Zeci de mii de romani, locuitori ai orasului Onesti, au trecut in decursul unei singure generatii de la un loc de munca stabil si un salariu decent la foamete, saracie lucie si disperare. Rafinaria Onesti, motorul orasului, a fost furat de rusi in mod sistematic si repetat pana ce in urma lor au rams doar ochii inlacrimati ai romanilor.
In 1990, Romania avea 10 rafinarii functionale, acum, in 2015, mai avem 3. Petromidia ce apartine kazahilor de la Rompetrol, Petrobrazi ce apartine austriecilor de la OMV si Teleajan ce apartine rusilor de la Lukoil. In orasul Onesti functiona ”mandria” rafinariilor romanesti, 25 de ani mai tarziu, mafia ruseasca a reusit scufunde in saracie si disperare un oras intreg.
In 1990, Romania avea 10 rafinarii functionale, acum, in 2015, mai avem 3. Petromidia ce apartine kazahilor de la Rompetrol, Petrobrazi ce apartine austriecilor de la OMV si Teleajan ce apartine rusilor de la Lukoil. In orasul Onesti functiona ”mandria” rafinariilor romanesti, 25 de ani mai tarziu, mafia ruseasca a reusit scufunde in saracie si disperare un oras intreg.
Povestea furtului calificat de la Onesti incepe in 2005 cand din arestul politiei, Marian Iancu incepe negocierea pentru vanzarea lui Rafo. Devin vizibili rechinii internationali cu state vechi in traficul de produse petroliere care se invarteau de mult in jurului rafinariei din Bacau.In lume sunt doar cativa furnizori de materie prima. Interfata pentru provizionarea cu titei la Rafo a fost mai tot timpul omul de afaceri evreu Yoav Stern- fie ca era vorba despre firma britanica Interlink Overseas sau Glencore. Iar aceasta dependenta de traderi si-a spus cuvantul.
Glencore a fost fondat de Mark Rich, om de afaceri condamnat pentru trafic de arme si evaziune fiscala in SUA, acum decedat. Companiile controlate de acesta faceau afaceri in Romania inca dinainte de 1989, scrie stirileprotv.ro.
Si pentru ca datoriile se acumulau si la furnizor, o alta companie s-a oferit sa dea titei. Este vorba despre Expanet Trading, o societate controlata de Mihail Ciornai, oligarh rus cautat la acea ora in 10 state pentru spalare de bani. Expanet a fost reprezentata in Romania tot de Yoav Stern. In contul datoriilor acumulate, o parte din actiunile Rafo au ajuns la Calder A, un offshore din Antilele Olandeze controlat de acelasi Ciornai si de Yakov Goldovski, alt miliardar rus, stabilit in Austria.
Marian Iancu vinde Rafo din arestul politiei pentru o suma cu multe zerouri : peste 100 de milioane de euro. Cel cu care s-a perfectat intelegerea era directorul Calder A, un bulgar Teodor Batkov, interfata lui Ciornai in multe afaceri dubioase.
Pentru a prelua afacerea de la Onesti, Calder A avea nevoie si de acordul statului roman prin AVAS. Fostul sef AVAS, Razvan Orasanu, povesteste ca “Am fost informati de autoritatile americane ca in jurul lui Rafo este o filiera de spalare de bani si in spatele actionariatului fantoma a lui Balkan Petroleum se afla o retea de crima organizata.”
O gramada de persoane controversate se perinda prin Romania pentru preluarea Rafo. “Sursa banilor chiar nu m-a intersat, – puteau sa vina din crima organizata- nu puteau sa vina, sau ma rog, pe mine nu m-a intersat. Pe mine ca administrator m-a interesat strict functionarea Rafo”, explica Marin Anton. .
In transferul actiunilor catre Calder A s-a implicat inclusiv vicecancelarul austriac de la acea ora Hubert Gorbach, un lobbyist notoriu. Intr-o telegrama dezvaluita de WikiLeaks, reprezentantii Ambasadei Statelor Unite se arata ingrijorati de coruptia din jurul Rafo pe care o considera unul dintre cele mai mari esecuri in privatizarile din Romania.
„Rafinaria de petrol RAFO este prinsa intr-o increngatura de coruptie, spalare de bani, frauda si fapte penale in care sunt implicate entitati dubioase din Romania, Rusia, Ucraina si Bulgaria. Se presupune ca doua persoane care apartin crimei organizate ruso-israeliene, Mihail Ciornii si Iakov Goldovski, se afla in spatele incercarilor de achizitionare de catre compania olandeza Calder-A. […] Guvernul Romaniei este subiectul unor presiuni puternice, care vin inclusiv din partea Guvernului austriac, pentru a aproba preluarea RAFO de catre compania rusa. […] Aparenta lipsa de interes a presedintelui Basescu in ceea ce priveste cazul RAFO este ingrijoratoare”. Telegrama era semnata de Nicholas Taubman, ambasadorul SUA in Romania.
In 2006 Calder A a fost preluat de grupul Petrochemical Holdings din Austria, patronat, oficial de Yakov Goldovski. Miliardarul evreu de origine rusa a fost presedintele celui mai mare combinat petrochimic din Rusia – Sibur. Goldovski a fost acuzat de fraude economice si in urma unor disesnsiuni cu presedintele Vladimir Putin a fugit in Austria, tara care i-a acordat cetatenie.
Asadar, din 2006, Rafo este patronata in mod deschis de Yakov Goldovski, iar administratorul rafinariei, Marin Anton, a fost inlocuit cu bulgarul Miroslav Dermendjiev. Pentru a nu pierde compania, Petrochemical Holdings plateste datoriile istorice catre statul roman, datorii ajunse atunci la aproape 200 de milioane de euro, dar activitatea rafinariei nu a mai continuat.
Se ridica mari semne de intrebare cum niste afaceristi care platesc peste 300 de milioane de euro – 100 pentru actiuni plus 240 in contul datoriilor, nu se preocupa ca investitia lor sa functioneze. Din 2008 in Rafo nu s-a mai procesat deloc titei, scriestirileprotv.ro.
Sandu Berendea este maistru in Rafo de 36 de ani. El este unul dintre cei 400 de angajati care se mai duc pe platforma. “Adunam iarba pe care o cosim noaptea”, spune el. “Mai aduc niste benzina si niste motorina de la Rompetrol pe care noi o incarcam si o dau pe unde o dau. Instalatiile nu functioneaza si nu vor mai functiona niciodata. Nu se face nimic si nici nu se va mai face. Interesul rusilor a fost sa ne termine, nu sa progresam”.
Rafinaria din Onesti este legata cu o conducta de portul Constanta, la Oil Terminal. De acolo era aprovizionata direct cu titei pentru procesare. Constant, in acea conducta existau peste 40 de mii de tone, asa-zisa zestre de titei. In urma cu cativa ani, rusii de la Petrochemical au vandut-o la Lukoil semn ca interesul pentru activitatea de procesare nu mai exista.
Actionariatul rus al lui RAFO a venit de-a lungul timpului cu tot felul de proiecte, dar nici unul nu s-a materializat. In campania electorala din 2009, presedintele in functie, Traian Basescu a vizitat Rafo, care in campania precedenta a fost un punct important in dezbaterile impotriva contracandidatului Nastase. De data asta a venit ca prieten al actionariatului rusesc de la Onesti, scrie stiri-extreme.ro.
Firma austriaco-rusa solicita sprijinul pentru un imprumut garantat de guvernului Romaniei in valoare de 330 de milioane de euro. In 2010 guvernul Boc, aproba un memorandum prin care sa-i sustina pe rusi. Valerian Vreme este acum deputat in colegiul de care apartine si Onestiul, iar pe atunci era ministru Telecomunicatiilor si un sustinator al proiectului de ajutor.
2011 marcheaza o noua etapa in destinul Rafo: in contul unui imprumut cifrat in jurul a 150 de milioane de euro, contractat de Petrochemical Holding de la banca VTB Capital Londra, se depun garantii 20 % din actiunile detinute la RAFO. In ianuarie 2015, VTB Capital isi extinde gajul pe 80 % din activele RAFO care constituie garantie mobiliara de rang 1.
Banca creditoare este detinuta de VTB, a doua mare banca din Rusia, institutie financiara controlata de guvernul de la Moscova. Grupul financiar este supus acum sanctiunilor europene si americane, in urma conflictului din estul Ucrainei.
Asadar, Rafo a fost gajat bancii moscovite, dar investitiile nu au aparut. Dimpotriva, Petrochemical Holding detinuta de Yakov Goldovski si-a plasat capitalul in alte zone, in special in Rusia si Ucraina. Din banii imprumutati prin punerea ca gaj a actiunilor de la Rafo s0a investit in Nijni Novgorod, in Moscova, in Kiev.
In 2011, Yakov Goldovski a fost rechemat la Moscova, dupa un deceniu de expulzare, si cooptat intr-un proiect strategic pentru Federatia Rusa – constituirea unui sistem petrochimic integrat. I s-au acordat toate drepturile pe care le-a pierdut, si din acel moment, a investit in Rusia si a uitat de Rafo.
Desi parea ca oligarhul rus vrea sa faca ceva si la Rafo Onesti, nici un proiect n-a mai fost pus pe picioare, in ciuda promisunilor repetate. La inceputul acestui an Adunarea Actionarilor a decis dezafectarea instalatiilor pe doua directii – valorificate ca deseuri metalice si relocarea componentelor procesarii titeiului.
Sursa frip.ro
https://reflectiicotidiene.blogspot.com Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Se afișează postările cu eticheta evolutii interne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta evolutii interne. Afișați toate postările
sâmbătă, 15 octombrie 2016
miercuri, 10 iunie 2015
luni, 2 februarie 2015
Din|interior. Cum arată „România odihnită”, țara cu 7 milioane de asistați social
Românii au descoperit metode prin care reuşesc să fenteze sistemul de asistență socială, aleg să câştige bani la negru şi să beneficieze simultan şi de sprijin de la stat. Dincolo de falşii asistaţi social, sunt zeci de mii de tineri care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii după ce termină şcoala şi ajung şomeri, chiar de la 18 ani.
În România există sate unde oamenii nu au serviciu, deşi li se oferă locuri de muncă. Şi tineri care primesc ajutor de şomaj, imediat ce termină şcoala. Toate fac parte dintr-un tablou îngrijorător: 4 milioane de români sunt inactivi pe piaţa muncii, iar 7 milioane beneficiază de o formă de ajutor social, mulţi fără să merite. Mai mult, 16% dintre tinerii până în 24 de ani nu lucrează, nu studiază şi nici nu se califică în vreo meserie. Reporterii emisiunii "Din interior" au făcut o radiografie a fenomenului inactivităţii pe piaţa muncii.
Un primar, stând de vorbă cu un functionar din Primărie:
- Dana, tu cum îţi explici că tineretul ăsta de care te ocupi tu nu vrea să muncească?
- Ce să mai zic că... s-au învăţat numai cu bani mulţi, nu vor să lucreze pe bani puţini.
„Chestia asta se întâmplă pentru că se poate, pentru că sistemul permite o asemenea atitudine”, spune Adrian Izvoranu, reprezentantul unei confederaţii patronale.
„(...) sunt aproximativ 5 milioane de cetăţeni în asemenea tip de situaţie. 5 milioane de cetăţeni care, practic, ar trebui sau ar putea (...) să fie reintegraţi. De ce să lucrez, când pot să mă duc să lucrez la negru, (...) asistenţa socială o iau în paralel, ca un ajutor din partea comunităţii mai mari sau mai mici”, arată Bogdan Hossu, lider de sindicat.
Cum arată România inactivă?
Comuna Bărbăteşti, judeţul Vâlcea. În urmă cu şapte luni, Primăria a anunţat că în localitate urma să se deschidă o fabrică de confecţii. Ar fi adus 300 de locuri de muncă. Deşi comuna se află într-o zonă defavorizată şi oamenii nu au unde să se angajeze, investitorii au reuşit să găsească doar 28 de muncitori. Fabrica oferă salariul minim pe economie, transport şi bonuri de masă. Pentru cei care nu au mai lucrat în confecţii, s-au organizat şi cursuri de calificare. Primarul spune că nu se aştepta la un eşec de asemenea proporţii.
„M-am bucurat extraordinar de mult, am zis că "Băi, creşte nivelul de trai!", totul se schimbă. Am pus afişe, am stat de vorbă cu ei, în prima fază erau mulţumiţi, ce să mai! Mă gândeam că pe cei 300 de muncitori vom fi obligaţi să-i alegem undeva din 1000-1500 de doritori. De unde? A fost păcăleală! La interviu au venit peste 140 de oameni în primele zile, am trăit cu impresia că îi vom găsi în câteva luni de zile pe cei 300. Nu, n-am găsit, nu le place”, spune Constantin Banacu, primarul comunei Bărbăteşti.
Primarul a făcut un calcul: din cei peste 3.300 de locuitori, 1300 sunt pensionari, 137 sunt angajaţi în ţară, 450 sunt la muncă în străinătate. 56 de locuitori stau pe ajutor social, iar 51 beneficiază de indemnizaţia de şomaj. Restul stau acasă sau lucrează la negru.
„Peste 500 care sunt disponibili, da, care ar putea. (...) Şi care stau acasă. Domle, nu se vrea să se mai muncească! Deci, nu se vrea. Nu înţeleg din ce s-au învăţat din ce să trăiască, din puţin, din ce trăiesc. Bun, se pune problema, poate, zic, unii din agricultură. Dom'le, agricultură nu! Comuna Bărbăteşti e zonă defavorizată, ca de altfel încă şase-şapte comune din zonă, asta înseamnă că terenul nu e bun de agricultură. Şi nu le place nici asta. Pentru că în vremea comunistă erau 1500-1600 de vaci din comună, (... ) acuma sunt 100 şi ceva de astea, erau 4000-5000 de oi, mai sunt 5-600. (....) Dezamăgit total, vă spun sincer. Ca şi cum le-aş fi pus un tort pe masă şi nu că nu le place sau nu, nu vor să-l mănânce şi pe ăla! Nu se poate, nu se poate!”
În ciuda numărului mic de angajaţi, fabrica din Bărbăteşti are activitate. Ocupă o fostă grădiniţă, închisă din cauza natalităţii reduse. Produce haine pentru firme cunoscute din Marea Britanie. Reprezentanţii companiei spun ca le este greu să găsească oameni buni de muncă în zonă.
Alexa Copiuc, șef linie producție, poveștește: „Ca şi explicaţie ni s-a spus că nu vor să-şi complice viaţa. (...) Asta e explicaţia care mi s-a dat, că nu vor să-şi complice viaţa cu un loc de muncă. Probabil că au şi alte activităţi, fiind la ţară, au şi animale, au grădini, probabil au şi copii. Şi să ai un loc de muncă înseamnă opt ore standard”.
Maria Popa, administratorul societăţii, are altă părere: „Sincer? De lene! Deci lenea este o mare problemă în România. (...) Am ajuns la concluzia că oamenilor în ziua de astăzi nu le place să muncească.(...) în urma cursurilor de confecţioneri, mulţi după ce şi-au luat banii, n-au mai venit la muncă. Deci, nici aşa, nici aşa, nu mai ştim ce să facem!”
Femeile care s-au angajat nu-şi explică de ce nu a fost bătaie pe locurile disponibile. Unele dintre ele vin inclusiv din sate aflate la peste 30 de kilometri distanţă ca să lucreze aici.
Mariana Bâdea: „Am lucrat în comerţ şapte ani, n-am avut duminică, n-am avut sâmbătă liberă, n-am avut Crăciun, n-am avut Paşti libere, deci chiar nu... Deci pot să spun că mulţumesc că ne-au oferit o pâine caldă, cu o muncă curată şi la program de opt ore”.
Andreea Iliescu: „Nu s-au înscris că nu au vrut. E greu să muncească. (...) Adică preferă să stea acasă decât să vină la muncă”
Cati Niculescu, croitoreasă: „(...) Sincer să vă spun, nu-i atrage, nu le place, nu le place chestia asta, e de migală. Şi femeile fac orice altceva decât asta. Vin şi pe urmă se retrag”.
O parte dintre fostele angajate ale fabricii au însă o altă explicaţie. Spun că au demisionat pentru că nu făceau faţă la program. Mai mult, spun că li se cereau ore suplimentare, neplătite. Multe au preferat să stea acasă.
Lucreţia Dumitraşcu: „(...) Programul nu se respecta, asta a fost condiţia de ce mi-am băgat demisia.(...) pentru că nu se spunea "Dom'le, lucrăm peste program". Se lucra peste program, chiar 5-7 ore se lucra peste program. Acum nu lucrez nicăieri, sunt în căutare, ce să facem, asta e..”
Elena Cârjan: „Au fost şi orele de muncă suplimentare, zilele de muncă suplimentare, nu s-a respectat programul. Este şi stres, în confecţii aşa este, ritmul, trebuie să păstrezi un ritm. Într-adevăr sunt ţipete, sunt reproşuri(...)”.
În Bărbăteşti nu se găsesc alte locuri de muncă. Întâlnești însă tineri care au intrat direct în şomaj după terminarea liceului. Spun că nu au unde să lucreze. Părinţii lor mai pleacă la muncă în agricultură peste hotare. Strâng bani cât să ţină toată familia.
- Aia mică e într-a XII-a şi aia mare a terminat, e în şomaj acuma, povestește Mihaela Stoica, localnică din Bărbăteşti.
- Direct în şomaj după şcoală.
- Da, da.(...)
- Dar a încercat la fabrica asta, să se angajeze?
- Nu se duce, nu se duce că nu-i place. Deci ce nu-i place, nu vrea, nu se duce. (...) Tineretul în ziua de astăzi e mai... na!”
Marian Vitejescu a terminat un liceu tehnologic. După Bacalaureat şi-a depus direct dosarul pentru ajutorul de şomaj. Spune că nu avea altă şansă: în Vâlcea nu se găsesc locuri de muncă pentru calificarea lui.
- Momentan am şomaj, sunt în şomaj. Şi după aceea încerc să-mi caut de muncă.
- La 18 ani, ai şomaj...
- Da, da, da!
- Şi-ţi convine situaţia asta?
- Nu-mi convine, că e suma mică. Nu ne putem descurca dintr-un şomaj. Mi-am căutat, dar nu mi-am găsit ceva care să-mi convină. De exemplu, aici la Vâlcea e de muncă, dar salariul îl dai pe navetă. Plus că-ţi mai trebuie şi un milion să mănânci aşa la Vâlcea. Şi nu-ţi ajung efectiv. Rămâi practic cu banii din şomaj. Cu ei rămâi în buzunar.
- Ai auzit de fabrica asta de aici?
- Da, da, da.
- Sunt şi câţiva bărbaţi. Te-ai angaja acolo?
- Nu ştiu cum să vă spun, de nevoie, m-aş angaja (...) Eu îs mai mult cu mecanica, cu astea...
Primarul spune că este dezamăgit de tinerii din comună. Mai ales că, în comunism, părinţii lor au muncit din greu ca să ridice case şi să-şi facă gospodării frumoase.
„Făceau naveta, erau, săracii, nu ştiau ce să facă. Ei, acuma, ăştia, copiii ăştia se mulţumesc cu ce-au făcut părinţii. (...) oamenii de ştiinţă să-şi dea mâna şi să descopere cât mai repede un tratament împotriva lenei. Lenei şi prostiei, că dacă... atunci se va schimba...”, spune primarul.
Comuna Dângeni, județul Botoșani. Situaţia din Bărbăteşti nu este una singulară. În toamna anului trecut, primarul localităţii Dângeni, din judeţul Botoşani, îşi exprima nemulţumirea faţă de eşecul unei campanii de recrutare în rândul cetăţenilor. A postat un mesaj dur pe pagina sa de Facebook, care nu i-a adus decât reproşuri.
„(...)Dragi cetăţeni, și mă adresez în mod special persoanelor mai tinere, vă rog să înțelegeți că trebuie să învățăm să avem fiecare o meserie și să lucrăm undeva, nu se mai poate trăi pe spatele părinților sau din ajutoare sociale"...
- Ce răspuns aţi primit la acest mesaj?
- Da, răspunsul a fost din partea unor persoane „da", din partea altor persoane „nu", dar eu consider că trebuie să lupt şi să fac ca oamenii să înţeleagă că trebuie să ne apucăm de treabă.
Supărarea primarului a venit după ce a încercat, fără succes, să adune 55 de locuitori dispuşi să lucreze la o fabrică de confecţii din Botoşani. Oferta era salariul minim pe economie şi transport gratuit în oraş. Deşi nu există alte locuri de muncă la Dângeni, s-au prezentat doar 28 de persoane la interviu, din care doar șase au semnat contract de muncă. Ulterior, însă, întreaga "afacere" s-a complicat: în urma unui control, inspectorii de la "Forţele de muncă" au descoperit că angajatorul nu declarase numărul exact de locuri de muncă pe care urma să le ofere. Aşa că şi cei şase angajaţi din Dângeni au fost trimişi înapoi acasă.
„Au fost discuţii între AJOFM şi acel angajator, prin care am înţeles că AJOFM ar fi adus la cunoştinţă angajatorului că nu a scos la, că nu a publicat şi nu a anunţat AJOFM-ul cu privire la cele 55 de locuri de muncă, ci doar cu trei sau zece locuri de muncă”, spune primarul din Dângeni.
Oamenii din Dângeni spun însă că, în ciuda insistenţelor Primăriei, munca la fabrica din Botoşani nu a făcut niciodată parte din planurile lor. Mulţi pleacă în străinătate, de unde se întorc şi investesc tot ce au în creşterea animalelor sau în agricultură. Alţii, deşi sunt apţi de muncă, preferă să primească ajutor social de la Primărie.
Discuție cu doi săteni aflați într-o căruță:
- Nu v-ar fi încântat un loc de muncă în confecţii?
- Nu, nu. Că acasă cine să facă? (...) Amu am venit acasă din Italia, am stat vreo zece ani pe acolo, am făcut vreo doi bani şi... acasă.
- Şi soţia lucrează undeva?
- Nu, acasă.
- Vă ajută, în gospodărie sau...
- Casă, normal, face mâncare, spală.
- Dar ea n-a fost interesată să meargă la confecţii?
- Dar ce să facă? Acasă cine?
Cei mai mulţi localnici se descurcă aşa cum face si familia Danielei Călin: au un venit de aproape 10 milioane de lei pe lună, adunat din salariul soţului şi din creşterea animalelor. Când fabrica de confecţii a anunţat că face angajări, familia Călin și-a facut un calcul:
- Nu aduceam mai mult, cam tot acolo. Era salariul minim pe economie şi bonurile de masă. Păi, acasă dacă plăteam pe cineva la animale, ce dădeam pe mere, luam pe pere. În situaţia mea, la alţii nu ştiu.
- La alţii care e situaţia?
- La alţii, e tineretul care trăiesc pe banii la părinţi, dintr-o pensie de 3 milioane jumate şi nu se dau cu c... la muncă, mă scuzaţi că am spus aşa. (...) Nu le place, mai bine stau la crâşmă şi aşteaptă un ajutor.
Și angajatorii n-au nicio vină?
Specialiştii cred că astfel de cazuri apar mai degrabă din proasta înţelegere a realităţilor locale de către angajatori, decât din atitudinea localnicilor faţă de muncă.
Bogdan Iancu, antropolog, explică: „În tot acest timp în care există aceste perspective obtuze în care oamenii sunt leneşi, indivizii ăia despre care noi credem că sunt leneşi îşi fac calcule. Şi calculele lor sunt următoarele: Păi, dacă plec eu două-trei luni la cules de căpşuni în Spania? sau la spălat de farfurii la restaurante în Italia? Cât primesc acolo şi cât primesc la fabrica asta? Iar acolo plec când vreau eu. Îmi fac timp, pentru că toamna copiii mei încep şcoala, mă întorc acolo!
Am avut peste zece ani de investiţii nereuşite, cu un fel de capitalism de caravană, care a venit, s-a mutat destul de repede în altă parte. O mare parte din capitalul de încredere pe care oamenii puteau să-l aibă în genul ăsta de iniţiative a picat. (...) A apărut situaţia asta de stabilitate măruntă, pe nişte venituri venite de la stat, combinate cu subvenţii pe care poţi să le iei în agricultură, combinate cu mici joburi pe care poţi să le mai faci în construcţii şamd. Şi atunci lumea crede, îşi face nişte calcule care nu mai vizează genul ăsta de job”.
Țara ajutoarelor sociale
În România există aproape 7 milioane de persoane asistate social, adulți si copii. Chiar dacă sumele acordate sunt infime, în anumite localităţi oamenii s-au obişnuit să trăiască din ajutoare primite de la stat, decât să se angajeze.
Cătunul Atârnaţi, din comuna Vaideeni, Vâlcea, este, practic, abonat la ajutoare sociale. Comuna este pe primul loc în judeţ ca număr de asistaţi. Aproape 500 de persoane de aici, din cele 3300 câte are toată comuna, sunt înscrise pe listele cu beneficii sociale. Unii locuitori fentează sistemul, câştigă bani la negru sau trec bunuri pe numele altor persoane, pentru a nu depăşi pragul venitului minim garantat.
- Circa 55 de familii sunt într-adevăr foarte sărace, spune Doina Deaconescu, viceprimar.
- Restul?
- Restul până la 480 sunt mai bine.
Prin sat, oamenii recunosc că fac bani la negru, din exploatarea lemnului, colectarea fructelor de pădure şi a ciupercilor. Tinerii susţin că nu au unde munci, dar recunosc că nici nu au căutat de muncă.
- Zicea că sunt tânăr şi suntem buni de muncă, na... Cum ar veni, să găsim de muncă.
- Şi aţi căutat?
- Păi, n-am avut de unde să caut.
- Dar nici n-aţi încercat.
- Normal că n-am încercat, aşa e... N-am încercat.
- (...) - Păi, am fost şi la "șomaj", ne-am interesat la... CSM, nu ştiu cum îi spune, la forţele de muncă.
- Avem ajutor social.
- Şi cât aveţi?
- 3 milioane jumate. 4 milioane...
- Şi vă ajunge să vă descurcaţi?
- Ei, ajunge, toate alea-s scumpe...
- E curent, e cablu...
Unii locuitori nu se sfiesc să recunoască: au maşini şi case, dar iau şi ajutor social.
- Acolo locuiesc. Acolo locuieşte copilul.
- Am înţeles. Aveţi ajutor social?
- Da. (...)
- Şi preferaţi să staţi aşa, cu ajutorul ăsta mic de la Primărie?
- Ce să fac, domnul meu, că n-avem nicio posibilitate. (...) Am casă frumoasă, dar degeaba (...) Am numai ARO 10. Şi ăla, vara când vine afinele, bureţii, atunci ne ducem şi noi şi muncim.
- Nu, am o simplă Dacie! Care e înscrisă la... Nu e înscrisă nici aia la Primărie pe numele meu, e înscrisă la cineva la Vâcea.
- Aţi preferat să faceţi aşa că vă lua...
- Da, ce să facem? Că ne lua şi ajutorul. Ce să facem...
Inundații? Rost de despăgubiri de la stat
Anul trecut, cătunul a fost lovit de inundaţii. O parte dintre localnici şi-au piedut locuinţele şi trăiesc acum în nişte containere puse la dispoziţie de guvern. În urma nenorocirii, însă, prin sat a început o adevărată "cursă" după despăgubiri.
- N-avem, suntem săraci, suntem vai de lume, ne-a luat apa, ne-a luat grajdul, gardul atâta gard ce mi-a luat. Nu e vorba, sunt vai de lume. Ce, că la asigurarea casei mi-a dat 4 milioane.
- Uite, am pus alt parchet, pe cuvântul meu de n-oi fi pus alt parchet.
- Şi de unde aţi avut bani să puneţi parchetul?
- Păi, am muncit şi eu la bureţi vara, mânca-ţi-aş sufletul.
După inundaţii, au început şi certurile între vecini. Localnicii se acuză unii pe alţii că au vândut din ajutoarele de urgenţă sau că şi-au stricat singuri gospodăriile ca să primească despăgubiri.
- Să nu mai aduceţi, dom'le, nimic, că pe ăştia nu-i săturaţi niciodată. Cred că 20-30 de tiruri, tot felul de mâncări, tot felul, le-au luat şi le vindeau.
- Domle, cine a luat mai mult ca el? El a luat cel mai mult(...)
- La muncă, domle, la muncă, să muncească, cum am muncit eu, cum a muncit ăsta. La muncit, nu la întins mâna. Că toţi au luat numai pe degeaba. I-a învăţat Primăria numai pe degeaba.
- Ăsta se ducea cu maşina şi încărca care mai de care, hai dă-o-n...
- Măi, nu vă certaţi, că toţi suntem în aceeaşi mână, în aceeaşi oală!!!
Primăria susţine că nu are cum să-i scoată pe cei care nu merită de pe lista asistaţilor social: dosarele sunt întocmite pe baza veniturilor declarate.
„Dacă mergi la Registrul agricol şi vezi că are ăla trecut, rol de evidenţă 100 de metri pătraţi, deci nu are nimic. Ce să-i iau? Ce să-i fac? Că mă duc eu şi văd? Nu, nu stă în picioare. Deci nu am legislaţia care să mă ajute. Dar nu e bine nici să-i învăţăm aşa, că sunt tineri mulţi. Sunt şi tineri care nu vor să meargă la muncă, alt aspect, pentru că le convine, că vine ajutorul social, vine alocaţia, vin ajutoare de la guvern, mâncare şi astea, la ce să muncească? Aşteaptă. Aşteaptă”, spune Doina Deaconescu, viceprimar la Vaideeni.
Până în prezent, autorităţile nu au făcut un calcul clar care să arate câte din ajutoarele sociale sunt acordate pe nedrept. Numai în anul 2014, însă, au fost încasaţi din recuperarea unor beneficii acordate ilegal 11 milioane de lei, suma totală adunată până acum din descoperirea unor fraude în sistem fiind de 26 de milioane de lei. Specialiştii cred însă că nu doar beneficiarii sunt de vină.
Bogdan Iancu: „Numărul de asistaţi social falşi poate fi explicat printr-un fel de dinamici politice locale. (...) Nu sunt opţiunile indivizilor, sunt opţiunile decidenţilor politici, de a întreţine această atmosferă.(...)”
Bogdan Hossu: „De ce să nu recunoaştem că asistenţa socială s-a folosit şi se foloseşte încă (...) ca un instrument politic, (...) electoral, pentru a vota cu un anumit partid sau un anumit candidat. E o formă de manipulare, datorită faptului că regulile nu sunt unitare şi clare, nu sunt sisteme de control clare”.
Reprezentanţii Ministerului Muncii susţin că anul acesta vor începe reformarea sistemului de asistenţă socială. Primul program-pilot: introducerea "venitului minim de inserţie", care presupune adunarea venitului minim garantat, cu alocaţia de susţinere a familiei şi ajutoarele de încălzire. În plus, beneficiarii vor putea primi acest ajutor chiar dacă lucrează, cu ziua, pe baza unui contract.
Codrin Scutaru, secretar de stat, Ministerul Muncii: „Noi, ca Ministerul Muncii, nu avem cum să încurajăm nemunca. Pe noi ne interesează ca persoanele apte de muncă să poată munci. În anul 2015 sunt două lucruri pe care le putem face, importante. O dată, integrăm toate ajutoarele sociale într-unul singur - venitul minim de inserţie va fi noul tip de ajutor social integrat şi se numeşe de inserţie pentru că scopul său este să readucă populaţia aptă de muncă în zona activă. (...) Vom căuta prin acest venit minim de inserţie să nu facem o penalizare atât de mare pentru cel care intră pe muncă sezonieră, zilier, persoanele care n-au muncit până acum şi intră într-o perioadă de ocupare, într-o zonă de ocupare, să nu aibă frica că pierd total ajutorul social. (...) Trebuie să muncim să dispară frica asta de a-ţi pierde sursa de venit, să nu devină o chestie cronică”.
Din școală, direct pe banii statului
Pe lângă asistaţi social, în România, există tineri care intră în şomaj imediat după ce termină liceul sau facultatea. Primesc 250 de lei lunar, pe o perioadă de şase luni, timp în care au acces la consiliere şi formare profesională.
Corina Scarlat: „Pot să spun că exact la sfârşitul anului 2013 se încadraseră puţin peste 16.000 de persoane ca urmare a participării la cursurile de formare din peste 36.000 de persoane câte au participat la cursuri. Iar în 30 noiembrie 2014, pot să spun că erau aproximativ 16.000, dar vorbim de 30 noiembrie 2014”.
Anul trecut, Ministerul Muncii a lansat o serie de proiecte finanţate cu aproape 40 de milioane de lei, prin programul POSDRU, pentru tinerii cu vârsta sub 25 de ani, care şi-au pierdut locul de muncă sau care nu au reuşit să se angajeze după terminarea studiilor. Tinerii iau parte cursuri de calificare sau la târguri de locuri de muncă specializate.
Pentru mulţi astfel de tineri, însă, piaţa muncii din România rămâne încă inaccesibilă.
Teodor Bogoiu Cristinel, absolvent de liceu fără bac, 22 de ani:
- Cum îţi câştigi existenţa?
- Păi deocamdată mă ajută mama. ...
- Ai găsit până acum, ai încercat să te angajezi?
- Am încercat, dar unde te duci îţi trebuie prima oară bacul, bine că asta e, aici nu pot să dau vina pe ei, asta a fost că n-am luat eu bacul, dar chiar dacă luai şi bacul, tot când te duci să te angajezi îţi cere experienţă. De unde să iei experienţa dacă eu am ieşit de pe băncile şcolii?
Ştefan Chiriac are 19 ani și a a terminat liceu sportiv:
- Nu sunt angajat, încă sunt şomer şi fac un curs de bucătari. Momentan sunt în curs, mai am două luni.
- Ai încercat să-ţi găseşti un loc de muncă?
- Nu am încercat, pentru că primesc ajutorul de şomaj şi nu poţi ieşi din somaj pentru că după aia nu mai primeşti şomajul.
Stoenoiu Vasile Gabriel: „Am terminat liceul economic Mihail Kogălniceanu, la Gară, şi sunt în căutarea unui foarte bun loc de muncă. M-am băgat de şomaj, dar am renunţat pentru că este foarte puţin şi nu-mi convine. Mai lucrez aşa, dar la negru pentru că sunt de la ţară şi na, mă ajută şi părinţii şi dacă nu reuşesc, o să dau la facultate”.
La cursurile de calificare, tinerii pot învăţa să devină ospătari, bucătari, IT-işti sau antreprenori. În luna ianuarie, la căminul cultural din comuna Viştea, judeţul Braşov, 26 de tineri şomeri au susţinut examenul final al unui curs pentru bucătari.
Nicoleta Anghel, coordonator al Casei Regionale a Tinerilor Activi, Braşov: „Astăzi suntem la examenul pentru cursul de bucătari, care se adresează persoanelor interesate de obţinerea acestei meserii, este o calificare de nivel 2, care a presupus aproximativ trei luni de practică, pe la diverşi agenţi economici. Tinerii ca să facă parte din acest proiect, trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani, să nu aibă un loc de muncă”.
Cei mai mulţi dintre tinerii care au urmat cursurile s-au pregătit pentru cu totul altă meserie. Sunt dezamăgiţi de lipsa de perspective.
- Am terminat liceul tehnologic la Braşov, spune Alexandru Panciu.
- În ce domeniu?
- Tehnician megatronist.
- Şi ai lucrat ceva în domeniu, după ce ai terminat?
- Nu, n-am lucrat.
- Crezi că te ajută această diplomă?
- (pauză lungă) Da... sper să ajute.(...) O să încerc pe la restaurante.
- După ce am terminat liceul, acuma am 22 de ani, m-am angajat şi după care am avut iarăşi fracţii de întrerupere şi după care m-am angajat din nou, spune Oana Stoica.
- Ai lucrat altceva?
- Da, am terminat turismul. Şi am lucrat în domenii de... pază! Deci în domenii diferite, n-a avut nicio legătură ce am terminat cu ce am lucrat. Îmi termin facultatea pe limbi moderne aplicate şi după aceea în paralel să pot să profesez şi pe domeniul ăsta, spune și Şofariu Sorina. „O să-mi depun CV-urile pe internet, după aia în funcţie de locul în care mă aflu când termin facultatea şi momentul în care o să vreau să încep să profesez, o să merg şi la restaurante sau o să mă interesez dacă are cineva nevoie de angajări şi de personal. Mi-ar plăcea de exemplu şi să merg în Italia, cum am trăit 14 ani de zile acolo, mi-ar plăcea şi să merg să profesez acolo”, spune Sorina.
Reprezentanţii patronatelor susţin că generaţiile tinere nu mai sunt atractive pentru angajatori, deoarece ies nepregătite din şcoală. De cealaltă parte, salariile mici oferite în România nu încurajează tinerii să lucreze.
Adrian Izvoranu: „Asta face sistemul nostru de învăţământ: îmi trimite în piaţa muncii absolvenţi cu nota 10, cu nişte diplome atâta, care n-au nicio utilitate. Nu ştiu să facă nimic, nu poţi să-i angajezi la nimic”.
Dumitru Costin: „Dacă patronii din România consideră că vor să facă performanţă cu salarii de mizerie, atunci trebuie să îşi regândească întreaga politică de resurse umane şi întreaga politică de angajare. Nu mai merge în ziua de astăzi să plăteşti astăzi cu nişte salarii mizerabile, de asta nici tinerii nu se apropie de piaţa muncii(...)”
Specialiştii cred că, dacă sistemul nu va fi reformat, piaţa muncii se va confrunta cu o criză în deceniile care urmează.
Bogdan Iancu: „Am rămas cu o populaţie îmbătrânită şi cu o populaţie care e din ce în ce mai descalificată. Calificările care s-au obţinut în perioada comunistă la ora asta sunt perimate”.
Bogdan Hossu: „Dacă nu se va schimba sistemul, probabil că mecanismul de cuprindere a tinerilor va fi mai mic. Mai mult, ceea ce este periculos este că din ce în ce mai mulţi tineri, ceea ce văd şi ceea ce vor este să plece în străinătate. Asta înseamnă o pierdere structurală a societăţii româneşti”.
Potrivit Eurostat, în România, rata şomajului în rândul tinerilor este de 24%. Practic, unul din patru tineri nu lucrează. Absolvenții de liceu sau facultate îngroașă rândurile populației inactive. Mii de români trec anual de pe băncile școlii direct pe banii statului.
joi, 8 ianuarie 2015
Ţara marilor amânări şi a micilor proiecte. VERIFICĂ ce au făcut banii tăi în anul electoral 2014 în FIECARE JUDEŢ al României
Mai bine de un miliard şi jumătate de euro au trecut autorităţile locale în dreptul companiilor care le sunt, în multe cazuri, clienţi tradiţionali în contractele cu statul, în anul electoral 2014. Cea mai mare parte a acestei sume, peste un miliard de euro a ajuns în proiecte de infrastructură şi construcţii. Aşa cum arată fotografia României după un an cu două runde de alegeri, nu a fost însă vorba atât despre o schimbare profundă a infrastructurii, cât despre cosmetizări de drumuri judeţene, de refacerea unor intersecţii, de retuşarea unor marcaje rutiere ori, în rare cazuri, de restaurarea unor clădiri de patrimoniu. Într-un an cu interese electorale şi economice importante, dar fără bani, cele mai multe judeţe şi-au finanţat contractele cu fonduri europene. Există însă şi excepţii. Analiza făcută de Gândul asupra contractelor locale semnate pe parcursul întregului an 2014, în egală măsură de primăriile marilor oraşe şi de Consiliile Judeţene, arată că banii colectaţi în România s-au îndreptat, în cea mai mare parte, spre judeţe precum Dolj, Constanţa, Timiş, Teleorman, Galaţi, Olt, Gorj conduse de lideri PSD. Cele mai mari investiţii, unele aflate deocamdată doar pe hârtie, ar urma însă să se facă acolo unde au ajuns banii europeni: în Bihor, în Prahova, la Cluj, la Iaşi, în Vâlcea, în Maramureş.
Foto: Octav Ganea// Mediafax Foto
În seria editorială "Tu ştii ce mai fac banii tăi?", Gândul a analizat, la finalul anului electoral, totalul achiziţiilor locale publicate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice până pe 10 decembrie inclusiv, pentru a vedea cum s-au cheltuit în toate judeţele României sumele colectate din taxe sau impozite, primite de la bugetul de stat sau atrase de la Uniunea Europeană.
În luna aprilie, atunci când Autoritatea Electorală Permanentă va publica în Monitorul Oficial care au fost sponsorii declaraţi ai celor două campanii electorale din 2014, veţi vedea şi câte dintre aceste companii contractate de stat au întors, politic, serviciul. Astăzi, citiţi, la finalul articolului, unde au mers în 2014 banii publici în judeţul sau oraşul dumneavoastră, câţi au acoperit proiecte finanţate cu fonduri europene şi care sunt companiile care îi facturează.
600.000.000 de euro contractaţi în vară, de la un scrutin la altul
Sec, cifrele vorbesc despre 1165 de contracte semnate prin primăriile marilor oraşe şi prin Consiliile Judeţene, în douăsprezece luni. 37% dintre acestea, 404 mai exact, s-au încheiat în trimestruil al treilea, între 1 iulie şi 30 septembrie, perioadă suprapusă, dacă se iau în calcul şi momentele atribuirii contractelor, peste finalul campaniei pentru alegerile europarlamentare şi debutul celei pentru prezidenţiale. Tot atunci s-au împărţit şi cele mai bănoase investiţii locale: 605.520.600 de euro din 1.650.822.000 de euro cât au însumat cele ale întregului an.
Vara electorală a fost, de altfel, şi perioada celor mai multe negocieri directe, a contractelor de suplimentare a unor lucrări sau de adăugare a unor costuri la altele mai vechi, încă neîncheiate. 77 de negocieri directe fără anunţuri de participare în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice a însumat trimestrul al treilea, faţă de 50 câte au fost în primele trei luni ale anului, de exemplu. Până la final de an, negocierile directe s-au înmulţit la 254, în spatele lor stând 54 de milioane de euro, bani direcţionaţi fără concurenţă câtre companii.
Grosul achiziţiilor l-au reprezentat însă cumpărările prin cereri de ofertă ale autorităţilor locale, contracte mai mici, dar date în general prin rotaţie, unui număr limitat de furnizori locali de servicii. Din 1165, acestea au însemnat 492 de contracte şi 280 de milioane de euro în întregul an.
Licitaţiile deschise, pe de altă parte, s-au limitat la 417, un sfert dintre ele, mai exact 127 încheindu-se în condiţiile în care câştigătorul a fost şi singurul ofertant sau a avut singura ofertă compatibilă cu caietul de sarcini trasat de autorităţile locale.
Simulacrul de infrastructură a înghiţit un miliard de euro
Luate unul câte unul, puţine sunt judeţele României în care investiţiile în infrastructură să nu ţină capul listei contractelor din ultimul an. Privite atent, sunt însă mici lucrări pentru care fie o primărie, fie un Consiliu Judeţean a atras fonduri europene şi a adăugat, pentru cofinanţare, ceea ce a primit din bugetul naţional, prin Ministerul Dezvoltării, sau ce a reuşit să ia de la bănci, prin împrumuturi garantate de stat.
30-40 de kilometri de drum judeţean modernizat, peticirea unei şosele de centură, faţada unui teatru ori a unui spital, spilcuirea unui sediu de primărie sau redesenarea marcajelor rutiere pe asfalt, proiecte mici care nu schimbă, în general, faţa unui oraş ori a unui judeţ întreg au absorbit1.097.053.000 de euro, adică peste 66% din banii învârtiţi la nivel local în întreaga ţară pe parcursul anului.
Din urmă (13% din bani) au venit proiectele de ecologizare a gropilor de gunoi ori de construire a unor staţii de colectare pentru judeţele care nu ajunseseră încă la Programul Operaţional de Mediu pus la dispoziţie de Comisia Europeană încă din 2007.
A treia "mare investiţie" a autorităţilor locale a fost însă, aşa cum arată cifrele, programul "Cornul şi laptele". 6% din bani, 98 de milioane de euro, au mers astftel spre asigurarea alimentelor de acest fel pentru copiii din şcolile primare şi grădiniţele cu program normal şi a transportului cornurilor şi a cutiilor de lapte până la şcoli. În Constanţa de exemplu, "Cornul şi laptele" a fost preocuparea judeţeanuă a anului, CJ alocând 28 de milioane de euro din bugetul intern celor 5 contracte care ar urma să acopere necesarul de alimente destinate programului din 2014 până în 2017.
Grafic Gândul. Sursa informaţiilor: Sistemul Electronic de Achiziţii Publice
Teleorman şi Timiş, privilegiatele bugetului intern, Olt şi Gorj, la coada clasamentului naţional al investiţiilor locale
Ţinute la mâna ministrului Dezvoltării pentru alocările din bugetul naţional, cu venituri mici colectate în general în judeţe, autorităţile locale au tras în 2014 mai mult pentru fondurile europene înainte de încheierea perioadei de graţie acordate României pentru a cheltui banii din 2007-2013 încă trei ani.
Aproape 870 de milioane de euro din banii care au acoperit contractele semnate în acest an vin, sunt îndreptaţi spre proiecte finanţate din fonduri europene. Imaginea detaliată a acestora se poate vedea mai jos:
Grafic Gândul. Sursa informaţiilor: Sistemul Electronic de Achiziţii Publice
Diferenţele dintre judeţe sunt însă enorme. În timp ce în Bihor, în Prahova, la Cluj, la Iaşi, în Vâlcea, în Maramureş banii europeni au ridicat mizele contractelor locale la peste 50 de milioane de euro, ducându-le până la 150 de milioane, în Gorj şi în Olt nu s-au făcut decât investiţii de 6 milioane de euro, şi acelea preponderent din bugetul intern. Printre judeţele privilegiate în relaţia cu Guvernul, se numără, în schimb, Teleorman şi Timiş care au urcat în topul investiţiilor pe trambulina banilor primiţi de la bugetul intern.
Marile contracte locale şi topul 50 al câştigătorilor banilor de la stat
Douăsprezece din cele peste 1100 de contracte sunt cu adevărat investiţii mari, însumând peste 20 de milioane de euro. Unele există însă deocamdată doar pe hârtie. Pentru altele, cum este reabilitarea sediului Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, deşi suma investită creşte, va mai fi de aşteptat până la finalizare.
"Loviturile" le-au dat companiile care au oferit preţuri mici, dar şi-au conservat şi legăturile politice. Dacă la Craiova s-a semnat, cu Delta ACM 93, o firmă cu legături vechi cu PSD, un acord-cadru pentru repararea trotuarelor şi aleilor, la Oradea şi la Iaşi refacerea CET-urilor cu bani europeni a fost câştigată de Elsaco, o firmă din Botoşani afiliată mai degrabă PNL. Ca valoare a contractelor, în primele 15 intră şi asfaltările din Turnu Măgurele, luate de Tel Drum, care a pierdut în ultima lună din an locul întâi în topul furnizorilor locali ai statului, dar şi două contracte ale Euroconstruct Trading, asociată multă vreme PDL.
Mai jos, găsiţi cele mai importante 15 contracte locale semnate în 2014, dar şi topul 50 al marilor câştigători ai contractelor din acest an cu autorităţile locale din România.
Grafic Gândul. Sursa informaţiilor: Sistemul Electronic de Achiziţii Publice. CLICK PENTRU A MĂRI IMAGINEA
Grafic Gândul. Sursa informaţiilor: Sistemul Electronic de Achiziţii Publice
CARAŞ-SEVERIN. Unde au mers banii publici în 2014. Topul firmelor care au contracte locale cu statul
Sursa gandul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Stramosii
