Cum luptam impotriva fricii!!

"şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă..."
.
Un măscărici sorosist de-al lui Mircea Toma, aprig susținător al teroriștilor Hamas și al comuniștilor a lansat o petiție online și se dă extrem extrem de lovit că un luptător de marcă, fost cadru SPP, a anunțat că va întemeia niște grupări de apărare a cetățenilor de interlopi. N-am auzit până acum de nicio petiție online dedicată desființării Gărzii Secuiești sau a altor gogomănii maghiare. Gogomănii cu iz rusesc, să ne înțelegem, Jobbick este subordonat ideologic și nu numai lui Putin. 
Subiectul autoapărării românilor, abandonați de statul lumpenilor și infractorilor oligarhi nu este de azi de ieri, stârnește interes, mai ales în contextul unor vremuri din ce în ce mai amenințătoare. Am fost solicitat de mai mulți prieteni și amici, inclusiv români plecați în străinătate, unde portul de arme de foc nu este ca la noi complet interzis pentru simpli cetățeni, asta în timp ce membrii Clanurilor țigănești sunt înarmați până în dinți, să-mi dau cu părerea despre apariția lui Daniel Ghiță cu tema unor așa zise gărzi, patrule de protecție, dotate doar cu ecusoane, bocanci și uniforme, cam ca la BGS sau Bidepa – însă fără accesoriile pe care firmele de pază și le permit prin lege. 
S-a vorbit de antrenament paramilitar. Antrenamentul de orice fel, flotările, alergările și tracțiunea la bară sunt bune mai ales în contextul actual al emasculării generațiilor de pricăjiți hipsteri semianalfabeți. 
Am fost instructor de” paramilitară” PTAP, o comicărie la vremea aceea, dar care avea un punct de plecare bine gândit, la origine. Formarea și recrutarea de tineri sportivi și cu abilități lideriale - viitori comandanți, în cazul opțiunii hainei militare.
Am avut cândva de ales, în baza unei tradiții de familie și am ales artele. Nu-mi pare rău deloc, se știe că artiștii și desenatorii, cu o bună relație mână ochi ca urmare a miilor de ore de crochiuri și studii, trag foarte bine la poligon. Evident n-o să trag niciodată la nivelul unora dintre membrii de familie care au armele de foc și tirul în sânge că asta-i fișa postului.
Poligonul este una iar câmpul de luptă este cu totul și cu totul altceva. Pe câmpul de luptă, ca să poți acționa coerent ai nevoie de informații.
Daniel Ghiță este un sportiv remarcabil, l-am urmărit cu interes de-a lungul anilor, m-am bucurat că n-a intrat și el în zona interlopă, ca majoritatea celor din zona de lupte, box, K1 etc. Daniel Ghiță nu este doar un luptător în ringul de box, ci are și pregătirea specială de la SPP, unitatea militară cu cei mai buni luptători din România, cei mai bine antrenați, cei mai bine utilați și cu acces practic oriunde deoarece sunt alături de sursa de putere absolută din România, șeful statului.
Orice luptător al SPP, pe lângă calitățile sale de sportiv sau trăgător se mai bazează pe încă niște elemente cheie: eșalonul de comandă ce la rândul său se întemeiează pe direcția informativă - oamenii cu informațiile. Nu neapărat vânjoși, nu stau cu toții în șpagat, nu te rup în două cu o flegmă, ca Smărăndescu și nici nu poartă ecusoane, uniforme şi bocanci cu ținte.
Acele persoane informate au alt gen de pregătire, tot la sală - sala de lectură. Selecția acestor personaje se face de către alte structuri, ce se presupune că ar fi tot inteligente, dar care au dreptul prin lege să te verifice în fiecare secundă a vieții tale, deoarece integritatea nu este o vorbă goală. Sau nu ar trebui să fie.
O organizație civilă nu are astfel de mijloace dar chiar dacă să zicem că deţii suma de personaje informate - cum le verifici fără genul de supraveghere ce încalcă zona privată - integritatea, caracterul, disponibilitatea de a fi vânduţi/cumpărați? Spre exemplu, majoritatea foştilor mei colegi din Liga Studenților, cea mai vastă bază de selecție elitară la nivel universitar, au ajuns miliardari dar (și) penali. Cei care reprezentau nucleul de conducere la nivel național erau cu certitudine crema unei generații. Ajunseseră şefi şi reprezentanţi a zeci de mii de studenţi din toate centrele universitare prin alegeri libere, nu pe nepotisme, că la vremea aia dacă erai nepot de comunist ceva ți-o luai în gură, nu ca acum.
Liga Studenților a fost la vremea aceea singura organizație la nivel național care a impus principiul democrației interne și al competenței. Nicio altă organizație politică sau sindicală nu avea corespondent sau nu intra măcar în termeni de comparație cu studențimea. Aveam bani, sedii, autoritate, prestigiu, și bază de mase. Aceste elemente au fost folosite de unii dintre lideri pentru a se îmbogăți ei. 
Au făcut pactul cu diavolul, i-au supt-o lui Ilici sau Năsatase, sau Fratelui Păunescu după ce erau anticomuniști fervenți și acum fie așteaptă Parchetul fie deja sunt condamnați, o parte dintre ei.
Alții, puțini, își fac treaba onest și sunt, fiecare dintre ei, în vârf, pe zona de competență și muncă. Fără muncă și fără oleacă de carte nu iese nimic folositor, mai ales când ai ca miză teme de interes național.
Mușchii creierului tot la sală se întăresc, ca și bicepșii, însă la sala de lectură, la bibliotecă - biblioteci de fapt. Pe lângă biblioteci ai actualitatea, lumea la zi. Din decembrie 2014 până acum am citit în jur de vreo doișpe mii de pagini... cam așa. Am pus acum vreo doi ani la Operă, Mozzila și Chrome nişte utilitare care-mi salvează tab-urile, sesiunile, bookmark-urile, ca să nu-mi mai bat capul cu history și să monitorizez cam ce procesez. Pe fiecare dintre aceste browsere, utilizate alternativ, sunt salvate în medie vreo mie de tab-uri și pagini. O pagină de net nu este echivalentul unei pagini A 4 sau al unei pagini de carte. Un material poate avea între 60 000 de semne, dacă este un articol scris de Negrea Cristianemoticon smile sau 20 000 de semne, cam cât 5 pagini de ziar sau opt pagini de carte, dacă este scris de unu ca mine - George Damian e mai șmecher, se ține în jurul a 5000 de semne că știe că-s mai înceți mintal majoritatea cititorilor. Un articol New York Times are de regulă cam 6000 de semne, Daily Mirror mai puțin, un material din Stratfor poate avea și 20 000, o pagină din RumanianMilitary bate spre 10 000 de semne, în medie. Considerând o medie de doar patru pagini de fiecare articol citit și/sau salvat rezultă un număr de vreo 12 000 de pagini citite - doar pe net. Scriu cam 60 de pagini pe lună, citesc cam 500, pe net. În medie în fiecare seară când nu sunt cu prietenii la dezbateri și analize pe tema postulatului ”in vino veritas”, deschid și citesc cam 40-45 de pagini de net - echivalentul a vreo 150-180 de pagini de carte. Mai sunt desigur și alte cărți - de regulă revin peste cele citite deja. Din câte știu eu mai toți jurnaliștii, cei puțin aceia apropiați generației mele, citesc și muncesc cam în aceiași parametri. 
M-am întâlnit recent cu un vechi prieten, profesor și securist, era excedat de texte, suferea de saturația de informație, îmi zicea că nu mai are răbdare să citească vreo notă sau analiză până la capăt că știe deja din primele rânduri despre ce este vorba în material. Abia așteaptă să se pensioneze să stea numai pe baltă cu barca. Aiurea, evident că mințea de rupea, abia după pensionare începe adevărata activitate la securiști, aia nerestrânsă de reglementări juridice și de înțelegerile cu trecătorii șefi politici. 
Când te prinde flama, informația este devoratoare, dar e și o resursă de energie, nu mai scapi se pare niciodată. Iar consumul celor care se află în această zonă este enorm, e ca la droguri, crește doza constant, ajungi să porți ochelari, ai n-ai treabă tot vânezi subiecte, sau vin ele la tine. 
Cel mai important subiect care vine către mine de o bună bucată de vreme este cel al războiului informațional desfășurat cu precădere de agentura rusă. Acum este acutizat deoarece e vreme de război, dar până acum am avut parte de războiul axiologic, ce a ruinat complet România. Rușii au impus țiganizarea României – povestea e veche, de pe vremea lui Pușkin, distrugerea patrimoniului cultural, atacul la Eminescu de exemplu, desfigurarea efigiilor naționale, mutilarea istoriei, de către homunculi gen Roller, Zigu Ornea, Paul Cornea etc urmați de Lucian Boia, Liicheanu, Patapievici, Pleșu, Muingiu. 
Războiului axiologic, de desființare simbolică și identitară dar și la nivel imagologic cu ce i se poate opune Daniel Ghiță? 
Cu ce i se poate opune de exemplu unui post patronat de Casa Regală britanică și plătit de contribuabilul britanic, BBC-ul, ce într-o emisiune cu un miliard de telespectatori audiență, Top Gear - prezintă România drept Țara Țiganilor? Sunt planuri ce se ventilează la vedere, ale Rețelei Soros, ce preconizează ca în România ţiganii să devină din „naţiune conlocuitoare”, una înlocuitoare. 
Ce fel de brigăzi cu ecusoane și bocanci se pot împotrivi dislocării coordonatelor (vectorilor) prin care se defineşte sistemul de valori patriotice şi naţionale, ce este sistematic atacat încercându-se înlocuirea sa printr-o axiologie străină în totalitate de istoria (şi de fiinţa) neamului românesc – ca dovadă că are efect s-a ajuns la aruncatul cu pietre în opere inestimabile de patrimoniu, cum e biserica Trei Ierahi la Iași.
Războiul axiologic reprezintă totalitatea formelor de luptă atipică întreprinse pentru distrugerea valorilor economice, politice, morale, religioase, culturale şi sociale ale unei naţiuni prin devalorizarea lor – prin bagatelizare, ridiculizare, denigrare, satanizare – şi înlocuirea lor cu altele – cu non-valori –, impuse de anumite centre de putere străine.
Seamănă foarte mult cu vestitul concept de război psihopolitic, lansat şi teoretizat de măcelarul Lavrenti Beria, ucigaşul polonezilor la Katyn şi mâna dreaptă a lui Stalin, şef al Comisarului Poporului al Comisariatului pentru Afaceri Interne (NKVD), din care se trage KGB – FSB.
Românii au nevoie de apărare sunt victime ale ”Terorismului cultural” – desființarea culturii unui neam ocupat pentru ca o nouă cultură să ia ființă prin distrugerea revoluționară a societății și răsturnarea valorilor sale, conceptul lui George Lukacs, considerat al doilea teoretician marxist de frunte după Marx, Vicecomisar pentru cultură sub regimul roșu bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919. 
Marxismul cultural este foarte vioi la noi ca dovadă hipsterimea complet abrutizată și mortifiată intelectual. 
Cum va combate asta Brigada lui Daniel Ghiță? 
Cum va lupta cu aculturația ce a atins cote de vârf, românii fiind în topul analfabetismului la nivel european, depășind până și Bulgaria? 
Un om necultivat este un om al carențelor, lipsit de igiena minții, inadecvat social, fără disciplina muncii, a cultivării, lipsit de idei, gata să preia orice drăcie de-a lui Mircea Toman sau Muingiu pe nemestecate. Prin cultură, omul se valorifică, devine cultivat, germinează idei, creează, inovează își schimbă fizionomia, se îmbunătățește, capătă fundamente. Acum, așa zisul modernism, produce în loc de cultivare – deșertificare. Generații întregi sunt dezarmate spiritual. 
Destinul creator al omului în lume, de substanță cosmică este obnubilat sistematic, așa zisul curent iluminist/modernist/stângist bolșevisant a dus astăzi la forme din ce în ce mai întunecate de viețuire, a impus o aculturație catastrofală, o degenerescență grotească apropiată de bestialitate. Asta este rezultatul războiului axiologic, ce e urmat ocupării militare a României în 1989, de către brigăzile Moscovei. 
Cum vor lupta brigăzile lui Daniel Ghiță cu asta? 
Mai ales că de vreo câțiva ani treaba s-a încins mai tare ca oricînd. Mai exact din 2008, anul ce a reprezentat debutul unor acțiuni militare de anvergură al Rusiei, începând cu ocuparea unei părți a Georgiei și extinderea spre Caucaz.
Acum a venit Crimeea, apoi Donetsk și va urma Brațul Chilia, granița așa zisei Novorusii – cu bătaie spre blocarea Gurilor Dunării și obținerea controlului Insulei Serpilor – adică a accesului către enormele rezerve continentale de hidrocarburi, râvnite de toate transnaționalele, dar mai ales de transnaționala unde are Putin acțiuni, Gazprom.
.
Moscova nu stă cu mâinile în sân , stă (și) pe net
Exploatarea vulnerabilităților discursului occidantal, minat tot prin vectorii de disoluție creați de Moscova, gen Școala evreiească de la Frankfurt, icoana ”hamericanului” Tismaneanu, se desfășoară de la o vreme încoace prin acțiuni de propagandă tipice războiului informațional cum nu s-au mai văzut. Apar necontenit noi pagini de net, iar conținutul său temele sunt ventilate de la una la alta, cu mici variațiuni. 
Constanța comună este absolut niciun atac la adresa lui Putin sau a Rusiei, iar în rest majoritatea sunt pe direcție clar anticreștină, cu accente filomusulmane, - unele, la vedere, la mișto, promovează teme religioase, pentru a acumula prestigiu și uşeri, ca apoi să convertească credibilitatea în propagandă musulmană, sau rusească, cazul activegaynews.ro. 
În rest liber la orice subiect, nu există niciun tabu, sunt terfelite orice fel de valori. Toate aceste pagini de net au angajați care muncesc zi de zi să ridice hârdaie cu zoaie informaționale, sunt bani mulți la mijloc, niciuna dintre aceste pagini nu precizează clar componența redacțională, firma sau organizația ce-și asumă răspunderea, inclusiv juridică, a celor publicate. Cineva răscolește și ventilează rahat media cu scopul clar al intoxicării, al împuțirii mediul informațional românesc. Francis Bacon spunea pe când nici nu se visa internetul - “cunoaşterea înseamnă putere”, însă dezinformarea și intoxicarea - cuvinte inventate de altfel de ruși, înseamnă dezbârnarea creierilor. 
Intoxicarea și dezinformarea, ca arme de război, prind mai ușor la persoanele rudimentar educate, fără referențial clar de lecturi și valori, fără biblioteci citite, fără ani și ani de școală, fără mii de referate, lucrări și articole scrise. 
Discernământul opiniilor nu se formează cu ușurință, peste noapte, pocnind din degete, evaluarea și selecția informațiilor reprezintă o disciplină în sine. Informația este factor amplificator de putere sau factor compensator de putere, dacă ajungi să o valorizezi. 
Pentru asta ai nevoie de un agregat, valorizarea presupune diseminare. Orice confruntare este influenţată de starea moralului luptătorilor - iar moralul reprezintă o țintă prioritară a agresiunii informaționale. 
Miza atacatorilor este una simplă - nimicirea atașamentului față de un set de valori, influențarea ostilă ce mizează pe anihilarea voinței de luptă - cu finalul previzibil, toată lumea nu vrea decât să se care, să ia calea celorlalți cinci milioane de români care s-au ușchit din țară. 
Adică e bine când vine un băiat ca Daniel Ghiță, care ridică bine piciorul, este robust, are alonjă și mușchi, dar mușchii la minte cine-i formează, cine este antrenorul pentru acumularea educației, reperelor, capacităților intelectuale? 
Adică cum aperi tu identitatea românească să zicem, dacă n-ai cunoștințe minimale de etnografie, istorie, dacă n-ai parcurs o bibliografie elementară? Cum aperi tu românii de agresiunea informațională continuă și constantă? De unde știi tu cui să dai picioare în gură la o adică? Cine îți zice? 
Nu mă îndoiesc că băieții lui Ghiță vor ști ce să facă dacă se vor întâlni cu cei de la Jobbik și de la Garda maghiară, că aia au uniforme ca și ei, dar când se vor întâlni cu Dughin șeful șefului Gărzii maghiare, vor ști ei să-i ardă un picior în cur măcar? 
Sau dacă vor avea ocazia să dea nas în nas, la vreun congres, cu gașca lui Le Pen vor ști ei să le rupă picioarele franțujilor, că-s fărtați cu rusoii care ne-au chinuit și torturat și jefuit și ucis atât amar de ani, vreo două secole practic?
Sub instructajul și la ordinul Moscovei UDMR a reactivat o amenințare reziduală, definiție ce acoperă acele amenințări și riscuri de securitate care au ca sursa procese inițiate sau derulate în plan regional din trecut, în cazul de față încă din perioada primului război mondial. 
Cum va face brigada lui Daniel Ghiță recursul la datele istorice – dacă nu le cunosc?
Lipsa de conținut axiologic este o carență majoră, nu se vindecă cu uniforme noi cu ecusoane, ci cu multă, multă carte și muncă de acumulare informațională. Vectorul maghiar de subminare a statului român, de negare a drepturilor acestuia asupra propriului teritoriu a devenit de la un an la altul din ce în ce mai consolidat, pe măsura scăderii capacității de reacție a instituțiilor și a clasei politice românești, coruptă și străină de România în cea mai mare parte. Moscova are de-a face cu asta în mod direct. 
Ce va face Daniel Ghiță cu brigada sa, va ataca Ambasada Moscovei, va învăța limba rusă și maghiara ca să-i poată înjura pe ruși și unguri pe limba lor? 
Avem de-a face cu un model de agresiune informațională elaborat, sistematic, cu o logistică vastă, ce nu se bazează pe ecusoane.
Agresiunea este multiformă, la nivelul percepțiilor, reprezentărilor, seturilor de valori. Un studiu militar american realizat în anii ’90, a revăzut căteva zeci de lupte, cele mai importante care au avut loc în cel de-al doilea război mondial şi în conflictele arabo-israeliene. 
S-au confruntat toate datele şi s-a încercat determinarea corelației dintre pierderi, cu realizarea înfrângerii. Analiza pierderilor totale, a ratei pierderilor aliaților, și a pierderilor relative pentru inamic a dus la concluzia că înfrângerea nu avea de-a face cu pierderile ci cu percepția înfrângerii, generată de o serie de cauze ce au afectat moralul de luptă. „Învinsul “a părăsit câmpul de luptă cu pierderi mai mici de 10%. Pierderile relative nu au fost cu mult mai mari. Pierderile şi problemele legate de aprovizionare au determinat mai puţin de 30% din învinşi să accepte înfrângerea. Aproximativ 10% au renunţat datorită ordinelor şi altor cauze externe. 
Cea mai importantă informație adusă de studiu este că mai mult de 60% din învinşi și-au recunoscut înfrângerea bazându-se pe impresia, deci impresia, că inamicul a depăşit prin manevră. Prin bombardamentul dezinformării și intoxicării se mizează manipularea emotiilor și a voinței, inducerea fricii și spaimei, modelarea percepțiilor asfel încât inamicul să cedeze singur, fără luptă.
Detecţia informației false, ce a plecat de la distorsionarea unei imagini sau a unui eveniment presupune capacitatea de calcul a coeficientului de corelaţie între imaginea modificată și un alt set de imagini sau a evenimentului prezentat distorsionat în comparație cu alte evenimente similare. Asta presupune să ai tu deja o baza de date. Plus ochiul format. Adică educație plus mefiență față de orice fel de sursă de-a inamicului.
Așadar percepția și moralul susțin spiritul ofensiv, iar voinţa de a învinge - forța moral volitivă, cum se zicea la școală - este calitatea care face oamenii să continue să lupte în cele mai dificile condiţii, să dovedească curaj remarcabil în momente de oboseală şi pericol. Forța morală este forța vie, întemeiată pe spiritul de corp, pe încredere, disciplină, deprindere profesională, condiţie fizică, respect de sine şi mai ales pe o gândire şi atitudine combativă. 
Acest tip de etitudine este ținta predilectă a tuturor știrilor din organe ca activegaynews.ro, din adevărul, cotidianul, evz, etc...
Toată, absolut toată presa din România reflectă agenția Sputnik, a kaghebiștilor Rusiei, preluând pe nemestecate toate tâmpeniile debitate de rusoi, despre giga coaiele lui Putin, super armele rusești, mega tancurile indiene ale rușilor (pe bune sunt făcute cu țiganii indieni și se opresc brusc chiar și la paradă, în Piața Roșie). Mai ales este reflectată ideea complet ridicolă a superiorității spirituale a dracilor de kaghebiști ai lui Putin, izvor de moarte și distrugere a popoarelor creștine de aproape un secol.
Marea miză a agresorilor este captarea sufletelor, demobilizarea, inducerea defetismului, a fricii. Orice fel de formă de organizare ce-și propune educația prin luptă și combaterea fricii este cât se poate de bună
Sursa Roncea George