutanasierea cainilor fara stapan?

Adoptarea in Parlament a legii privind eutanasierea cainilor abandonati imparte societatea romaneasca in doua tabere. Pe de-o parte sunt cei care aproba decizia, iar pe de alta parte iubitorii de animale care atrag atentia ca masura este extrema, ineficienta si va duce la irosirea banilor publici.

Plenul Camerei Deputatilor a adoptat, marti, amendamentul la Legea privind cainii fara stapan care stabileste un termen de 14 zile in care cainii sunt tinuti in adaposturi, dupa care, daca nu sunt revendicati sau adoptati, sa fie eutanasiati, edilii avand posibilitatea sa amane eutanasierea. 

"Aceasta metoda extrema (eutanasierea – n.r.) este ineficienta. In perioada 2001 – 2007 au fost eutanasiati 140.000 de caini si acum tot avem mai multi decat atunci", a declarat pentru DailyBusiness.ro Andrea Duta, vicepresedinte al organizatiei "Depind de Noi". 

Ea a mentionat ca masura eutanasierii se aplica in alte tari, precum SUA, abia dupa ce au fost luate alte masuri. In plus, procentul de adoptie in tari din Occident este destul de ridicat, in timp ce in Romania acesta este infim, de doar 1-2%. 

"Este o solutie extrema prin care nu se incearca decat obtinerea de fonduri. Din bugetul pe anul acesta, de peste 3 milioane de euro, Autoritatea pentru Supravegherea Animalelor (ASPA) aloca doar o mica parte efectiv pentru caini si peste 2 milioane euro pentru personal si alte cheltuieli", a precizat Duta. 

Bani pentru sterilizarea a peste 500.000 de caini 

Asa cum rezulta din cifrele oficiale, ASPA are in cont in acest moment 15 milioane de lei. Reprezentantii institutiei au declarat ca au cheltuit pana acum doar 170.000 de lei pentru sterilizarea a 6512 caini, in medie 26 de lei pentru fiecare animal. 

Asta inseamna ca daca ar aloca si restul de bani exclusiv pentru strangerea maidanezilor, ar putea ridica si steriliza 576.000 de caini, adica de aproape 10 ori numarul celor care exista in realitate pe strazile Capitalei, potrivit stirileprotv.ro.

Intrebata cine castiga financiar de pe urma legii, Andrea Duta a spus ca "doar cei care se ocupa de administratie si politicienii", motivand ca majoritatea ONG-urilor care lupta pentru drepturile animalelor nu primesc bani de la stat. 

"Doar ONG-urile care au adapost primesc bani, in jurul a 400 lei/luna pentru un amplasament cu 400 de caini”, a explicat Andrea Duta, precizand ca numai ea aloca pentru cei 20 de caini aflati in grija sa suma de 500 lei/luna, pentru mancare. 

Cea mai mare parte din finantarea ONG-urilor locale provine din donatii din afara tarii.

Problema fara rezolvare? 

In timp ce parlamentarii vad in eutanasiere o solutie pentru problema cainilor comunitari din orasele tarii, ONG-urile propun alta metoda. 

"Ar trebui sa se dea o lege obligatorie de sterilizare a tuturor cainilor, inclusiv a celor cu stapan. Atat timp cat ceteateanul arunca pui pe strada, problema nu va fi rezolvata", a spus Duta.

Aceeasi masura, a sterilizarii tuturor cainilor fertili, este propusa si de un ONG din Oradea, care a reusit sa reduca drastic numarul maidanezilor din oras in sapte ani, de la peste 4.000 la sub 400. 

"Sursa problemei nu sunt cainii strazii in cautarea hranei. Succesul reproductiei necontrolate se datoreaza cainilor cu stapani, hraniti si ingrijiti. Foarte putini dintre puii cainilor vagabonzi supravietuiesc. O multime de pui, ai cainilor bine hraniti de pe langa statii de benzina, fabrici, blocuri, parcari, supravietuiesc, cel putin pana la varsta reproducerii”, sustin reprezentantii SOS Dogs Oradea.

Adoptia internationala, alternativa la masura barbara

In vreme ce in Oradea problema maidanezilor a fost rezolvata prin metoda castrarii, inclusiv prin vouchere oferite de primarie si pentru sterilizarea cainilor cu stapan, la Sibiu a mai fost aplicata o solutie: adoptia internationala.

Primarul Sibiului, Klaus Johannis, considera ca eutanasierea masiva a cainilor comunitari este o solutie "barbara" si nu trebuie luata in calcul decat pentru cainii bolnavi.

Potrivit acestuia, in Sibiu, problema cainilor comunitari este bine gestionata, cainii comunitari fiind luati de pe strada, sterilizati si igienizati la Centrul din Dealu Gusteritei, tinuti acolo timp de doua saptamani, dupa care, daca nu ii adopta nimeni, sunt repusi in teritoriu, insa prin sterilizare cainii vor disparea natural.

Potrivit unui comunicat de presa al Primariei Sibiu, din 2009, cand a debutat un program de sterilizare a cainilor comunitari din oras si pana in prezent, au fost sterilizati 6.612 caini. Primarul Klaus Johannis a spus ca, estimativ, in prezent, in municipiu mai exista pana in 3.000 de caini comunitari, potrivit Realitatea.net.

Eutanasierea, mai scumpa decat castrarea 

Potrivit unui calcul realizat de SOS Dogs Oradea, costul minim pentru capturarea si eutanasierea unui caine ar fi de circa 25 de euro, in vreme ce costul sterilizarii si returnarii ar fi de numai 7 euro, adica de peste trei ori mai mic. 

Astfel, autoritatile ar putea "rezolva" rapid situatia celor 65.000 de caini fara stapan din Capitala, prin eutanasiere, cu 1,6 milioane de euro. Dar asta numai in situatia ideala ca toti maidanezii vor fi eliminati imediat.

Autoritatile locale nu au insa capacitatea necesara pentru a face un astfel de masacru intr-un timp suficient de scurt pentru ca animalele sa nu se inmulteasca. 

"Daca din 10.000 de caini omori intr-un an 2.500, raman in urma 7.500, din care jumatate sunt femele care fata cam 6 pui fiecare. Tot ce reusesti sa faci este sa intineresti lotul", a spus Carol Lazar, reprezentantul asociatiei oradene. 

El anticipeaza ca prin masura eutanasierii vor ramane in Bucuresti la fel de multi caini ca si in prezent. Astfel, afacerea devine mult mai voluminoasa, fiind greu de calculat la cat se va cifra in final.

Un calcul sumar ne arata ca tinand cont de aspectele relatate mai sus, in cazul in care vor strange de pe strazi, sa zicem, 15.000 de caini anual, autoritatile vor cheltui peste 3 milioane de euro in 10 ani.

Factura eutanasierii cainilor fara stapan ar putea fi insa mult mai mare, in conditiile in care costul de 25 euro mentionat nu include si alte cheltuieli "auxiliare", cum ar fi cele cu personalul angajat sau cu eventuala externalizare a serviciilor.

Costul minim pentru capturare si ucidere:
Tranchilizare – 3,81 euro/ caine
Hranire (14 zile) – 5 euro/caine 
Anestezic – 1,01 euro/caine 
Solutie eutanasiere – 3,47 euro/caine 
Incinererea corpului – 10 euro/caine 
TOTAL (exclusiv TVA ) : 23,29/caine  

Costul sterilizarii si returnarii:
Capturarea/colectarea manuala de catre ONG-uri- 0 
Anestezic - 1,01 euro/caine 
Suturi, analgezic - 4,17 euro/caine 
Hranire (5 zile) – 1,77 euro/ caine 
TOTAL (exclusiv TVA) : 6,95/caine 
(Sursa: SOS Dogs Oradea) Sursa Dailybusiness