Unde duce dictatura

Belarusul a intrat într-o nouă fază a dezintegrării economice. Inflaţia creşte galopant, moneda este în continuă depreciere, dobânzile în creştere puternică şi carnea dispare de pe galantarele magazinelor, fiind cumpărată de vecinii din Rusia. În urmă cu două luni, Money.ro semnala cazul Belarusului, o ţară a cărei economie se afla pe marginea prăpastiei. Confruntată cu o criză a rezervelor valutare, Banca Naţională a Belarusului a decis să deprecieze masiv moneda. Pe 24 mai, dolarul american, euro şi rubla rusească au devenit cu 56,3%, 51%, respectiv 54% mai puternice decât rubla belarusă (BYR). De atunci, Banca centrală este singura care are dreptul de a efectua operaţiuni pe piaţa interbancară şi interzice şi băncilor comerciale să efectueze schimburi valutare pentru companii. Chiar şi aşa, moneda continuă să se deprecizeze. Dacă la începutul anului un euro valora 4.000 de ruble, acum cursul este la 7.325. În cazul dolarului şi a rublei ruseşti avem 3.000 vs. 5.152 BYR/USD, şi 98 vs. 177 BYR/RUB. Inflaţia a lovit economia Belarusului. Preţurile au crescut cu 43,8% în iunie faţă de anul precedent, cu 36% faţă de luna decembrie şi cu 8,6% faţă de mai, asta potrivit datelor oficiale. Preţul mâncării a crescut cu 48,6% în ultimul an – cu multe categorii de alimente în care preţurile s-au dublat –, gazele s-au scumpit cu 71%, benzina cu 54%. De la 1 septembrie, preţurile la alimentele de bază au fost crescute de către stat cu 5%. Mai mult carnea a dispărut din galantarele magazinelor, aceasta fiind achiziţionată de ruşi, care vin să cumpere cu o monedă ce a devenit aproape de două ori mai puternică în doar câteva luni. “Toată carnea s-a dus în Rusia. Rudele mele de lângă graniţa cu Rusia m-au sunat acum câteva zile şi mi-au spus că magazinele sunt goale”, spune Alexander Andreyevich, un bărbat de 82 de ani din Minsk, citat de Bloomberg. Un membru al guvernului spune că “privaţii” cumpără carne de la stat şi o vând peste graniţă pentru un profit frumos. Recent, în urma unor tratate privind traficul din zona frontierelor, ruşii care locuiesc la graniţă pot trece nestingheriţi în Belarus. Dând piept cu economia bazată pe cerere şi ofertă, statul a decis să scoată preţul maxim la carne, după ce toţi producătorii au fugit de pieţe pentru că preţul impus de guvern era prea mic. De asemenea, în tentativa disperată de a ţine inflaţia în loc, Banca centrală a crescut dobânzile cu 16,5 pp în acest an. De la 1 septembrie, dobânda cheie a fost ridicată de la 22 la 27%. Însă, acţiunile guvernului nu conving. Lumea caută să îşi schimbe economiile din moneda locală în valută pentru a se proteja de deprecierile continue. Singura opţiune legală pentru asta e să se înscrie pe liste de aşteptare şi să schimbe sume mici. Mai există şi alternativa pieţei negre, unde un euro e 12.600 de ruble şi un dolar 8.800 ruble. Peste asta, EurAsEC a decis să amâne o tranşă vitală de 440 milioane de dolari către Belarus, dintr-un împrumut de urgenţă de 3 miliarde. Directorul rus al domeniului corporate din Banca de dezvoltare euroasiatică spune că Belarusul nu a îndeplinit condiţiile care au venit cu acordul de bailout, cum ar fi unirea cursurilor paralele şi stabilizarea cursului de schimb, potrivit RIA Novosti. Lukaşenko declara săptămâna trecută că va lăsa rubla să fluctueze după condiţiile pieţei de la mijlocul lunii septembrie. Acesta se confruntă cu o opoziţie tot mai puternică a populaţiei, protestele intensificându-se în ultima vreme, bieloruşii fiind nemulţumiţi de evoluţia inflaţiei. În tentativa de a se salva, dictatorul bielorus a promis să elibereze toţi deţinuţii politici – oamenii care au protestat după ultimele alegeri, pe care atât ei, cât şi organismele internaţionale le-au considerat fraudate. Cazul Belarusiei este unul clasic de dezintegrare economică. În această ţară, aflată la 670 km de România, statul condus de Lukaşenko după un model comunist a reuşit să pună pe butuci întreaga economie. Prezenţa statului în economie este una foarte puternică. 44% din populaţie lucrează la stat, iar preţurile sunt controlate. Doar că acest hibrid de comunism cu iniţiativă privată au fost deranjat de alegerile din 2010. Pentru a-şi asigura un nou mandat, Lukaşenko a mărit salariile bugetarilor cu 50%, în timp ce pensiile au crescut în termeni reali cu 24%, iar creditul a crescut cu 38%. Asta a pornit motorul inflaţiei, pentru că salariile mărite nu au fost acoperite de un salt fantastic al productivităţii, ci au fost plătite prin emisunea de monedă fără acoperire. Cum inflaţia a mâncat între timp creşterile salariale, politica statului nu a făcut decât să sărăcească puternic populaţia şi a creat portiţe pentru epuizarea rezervelor valutare. De altfel, situaţia Belarusului este similară cu cea a României de la începutul anilor '90 şi cu cea de la afârşitul anilor '90. Cel puţin în ceea ce priveşte promisiunile electorale acoperite cu hârtii devalorizate de la Banca centrală, pentru că spre deosebire de România acelor ani, Belarusul nu trece printr-un proces de tranziţie spre captialism. În situaţia de acum, Belarusul este dependent de ajutorul extern. Înainte de mărirea salariilor a fost Fondul Monetar Internaţional cu un împrumut în prima parte a crizei financiare. Dar FMI nu mai vrea să ajute Belarusul după evenimentele de la ultimele alegeri, aşa că rămâne doar Rusia. Şi ruşii nu se mulţumesc să cumpere la preţ de chilipir carnea de pe piaţă, vor active de belaruse de 7,5 miliarde dolari în următorii trei ani. Rămâne de văzut cum îşi va juca ultima carte ultimul dictatator din Europa - cum îl numea Bush. money