Manipulare informationala

Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra îi cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam câteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale.
"Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza însa prin recomandari, sugestii, insinuari, într-un cuvânt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar în final, daca pici în aceasta plasa si iei decizia catre care te-au îndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple în acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.

În fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga în cunostinta de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. În primul rând pentru ca forta „lor” sta în faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea lor este una de felul acesta.

Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza în acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim în ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu îi scuteste în totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte în aceasta cursa, facându-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta.

Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut cât este de important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege în orice situatie. Ori pentru a alege în cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare în masa.

Mass-media este un cuvânt atât de des utilizat încât si-a pierdut adevaratul sens. În orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie de feed-back. În cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, având o constiinta si liber arbitru. Ramâne sa ne punem întrebarea: cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj?

Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria în cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor sugestibilitate si am aratat cât de contagioasa este o sugestie în rândul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor într-o directie determinata. Oricât de neutra am presupune-o, multimea se afla într-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei. Prima sugestie formulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de îndata orientarea care se transforma în act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca în cazul individului izolat de relatiile ce exista între actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii sale".

De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care sa îsi asigure monopolul si întâietatea asupra informarii oamenilor. În prezent stirile lumii sunt monopolizate de câteva mari agentii de presa care au în spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din întreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata încrederea considerând ca aceste institutii cu recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse.

Uneori chiar mai credibile decât faptele în sine. Daca cineva vrea sa transmita o informatie credibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, creând un fagas în sensul dorit de ei. Când informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate.

Sunt amplificate anumite aspecte într-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse în functiune si mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spatii în care oamenii îsi pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea în ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.

E ca si cum, neputând împiedica apa unui râu sa inunde o zona, tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel încât sa nu fii pus în pericol.

Sunt numeroase exemple în acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care se manifesta acum în lume în cea mai mare parte sub forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa înaintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze învataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu în ultimul rând sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata.

Acelasi rol îl joaca în prezent si filmele, tot mai numeroase în ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapânul inelelor, Harry Potter, Truman Show, Înscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da decât exemple mai recente.

Tot mai multi oameni încep sa se trezeasca si sa îsi puna întrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult mai bine sa le satisfaci aceasta curiozitate cât mai rapid, dar într-un mod care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti în orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite însa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga între ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este atât de prezent peste tot în jurul nostru încât nici nu îl mai vedem.

Am subliniat pâna acum în acest text cuvintele recunoastere, oficial, credibil întrucât în zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care îi influenteaza, uneori fara ca ei sa îsi dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci când si aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective.

Traim într-o lume artificiala în care credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic. scritube