Costăchescu Elena, Iepuri, animale de blană şi vânat, (note de lectură)

Partea I

Capitolul 1. Caractere morfologice şi fiziologice ale iepurilor de casă

1.1. Originea şi domesticirea

Aparent, domesticirea iepurelui s-a petrecut mai recent decât a celorlalte specii de interes zootehnic.

1.2. Ciclul de viaţă şi determinarea vârstei

Puişorii de iepure se nasc fără păr pe corp, cu ochii închişi şi cu greutatea de 45-70 g. La 4-5 zile după fătare, părul începe să crească pe cap, iar la 18-20 zile corpul este în întregime acoperit cu păr. Ochii se deschid la 10-12 zile. În primele 3 săptămâni puii se hrănesc numai cu lapte matern.

La vârsta de 7-8 zile apar incisivii posteriori care urmează să-i înlocuiască pe cei de lapte. La această vârstă vom întâlni în cavitatea bucală la iepure 6 incisivi superiori dispuşi pe trei rânduri spate în spate. Procesul de înlocuire durează aproximativ 10 zile, perioadă după care rămân doar 4 incisivi superiori. Schimbarea acestora are loc între vârsta de 7-17 zile. La vârsta de 18 zile, apar premolarii permanenţi care îi vor înlocui treptat pe cei de lapte; la 20 zile apar molarii care ajung la nivel la 30 zile; la 6 luni tabla dentară este eliptică devenind treptat ovală până la 18 luni, apoi rotundă.

Unghiile cresc continuu, fiind tot mai lungi odată cu vârsta. Până la 12 luni, unghiile nu se observă din blană, fiind acoperite cu păr. Acestea sunt subţiri, elastice şi ascuţite. La 12 luni au o lungime egală cu a părului de la extremitatea distală a membrelor, apoi devin lungi, groase şi tot mai curbate.

Oasele lungi cresc până la vârsta de un an.

1.3. Particularităţile anatomo-fiziologice

Spermatogeneza începe la vârsta de 40-50 zile, testosteronul începe să fie secretat la 42 zile, iar primii spermatozoizi apar în ejaculat după 85 zile, dar au o posibilitatea slabă de fecundare şi un mare procent de anomalii.

Primele încercări de comportament sexual se manifestă la vârsta de 60-70 zile, în schimb monta propiu-zisă cu fecunditate survine după 150 zile (105-120).

Animalele sunt pe deplin maturizate după 140 zile (20 săptămâni).

Capitolul 2. Comportamentul la iepure

2.1. Aspecte comportamentale la iepurele domestic

Iepurele sălbatic îşi marchează teritoriul în care trăieşte cu ajutorul urinii şi cu un feromon eliberat în acelaşi timp cu fecalele. Crotinele sunt repartizate pe întreg teritoriul astfel că toţi iepurii străini care pătrund în acest teritoriu sesizează mirosul şi recunosc locul ca fiind ocupat. Pentru a marca obiectele prezente în teritoriu: cum ar fi trunchi de arbori sau pietre, iepurele îşi freacă bărbia de aceste obiecte. Acest semnal reprezintă puncte de recunoaştere pentru cei din colonie şi semnal de avertizare pentru indivizii străini. Masculul posedă aceste glande situate sub bărbie, mai dezvoltate decât la femelă; de asemenea indivizii ce ocupă un loc important în ierarhia de grup au aceste glande mai dezvoltate decât ceilalţi.

2.2. Comportamentul social

Este un animal preponderent nocturn, evitând astfel o parte din duşmanii obişnuiţi. Sunt animale deosebit de fricoase şi sperioase cu reacţii psihice puternice. Reacţionează imediat chiar violent, faţă de prezenţa câinilor, a şobolanilor, la zgomote puternice şi neobişnuite.

Iepurele este un animal prietenos, se ataşează de personalul de îngrijire, dar manifestă frică şi rezervă faţă de persoanele străine.

Aglomeraţia determină şi creşterea agresivităţii, scăderea duratei de viaţă, efecte intim legate tot de activitatea glandei suprarenale.

2.3. Comportamentul teritorial

Adăpostul pentru iepurele domestic trebuie să fie durabil, prevăzut cu un refugiu sau astfel conceput încât iepurii să nu aibă motive să se ascundă, evitând orice fenomen care poate nelinişti iepurii. Atunci când iepurele se introduce într-o cuşcă nouă, el o explorează, apoi o marchează cu mirosul propriul.

2.4. Comportamentul sexual

Atunci când se introduce un mascul în cuşca unei femele, datorită comportamentului său teritorial mai accentuat, acesta începe prin explorarea şi
marcarea noului “teritoriu”, în timp ce femela încearcă să elimine intrusul. Dacă
invers, se introduce femela în cuşca masculului, ambele animale au reacţii imediate de tip sexual. Împerecherea trebuie supravegheată, pentru a şti dacă femela a acceptat monta.

2.5. Comportamentul matern

Iepuroaica domestică trebuie să aibă o cuşcă de fătare, care reproduce aproximativ galeria de fătare, cu dimensiuni care să permită fătarea şi alăptarea. Ea trebuie menţinută minim 15 zile şi se scoate ţinând seama de dezvoltarea coordonării motrice şi capacitatea de termoreglare a iepuraşilor.

2.6. Comportamentul alimentar

Iepurele tinde să bea şi să mănânce pe tot parcursul celor 24 ore, cu o predominanţă nocturnă. Din această cauză, hrana şi apa trebuie să se găsească în permanenţă la dispoziţia animalelor, iar hrănitorile trebuie să fie astfel concepute încât să protejeze alimentele de murdărire, care se va produce sigur dacă hrana se aşează pe sol.

Începând din a treia săptămână de viaţă, iepuraşii încep să mănânce din nutreţul mamei lor. Fiind mici, ei pot intra cu uşurinţă în hrănitor, unde le place foarte mult să stea, murdărind furajul.

Iepurele sugar este alăptat o singură dată pe zi, timp de 2-3 minute, arareori de 2 ori/zi.

Iepurele adult poate supravieţui lipsei complete de apă, fără alterarea ireversibilă a funcţiilor vitale 4-8 zile, timp în care îşi reduce greutatea cu 20-30%.

2.8. Consideraţii asupra gustului şi mirosului la iepure

Perceperea gustului depinde şi de temperatură. Sensibilitatea gustativă este “dublată” între 10-20°, este constantă între 20-30° şi diminuează între 30-40°. Sensibilitatea pentru gustul “amar” şi “sărat” scade când creşte temperatura. Perceperea pentru gustul acid şi dulce creşte odată cu temperatura.

Mirosul emanat de membrii unui grup constituie un semnal de avertizare pentru alţi indivizi. Când iepurele nu are activitate socială dejecţiile lui sunt slab odorate. În perioada de reproducere, masculii depistează femela în călduri şi după miroul lăsat de
aceasta pe locurile pe unde a trecut. Intensitatea mirosului oscilează de la un iepure la altul funcţie de vârstă, sex şi la schimbarea anotimpurilor.

2.9. Stresul şi implicaţiile lui în creşterea iepurilor

Iepurele are o sensibilitate exagerată la factorii de stres. Orice modificare începând cu mediul, mirosurilor străine, teama şi alte modificări ambientale fie ele cât de mici şi aparent fără importanţă, constituie pentru iepuri factori de stres ce adeseori pot să-i cauzeze moartea.

Capitolul III. Alimentaţia iepurilor

O iepuroaică de 4,5 kg care alăptează 7 pui, consumă în jur de 520 g furaj/zi.

O particularitate a suptului la iepuri este faptul că iepuraşii nu-şi păstrează locurile fixe, în timpul suptului, ei schimbând locurile; astfel o femelă poate alăpta mai mulţi pui decât îi permite numărul de sfârcuri (8-10).

Se remarcă la femelele cu mulţi pui, tendinţa de a consuma mai de timpuriu şi alte furaje decât laptele matern, comparativ cu femela cu pui puţini. Puii rămaşi orfani se pot alăpta cu ajutorul unei pipete sau cu o sticluţă cu lapte de vacă, capră sau înlocuitori.

Capitolul IV. Reproducţia iepurilor

La masculi - la naştere testiculele sunt coborâte în cavitatea abdominală. Ele coboară în scrotum în apropierea maturităţii sexuale şi rămân acolo cât timp animalul este în reproducţie. Iepuroiul are posibilitatea să-şi retragă testiculele în cavitatea abdominală în cazul întreruperii activităţii sexuale de frică sau în timpul bătăilor cu alţi masculi.

Masculii sunt pe deplin maturi sexual după 140 zile (20 săptămâni).

Căldurile se manifestă la iepuroaică, cel mai intens, la 1-3 zile; 9-12 zile şi 28-30 de zile de la fătare. Semnele caracteristice estrului sunt şterse. Un crescător cu experienţă sesizează câteva aspecte de comportament modificate, cum ar fi: femela răscoleşte aşternutul, simulează construcirea cuibului şi stau întinse în cuşcă mai mult timp. Duse în cuşca masculului, acceptă monta. O femelă ce nu este în călduri, nu acceptă masculul, fiind agitată.

La iepure, actul montei se desfăşoară rapid, durând câteva secunde. Reflexele sexuale se succed rapid, însămânţarea fiind de tip vaginal cu dop vaginal incomplet. Finalul actului sexual se remarcă prin faptul că masculul scoate un sunet specific şi cade în lateral.

Maturitatea sexuală apare la vârste diferite în funcţie de rasă. Vârsta optimă pentru prima împerechere este de 5-6 luni pentru rasele mijlocii, 8-9 luni pentru rasele mari şi 4-5 luni pentru rasele mici. În general împercherea (monta) se face dimineaţa între orele 6-7 şi seara între orele 18-20 în timpul verii şi între orele 10-15 în timpul iernii. Actul montei durează 2 minute. Unui mascul i se pot repartiza pentru montă 8-10 femele. În perioada împerecherii un mascul poate monta de 3-4 ori pe zi. După montă se face obligatoriu un repaus de 24 ore.

Pentru ca reproducătorii să fie exploataţi raţional, vârsta maximă de folosire la reproducţie este de 3-4 ani pentru iepuroaice şi 4-5 ani pentru masculi.

Întrucât gestaţia şi alăptarea în acelaşi timp epuizează organismul femel, se recomandă împerecherea la 28 zile după fătare.

Gestaţia durează 31-31 zile.

Până la vârsta de 2-3 luni este foarte greu de deosebit sexul puilor după caracterele exterioare. În aceste condiţii sexul se poate determina apreciind distanţa dintre orificiul anal şi genital, care este de două ori mai mare la masculi faţă de femele.

Capitolul V. Sisteme de creştere

Sistemele tradiţionale de creştere sunt:
a) extensiv;
b) semiintensiv;
c) intensiv.

În ultimii 5-6 ani a fost emisă ideea amplasării fermelor de iepuri în “aer liber”, deoarece se reduc cheltuielile cu investiţiile, iar condiţiile de creştere sunt apropiate de condiţiile ecologice în care s-a format şi dezvoltat această specie.

Pentru gospodăriile populaţiei se recomandă amenajarea crescătoriei lângă locuinţă, într-un spaţiu semideschis cu cazare în cuşti din diferite materiale, utilizând diferite sisteme de umbrire.

Sistemul semiintensiv - este cunoscut şi sub denumirea de sistem gospodăresc, este cel mai răspândit în crescătoriile de tip familial, necesitând totuşi o serie de amenajări în funcţie de numărul de iepuri ce se cresc. În acest sistem se pot creşte iepuri pentru producţia de carne, lână şi blăniţe. Iepurii se înmulţesc în aceste condiţii în spaţiul unei cuşti. Creşterea se poate face în cuşti individuale sau colective.

Probleme speciale în creşterea iepurilor

Zgomotele obişnuite, cum ar fi cele produse de aparatele de ventilaţie, personalul de deservire, manipularea utilajelor, distribuirea furajelor, care se repetă zilnic nu provoacă stres. În schimb, variaţiile de temperatura, umiditate, ventilaţie, zgomotele bruşte şi neobişnuite duc la puternice tulburări.

În perioada căldurilor mari este necesar să se menţină temperaturi mai scăzute, pentru a evita scăderea peformanţelor pierderilor şi reducerea mortalităţilor legate de excesul de căldură. Aceasta se menţine prin ventilaţie şi stropire cu apă a aleilor de acces între rândurile de cuşti.

Sursa agricultura sustenabila

Fătarea la iepuroaică şi îngrijirea puilor

Durata gestaţiei la iepuroaică este de 28-34 de zile, dar cele mai bune rezultate se obţin când fătarea are loc la 30-31 de zile de la împerechere. Durata gestaţiei este mai mare la femelele care fată un număr mai mic de produşi şi la femelele din rasele mari. Cu 3-4 zile înainte de fătare se elimină din furajare concentratele, iar dacă iepuroaica nu şi-a pregătit cuibul acesta este amenajat din paie curate şi păr tuns de pe abdomenul femelei sau vată.

În perioada de gestaţie iepuroaica este foarte sensibilă la zgomote. Pentru acest motiv trebuie să i se asigure un climat calm, de linişte, care să îi creeze senzaţia de izolare şi siguranţă; în caz contrar se pot produce avorturi.

Fătarea are loc de obicei noaptea sau în primele ore ale dimineţii şi durează 20-30 de minute, după care mama desface cu dinţii învelişul embrionar şi taie cordonul ombilical al fiecărui pui. Apoi linge puii şi îi aşază în apropierea sfârcurilor pentru a-i determina să sugă, după care îi acoperă cu părul smuls de pe abdomen. După 15-20 de minute de la fătare iepuroaica elimină placenta, pe care o consumă imediat, ceea ce stimulează producţia de lapte. A doua zi după fătare cuibul se controlează, se elimină resturile placentare şi eventualii pui morţi. Puii supranumeroşi (peste 8 capete) se repartizează la alte femele cu mai puţini pui, cunoscut fiind că iepuroaica are 8 sfârcuri care asigură alăptarea. Intervenţia se face prin separarea din cuib a iepuroaicei cu ajutorul unei cuşti mobile (de serviciu). Pentru a asigura adopţiunea se recomandă ca viitoarele doici să fie şi ele îndepărtate din cuib circa 30 de minute, timp în care puii străini împrumută mirosul puilor gazdă. Un alt procedeu privind adoptarea mai uşoară a puilor de către mama-doică este acela prin care se pune pe aceştia păr din cuibul în care au fost transferaţi. Pentru a nu imprima mirosuri străine puilor, toate intervenţiile îngrijitorului în cuşca de fătare vor fi făcute numai după spălarea şi dezinfecţia mâinilor.

La readucerea în cuib a iepuroaicei căreia i s-au luat puii supranumeroşi ea trebuie să găsească hrană şi apă deoarece în timpul fătării femelele pierd o mare cantitate de apă, organismul se deshidratează şi îşi mănâncă puii dacă nu li se asigură suficientă apă.

Unele mame îşi resping puii şi refuză să-i îngrijească ca urmare a instalării căldurilor imediat după fătare. Această deficienţă se remediază prin permiterea împerecherii femelei respective.

Hrănirea şi îngrijirea după fătare

Pentru menţinerea în viaţă a puilor fătaţi, hrănirea şi îngrijirea atât a iepuroaicelor cât şi a puilor în perioada de alăptare au o mare importanţă. Când iepuroaica este hrănită corespunzător ea are lapte suficient, puii au pielea lucioasă, iar abdomenul este plin şi rotund. Perioada de creştere a puilor până la înţărcare poate fi împărţită în două etape: prima, de la naştere până la vârsta de 21 zile, când puii sunt hrăniţi numai cu lapte matern, şi a doua, de la vârsta de 3 săptămâni până la înţărcare când, pe lângă laptele matern, puii încep să consume şi hrană suplimentară.

Alăptarea se face o dată pe zi, în general dimineaţa, şi durează 4-5 minute. În timpul suptului puii primesc 6-8 g lapte pe cap, în primele zile, cantitate ce creşte treptat până la 30-35 g/cap/zi, la vârsta de 18-20 zile. După 21 de zile producţia de lapte a mamei scade, iar puii încep să con­sume furaje şi apă. Acum le apar primii dinţi, cuibul se desfiinţează, paiele se scot, iar puii rămân pe grilaj.

Începând de la această vârstă puilor li se poate administra hrană fluidă, pâine înmuiată în lapte diluat, la care se mai adaugă câte 10-15 g de nutreţuri concentrate pe zi sub formă de pastă umedă.

În sistemul intensiv de creştere înţărcarea puilor se face la 28-30 de zile, pentru a evita suprapunerea stresului de înţărcare cu cel de năpârlire. Înţărcarea se face în aceeaşi zi, la toate femelele din hală sau compartiment, ai căror produşi au împlinit 28 zile de la fătare. Nu se recomandă înţărcarea treptată sau prin extracţie. Se recomandă încălzirea compartimentului pentru tineret cu 2-3 zile înainte de populare pentru a asigura o temperatură de 23-24°C în prima săptămână. În sistemul semiintensiv de creştere din gospodăriile familiale înţărcarea puilor se face la vârsta de 38-45 de zile. Înţărcarea se face în mod treptat, cu izolarea de mama lor în timpul zilei (3-4 zile la rând) şi lăsarea să sugă numai noaptea. În aceste zile li se va administra pâine înmuiată în zer sau lapte, amestec umed de uruieli (la discreţie), lucernă şi trifoi pălit. În mod obişnuit, se înţarcă la vârsta de 4 săptămâni puii destinaţi producţiei de carne, iar la 8 săptămâni cei destinaţi reproducţiei. Puii înţărcaţi de la aceeaşi mamă se cazează împreună, în continuare, în cuşca pentru tineret. În fiecare cuşcă se introduc câte 7 pui înţărcaţi. Dacă numărul puilor este mai mic de 7, aceştia vor fi introduşi în cuşcă cu alţi produşi, cu acelaşi grad de dezvoltare.

Ca urmare a stresului de înţărcare pot apărea tulburări digestive, ce determină uneori pierderi mari. În cazul apariţiei diareii, se suprimă furajul concentrat timp de 24 ore şi se administrează paie şi apă acidulată cu oţet din vin (10-15 ml la 1 litru de apă).

Hrănirea tineretului înţărcat se face la discreţie. Pe lângă nutreţurile combinate se vor administra substanţe minerale solubile în apa de băut. În sistemul gospodăresc de creştere hrănirea tineretului înţărcat se face cu suculente (cartofi, sfeclă furajeră, morcovi, pepeni) tocate şi amestecate cu făină de fân sau tărâţe; furaje verzi pălite (trifoi, lucernă, iarbă din livadă, varză, spanac); concentrate (orz, ovăz, porumb uruit); fibroase (fân de lucernă, de trifoi, sparcetă etc.). Apa potabilă la temperatura de 14-16°C va fi asigurată în permanenţă şi schimbată de câte ori este nevoie.

Zilnic se verifică starea de sănătate generală a tineretului, consumul de furaje şi se curăţă hrănitorile de resturile neconsumate.

Ing. Bogdan MACOVSCHI

Lumeasatului

Fătarea la iepurii de casă. Îngrijirea iepuroaicei și a puilor

Fătarea iepuroaicelor este unul dintre momentele cele mai importante în activitatea de creștere a iepurilor. Fermierii cu experiență știu că sunt câteva reguli menite să ajute femela-iepure să fete ușor, dar și ca apoi să aibă grijă de puii nou-născuți, reducând astfel riscul lor de mortalitate.

După împerechere, verificarea prezenței la iepuroaică se poate face după circa o săptămână sau circa 14 zile. Testul constă în plasarea iepuroaicei din nou în cușcă cu iepurele-mascul iar dacă nu se mai împerechează, atunci este semn că ea este deja gestantă. Această metodă este considerată însă riscantă pentru că unele femele pot accepta și a doua împerechere, având uterul în formă de Y și o posibilă primă gestație într-un corn. A doua s-ar produce în al doilea corn și ar conduce la probleme de fătare și pui născuți prematur.

După 14 zile – nu mai devreme se poate face și o verificare mai sigură prin palparea atentă a abdomenului. Dacă cu degetele se pot simți mici formațiuni ca niște boabe de strugure, atunci este semn că iepuroaica este gestantă și aceia sunt viitorii pui.

De la montă și până la fătare, gestația iepuroaicei este, în medie, de 30-32 de zile. Crescătorii se pot așteptă la un număr între 2 și 12 pui la o fătare (în medie sunt 7 pui, dar pot fi și mai mulți de 12), iar pentru dezvoltarea normală a fetușilor este nevoie de câteva condiții minime pentru femelă. Astfel, iepuroaica gestantă trebuie să aibă în permanentă apă proaspătă, și un așternut curat și uscat. Adăpostul trebuie păstrat curat și să fie bine ventilat, iar iepuroaica va primi rații nutritive complete, cu nutrețuri de cea mai bună calitate.

Fătarea la iepuri. Pregătirea cuibului

Pregătirea cuibului pentru fătarea iepuroaicei se face cu patru zile înainte de momentul fătării când se pune și o cutie în cușca femelei. Se folosesc paie curate și fân după o curățare prealabilă a adăpostului.

Cu 2-3 zile înainte de fătare se face o reducere a hranei femelei – reducere progresivă, ceea ca o va ajuta să fete mai ușor și să prevină apariția mamitei.

Când se pregătește să fete, iepuroaica va începe să își smulgă părul de pe abdomen și să își amenajeze cuibul.

Fătarea la iepuri. Se petrece pe timpul nopții

Iepuroaica preferă să fete pe durata nopții, uneori la ore mici ale dimineții, tot evenimentul având o durată între 15 și 30 de minute. După fătare, este important ca ea să aibă în cușcă apă și hrană.

Imediat după ce a fătat, iepuroaica desface învelișul embrionar și taie cu dinții cordonul ombilical al fiecărui iepuraș. Ea își linge apoi puii și îi pune lângă sfârcuri, pentru a-i determina să sugă. La scurt timp după fătare, iepuroaica elimină și placenta pe care o consumă imediat.

Fătarea la iepuri. O femelă poată să alăpteze cel mult opt pui

Iepuroaica are doar 8 mameloane, așa că nu poate hrăni mai mult de 8 pui. Dacă se nasc mai mulți sau din anumite motive, mama-iepure moare după naștere, iepurașii pentru care nu se poate asigura hrănirea cu lapte matern sunt puși în cușca altei iepuroaice care a făcut mai puțini pui.  Atenție! Introducerea puilor străini în cușca celeilalte iepuroaice se face în absența acesteia și numai după ce crescătorul s-a frecat pe mâini cu o plantă mirositoare (mentă, pătrunjel, țelină, oregano etc.) cu care va freca și capul iepuroaicei care va alăpta. Astfel, aceasta nu va simți că puii aduși în boxa ei au fost fătați de altă femelă pentru că ei poartă același miros ca și ea.

Iepurașii se nasc cu ochii închiși și sunt lipsiți de păr. Cântăresc până în 100 de grame fiecare, cam 50-70 de grame, și vor fi acoperiți de iepuroaică cu părul pe care și l-a smuls, pentru a le ține de cald.

Fătarea la iepuri. Verificarea cuibului și a puilor

Verificarea cuibului se dace la circa o zi de la fătare, după ce iepuroaica este mutată în altă cușcă – se numără puii și se înlătură cei care au pierit. Atenție! Înainte de a umbla la cuib, este important să se folosească mănuși sau să fie spălate mâinile cu un săpun fără miros, astfel încât iepuroaica să nu simtă miros străin pe pui. Dacă se întâmplă acest lucru, ea s-ar putea să îi înstrăineze și să refuze a-i mai alăpta.

Un pui de iepure viabil este cald, cu mișcări vioaie și cu un apetit foarte bun. Cei cu probleme au temperatura corpului mai scăzută, mișcări slabe și o piele ce prezintă cute.

Se recomandă ca verificarea cuibului să fie făcută de mai multe ori după fătare și să se acorde o atenție deosebită asigurării liniștii. Dacă iepuroaica este stresată de zgomote precum lătratul câinelui poate avea tendința de conservare a speciei și să își mănânce puii. Același risc este prezent și dacă în zona cuibului iepuroaica simte prezența șoarecilor sau șobolanilor.

Alte cauze ale canibalismului pot fi anumite carențe în alimentația din perioada gestanței sau lipsa apei imediat după fătare.

În cazul producerii unor avorturi, iepuroaica poate fi dată din nou la montă chiar a doua zi – mucoasa uterină se reface în câteva ore. Este esențial însă să se înlăture factorii care au generat avortul!

Agrointel

Constructia din peturi a unui dozator de apa izolat pentru iarna

Iepurii gradinarului

Aveti nevoie de 2 peturi, unul de 1 litru si altul de 1,5 litri, o ata, o punga de plastic subtire, un scoci, pene de rata, gasca sau alta pasare.

Cu ata faceti un cerc in jurul sticlei mici si inodati, apoi o scoateti de pe sticla, va servi drept sablon pentru a decupa sticla de 1,5 litri

Ata pusa pe sticla de 1,5 litri va arata unde sa decupati, dupa decupare in sticla veti adauga pe fund puf si pene de rata

Introduceti puful in sticla decupata

Apoi sticla de 1 litru o introducem in sticla decupata de 1,5 litri. Trebuie sa intre prin frecare dovada ca am decupat bine

Dupa ce ati introdus pet-ul mic indesati intre el si pet-ul exterior punga de plastic subtire,

Acum puneti la loc gatul taiat de la pet-ul de 1,5 litri si lipiti cu schoci. Pet-ul de 1 litru este in interior.

Taiati gatul petului de 1,5 litri din nou in asa fel ca petul de 1 litru sa aiba gura libera

Acum lipiti cu scoci peste punga subtire pentru ca aceasta sa nu iasa afara

Pet-ul astfel izolat se introduce in dispozitivul de sustinere

Succes