Roșii fără pesticide: Cum poate un simplu fir de cupru să ne scutească de stropiri costisitoare!

Îngrijirea roșiilor este cu siguranță o mare provocare chiar și pentru cei mai iscusiți grădinari. Atunci când alegem să aplicăm o tehnologie bio provocările cresc cu siguranță extrem de mult iar rezultatul nu se lasă prea mult așteptat: fructe sănătoase, frumoase și mai ales gustoase.

Pentru cei care vor să evite tratamentele cu zeamă bordeleză există o alternativă interesantă și foarte ușor de pus în practică: perforarea tulpinei tomatei cu un fir de cupru sau cu o monedă din acest metal. Operațiunea se poate face însă doar când planta a ajuns la ”adolescenţă” (20 – 25 cm). Aceasta metodă îi scutește pe grădinari, în mare măsură, să folosească stropirile cu soluții, care conţin cupru, indiferent de natura lor.

Să  explicăm ce este cu acest fir de cupru. Acesta poate fi luat de la vechile cabluri telefonice sau alte surse în funcție de opțiunile fiecărui grădinar. Se desface sârma din învelişul său, se freacă bine cu glasspapier, ca să fie îndepărtat stratul protector, după care este secţionat în câte bucăţi este nevoie.

Aşadar: cu  puţin înainte de transplantarea roşiilor la locul definitiv (sau după ce au atins o înălţime de 20 – 30cm) luăm atâtea bucăţele de sârmă de cupru cât ne sunt necesare adică în funcție de câte plante avem. Lungimea firului trebuie să fie de circa 3 – 4  cm şi o grosime a firului cam cât a unui ac de cusut mai grosuţ. Firul îl trecem, transversal, prin tulpina plantei la o înălțime de cel mult 3 cm (dupa unii chiar și 5 cm) de la bază, puţin mai jos de prima frunză adevărată.

“Mustățile” rămase se dau în jos, spre rădăcină, de-a lungul tulpinii şi nu împrejurul ei. Profilactic semănăm pe brazdă, sau printre plante, muştar alb sau crăiţe. Se  pare, ca fitoftorei nu-i place vecinătatea acestor plante şi nu va mai avea ce căuta la roşiile noastre! Rănile se refac repede de aceea această metodă este recomandată în detrimentul celei cu moneda de cupru are provoacă o rană mai mare.

Cum ajută acest truc roșiile? Cuprul este un element, care intră în componenţa multor substanţe fito-sanitare indicate în lupta cu ciupercine de tot felul, dăunătoare, fireşte.

Cum funcţioneză? Seva plantei ajunge la frunze dinspre rădăcini spre ultimul etaj al plantei  prin tulpină. Așadar seva întâlnește în ”drumul” ei firul de cupru iar trecând prin zona cu pricina, vrând-nevrând se produce o reacţie chimică între sevă şi cuprul din fir. Astfel, molecule de cupru ajung în sistemul circulator al tomatei. Moleculele de cupru îşi vor face treaba cum ştiu ele mai bine în colaborare cu celulele roşiei. Se  vor ”împrieteni” şi vor lupta umăr la umăr împotriva ciupercilor fitoftoroase şi nu numai. Şi, astfel, roşia primeşte din scutul cuprului în lupta cu ciupercile.

THE BENEFITS AND USES OF RABBIT MANURE ( Beneficiile folosirii bilutelor facute de iepuri)

Anyone who comes to the rabbitry and my homestead will see our many gardens. I have been asked many times what is your secret. You must use miracle grow they say. I just chuckle, thinking they just opened up a can of worms, and worms love rabbit manure! And now they are going to hear it! Now they get to discuss all about rabbits any there purpose on the homestead, the conversation will start about the many benefits and uses of rabbit manure, but more will come. I am determined to spread the word of raising rabbits, and all the many benefits that go with it. That’s how I came up with our slogan – Raising Meat Rabbits To Save The World!

Rabbit manure is one of the best manures for your organic gardens! It will increase poor soil by improving soil structure and also improving the life cycle of the beneficial microorganisms in the soil. Rabbits are very good at producing an excellent source of manure. It is rich in many nutrients and very simple to use. One doe and her offspring will produce over one ton of manure in a year.

Rabbit manure is packed with nitrogen, phosphorus, potassium, and many minerals, lots of micro-nutrients, plus many other beneficial trace elements such as calcium, magnesium, boron, zinc, manganese, sulfur, copper, and cobalt just to name a few.

N – P – K VALUES – Rabbit= N- 2.4 P- 1.4 K- .60, Chicken=N- 1.1 P-.80  K- .50, Sheep=N- .70 P- .30K-.60, Horse=N- .70 P-.30 K- .60, Steer=N- .70 P-.30 K-.40, Dairy Cow=N- .25 P-.15 K-.25  As you can see by the nutrient values of farm manures and how they measure up and rabbit manure really shines! Rabbit manure also doesn’t smell as strong as other manures making it easy to use.

Nitrogen(N)- Rabbit manure is higher in nitrogen than sheep, goat, pig, chicken, cow or horse manure. Plants need nitrogen to produce a lush green growth. Nitrogen helps plants grow greener and stronger helping the plant reach its full potential. This is great for all those quick growing salad greens! Great for the early growth of tomatoes, corn, and many other vegetables.

Phosphorus(P)- Rabbit manure is also higher in phosphorus than the other manures. It helps with the transformation of solar energy to chemical energy. Which in turn helps with proper plant growth. Phosphorus also helps plants to withstand stress. Phosphorus in the soil encourages more and bigger blossoms helping with flowering and fruiting also great for root growth.

Potassium(K)- Potassium helps with fruit quality and reduction of disease plants will not grow without it. Plants use potassium as an enzyme to produce proteins and sugars.They also uses potassium to control water content.

More than just the awsome NPK values of rabbit manure it is loaded with a host of micro-nutrients as well as organic matter that improves soil structure, drainage, and moisture retention. Vegetable gardens, pastures, and flower gardens all will benefit from using rabbit manure. It helps retain soil moisture and soil structure.

Rabbit manure is one of the few fertilizers that will not burn your plants when added directly to the garden and can be safely used on food plants.

Grab a handful from under the hutch and use it as is, or work it into the topsoil. Rabbit manure at first glance many seem to be less powerful than commercial fertilizers but in reality they are better and healthier for your garden providing food and nourishment for your plants as well as earthworms and other beneficial animals and microorganisms in your soil. So why use chemical additives that are know to kill all soil life. Some manures have to be aged so they do not harm your garden, Bunny Berries can be used fresh as is. This is also a very organic way to add nutrients back to you soil.

HOW TO USE-

Use It As Is – “Bunny Berries” – Because rabbit manure is dry,odorless,and in pellet form makes it suitable for direct use in the garden. It can be applied any time of the year and helps give your plants a boost during the growing season or as a storehouse of nutrients when applied in the late fall and winter. Because it is considered a cold manure there is no threat of burning plants and roots. So use it as a top- dressing, mulch around plants, bury in the ground under transplants or just working it into the soil right from the rabbit. This is the easiest way to use your Super fertilizer! Grab a handful and add it to your garden today. The Berries are a time release capsule of goodness for your soil. This is the way i use it the most in my gardens, so the next time you find yourself knee deep in rabbit poop just add it to your garden!

Compost It – Composting rabbit manure is an easy process and the end result will be ideal fertilizer for gardens plants and crops. I only compost the rabbit manure/urine/shaving mix i get from my drop pans in the stack a hutch setup. Simply add to your compost bin or pile and add in equal amounts of dry straw or shaving to the manure (Unless like me you only compost the shaving/poop mix-the shaving have all ready been added plus the urine starts the heat up fast!) you can also mix in your usally composted materials grass clippings, leaves ,kitchen scraps. Mix with a pitchfork and keep the pile moist not saturated you may have to cover it with a tarp. It will take any were from a few months to a year depending on how often you turn it. I have heard some of my composting friends complaining that their compost pile will not heat up. The poop/urine/shaving mix is the best compost activator i have seen. Add it, turn it, and it will heat up! If you can get your hands on even a small bucket of this mix every now and then you and your compost pile will be in nitrogen heaven as far as composting rabbit manure goes rabbit manure is nitrogen on steroids it will get your pile hot and breaking down at accelerated rates .Those friends with the cold compost piles are usally here on cage cleaning day with buckets and shovels. Now if i could just figure out to have them do all the cleaning chores!

Manure Tea – “Bunny Brew” – Rabbit manure tea is the colored water that manure has been steeped in and is full of nutrients making a concentrated liquid organic garden fertilizer! The nutrients from the manure dissolve easily into the water were it can be added to sprayers or watering cans. To make the tea, put a heaping shovel full of rabbit manure in a burlap bag or porous cloth with the four corners tied together. Put the bag in a 5 gallon bucket and fill with water. Allow it to seep in the warm sunshine for a week. Remove the bag and suspend it above the bucket until it stops dripping. You can speed up the process by putting manure directly into the bucket with the water and let it sit for 3 days, stirring daily. Then put some burlap over the top of another empty bucket (making a strainer) and pour thru the cloth to strain out the solids. Suspend the solids in the makeshift strainer above the bucket until it stops dripping. In both processes the solids will not have released all their nutrients to the tea, and they will still be a beneficial soil amendment (put into the garden or compost pile). If you have many plants, you may want to use a big barrel by using the ratio of 1 part manure to 5 parts water. To use the Tea, dilute it until it is about the color of kitchen tea, which should be about one cup of the concentrated manure tea to a gallon of water. Use it to dip every new plant before you transplant them. Dip only the root ball, until bubbles stop coming to the surface (also do this to trees and shrubs before transplanting). Also wet furrows before planting, and fill holes with it before you plant trees or shrubs. Wait until it is all absorbed into the soil allowing all the nutrients to permeate the nearby soil of the plant you are planting. Making and using manure tea is a great way to give your garden crops the extra boost they need for optimal health and growth. Give once a week as a fertilizer and throw out your miracle grow! Experience will tell how often to use and how much. Now that you know how to make bunny brew, you can use it all the time to give your plants that extra boost!

Growing worms- I am not going to go into this in to much detail in this post as i am writing up a post on benefits of raising worms and rabbits together for sustainability. Although fresh rabbit manure is considered one of the best organic garden fertilizers it is also the best worm feed and bedding. You can grow and raise worms directly in the rabbit droppings under cages, or hutches, or making boxes and adding the manure to those. Rabbit manure along with wasted feed makes some of the best worm feed there is. When properly cared for red worms eliminate unsightly manure piles, odor and fly problems. The best worm to use is the red worm or red wiggler(Eisenia fetida). You should have about 200 to 400 worms per square foot of surface area. To start off add bedding material to the bed. Bedding could be any combination of carbon material-shredded paper,decomposing leaves, hay, straw, peat moss, ect. Remember that worms cannot eat dry rabbit manure so maintain moisture level so the bedding is damp. Worms do not like salt and rabbit urine contains salt so you must remember to remove wet urine spots regularly adding them to the compost or directly to the garden. Keep adding a thin layer of your carbon material of choice to cover the surface of the bedding and loosen the bedding occasionally with a fork do not use a shovel(worms do not like being cut in half).The rabbits and worms will do the rest. You can remove and harvest worms and replace bedding every 3 to 4 months, if the worms are doing their job. Join The Rabbit Revolution! Subscribe to our blog and get the updates as they are posted. The Benefits Of Raising Worms With Rabbits For Sustainability will be a good one! I been working on this one for a long time!

Making Methane- This is something I will be experimenting with this summer with a 55 and 30 gallon barrel the 30 gallon nesting inside the 55 gallon barrel with a slurry of rabbit manure, shavings and urine mix being anaerobic composted to make methane. I will be trying to run a lawnmower engine hooked to a alternator to charge my battery bank stay tuned for this one! I will be posting the information on making and using this unit soon!

Hope this answers all you questions on rabbit manure and its benefits as well if you have any question or other ideas please let me know I will post them or add them to this post!

sursa riseandshinerabbitry.com

Vermicultura

Nu, nu este o gluma. Chiar se intampla, si este bine ca se intampla. Vermicultura, caci astfel se

numeste stiintific cresterea ramelor, are principalul rol de a interveni in reciclarea deseurilor si

producerea ingrasamintelor organice - biohumusul . Tehnologia se bazeaza pe capacitatea

taratoarelor de a se hrani cu deseuri organice care de multe ori polueaza mediul.

Suntem siguri ca pescarii vor fi primii entuziasti in domeniu, cu toate astea viermicultura trebuie luata

foarte in serios si privita ca o metoda fiabila, suta la suta ecologica, de a scapa de deseurile care pe zi

ce trece sunt tot mai multe si afecteaza grav mediul inconjurator. In lume tehnologia este folosita pe

scara larga in agricultura, si in special in legumicultura, unde calitatea solului este foarte

importanta.

Va redam in continuare un scurt articol al doamnei Larisa Cremeneac, din cadrul Institutului National

pentru Zootehnie si Medicina Veterinara din Republica Moldova.

"Vermicultivarea este o metoda biologica de prelucrare a deseurilor organice cu ajutorul

vermiculturii (ramelor). Ea se bazeaza pe capacitatea biologica a ramelor de a folosi in calitate de

hrana diverse genuri de deseuri organice din agricultura, industria alimentara, de la abatoare,

industria lemnului, deseurile menajere, transformindu-le in ingrasaminte organice pretioase -

biohumus (biocompost, vermicompost).

La etapa actuala in Moldova se acumuleaza anual mai mult de 30 mln tone de deseuri organice

(V.Garaba, 2000).

Un rol special apartine deseurilor acumulate in localitatile rurale,care se caracterizeaza prin continutul

in ele a unei parti considerabile de substante organice extrem de pretioase pentru agricultura. In

localitatile rurale o pondere mare in volumul deseurilor organice o au cele animaliere. Din lipsa de

mijloace pentru evacuarea deseurilor si necunoasterea consecintelor depozitarii lor in apropierea

surselor de apa, in ograzile proprii, locuitorii de la sate contribuie la poluarea apelor freatice si a

solurilor cu compusi ai azotului (nitriti, nitrati, nitozoamine si amoniac), bacterii patogene si alte toxine.

In legatura cu aceasta este necesar de mentionat ca prelucrarea deseurilor organice menajere, din

agricultura si din diverse ramuri ale industriei, este o problema actuala si de perspectiva.

Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este vermicultura, care este un bun transformator

al deseurilor organice in biohumus. In calitate de transformator al deseurilor organice serveste rama,

Hibridul rosu de California, care foloseste in procesul de nutritie diverse genuri de deseuri organice,

care au trecut etapele procesului de fermentare. Durata perioadei de fermentare depinde de tipurile

dejectiilor folosite in calitate de substrat nutritiv pentru rame. Pentru dejectiile vitelor mari cornute

perioada de fermentare alcatuieste 5 - 7 luni, cailor - 5 - 6, ovinelor - 3 - 4, porcinelor - 10 - 11,

pasarilor - 14 - 16 luni.

Dejectiile iepurilor pot fi folosite in calitate de substrat nutritiv imediat dupa colectare, fiind supuse

stropirii abundente, in caz daca contin o cantitate sporita de urina. Un substrat excelent pentru rame

este cel care contine celuloza. In calitate de celuloza pot servi paiele, deseurile vegetale si rumegusul

din lemn (cu exceptia celui obtinut din lemnul speciilor de conifere). Aceste adaosuri sunt amestecate

cu dejectiile in proportie de 1:3 si sunt supuse procesului de fermentare pentru a regla nivelul aciditatii

active si continutului de azot amoniacal. Activitatea vitala a ramelor este asigurata de anumite conditii

ale substratului nutritiv (temperatura, aciditare, umiditate, cantitatea azotului amoniacal).

Temperatura optima pentru prelucrarea normala a substratului nutritiv de catre rame constituie + 20...

+ 25 grade. La temperatura de + 14... +18 grade are loc oprimarea activitatii de reproducere, iar la

+7... + 12 grade ramele nu se inmultesc, iar la temperaturi mai scazute ele cad in hibernare.

Cresterea sau scaderea esentiala a temperaturii influenteaza negativ atat asupra reproducerii cat si

asupra gradului de prelucrare a deseurilor organice. O importanta deosedita pentru activitatea

normala a ramelor are umiditatea substratului nutritiv, care trebuie sa constituie 70 - 80 % (adica,

atunci cand se strange in pumn, apa sa curga printre degete). Micsorarea nivelului umiditatii conduce

la scaderea greutatii corporale si activitatii de prelucrare a substratului.

O alta conditie, care influenteaza procesul de prelucrare a deseurilor organice, este mentinerea

aciditatii active (pH), care trebuie sa constituie 7 - 8 unitati. Devierea aciditatii active a substratului

nutritiv cu o unitate de la cea optima nu provoaca schimbari esentiale, in modul de viata si activitate a

ramei.

Sporirea aciditatii pana la 5 - 6 unitati si lipsa aeratiei in substratul nutritiv conduce la micsorarea

numarului de indivizi tineri si a greutatii corporale a ramelor mature.

Pentru a regla nivelul aciditatii active a substratului nutritiv pina la nivelul optim se recomanda la cel

cu mediu acid de adaugat creta sau var, iar la cel bazic - sol cu aciditatea marita sau turba. Cantitatea

de azot amoniacal, dupa ce s-a terminat procesul de fermentare, trebuie sa oscileze de la 4,0 pina la

17,0 mg/kg.

Tehnologia vermicultivarii nu este un proces copmlicat, daca se iau in consideratie conditiile expuse

mai sus. In procesul viermicultivarii trebuie sa se respecte urmatoarele etape:

a) pregatirea substratului nutritiv;

b) formarea parcelelor, lojelor, sectoarelor, gramezilor;

c) plasarea in substrat a ramelor si transferarea lor pe parcursul procesului bioconversiei in sectoare

noi;

d) colectarea biohumusului si pregatirea lui pentru utilizare sau pastrare.

Substratul nutritiv de baza poate fi alcatuit din dejectiile animalelor, dupa fermentare. Dejectiile care

nu au fost supuse fermentarii (cu exceptia celor de iepure) nu pot fi folosite in calitate de substrat

nutritiv. Dupa fermentare substratul nutritiv este supus analizelor chimice. Daca aceasta nu este

posibil, atunci pentru a determina calitatea substratului nutritiv se foloseste testul "50 rame", care

consta in urmatoarele: intr-o lada se plaseaza o cantitate anumita de substrat nutritiv, pregatit pentru

viermicultivare (3-5kg), in care se plaseza 50 rame mature.

Dupa 24 ore indivizii sunt numarati si se determina starea lor fiziologica. Daca toate ramele sunt vii si

active, atunci substratul nutritiv poate fi folosit in procesul de viermicultivare. Atunci cand ramele au

parasit substratul sau sunt pasive, pregatirea substratului trebuie continuata, pana la momentul cand

rimele nu vor parasi mediul de trai. A doua etapa a tehnologiei viermicultivarii este formarea lojelor si

sectoarelor in care se plaseaza substratul nutritiv.

Pentru gospodariile mari, dimensiunile sectoarelor constituie 1 m latime si 50 m lungime, in care

grosimea substratului nutritiv trebuie sa fie de 25 - 35 cm (vara) si 35 - 45 cm (iarna). Sectoarele se

impart in loje, dimensiunile constituind 1 m latime si 2 m lungime. Asadar, un sector este alcatuit din

25 loje.

Sectoarele pot fi situate la suprafata solului, pe suprafete asfaltate, putin inclinate, sau pe suprafete

de pe care a fost inlaturat stratul afanat. Sectoarele de asemenea se pot situa in santuri cu

adancimea de 40 - 50 cm, betonate, avand aceleasi dimensiuni. Inainte de plasarea substratul nutritiv

pe fundul sectorului se asterne un strat de 5 cm paie. Pentru gospodariile mici (particulare sau de

fermieri) se pot practica gramezile de dejectii (gunoi de grajd, baligar), care au fost supuse

fermentarii, cu latimea 1 m, iar lungimea 2 si mai multi metri.

Grosimea substratului nutritiv nu trebuie sa depaseasca 50 cm. Intr-o loja trebuie sa fie plasat pana la

1 tona de substrat nutritiv. Alegerea locului pentru viermicultivare joaca un rol important in procesul de

prelucrare a deseurilor organice. Locul ales trebuie sa fie situat intr-o zona accesibila pentru a folosi

deseurile organice, sa fie putin inclinat pentru a da posibilitate apei de a se scurge in timpul stropitului

si ploilor abundente. Daca conform testului "50 rame" substratul este calificat benefic pentru

vermicultivare, in el se plaseaza ramele.

Inainte de plasarea ramelor substratul se stropeste abundent. Plasarea ramelor se efectueaza ziua,

deoarece sub influenta luminii ele se ascund repede in substrat. Pe parcursul procesului tehnologic

de prelucrare a deseurilor organice trebuie de tinut cont de respectarea cerintelor expuse mai sus.

Daca intr-o loja au fost plasate 30 - 100 mii indivizi, atunci procesul de prelucrare dureaza 6 luni.

Dupa prelucrarea completa a substratului nutritiv, este necesara reamplasarea ramelor in loje noi.

Acest proces decurge astfel: timp de 14 zile nu se da hrana suplimentara, dupa care de-alungul lojei

(sectorului) se adauga substratul nutritiv, pe centru. Ramele se incadreaza in acest substrat nutritiv si

se inlatura impreuna cu el, plasandu-se in alte loje (gramezi) cu substrat nutritiv.

Aceasta operatie se repeta de 3 - 4 ori pana cand este inlaturata cea mai mare parte din populatia de

rame. Biohumusul obtinut este uscat, cernut si ambalat in saci din polietilena sau este administrat in

stare bruta pe campuri. Pe parcursul a 6 luni, cat dureaza procesul de prelucrare, substratul trebuie

permanent stropit. Stropirea trebuie efectuata dimineata sau seara, cand diferenta de temperaturi nueste mare.

In perioada calda a anului (din martie pana in octombrie) in sectoarele sau lojele noi hrana

suplimentara se adauga regulat, o data la 2 saptamani, prima administrare a ei fiind efectuata la o

luna dupa plasarea ramelor. In perioada rece a anului, sectoarele, lojele sau gramezile de deseuri

organice in care se afla veirmicultura se acopera cu paie, rogojini sau panza de sac.

Dintr-o tona de deseuri organice pe parcursul a 6 luni se pot obtine 500-600 kg de biohumus. In

conditiile climaterice din Moldova tehnologia vermicultivarii poate fi practicata la aer liber si formarea

sectoarelor noi poate fi efectuata de doua ori, in lunile aprilie si octombrie.

Scopul principal al vermicultivarii este prelucrarea completa a deseurilor organice, obtinerea

biohumusului si ameliorarea situatiei ecologice.

In calitate de directie auxiliara este obtinerea adaosului proteic pentru ratia de hrana a animalelor.

Asadar, tehnologia propusa poate fi aplicata in orice tip de gospodarii (ferma, gospodarii particulare si

de fermieri), nu necesita cheltuieli mari si poate fi organizata in aer liber."

sursa surviving-home.blogspot.ro

NOILE REGULI pentru FERTILIZAREA CU AZOT și GUNOI DE GRAJD A CULTURILOR AGRICOLE!

Noi reguli pentru fertilizarea cu azot și gunoi de grajd a culturilor agricole din România. După îndelungi dezbateri, s-a ajuns la o serie de modificări menite să sprijine agricultorul român atunci când vine vorba despre respectarea normelor de ecocodiționalitate, norme verificate în cadrul controalelor APIA și a căror încălcare duce la pierderea subvențiilor.

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR s-a implicat în forma finală a cadrului legislativ privind normele de bune practici în ferme. Astfel, potrivit LAPAR, cele mai importante aspecte convenite vizează nitrații folosiți în agricultură. Astfel, în cazul azotului, cantitatea maximă de ce poate fi administrată este de 170 kg azot substanță activă/ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. ”Am limitat cerința numai la îngrăşămintele organice/gunoi de grajd, exceptând îngrășămintele chimice”, arată LAPAR.

Ministerul Agriculturii a modificat Codul de Ecocondiționalitate anulând interdicția de a nu aplica îngrășăminte chimice pe timpul iernii. În concluzie, nu mai sunt restricții de niciun fel pentru perioadele de aplicare a îngrasămintelor chimice, ci doar pentru gunoiul de grajd, după cum vedeți mai jos:

Fermierii trebuie să urmeze un plan de fertilizare, fie cu respectarea standardelor maxime de azot – În cazul exploatațiilor mici, fie în baza unui studiu agrochimic – în cazul exploatațiilor cu sistem irigat/agricultură intensivă/producții mari. ”Am eliminat obligația generală de-a întocmi/respecta un plan de fertilizare doar în baza studiului agrochimic, lăsând posibilitatea respectării limitei maxime de azot stabilită deja în Codul de bune practici agricole (la aplicarea a 130 kg s.a/ha de azot – n.r.)”, explică LAPAR.

În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, conform Codului de bune practici agricole, fermierii au următoarele obligaţii:
a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;
b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;
c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol;
d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole. Referinţe: http://www.icpa.ro/documente/planul_de_fertilizare.pdf; e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj;
f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora;
g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă;
h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor.
2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole.

 

Nu omorati acest fluture. Este un polenizator pentru lucerna. Larvele lui se hranesc cu urzici. Nu este daunator

nimfalidele printre care si vanessa atalanta ... nu au nevoie de nectarul florilor, se hranesc cu oarece fermentaciuni, daca este cald il poti intalni si in decembrie, Se hranesc cu polen de lucerna, trifoi rosu,Se retrag din nordul Europei. Iarna hiberneaza.Tinand cont ca lucerna este polenizata de bondari este utila si prezenta acestui fluture.Este unul din fluturii cei mai raspanditi pe glob, il poti gasi mai peste tot) 

Vetrice sau pelin de camp

Vetrice (Tanacetum vulgare, fam. Compositae) – o plantă utilă în grădinăritul organic

by nelucraciun

Vetrice (Tanacetum vulgare, fam. Compositae) este o planta perena care se autoînsămânţează. Ea supravieţuieşte şi înfloreşte în condiţii grele, meteorologice şi de sol, mai ales după ce plantele sunt mature. Este greu de găsit o plantă mai tenace şi mai rezistentă la secetă şi la arşiţă. Originară din Eurasia, astăzi se întâlneşte pe mai toate continentele.

Creşte în tufe până la o înălţime de 1,5 m, cu aspect rotunjit.

Frunzele sunt dublu crestate, asemănătoare celor de ferigă, dar mai mici.

Are flori galbene, de forma unor butoni, dispuse grupat, în inflorescenţe plate.

Tulpinile, netede, sunt roşiatice.

Înfloreşte vara, în lunie iulie şi august.
Nativă în Europa, această floare atractivă, de lungă durată, arată foarte bine, atât în ​​grădină cât şi în aranjamente sau coroniţe de flori uscate.
Însă poate deveni rapid o pacoste dacă nu este controlată.
Este deosebit de importantă eradicarea plantei de pe păşuni şi din fâneţe, păscutul acesteia, chiar în cantităţi mici, dar regulat, putând produce afecţiuni hepatice ireversibile şi chiar moartea animalelor.
În unele locuri din Statele Unite, vetricea se află sub incidenţa unor programe active de combatere a buruienilor nocive. Autorităţile recomandă smulgerea plantelor, adunarea lor în saci şi incinerarea. Nu este indicată lăsarea tulpinelor smulse la suprafaţa solului, existând pericolul împrăştierii seminţelor, chiar dacă plantele sunt doar înflorite. La vetrice, care este o plantă deosebit de rezistentă, procesul de formare a seminţelor poate continua, o vreme, chiar şi în aceste condiţii. Unii autori nu recomandată utilizarea plantelor la producerea compostului, datorită pericolului scăpării unor rădăcini sau seminţe nedescompuse, care pot infesta grădina.

În ciuda acestor dezavantaje ale  vetricei, ea joaca un rol însemnat în grădinaritul organic.
Vetricea este utilă atât în ​​compostare cât şi ca plantă companion. Este un insectifug organic, natural.

Vetricea se plantează  în apropierea pomilor  şi arbuştilor fructiferi, pe terase, în grădini de legume şi în rondouri de flori, în culturile de plante medicinale, pentru respingerea dăunătorilor. Frunzele emană un miros puternic, care respinge musafirii nepoftiţi. Gandacii japonezi, gandacii castraveţilor, ai dovleceilor, furnicile, moliile, muştele, purecii, şoarecii şi ţântarii sunt, toţi, alungaţi de către aceasta plantă companion benefică.
Totuşi, ea atrage albinele polenizatoare benefice la pomii fructiferi, în grădinile de legume, în culturile de plante medicinale şi în rondourile de flori.
Flori de vetrice puse într-o vază aşezată lângă uşă sau lângă ferestră, ajută la respingerea muştelor. Frunzele şi florile uscate pot fi, de asemenea, utilizate pentru respingerea moliilor, a furnicilor sau a puricilor. Radacina uscata este mai puternică decât frunzele. Pentru alungarea furnicilor se mărunţesc şi se zdrobesc frunze verzi, care sunt presărate în calea lor. Pentru alungarea puricilor şi căpuşelor din blana animalelor se pot pune câteva plante uscate de vetrice în cuşca lor.
Vetricea poate fi adăugată şi la compost. Este bogată în potasiu şi îl va adăuga compostului. Folositi-o cu moderatie pentru că, totuşi, este otrăvitoare. Acest compost conţinând vetrice trebuie să fie bine maturat înainte de utilizare în grădină organică.
Vetricea are un efect respingător şi asupra altor plante aflate în creştere.
În trecut a fost utilizată ca plantă medicinală şi chiar ca şi condiment. Câteva bucăţi de frunze asezonau  unele feluri de mâncare, precum omleta.
Consumată în cantităţi mari este otrăvitoare.
Din rizomi se produce un colorant verde.
Vetricele se înmulţesc primăvara, prin seminţe, sau toamna, prin despărţirea tufelor. Poate fi utilizată şi metoda butaşilor de tulpină. Uneori sunt semănate în spaţii încălzite, iar răsadurile transplantate în grădină după trecerea pericolului îngheţurilor. Nu manifestă pretenţii faţă de sol, atât că acesta trebuie să fie bine drenat, deoarece nu-i place de umiditatea stagnantă. Creşte aproape peste tot şi nu are nevoie să fie udată. Creşte atât în plin soare cât şi în umbră parţială sau penumbră. Este foarte rar atacată de boli sau dăunători. Nu are nevoie de îngrăşământe.

Necesită activităţi riguroase de control, planta fiind invazivă, ca menta sau ca pirul. Florile trebuie tăiate înainte de formarea seminţelor. Pentru evitarea formării reţelelor de rădăcini în sol este recomandată cultivarea vetricelor în ghivece.

Reţete cu vetrice

1. Macerat de vetrice
Maceraţi 300 g de frunze, tulpini si flori de vetrice, în 10 litri de apa, pentru aproximativ 5 zile. Puteţi să pulverizaţi maceratul filtrat împotriva ruginii, făinării şi, de asemenea, împotriva dăunătorilor, cum ar fi fluturii albi şi afidele
2. Potpuriu anti molii
Prin combinarea a două măsuri de vetrice zdrobit, o măsură de lavandă şi o măsură de santolina se obţine un potpuriu cu virtuţi anti-molii.
3. Infuzie de vetrice
Poate fi folosită împotriva atacului de afide, acarieni si alte insecte. Acţiunea împotriva acestor paraziţi se datorează conţinutului de tanacetină şi uleiuri esenţiale.
Produsul se prepară prin turnarea a 10 litri de apă de fierbere peste 300 – 500g de vetrice proaspătă (frunze şi flori), sau peste 30g de plante uscate. Amestecul se lasă să se odihnească  timp de 10 – 15 minute, apoi se filtrează. Se diluează în apă, la un raport de 1:3 şi se pulverizează planta.
Este recomandabil să nu păstraţi acest ceai la îndemâna copiilor, deoarece conţine substanţe amare şi toxice.

Sursanelucraciun

5 beneficii uimitoare ale cafelei pentru gradina

Cafeaua este aliatul de nadejde al oricarui gradinar. Daca pana acum obisnuiai sa arunci zatul ramas in ibric, va trebui sa schimbi acest obicei. Iata cate utilizari ii pot gasi in gradina.

Adauga zatul la compost

Zatul de cafea poate fi adaugat cu succes la prepararea compostului. Aceasta ofera solului substante nutritive esentiale precum fosfor, potasiu si magneziu.

Trandafirii adora cafeaua

Cafeaua este "arma secreta" pe care o folosesc crescatorii experimentati de trandafiri. Cafeaua ajuta trandafirii sa creasca rapid si sa aiba multiple florescente. Cafeaua imbogateste solul cu nitrogen (in cantitati mici) si ii ofera un ph neutru. De asemenea, atrage ramele care aereaza solul si ajuta la combaterea bacteriilor existente in sol.

Stimulent de crestere pentru morcovi

Cafeaua contribuie la stimularea cresterii culturilor de morcovi. Inainte de a semana morcovii amesteca semintele acestora cu cafea macinata si abia apoi seamana morcovii in gradina. Vor incolti rapid si vei obtine o cultura bogata de morcovi.

Tine daunatorii departe de gradina

Furnicile, melcii sau limaxii pot ataca gradina de legume. Ii poti tine insa la distanta daca asezi langa musuroi sau plantele invadate cantitati mici de zat de cafea.

Previne infectarea plantelor cu ciuperci

Cafeaua previne infectarea plantelor cu ciuperci, dar in special radacinile si tulpina acestora. Tot ce trebuie sa faci este sa adaugi un strat de compost cu cafea sau, din cand in cand, sa presari zat de cafea la baza plantelor. Sursa gradina.acasa

TURBA - TIPURI SI COMPOZITIE

Turbăriile sunt răspândite în România în zonele umede. Ele se găsesc mai ales în zona montană şi deluroasă a Carpaţilor. Suprafaţa pe care o ocupă diferă, în raport cu condiţiile locale, de la câteva hectare până la zeci sau sute de hectare. Suprafaţa mlaştinilor cu turbă din România ocupa aproximativ 7.000 de hectare, răspândite în peste 440 de puncte. Straturile de turbă au, în medie, după cum prezintă D. Davidescu (1968), o grosime de 2-3 metri, rareori ating 10 metri. La noi în ţară, de multe ori grosimea este chiar sub 1 metru.
________________________________________
Turba se prezintă sub formaunui sediment recent, de diferite resturi vegetale de plante de locuri umede - cu diverse origini sistematice şi cenotice -, în grade diferite de conservare. În raport cu condiţiile de formare, se deosebesc trei tipuri de turbării, care au atât o compoziţie floristică felurită, cât şi calităţi diferite, şi anume: a) turbării de mlaştini eutrofe sau turbării joase, numite popular bahne (Moldova şi Bucovina), mocire (Maramureş), marsite (Munţii Apuseni), ploştine (Oltenia), rogoaze (Ţara Bârsei), răspândite în circa 175 de puncte din ţară; b) turbării de mlaştini oligotrofe sau turbării înalte, numite popular tinov, molnas (Munţii Apuseni), mlaca (Maramureş), răspândite în circa 275 de puncte; c) turbării de mlaştini intermediare sau mezotrofe.

Turbăriile eutrofe sau joase au luat naştere pe fundul unor mlaştini, albii de râuri sau văi. Aprovizionarea plantelor din aceste turbării cu apă şi substanţe nutritive se face din pânza freatică şi din apele de suprafaţă. Pe aceste turbării cresc numeroase specii din genurile: Phragmites (stuf), Carex (rogoz), Hyphum (muşchi frunzoşi), însoţite de Equisetum (coada calului), Molunia, Eriophorum (angustifolium şi E. latifolium) etc. Se mai întâlnesc şi specii din familiile Cyperaceae şi Juncaceae. Aceste plante conţin însemnate cantităţi de substanţe nutritive folositoare. Turbăriile de mlaştini eutrofe pot fi acoperite de păduri de Betula (verucosa, pubescens), Alnus (glutinosa, incana), Populus (tremula) Frangula, Padus, diferite specii de Salix (cinerea, purpurea, pentardra, triandra), în care caz predomină carexurile. Când nu sunt acoperite de păduri, flora este formată mai mult din speciile Carex, Equisetum şi Phragmites. Şi într-un caz, şi în celălalt, la suprafaţa turbăriei creşte un strat de muşchi. Cu cât stratul de muşchi este mai gros şi intră deci în mai mare proporţie în alcătuirea turbei, cu atât valoarea ei ca îngrăşământ scade. Aceste turbe au următoarele caracateristici: pH = 6-6,5, mai rar până la 8, greutatea specifiică = 0,3-0,52. Prezintă impurităţi minerale, putere calorică 2.000-4.000 de calorii, friabilitate în stare uscată.

Tubăriile de mlaştini oligotrofe
sau turbăriile înalte (tinoavele) se formează pe orice formă de relief, de obicei sub păduri - mai ales pe cumpăna apelor. O condiţie necesară formării lor este prezenţa rocilor silicioase şi a precipitaţiilor abundente (peste 750 mm anual).

Aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive este foarte slabă. După Emil Pop, în astfel de turbării cresc plante puţin pretenţioase, alcătuite dintr-un fond de Sphagnum (fuscum, rubellum, medium, papillosum, molluscum), cu diverse specii de Cormofite (Eriphorum vaginatum, Carex, Callula vulgaris, Drosera rotundifolia, Vaccinium oxicoccos ş.a.). Turba din aceste locuri este mai săracă în elemente nutritive şi mai puţin potrivită ca îngrăşământ. În România se întâlnesc turbe înalte în bazinul Dornei, zona Lucina-Fundul Moldovei, Maramureş, în Munţii Sebeşului, în Banat (masivul Semenic), Munţii Apuseni, regiunea Cluj etc. Aceste turbe au următoarele caracteristici: pH = 3-5, greutate specifică = 0,16-0,25, fără impurităţi minerale, putere calorică 3.500-4.000 de calorii.

Turbele de mlaştini intermediare (mezotrofe)
sau de tranziţie sunt reprezentate prin turba de Carex şi Sphagnum, Polytrichum, turba de resturi lemnoase (arin, pin, mesteacăn), cu baza de muşchi. În acest caz, plantele sunt aprovizionate cu elemente nutritive atât de apele de precipitaţii, cât şi de apele subterane. Straturile inferioare din aceste turbării sunt alcătuite din plante specifice turbăriilor joase, iar cele din straturile superioare din plante specifice turbăriilor înalte. Valoarea ca îngrăşământ a acestei turbe diferă după cum predomină un grup de plante sau altul. În România, o astfel de turbă se găseşte la Vatra Dornei, Colăcel (regiunea Suceava) şi în alte localităţi. Pentru a aprecia valoarea unei turbe ca îngrăşământ trebuie să stabilim din ce categorie face parte. Pentru aceasta, este bine să se facă mai întâi un examen microscopic, cu scopul de a stabili compoziţia botanică a diferitelor specii componente. Tot la microscop se determină, de asemenea, resturile de plante din alcătuirea ei, după care se stabileşte gradul de descompunere a diferitelor plante care intră în alcătuirea turbei, precum şi aciditatea (pH-ul). Pentru a avea imaginea completă asupra valorii ei ca îngrăşămânat, trebuie să se cunoască conţinutul în cenuşă şi în azot, calciu etc.

Azotul din turbă, deşi în cantitate mare, se găseşte mai ales sub formă protidică şi devine accesibil numai după desfacerea în compuşi mai simpli. Compuşii minerali ai azotului se află mai ales sub formă de amoniu absorbit, în cantitate de 15-20% din azotul total în turbele de locuri înalte şi de 4-5% din azotul total în turbele de locuri joase.

Acidul fosforic aflat în turbă se găseşte în majoritate sub formă accesibilă plantelor, fiind solubil în acid citric în proporţie de 60-70%. În turbele joase, în straturile de la 0,3 la 0,5 metri adâncime, fosforul se mai poate întâlni sub formă de vivianit, în cantitate de 2-15%. Potasiul din turbă este în cantitate mică, însă se află sub forme uşor solubile în apă.

Calciul se întâlneşte de obicei în cantitate mică şi se află mai ales sub formă absorbită. În turbele joase se poate găsi şi sub formă de carbonat de calciu. După gradul de descompunere, în turbă se schimbă raportul dintre hidraţii de carbon, conţinutul în azot şi celelalte elemente nutritive. În ceea ce priveşte formele hidraţilor de carbon, cu cât turba este mai bine descompusă, cu atât scad formele care se transformă uşor (celuloză, pentozani) şi cresc cele care se desfac greu (lignina). În acelaşi timp, cu cât o turbă este mai bine fermentată, cu atât se măreşte conţinutul ei în azot faţă de turba nedescompusă. Pentru folosirea ca îngrăşământ, turba trebuie să aibă un grad de descompunere de cel puţin 40-45% şi un pH mai mare de 5,5. Aprecierea acestuia se poate face şi după aspectul exterior.

Folosirea directă a turbei ca îngrăşământ
Ca îngrăşământ, turba poate fi folosită direct, când după o oarecare pregătire prealabilă se încorporează în sol, şi indirect, când se foloseşte ca aşternut sau în amestec cu alte substanţe organice sau îngrăşăminte minerale.

Metoda utilizării directe a turbei ca îngrăşământ este mai puţin frecventă. În timpul verii, se înlătură excesul de apă din turbărie, se strâng trunchiurile şi se desţeleneşte stratul superficial. Apoi se ară cu plugul şi se afânează cu discurile. Când se zvântă, se adună în grămezi şi se transportă la câmp. În cursul unui an, ca urmare a mai multor operaţii de acest fel, se poate scoate turba în cantitate de 1.000 metri cubi/hectar. După aceasta, turba se aeriseşte, lăsându-se de obicei peste iarnă în grămezi de 1,5 metri cubi la hotarul dintre tarlalele pe care urmeză să fie încorporată sau într-un loc special amenajat în acest scop. Această operaţiune este necesară pentru oxidarea diferiţilor protoxizi, care sunt toxici pentru plante. Prin aerisire, formele de azot asimilabil şi fosfor solubil nu cresc prea mult. Datorită acţiunii gerului, turba se afânează. Primăvara şi vara se lopătează. Înainte de a fi introdusă în sol, turba trebuie să aibă o umiditate de circa 50-75%. Când umiditatea este sub 50%, ea micşorează rezerva de apă utilă a solului, din care cauză poate duce în anii secetoşi la scăderea recoltei. Turba îmbunătăţeşte însuşirile fizice şi fizico-chimice ale solului; măreşte capacitatea pentru apă, capacitatea de absorbţie şi conţinutul în humus; contribuie la micşorarea acidităţii solului şi la mărirea capacităţii de tamponare, ceea ce creează un fond mai bun pentru eficienţa îngrăşămintelor minerale.

Turbele oligotrofe nu sunt indicate pentru a fi întrebuinţate direct ca îngrăşământ. Când se folosesc doze mici, nu influenţează asupra recoltei, însă utilizarea de doze mari pe terenurile cu reacţie acidă poate să ducă la scăderea producţiei.

Turbele eutrofe pot fi folosite direct ca îngrăşământ, dacă au un grad de descompunere de cel mult 40-45% şi un pH mai mare de 5,5%. După aerisire, pentru a obţine acelaşi efect, se întrebuinţează în cantităţi duble faţă de dozele de gunoi de grajd recomandate. Dintre turbele joase, cele care provin din turbăriile cu anin sau cu rogoz şi trestie sunt cele mai bune. Turba utilizată ca îngrăşământ îşi manifestă acţiunea şi în anii următori, timp de 2-3 ani.

Folosirea indirectă a turbei ca îngrăşământ
Eficienţa cea mai mare a turbei se obţine atunci când trece prin grajd ca aşternut şi fermentează împreună cu gunoiul de grajd, urina, mustul de gunoi de grajd sau dejecţiile umane. Datorită conţinutului ridicat în azot, ea îmbunătăţeşte calitatea gunoiului obţinut. Acest lucru se mai datorează şi însuşirilor de absorbţie ale turbei, care micşorează pierderea azotului sub formă amoniacală din urină.

Ca aşternut, turba poate înlocui total paiele sau numai parţial, aşezându-se un strat sub paiele de aşternut sau sub picioarele dinapoi ale animalelor şi în rigolele prin care se scurge urina. Uneori se practică un sistem prin care turba se lăsă în grămezi să se zvânte timp de un an, după care se aşterne pe fundul grajdului într-un strat de 40-70 cm, iar deasupra sa se pun paie. În acest timp, ea se îmbogăţeşte cu azotul provenit din dejecţiile lichide ale animalelor şi, datorită amoniacului, îşi micşorează aciditatea. Se scoate apoi din grajd şi se transportă direct în câmp, iar pe fundul grajdului se aşază alt strat de turbă. Prin folosirea acestei metode, straturile mai profunde pot rămâne cu o umiditate mai scăzută şi cu un grad de descompunere mai mic. O variantă mai bună a metodei precedente constă în aşezarea straturilor de turbă în mod succesiv, pe măsură ce se îmbibă cu dejecţii lichide. În grajdurile cu vaci de lapte se aşterne deasupra un strat de paie.

Un alt procedeu constă în transportarea turbei direct în câmp, fără a fi lăsată mai întâi să se zvânte. Aici se aşază într-un strat de 0,75-1 metru grosime, unde rămâne până primăvară, când se scoate la câmp. Umplerea grajdului se poate face şi primăvara. În acest caz, rămâne toată vară sub picioarele animalelor, iar toamna sau primăvara următoare se scoate la câmp. În ocoalele vitelor, de asemenea, se aşază un strat de turbă de 0,50-0,75 cm, care se lasă sub picioarele animalelor timp de 4-5 luni, după care se scoate la câmp. O altă metodă constă în fermentarea turbei pe platformă, singură sau în amestec cu diferite substanţe minerale (fosfor, potasiu, calciu).

Pentru a grăbi trecerea azotului din turbă în forme uşor accesibile se utilizează infectarea cu bacterii, folosindu-se în acest caz dejecţiile lichide şi solide ale animalelor, precum şi gunoi de grajd sau compost în curs de fermentare. Fermentarea turbei împreună cu gunoiul de grajd şi diferite substanţe minerale constituie una dintre cele mai eficiente metode. Se pot întrebuinţa pentru aceasta atât turbele de locuri joase, cât şi cele de locuri înalte sau de tranziţie.

Fiecare tonă de gunoi de grajd se amestecă cu 1-3 tone de turbă, când este mai puţin descompusă, şi cu 4-5 tone de turbă când este mai bine descompusă. Pentru grăbirea fermentării şi pentru o mai bună utilizare a fosforului, se pot adăuga 1-2% carbonat de calciu din greutatea compostului, mai ales când turba are reacţie acidă. Fermentarea durează 3-4 luni. O astfel de platformă, în care turba şi gunoiul se aşază alternativ, are o lăţime de cel puţin 3-4 metri şi o lăţime de 1,5-2 metri.

Când platforma are 1,5-2 metri înălţime, este necesar să conţină 3-4 straturi de gunoi de grajd. Iarna, platforma se pregăteşte, aşezându-se pe o lăţime de 3-4 metri şi lungime cât este necesar, un strat de turbă de 40- 50 cm grosime. De-a lungul lui se pune apoi un rând de gunoi de grajd pe o grosime de 70-80 cm, cu o lăţime mai mică cu 1-1,5 metri decât stratul de turbă. Peste gunoiul de grajd se pune apoi un strat de turbă de 50-70 cm, pe întreaga lăţime a platformei, care înveleşte gunoiul de grajd. Procedând astfel, se împiedică îngheţarea. Primăvara se lopătează şi se clădeşte din nou. Iarna se foloseşte mai mult gunoi de grajd şi o turbă nu prea umedă, iar vara se are în vedere ca platformă să nu se usuce.

Când la fermentarea turbei se utilizează dejecţiile lichide ale animalelor, la fiecare tonă de turbă se adaugă 1-2 tone de urină sau must de gunoi. Iarna, pentru a evita îngheţarea şi a activa fermentarea, este necesar să se adauge şi gunoi proaspăt. Turba, singură sau împreună cu gunoiul de grajd, se aşază în straturi de 50-60 cm grosime şi se udă în raport cu umiditatea turbei cu 0,5-2 tone de urină sau must de gunoi de grajd.

După 4-5 zile, când începe să se ridice temperatura, se pune stratul al doilea şi se continuă astfel până la înălţimea de 1,5-2 metri. Un alt procedeu constă, în aşezarea turbei în grămezi de 3-4 metri lăţime şi de 1,5 metri înălţime, de-a lungul căruia (pe mijloc) se face un şanţ de 0,5 metru adâncime şi 1 metri lăţime, în care se introduce cantitatea de urină corespunzătoare. După ce aceasta s-a absorbit în întreaga masă, suprafaţa platformei se nivelează. Composturile cu turbă au un conţinut mai ridicat de N, întrucât datorită capacităţii de absorbţie a turbei azotatul ce rezultă din descompunerea gunoiului de grajd sau a urinii este reţinut. Totodată, datorită gunoiului de grajd, se înlătură aciditatea turbei.

Turba de locuri joase sau de locuri înalte se mai poate fermenta împreună cu îngrăşămintele fosfatice greu solubile. În acest caz, se întrebuinţează o turbă mai acidă şi cu un grad de descompunere de cel puţin 35%. Prin fermentare, fosforul din forme greu accesibile trece în compuşi uşor accesibili plantelor. Proporţia în care se adăugă făină de fosforiţi la turbă este de 1/20-2/20, ceea ce înseamnă în medie 2-3% din greutatea compostului.

Pentru a grăbi trecerea compuşilor de azot în forme mai uşor accesibile şi pentru a micşora aciditatea se practică fermentarea împreună cu carbonat de calciu. În acest caz, raportul dintre carbonatul de calciu şi turbă este de 2-4%, calculat la substanţa uscată, sau o tonă de carbonat de calciu la 25-30 de tone de turbă uscată sau 100-200 de tone de turbă umedă. În loc de carbonat de calciu, ca substanţa bazică poate fi folosită cenuşa, în raport de 1/10, calculat la substanţa uscată, sau o tonă de cenuşă la 60-80 de tone de turbă. De obicei, cenuşa se utilizează în cazul turbelor mai puţin acide. La compostare, pentru a evita pierderile de azot, aşezarea în platformă se face îndesat. Adăugarea de potasiu sub formă de clorură de potasiu, în cantitate de 1%, fără a împiedica amonificarea, întârzie procesul nitrificării. Turba bine descompusă aplicată împreună cu gunoiul de grajd (în părţi egale) are efect asemănător cu al unei cantităţi echivalente de gunoi de grajd. O eficienţă sporită se obţine atunci când composturile de turbă cu urină, fecale sau gunoi de grajd se aplică împreună cu îngrăşămintele minerale.

Victor VĂTĂMANU