Marian Munteanu Piata Universitatii Pas cu Pas

Cum luptam impotriva fricii!!

"şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă..."
.
Un măscărici sorosist de-al lui Mircea Toma, aprig susținător al teroriștilor Hamas și al comuniștilor a lansat o petiție online și se dă extrem extrem de lovit că un luptător de marcă, fost cadru SPP, a anunțat că va întemeia niște grupări de apărare a cetățenilor de interlopi. N-am auzit până acum de nicio petiție online dedicată desființării Gărzii Secuiești sau a altor gogomănii maghiare. Gogomănii cu iz rusesc, să ne înțelegem, Jobbick este subordonat ideologic și nu numai lui Putin. 
Subiectul autoapărării românilor, abandonați de statul lumpenilor și infractorilor oligarhi nu este de azi de ieri, stârnește interes, mai ales în contextul unor vremuri din ce în ce mai amenințătoare. Am fost solicitat de mai mulți prieteni și amici, inclusiv români plecați în străinătate, unde portul de arme de foc nu este ca la noi complet interzis pentru simpli cetățeni, asta în timp ce membrii Clanurilor țigănești sunt înarmați până în dinți, să-mi dau cu părerea despre apariția lui Daniel Ghiță cu tema unor așa zise gărzi, patrule de protecție, dotate doar cu ecusoane, bocanci și uniforme, cam ca la BGS sau Bidepa – însă fără accesoriile pe care firmele de pază și le permit prin lege. 
S-a vorbit de antrenament paramilitar. Antrenamentul de orice fel, flotările, alergările și tracțiunea la bară sunt bune mai ales în contextul actual al emasculării generațiilor de pricăjiți hipsteri semianalfabeți. 
Am fost instructor de” paramilitară” PTAP, o comicărie la vremea aceea, dar care avea un punct de plecare bine gândit, la origine. Formarea și recrutarea de tineri sportivi și cu abilități lideriale - viitori comandanți, în cazul opțiunii hainei militare.
Am avut cândva de ales, în baza unei tradiții de familie și am ales artele. Nu-mi pare rău deloc, se știe că artiștii și desenatorii, cu o bună relație mână ochi ca urmare a miilor de ore de crochiuri și studii, trag foarte bine la poligon. Evident n-o să trag niciodată la nivelul unora dintre membrii de familie care au armele de foc și tirul în sânge că asta-i fișa postului.
Poligonul este una iar câmpul de luptă este cu totul și cu totul altceva. Pe câmpul de luptă, ca să poți acționa coerent ai nevoie de informații.
Daniel Ghiță este un sportiv remarcabil, l-am urmărit cu interes de-a lungul anilor, m-am bucurat că n-a intrat și el în zona interlopă, ca majoritatea celor din zona de lupte, box, K1 etc. Daniel Ghiță nu este doar un luptător în ringul de box, ci are și pregătirea specială de la SPP, unitatea militară cu cei mai buni luptători din România, cei mai bine antrenați, cei mai bine utilați și cu acces practic oriunde deoarece sunt alături de sursa de putere absolută din România, șeful statului.
Orice luptător al SPP, pe lângă calitățile sale de sportiv sau trăgător se mai bazează pe încă niște elemente cheie: eșalonul de comandă ce la rândul său se întemeiează pe direcția informativă - oamenii cu informațiile. Nu neapărat vânjoși, nu stau cu toții în șpagat, nu te rup în două cu o flegmă, ca Smărăndescu și nici nu poartă ecusoane, uniforme şi bocanci cu ținte.
Acele persoane informate au alt gen de pregătire, tot la sală - sala de lectură. Selecția acestor personaje se face de către alte structuri, ce se presupune că ar fi tot inteligente, dar care au dreptul prin lege să te verifice în fiecare secundă a vieții tale, deoarece integritatea nu este o vorbă goală. Sau nu ar trebui să fie.
O organizație civilă nu are astfel de mijloace dar chiar dacă să zicem că deţii suma de personaje informate - cum le verifici fără genul de supraveghere ce încalcă zona privată - integritatea, caracterul, disponibilitatea de a fi vânduţi/cumpărați? Spre exemplu, majoritatea foştilor mei colegi din Liga Studenților, cea mai vastă bază de selecție elitară la nivel universitar, au ajuns miliardari dar (și) penali. Cei care reprezentau nucleul de conducere la nivel național erau cu certitudine crema unei generații. Ajunseseră şefi şi reprezentanţi a zeci de mii de studenţi din toate centrele universitare prin alegeri libere, nu pe nepotisme, că la vremea aia dacă erai nepot de comunist ceva ți-o luai în gură, nu ca acum.
Liga Studenților a fost la vremea aceea singura organizație la nivel național care a impus principiul democrației interne și al competenței. Nicio altă organizație politică sau sindicală nu avea corespondent sau nu intra măcar în termeni de comparație cu studențimea. Aveam bani, sedii, autoritate, prestigiu, și bază de mase. Aceste elemente au fost folosite de unii dintre lideri pentru a se îmbogăți ei. 
Au făcut pactul cu diavolul, i-au supt-o lui Ilici sau Năsatase, sau Fratelui Păunescu după ce erau anticomuniști fervenți și acum fie așteaptă Parchetul fie deja sunt condamnați, o parte dintre ei.
Alții, puțini, își fac treaba onest și sunt, fiecare dintre ei, în vârf, pe zona de competență și muncă. Fără muncă și fără oleacă de carte nu iese nimic folositor, mai ales când ai ca miză teme de interes național.
Mușchii creierului tot la sală se întăresc, ca și bicepșii, însă la sala de lectură, la bibliotecă - biblioteci de fapt. Pe lângă biblioteci ai actualitatea, lumea la zi. Din decembrie 2014 până acum am citit în jur de vreo doișpe mii de pagini... cam așa. Am pus acum vreo doi ani la Operă, Mozzila și Chrome nişte utilitare care-mi salvează tab-urile, sesiunile, bookmark-urile, ca să nu-mi mai bat capul cu history și să monitorizez cam ce procesez. Pe fiecare dintre aceste browsere, utilizate alternativ, sunt salvate în medie vreo mie de tab-uri și pagini. O pagină de net nu este echivalentul unei pagini A 4 sau al unei pagini de carte. Un material poate avea între 60 000 de semne, dacă este un articol scris de Negrea Cristianemoticon smile sau 20 000 de semne, cam cât 5 pagini de ziar sau opt pagini de carte, dacă este scris de unu ca mine - George Damian e mai șmecher, se ține în jurul a 5000 de semne că știe că-s mai înceți mintal majoritatea cititorilor. Un articol New York Times are de regulă cam 6000 de semne, Daily Mirror mai puțin, un material din Stratfor poate avea și 20 000, o pagină din RumanianMilitary bate spre 10 000 de semne, în medie. Considerând o medie de doar patru pagini de fiecare articol citit și/sau salvat rezultă un număr de vreo 12 000 de pagini citite - doar pe net. Scriu cam 60 de pagini pe lună, citesc cam 500, pe net. În medie în fiecare seară când nu sunt cu prietenii la dezbateri și analize pe tema postulatului ”in vino veritas”, deschid și citesc cam 40-45 de pagini de net - echivalentul a vreo 150-180 de pagini de carte. Mai sunt desigur și alte cărți - de regulă revin peste cele citite deja. Din câte știu eu mai toți jurnaliștii, cei puțin aceia apropiați generației mele, citesc și muncesc cam în aceiași parametri. 
M-am întâlnit recent cu un vechi prieten, profesor și securist, era excedat de texte, suferea de saturația de informație, îmi zicea că nu mai are răbdare să citească vreo notă sau analiză până la capăt că știe deja din primele rânduri despre ce este vorba în material. Abia așteaptă să se pensioneze să stea numai pe baltă cu barca. Aiurea, evident că mințea de rupea, abia după pensionare începe adevărata activitate la securiști, aia nerestrânsă de reglementări juridice și de înțelegerile cu trecătorii șefi politici. 
Când te prinde flama, informația este devoratoare, dar e și o resursă de energie, nu mai scapi se pare niciodată. Iar consumul celor care se află în această zonă este enorm, e ca la droguri, crește doza constant, ajungi să porți ochelari, ai n-ai treabă tot vânezi subiecte, sau vin ele la tine. 
Cel mai important subiect care vine către mine de o bună bucată de vreme este cel al războiului informațional desfășurat cu precădere de agentura rusă. Acum este acutizat deoarece e vreme de război, dar până acum am avut parte de războiul axiologic, ce a ruinat complet România. Rușii au impus țiganizarea României – povestea e veche, de pe vremea lui Pușkin, distrugerea patrimoniului cultural, atacul la Eminescu de exemplu, desfigurarea efigiilor naționale, mutilarea istoriei, de către homunculi gen Roller, Zigu Ornea, Paul Cornea etc urmați de Lucian Boia, Liicheanu, Patapievici, Pleșu, Muingiu. 
Războiului axiologic, de desființare simbolică și identitară dar și la nivel imagologic cu ce i se poate opune Daniel Ghiță? 
Cu ce i se poate opune de exemplu unui post patronat de Casa Regală britanică și plătit de contribuabilul britanic, BBC-ul, ce într-o emisiune cu un miliard de telespectatori audiență, Top Gear - prezintă România drept Țara Țiganilor? Sunt planuri ce se ventilează la vedere, ale Rețelei Soros, ce preconizează ca în România ţiganii să devină din „naţiune conlocuitoare”, una înlocuitoare. 
Ce fel de brigăzi cu ecusoane și bocanci se pot împotrivi dislocării coordonatelor (vectorilor) prin care se defineşte sistemul de valori patriotice şi naţionale, ce este sistematic atacat încercându-se înlocuirea sa printr-o axiologie străină în totalitate de istoria (şi de fiinţa) neamului românesc – ca dovadă că are efect s-a ajuns la aruncatul cu pietre în opere inestimabile de patrimoniu, cum e biserica Trei Ierahi la Iași.
Războiul axiologic reprezintă totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine.
Seamănă foarte mult cu vestitul concept de război psihopolitic, lansat şi teoretizat de măcelarul Lavrenti Beria, ucigaşul polonezilor la Katyn şi mâna dreaptă a lui Stalin, şef al Comisarului Poporului al Comisariatului pentru Afaceri Interne (NKVD), din care se trage KGB – FSB.
Românii au nevoie de apărare sunt victime ale ”Terorismului cultural” – desființarea culturii unui neam ocupat pentru ca o nouă cultură să ia ființă prin distrugerea revoluționară a societății și răsturnarea valorilor sale, conceptul lui George Lukacs, considerat al doilea teoretician marxist de frunte după Marx, Vicecomisar pentru cultură sub regimul roșu bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919. 
Marxismul cultural este foarte vioi la noi ca dovadă hipsterimea complet abrutizată și mortifiată intelectual. 
Cum va combate asta Brigada lui Daniel Ghiță? 
Cum va lupta cu aculturația ce a atins cote de vârf, românii fiind în topul analfabetismului la nivel european, depășind până și Bulgaria? 
Un om necultivat este un om al carențelor, lipsit de igiena minții, inadecvat social, fără disciplina muncii, a cultivării, lipsit de idei, gata să preia orice drăcie de-a lui Mircea Toman sau Muingiu pe nemestecate. Prin cultură, omul se valorifică, devine cultivat, germinează idei, creează, inovează își schimbă fizionomia, se îmbunătățește, capătă fundamente. Acum, așa zisul modernism, produce în loc de cultivare – deșertificare. Generații întregi sunt dezarmate spiritual. 
Destinul creator al omului în lume, de substanță cosmică este obnubilat sistematic, așa zisul curent iluminist/modernist/stângist bolșevisant a dus astăzi la forme din ce în ce mai întunecate de viețuire, a impus o aculturație catastrofală, o degenerescență grotească apropiată de bestialitate. Asta este rezultatul războiului axiologic, ce e urmat ocupării militare a României în 1989, de către brigăzile Moscovei. 
Cum vor lupta brigăzile lui Daniel Ghiță cu asta? 
Mai ales că de vreo câțiva ani treaba s-a încins mai tare ca oricînd. Mai exact din 2008, anul ce a reprezentat debutul unor acțiuni militare de anvergură al Rusiei, începând cu ocuparea unei părți a Georgiei și extinderea spre Caucaz.
Acum a venit Crimeea, apoi Donetsk și va urma Brațul Chilia, granița așa zisei Novorusii – cu bătaie spre blocarea Gurilor Dunării și obținerea controlului Insulei Serpilor – adică a accesului către enormele rezerve continentale de hidrocarburi, râvnite de toate transnaționalele, dar mai ales de transnaționala unde are Putin acțiuni, Gazprom.
.
Moscova nu stă cu mâinile în sân , stă (și) pe net
Exploatarea vulnerabilităților discursului occidantal, minat tot prin vectorii de disoluție creați de Moscova, gen Școala evreiească de la Frankfurt, icoana ”hamericanului” Tismaneanu, se desfășoară de la o vreme încoace prin acțiuni de propagandă tipice războiului informațional cum nu s-au mai văzut. Apar necontenit noi pagini de net, iar conținutul său temele sunt ventilate de la una la alta, cu mici variațiuni. 
Constanța comună este absolut niciun atac la adresa lui Putin sau a Rusiei, iar în rest majoritatea sunt pe direcție clar anticreștină, cu accente filomusulmane, - unele, la vedere, la mișto, promovează teme religioase, pentru a acumula prestigiu și uşeri, ca apoi să convertească credibilitatea în propagandă musulmană, sau rusească, cazul activegaynews.ro. 
În rest liber la orice subiect, nu există niciun tabu, sunt terfelite orice fel de valori. Toate aceste pagini de net au angajați care muncesc zi de zi să ridice hârdaie cu zoaie informaționale, sunt bani mulți la mijloc, niciuna dintre aceste pagini nu precizează clar componența redacțională, firma sau organizația ce-și asumă răspunderea, inclusiv juridică, a celor publicate. Cineva răscolește și ventilează rahat media cu scopul clar al intoxicării, al împuțirii mediul informațional românesc. Francis Bacon spunea pe când nici nu se visa internetul - “cunoaşterea înseamnă putere”, însă dezinformarea și intoxicarea - cuvinte inventate de altfel de ruși, înseamnă dezbârnarea creierilor. 
Intoxicarea și dezinformarea, ca arme de război, prind mai ușor la persoanele rudimentar educate, fără referențial clar de lecturi și valori, fără biblioteci citite, fără ani și ani de școală, fără mii de referate, lucrări și articole scrise. 
Discernământul opiniilor nu se formează cu ușurință, peste noapte, pocnind din degete, evaluarea și selecția informațiilor reprezintă o disciplină în sine. Informația este factor amplificator de putere sau factor compensator de putere, dacă ajungi să o valorizezi. 
Pentru asta ai nevoie de un agregat, valorizarea presupune diseminare. Orice confruntare este influenţată de starea moralului luptătorilor - iar moralul reprezintă o țintă prioritară a agresiunii informaționale. 
Miza atacatorilor este una simplă - nimicirea atașamentului față de un set de valori, influențarea ostilă ce mizează pe anihilarea voinței de luptă - cu finalul previzibil, toată lumea nu vrea decât să se care, să ia calea celorlalți cinci milioane de români care s-au ușchit din țară. 
Adică e bine când vine un băiat ca Daniel Ghiță, care ridică bine piciorul, este robust, are alonjă și mușchi, dar mușchii la minte cine-i formează, cine este antrenorul pentru acumularea educației, reperelor, capacităților intelectuale? 
Adică cum aperi tu identitatea românească să zicem, dacă n-ai cunoștințe minimale de etnografie, istorie, dacă n-ai parcurs o bibliografie elementară? Cum aperi tu românii de agresiunea informațională continuă și constantă? De unde știi tu cui să dai picioare în gură la o adică? Cine îți zice? 
Nu mă îndoiesc că băieții lui Ghiță vor ști ce să facă dacă se vor întâlni cu cei de la Jobbik și de la Garda maghiară, că aia au uniforme ca și ei, dar când se vor întâlni cu Dughin șeful șefului Gărzii maghiare, vor ști ei să-i ardă un picior în cur măcar? 
Sau dacă vor avea ocazia să dea nas în nas, la vreun congres, cu gașca lui Le Pen vor ști ei să le rupă picioarele franțujilor, că-s fărtați cu rusoii care ne-au chinuit și torturat și jefuit și ucis atât amar de ani, vreo două secole practic?
Sub instructajul și la ordinul Moscovei UDMR a reactivat o amenințare reziduală, definiție ce acoperă acele amenințări și riscuri de securitate care au ca sursa procese inițiate sau derulate în plan regional din trecut, în cazul de față încă din perioada primului război mondial. 
Cum va face brigada lui Daniel Ghiță recursul la datele istorice – dacă nu le cunosc?
Lipsa de conținut axiologic este o carență majoră, nu se vindecă cu uniforme noi cu ecusoane, ci cu multă, multă carte și muncă de acumulare informațională. Vectorul maghiar de subminare a statului român, de negare a drepturilor acestuia asupra propriului teritoriu a devenit de la un an la altul din ce în ce mai consolidat, pe măsura scăderii capacității de reacție a instituțiilor și a clasei politice românești, coruptă și străină de România în cea mai mare parte. Moscova are de-a face cu asta în mod direct. 
Ce va face Daniel Ghiță cu brigada sa, va ataca Ambasada Moscovei, va învăța limba rusă și maghiara ca să-i poată înjura pe ruși și unguri pe limba lor? 
Avem de-a face cu un model de agresiune informațională elaborat, sistematic, cu o logistică vastă, ce nu se bazează pe ecusoane.
Agresiunea este multiformă, la nivelul percepțiilor, reprezentărilor, seturilor de valori. Un studiu militar american realizat în anii ’90, a revăzut căteva zeci de lupte, cele mai importante care au avut loc în cel de-al doilea război mondial şi în conflictele arabo-israeliene. 
S-au confruntat toate datele şi s-a încercat determinarea corelației dintre pierderi, cu realizarea înfrângerii. Analiza pierderilor totale, a ratei pierderilor aliaților, și a pierderilor relative pentru inamic a dus la concluzia că înfrângerea nu avea de-a face cu pierderile ci cu percepția înfrângerii, generată de o serie de cauze ce au afectat moralul de luptă. „Învinsul “a părăsit câmpul de luptă cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu mult mai mari. Pierderile şi problemele legate de aprovizionare au determinat mai puţin de 30% din învinşi să accepte înfrângerea. Aproximativ 10% au renunţat datorită ordinelor şi altor cauze externe. 
Cea mai importantă informație adusă de studiu este că mai mult de 60% din învinşi și-au recunoscut înfrângerea bazându-se pe impresia, deci impresia, că inamicul a depăşit prin manevră. Prin bombardamentul dezinformării și intoxicării se mizează manipularea emotiilor și a voinței, inducerea fricii și spaimei, modelarea percepțiilor asfel încât inamicul să cedeze singur, fără luptă.
Detecţia informației false, ce a plecat de la distorsionarea unei imagini sau a unui eveniment presupune capacitatea de calcul a coeficientului de corelaţie între imaginea modificată și un alt set de imagini sau a evenimentului prezentat distorsionat în comparație cu alte evenimente similare. Asta presupune să ai tu deja o baza de date. Plus ochiul format. Adică educație plus mefiență față de orice fel de sursă de-a inamicului.
Așadar percepția și moralul susțin spiritul ofensiv, iar voinţa de a învinge - forța moral volitivă, cum se zicea la școală - este calitatea care face oamenii să continue să lupte în cele mai dificile condiţii, să dovedească curaj remarcabil în momente de oboseală şi pericol. Forța morală este forța vie, întemeiată pe spiritul de corp, pe încredere, disciplină, deprindere profesională, condiţie fizică, respect de sine şi mai ales pe o gândire şi atitudine combativă. 
Acest tip de etitudine este ținta predilectă a tuturor știrilor din organe ca activegaynews.ro, din adevărul, cotidianul, evz, etc...
Toată, absolut toată presa din România reflectă agenția Sputnik, a kaghebiștilor Rusiei, preluând pe nemestecate toate tâmpeniile debitate de rusoi, despre giga coaiele lui Putin, super armele rusești, mega tancurile indiene ale rușilor (pe bune sunt făcute cu țiganii indieni și se opresc brusc chiar și la paradă, în Piața Roșie). Mai ales este reflectată ideea complet ridicolă a superiorității spirituale a dracilor de kaghebiști ai lui Putin, izvor de moarte și distrugere a popoarelor creștine de aproape un secol.
Marea miză a agresorilor este captarea sufletelor, demobilizarea, inducerea defetismului, a fricii. Orice fel de formă de organizare ce-și propune educația prin luptă și combaterea fricii este cât se poate de bună
Sursa Roncea George

„Teroriștii” Revoluției. Civili arestați pentru că s-au îmbătat, s-au pierdut de colegi sau erau bolnavi psihic

Psihoza teroriștilor, despre care s-a spus că erau antrenați în străinătate, a dus la numeroase arestări în perioada tulbure de la sfârșitul lunii decembrie 1989. Cei mai mulți suspecți de terorism au fost civili care nu aveau acte de identitate asupra lor, dețineau documente sau bunuri sustrase, erau instabili psihic ori aveau un comportament suspect.

Cetățeanul.net vă prezintă astfel de cazuri, așa cum au fost descrise într-o „Notă” a Direcției a V-a a Securității.

Din saloanele de la Sanatoriu, în arestul „teroriștilor” la Revoluție

Costel Ciobanu, bolnav TBC, îngrijitor la Complexul de îngrășare porcilor industrializare   Ialomița, sector Bora. „Pe 23 decembrie 1989, ieșind din Sanatoriul Moroeni, s-a deplasat la București cu intenția de merge acasă. „A auzit focuri de din direcția hotelului Astoria – împreună cu alte trei persoane au escaladat zidul exterior, pătrunzând într-o cameră , unde au fost arestați de militari. Pretinde că ar fi intrat hotel pentru a-i prinde pe teroriști”.

Nicolae Măcioacă, lăcătuș la întreprinderea de Amenajare Complexă a Râului Dâmbovița. „Pe 25 decembrie 1989 s-a deplasat la Mitropolie pentru a participa la slujba religioasă, iar la plecare a fost reținut de doi civili, care l-au predat unor militari”.

Viorel Giorgescu, muncitor la întreprinderea Textilă „7 Noiembrie” București. „În noaptea de 22/23 decembrie 1989 s-a deplasat în Piața Dorobanți, i s-a făcut rău, a leșinat, iar ulterior s-a trezit legat la Spitalul de Urgență”.

Ion Răduță, lăcătuș confecții metalice la întreprinderea de Confecții Metalice și Confecții pentru Construcții București (de etnie romă). „În ziua de 23 decembrie 1989 a fost în Piața Palatului, de unde s-a deplasat către locuința fratelui său, situată în strada Berzei, fiind reținut de militari din Ministerul Apărării Naționale”.

Gheorghe Macovei, desenator tehnic la Institutul de Proiectări „Carpați”. „În seara zilei de 22 decembrie 1989, a pătruns în clădirea Bibliotecii Centrale Universitare cu scopul de a neutraliza elemente teroriste, având asupra sa un pistol, pe care-l primise de la un militar necunoscut. Ulterior, s-a deplasat la sediul institutului unde lucrează. A intrat în clădire, a stins un început de incendiu și a tras de două ori cu pistolul, fără a avea o țintă anume. A intrat, tot cu scopul de a căuta teroriști, în clădirea unei circumscripții financiare din zonă, iar în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 a fost arestat de militari în apropierea Radiodifuziunii, având pistolul asupra sa”.

Oana-Carmen Sperlă, fără ocupație, bolnavă psihic. „Pe 22 decembrie 1989 a fost luată de militari de pe strada și internată la Spitalul nr. 4 Dorobanți, iar apoi arestată”.

Mort de beat, s-a trezit legat de patul de spital

Direcția de Securitate și FGardă a întocmit o „notă” cu privire la militarii și civilii arestați ca fiind „treoriștii” Revoluției

Cornel Blîndu, mecanic la Întreprinderea de prefabricate din beton Bragadiru. „Începând din seara zilei de 23 decembrie 1989, s-a deplasat în diferite zone din București în care se derulau evenimentele pentru a acorda sprijin. Fiind în stare de ebrietate, a alunecat pe scări și s-a accidentat, după care a fost transportat la Spitalul de Urgență, de unde a fost arestat pe 25 decembrie 1989”.

Paul Potoroacă, electrician la Tipografia ”Informația”. „A fost de mai multe ori în Piața Palatului și în alte zone, iar în după-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 a fost reținut de militari pe lângă Spitalul Municipal după ieșirea dintr-un imobil incendiat, unde pătrunsese pentru a sprijini pompierii”.

Bijan Vafa Siahkal Raudi, cetățean iranian, student anul la Facultatea de Stomatologie din Iași. „Pe 21 decembrie 1989 a venit la București, cu Shahrokh Yousefpour Lazarjani, coleg   cu el, pentru se întâlni cu mama sa, aflată în țara noastră în vizită la el și la sora lui, studentă în București. Pe 25 decembrie 1989, după ce a trecut pe la Agenția „Tarom” din strada Eforie pentru a se interesa dacă circulă avioanele pe cursele externe, a fost reținut de organele de miliție împreună cu colegul său în timp ce se îndrepta spre Bancă Română de Comerț Exterior. Shahrokh Yousefpour Lazarjani, cetățean iranian, student în anul I la Facultatea de Stomatologie din Iași. Confirmă declarațiile lui Bijan Vafa Siahkal Raudi și declară că se îndreptau spre Banca Română de Comerț Exterior pentru a se interesa dacă sosiseră în aceasta banii necesari pentru plata taxelor școlare”.

Elev, s-a pierdut de colegi și a fost arestat

Tiberiu Stolojan, lăcătuș-mecanic la întreprinderea Minieră Rovinari. „În ziua de 22 decembrie 1989 a venit în București în urma apelurilor lansate la radio de CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale- n.r.). S-a prezentat la sediul Televiziunii, a primit un bilet și a vorbit telespectatorilor. Întrucât Televiziunea a fost atacată, a primit un pistol și muniție și a executat misiuni de apărare până în 23 decembrie 1989, oră 14.00, când a plecat în oraș. În zona stației de metrou Politehnica a fost rănit și reținut de militari din Ministerul Apărării Naționale, având asupra sa pistolul și întreaga muniție primită”.

Fobia pentru teroriștii din decembrie 1989 a produs mii de victime

Gheorghe Ivărescu, țigan, cu tulburări de comportament, muncitor la Trustul de Construcții al Ministerului Agriculturii. „În ziua de 24 decembrie 1989, în jurul orei 14.00, a fost arestat de un subofițer din Ministerul Apărării Naționale, din locuința mătușii sale Stan Tatiana-Viorica, la care locuiește (în zona străzii Antiaeriană)”.

Valentin-Augustin Țăruș, mecanic agricol, fără ocupație. „În seara zilei de 22 decembrie 1989 a venit cu trenul la București pentru a participa la evenimente. A fost în Piața Palatului, la sediul Radiodifuziunii, iar în noaptea de 22/23 decembrie a.c. a încercat să fure un autoturism, fiind surprins și arestat de o patrulă a Ministerului Apărării Naționale”.

Adrian Pârvulescu, fost profesor de muzică, fără ocupație, avea lipsă mâna dreaptă. „În ziua de 22 decembrie 1989 s-a deplasat spre frizeria din strada Buzesti pentru a cerși. întrucât la un imobil din apropiere s-a declanșat un incendiu, a fost considerat suspect, arestat și condus la un centru militar”.

Mircea-Horațiu Bucur, elev la școala profesională nr. 9 din Cluj-Napoca. „Împreună cu alți colegi și cunoscuți a venit în București în ziua de 23 decembrie 1989 și a participat la filtrele de control organizate pe diferite străzi. S-a pierdut de colegii săi din Cluj-Napoca și a fost arestat pe strada știrbei-Vodă în timp ce se îndrepta către comandamentul militar”.

Misterele Revoluției din Decembrie 89: Ei au tras în noi,16-22!

Parchetul Militar a hotărât să ,,claseze,, ,,Dosarul Revoluției,,. Domnii procurori ne explică acum că, atunci, în urmă cu 26 de ani, oamenii ieșiți în stradă s-au omorât între ei ca proștii, că ,,faptele nu există,, iar în cazul în care, totuși, au existat, deja ,,s-au prescris,,. Așa o fi, dacă ziceți voi bibicilor! Dar, odată cu această decizie, s-a tras cortina asupra unor evenimente neelucidate, petrecute în decembrie 1989, ceea ce, de atunci încoace numim ,,Enigmele Revoluției,,. La fel cum a rămas fără nici un răspuns obsedanta întrebare ..Cine a tras în noi, 16-22?,, Totuși, în urmă cu vreo câțiva ani, am publicat în Jurnalul Național un articol în care am răspuns, pe îndelete, la această întrebare. Sunt date concrete, pe care nu le-am inventat eu, ci le-am aflat după ce am citit, ,,din doască în doască,, cele 103 volume ale Dosarului penal nr. 97/P/ 1990. Ulterior, generalul Voinea s-a lăudat că a redeschis acest dosar imens. Dar, niciodată nu am aflat dacă ,,teroriștii,, enumerați acolo, (cu nume și prenume, plus toate datele lor militare de identificare) au fost deranjați cu vreo întrebare legată de activitatea lor din decembrie 1989. Iar acum, după ce întregul dosar a fost închis, nimeni nu poate promite că vor mai fi anchetați vreodată.

Mecanismul terorii: Miliţia, Armata şi Securitatea
Autor: Vasile Surcel28 Noi 2009

21 decembrie 1989, ora 12:00 – 22 decembrie 1989, ora 14:00, 26 de ore dramatice, în care toate forţele militare amplasate pe teritoriul Capitalei, organizate într-un imens mecanism al terorii, au dus un război necruţător împotriva câtorva mii de bucureşteni neînarmaţi.
Reprimarea manifestanţilor bucureşteni în perioada 21/22 decembrie 1989 a fost coordonată de forţele Ministerului de Interne, prin majoritatea componentelor care i se subordonau pe atunci. Rolul de conducător al „operaţiunilor”, acordat acestui minister, este confirmat şi prin faptul că MI era emitentul unor ordine speciale şi a instrucţiunilor de punere a lor în aplicare. Cel mai important dintre acestea, Ordinul nr. 02600/1 iulie 1988, a stat la baza „Planului Unic de Acţiune”, aplicat în perioada 17-22 decembrie.

ORDINEA DE BĂTAIE

Conform planurilor de luptă în vigoare la acea dată, primele forţe ce trebuiau să se implice în reprimarea demonstranţilor, la 21 decembrie, erau maşinile pompierilor, care urmau să intervină cu tunurile de apă. După acestea urmau 3-4 TAB-uri ale Forţelor de Ordine şi Intervenţie (FOI), urmate, în ordine, de scutierii aceleiaşi formaţii, elevii Şcolii de Ofiţeri de la Băneasa şi restul forţelor participante (cadrele Şcolii de perfecţionare a ofiţerilor de Miliţie şi ai Academiei Militare, Trupele de Securitate şi efectivele MApN).
Un rol deosebit în această „ecuaţie” l-au avut şi luptătorii USLA. Efectuate în această ordine, primele intervenţii, din după-amiaza de 21 decembrie, au fost total ineficiente. Pompierii nu au avut succes, la fel ca TAB-urile (dintre care unul a şi fost incendiat). Au urmat restul forţelor, care nu au reuşit să-i împingă demonstranţii decât vreo 10 metri. În aceste condiţii, în jurul orei 21:00-21:30, în stradă au coborât reprezentanţii conducerii superioare: Ion Radu, Vasile Milea, Iulian Vlad, Tudor Postelnicu, Ion Dincă, Vasile Bărbulescu, Nicolae A. Ceauşescu şi gen. Hortopan. Cu acea ocazie, Milea era echipat în ţinută de război, inclusiv cu cască metalică. La ieşirea din sediul CC, Ion Radu s-a adresat celorlalţi spunând: „Trebuie să facem totul, la nevoie să murim, pentru o cauză sfântă, pentru comandantul suprem”.

DISTRIBUIREA MUNIŢIEI DE RĂZBOI

Într-o declaraţie dată în faţa procurorilor militari în anul 1990, gen. (r) Dumitru Dumitrache, fostul inspector-şef al Inspectoratului de Miliţie Bucureşti, descrie câteva dintre fazele care au premers declanşării evenimentelor de la 21/22 decembrie 1989. Astfel, el afirmă că la 18 decembrie a dispus distribuirea muniţiei de război la toate efectivele din subordinea sa. Şi asta din cauză că, preluând modelul Timişoarei, în perioada 18-20 decembrie, şi în Capitală s-au distribuit manifeste anticeauşiste şi anticomuniste, iar pe clădiri au apărut inscripţii cu acelaşi caracter. Pe 20 decembrie, Ceauşescu s-a întors din Iran. Dumitrescu susţine că, în seara de 21 decembrie, ieşit din sediul CC, generalul Gianu Bucurescu le-a comunicat că, la nivelul conducerii superioare de partid, s-a dispus reprimarea demonstranţilor. În acest scop s-a dispus înfiinţarea unei grupe operative al cărei şef a fost numit ofiţerul MApN Amăriucăi. În subordinea acestuia se găseau col. Marin Bărbulescu, şeful Miliţiei Capitalei, col. Dominic Mitca, col. Dumitru Pavelescu şi col. Robăcel.
Executanții represiunii

FORŢELE DE ORDINE ŞI INTERVENŢII (FOI)

Unul dintre cele mai importante roluri în reprimarea demonstranţilor din zilele de 21/22 decembrie ’89 a fost rezervat Forţelor de Ordine şi Intervenţie (FOI). Conform schemei de organizare, această formaţiune din subordinea MI era compusă din 250 de angajaţi: 9 ofiţeri, 234 de subofiţeri, un maistru militar şi şase angajaţi civili. Dintr-o adresă a MI înregistrată sub nr. 0558738/1990 rezulta că jumătate din efectivele FOI veniseră în unitate în luna noiembrie, aduse de la diverse inspectorate judeţene de Miliţie.
Subordonată direct şi nemijlocit col. Marin Bărbulescu, FOI se afla sub comanda mr. Popa Vasile. Detaşamentele componente erau conduse de alţi şapte ofiţeri: lt. col. Vasile Tonciu, cpt. Gheorghe Nedelcu, mr. Lucian Mocanu, mr. Dragomirescu, lt. maj. Stancici, lt. maj. Petrus şi lt. maj. Petrache. Pentru sprijinul acţiunilor de luptă, FOI mai era dotată şi cu două TAB-uri şi două TABC-uri pe care erau amplasate două tipuri de arme de foc, de calibru 7,62 mm şi 14,5 mm. În plus, existau şi câteva microbuze, un ARO, autobuze şi autocamioane SR tip „transport penitenciar”.

ALTE MISIUNI

În cursul audierilor efectuate pentru elucidarea evenimentelor de la 21/22 decembrie 1989, Florea Pavel, unul dintre martori, a relatat că, în jurul orei 24:00, miliţienii de la FOI au avansat către Pasajul Universităţii, de unde i-au scos pe manifestanţii care se refugiaseră acolo după „spargerea” baricadei. Cu acea ocazie, ei s-au comportat deosebit de violent: victimele au fost îmbarcate în maşini ARO, autodube, maşini de poştă şi în duba „tip penitenciar”.
La anchetă, mr. Popa şi comandanţii de detaşamente nu au recunoscut aceste fapte, dar angajaţii staţiei metrou Universitate au arătat că luptătorii FOI, identificaţi după descrierea echipamentului, au acţionat violent asupra manifestanţilor, lovindu-i cu bastoanele, cu picioarele şi cu scuturile. Trupe FOI au mai fost semnalate şi în vecinătatea Universităţii, pe Bdul Republicii, unde au reţinut demonstranţi, precum şi în zona statuilor, de unde au încărcat „coletele” (arestaţii) pe care le-au transportat la Circa 17 Miliţie şi la Miliţia Capitalei. La dispozitivul de pe Bdul Magheru, din zona restaurantului Grădiniţa, miliţienii de la FOI au fost ajutaţi de TAB-urile MApN, iar la intervenţie au participat şi alte trupe MI. La 22 decembrie, după ora 6:00, Forţele de Ordine şi Intervenţie au fost retrase la sediu şi nu au mai acţionat contra manifestanţilor.

ALARMA DE LUPTĂ

COMANDAMENTUL TRUPELOR DE SECURITATE (CTS)
Printr-un ordin semnat, la data de 17 decembrie 1989, de gen. col. Iulian Vlad, ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului din acea zi, toate unităţile militare ale Comandamentului Trupelor de Securitate au intrat în „alarma de luptă”. O zi mai târziu, în conformitate cu Ordinul CTS nr. T/07091, începând cu data de 18 decembrie, pentru Trupele de Securitate s-a instituit „Starea de necesitate”. În Capitală, între 21 decembrie 1989, ora 13:00, şi 22 decembrie, ora 11:00, sarcina îndeplinirii acestor ordine a revenit Brigăzii 11 de Securitate, aflată sub comanda lt. col. Tudor Cearapin. În Planul de Operaţii al Brigăzii se arată că „pentru întărirea cordoanelor de ordine, pe străzile care converg spre Piaţa Palatului au plecat în misiune 130 de militari în termen, coordonaţi de şapte ofiţeri şi patru subofiţeri care urmau să coopereze cu efectivele UM 0829 şi 0396”. (…)

DIRECŢIA A-VI- A SECURITĂŢII

În cazul în care nu erau duşi la secţii, unde trebuiau să treacă prin „culoarele” formate de miliţieni care se înghesuiau să-i lovească pe unde apucau, manifestanţii ajungeau la Jilava, unde erau anchetaţi de ofiţerii Direcţiei a VI-a de Securitate. Printre aceştia s-au numărat cpt. (r) Ion Gureşoaie şi cpt. (r) Gheorghe Ştefan, despre care mai mulţi martori au afirmat ulterior că, în timp ce îi „audiau” pe cei intraţi pe mâna lor, îi loveau, îi înjurau şi-i ameninţau că o să le putrezească oasele în puşcărie.

ALŢI LUNETIŞTI: SERVICIUL 8 GARDĂ

Formaţiune mai puţin cunoscută din componenţa Securităţii Bucureşti, Serviciul 8 Gardă avea, de obicei, sarcina de a amplasa trăgători de elită, dotaţi cu puşti semiautomate cu lunetă, care să asigure punctele strategice de pe traseele parcurse de Ceauşescu. Fiecare trăgător avea în armă un încărcător cu zece cartuşe şi alte 100, aflate în săculeţi de pânză, sigilaţi cu plumb. La 21 decembrie, în câteva dintre posturile de lunetişti au fost „plantaţi” lt. Dan Pintilie, lt. maj. Nicu Văduva, lt. Viorel Acatrinei şi lt. Marcel Paraschiv.
O „Notă” a unui serviciu de informaţii menţionează că la Serviciul 8 Gardă existau trei puşti cu lunetă, iar posturile „observatorilor-lunetişti” erau amplasate pe blocul „Generala”, blocul-turn şi pe blocul de pe Strada Boteanu nr. 3.
În Blocul „Generala” exista chiar şi un apartament ,,conspirativ” în care erau „plasaţi”, de obicei, „lunetiştii”. Aceeaşi „Notă” arată că, la 21 decembrie 1989, lt. Dumitru Safta a fost amplasat în acest bloc, la etajul 4, în apartamentul 23, apartament care oficial aparţinea familiei Piciu. Ofiţerul avea asupra lui un pistolet „Makarov”, cu 12 cartuşe, un pistol-mitralieră, cu 120 de cartuşe, o puşcă cu lunetă, binoclu şi staţie radio. El a fost „introdus” în post de cpt. Ciungu, iar la ieşire a predat puşca cu lunetă, binoclul şi staţia radio locotenentului Paraschiv.
În cadrul unităţii, de organizarea acestor posturi se ocupa cpt. Virgil Matei. Anchetatorii nu au prea reuşit să afle cu ce s-au ocupat, concret, în perioada 21/22 decembrie 1989, lunetiştii de la Serviciul 8 Gardă şi nici angajaţii FOI care aveau în dotare astfel de arme de mare precizie. Cert este un singur lucru: în timp ce toate căpeteniile militare care au avut putere de decizie în acea perioadă afirmă că subalternii lor nu au făcut uz de armă în acea noapte, în Bucureşti au fost ucişi 48 de oameni. Iar mulţi dintre ei au murit ca în filmele poliţiste: împuşcaţi cu gloanţe care au ţintit cu o precizie remarcabilă, în inimă sau în cap, exact între ochi.

Sursa expresmagazin

Un grup de activiști greci a dat foc minei de aur de la Skouries

Duminica trecută, 50 de bărbați mascați înarmați cu cocktailuri Molotov au asaltat o mină de aur din nordul Greciei. După ce au incendiat buldozere, camioane și barăci ce aparțineau companiei miniere canadiene El Dorado și companiei subsidiare Hellenic Gold, grupul a folosit trunchiuri de copac pentru a împiedica poliția și pompierii să ajungă la fața locului. Dacă distrugerea asta de mașinării și folosirea darurilor Mamei Naturi pentru protecție vă sună a lucrare de activiști eco, să știți că așa a și fost. De fapt, a fost doar unul dintre numeroasele momente dramatice care s-au petrecut recent în urma deschiderii unei mine de aur în Skouries, una dintre cele mai vechi păduri din Grecia.

În 2003, Hellenic Gold, urmată de El Dorado, a obținut dreptul de a exploata aurul și arama în valoare de peste 12 miliarde de dolari ce se ascund în această zonă muntoasă. Statul grec a primit în urma afacerii doar 11 milioane de dolari drept compensație pentru mine, lucru care i-a enervat și mai tare pe locuitorii din zonă. Pe lângă faptul că o parte din pădurea străveche va fi dezrădăcinată, locuitorii își mai fac griji și despre efectul minei asupra turismului, agriculturii și a pescuitului. Aceștia sunt stâlpii care susțin economia locală și riscă să fie distruși de poluarea ce va avea loc în jurul minei.

În luna octombrie a anului trecut, în cadrul celui mai mare protest împotriva deschiderii minei, poliția a atacat demonstranții, a spart geamurile mașinilor parcate, a trântit femei bătrâne la pământ, a atacat un politician de stânga care protesta în fața departamentului de poliție și a aruncat în mulțime canistre cu gaz lacrimogen, care au și incendiat o parte din pădure. Dar iată că aceste tactici nu i-au speriat pe protestatari.

De atunci, pădurea a fost încercuită cu sârmă ghimpată, peste tot sunt puncte de control ale poliției, iar paznicii mascați patrulează zona hărțuind localnicii și cerându-le să se identifice. Asta e ilegal în Grecia, dar El Dorado nu dă doi bani pe ce e legal și ce nu. Compania susține că minele vor da naștere la 1 000 de joburi noi, iar investiția va ajuta la creșterea economiei Greciei.

Criticii minei susțin că mai multe joburi se vor pierde din cauza poluării și a distrugerii mediului. Și probabil au dreptate. Din păcate pentru companiile avide de aur, informațiile și cifrele date de ei nu au sens. Din cele 12 miliarde care ar trebui să iasă din exploatarea aurului, Grecia primește doar 11 milioane și zece la sută din impozite. Prin urmare, odată ce vor începe să se strângă tonele de deșeuri și economia locală va fi devastată, Grecia va avea mult mai mult de pierdut decât de câștigat.

Cum compania grecească subsidiară e deținută de Giorgos Bobolas, omul care controlează aproape toată presa mainstream din țară, reportajele din ziare n-au dat informații corecte și complete despre situația din pădurea Skouries. Iar legăturile politice ale lui Bobolas au asigurat implicarea poliției în număr atât de mare.

Ziarele au raportat totuși ceva: faptul că ministrul grec al Apărării Cetățenilor, Nikos Dendias, a mers la Skouries și a cerut efectuarea unei serii de arestări după atacul de duminică. Astfel, 33 de activiști locali au fost deținuți din cauza politicii lor. Printre ei se numără și Lazaros Tsokas – membru al SYRIZA, un partid grec de stânga – care a fost numit susținător al protestului ilegal și a fost arestat. Cei deținuți acuză poliția că le-a luat mostre de ADN deși erau acuzați de infracțiuni minore, ceea ce e iar ilegal conform legislației grecești.

Poliția a încercat să rețină și două persoane care au înființat antigoldgreece, un blog care expune toate afacerile corupte ale companiei Hellenic Gold cu oficialii locali. Până acum, autoritățile n-au reușit să le detecteze, dar una dintre bloggerițe, Maria Kadoglou, mi-a spus:

„Acuzațiile sunt nefondate. Atmosfera de aici e împărțită între cei care cred că mina va aduce avantaje zonei și cei care se opun deschiderii ei. Încercăm să stopăm operațiunile miniere prin metode legale, dar autoritățile locale răspund după luni de zile petițiilor noastre. Atunci când o fac, răspunsurile lor sunt irelevante și ridicole. Între timp, compania și-a instalat deja tabăra în regiune și intimidează localnicii cu metodele de securitate draconice pe care le folosește.”

Multe companii străine părăsesc Grecia și caută acces la capital și coduri de taxe mai stabile în alte țări. Dar dacă ai conexiunile potrivite în interior, atunci scutirile de taxe și accesul la fondurile europene prezintă o oportunitate de a intra în Grecia și de a-i exploata situația financiară dezastruoasă pentru a te îmbogăți. În timp ce canalele de știri le oferă familiilor grecești o cină în fața televizorului condimentată cu xenofobie, apocalipsă financiară și bătăi între partidele politice, adevărate crime și infracțiuni – cele care jefuiesc pe absolut toată lumea – se petrec undeva în fundal, în locuri ca Skouries.

Lectia istorica a Argentinei ne arata unde poate duce coruptia la nivel inalt

Un colonel face dezvăluiri şocante despre Lovitura de stat din decembrie 1989

Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.  Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…". Agentia de presa "Asii Romani" a publicat in exclusivitate un foarte interesant interviu cu Pasarin despre culisele loviturii de stat din decembrie 1989.

Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu 
ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia 
din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în 
continuare de ce. 
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. 
Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. 
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. 
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. 
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. 
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. 
Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. 
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. 
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. 
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. 
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. 
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.  

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. 
De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. 
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: 
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, 
o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. 
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. 
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas 
niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, 
n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, 
împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia 
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru 
pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. 
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, 
dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, 
de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, 
ori noi asta am făcut. 
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam 
strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură 
cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. 
Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul 
evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară 
şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. 
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. 
Trebuie spus că s-a afirmat că în 
România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, 
o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, 
ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la 
cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. 
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu 
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi 
cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la 
Timişoara şi la Bucureşti. 
Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de 
scos în stradă. 
Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au 
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au 
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. 
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. 
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”... 
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. 
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. 
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost 
pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. 
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, 
pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. 
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului 
să mascheze intervenţia externă.  Sursa Agentia