S-a scufundat cu adevarat Titanicul?

S-a scufundat cu adevarat Titanicul?

 

Au trecut peste o suta de ani de la tragedia Titanicului, o intamplare nefericita care a dus la scufundarea unui vas considerat "nescufundabil" si la pierderea a mai bine de 1.500 de vieti. John Hamer, autorul cartii "Titanic, the real story" (2012), aduce la suprafata amanunte surprinzatoare, ipoteze care duc la ideea unei conspiratii bine ticluite. Ceea ce urmeaza este o prezentare, pe scurt, a argumentelor lui John Hamer, a eseului prezentat in 2012 pe internet de Dr. Neville Thomas Jones, dar si a documentarului realizat pe baza cercetarilor lui Andrew Newton, Why they sink Titanic (De ce au scufundat Titanicul, 2001).

Toate aceste ipoteze conduc la ideea unei conspiratii si nu a unui accident nefericit datorat hazardului caruia i-ar fi cazut victima Titanicul in noaptea de 14-15 aprilie 1912. Putina lume stie ca legenda Titanicului, vasul de lux care a lovit un aisberg si s-a scufundat in patru ore, desi era considerat "nescufundabil", s-a nascut odata cu romanul unui oarecare Walter Lord care in anii 50 a scris cartea A night to remember (O noapte de neuitat), roman ecranizat in 1958 de Ray Baker. Fictiunea destul de aproximativa legata de un dezastru real, a nascut de-a lungul timpului o multime de intrebari, rezumate astfel de Andrew Newton: "Cum au putut rezista oamenii in apa ca de gheata timp de 45 de minute (cum spune Lord)? De ce a oprit motoarele nava Californian aflata intre gheturi in acea noapte? Care a fost rolul vasului norvegian Samson, din apropierea Titanicului? De ce a fost pastrat comandantul Smith in compania White Star Line in ciuda carierei sale dezastroase? Cine era adevaratul proprietar al Titanicului? Cum de nici un obiect gasit pe epava Titanicului nu are gravat pe el numele navei (nici macar clopotul vasului)? De ce circula zvonul unei inversari de nave chiar si dupa o suta de ani? Si lista poate continua".

Dincolo de povestea tragica a Titanicului, doua ipoteze tulburatoare reies din prezentarile amintite mai sus: prima este ca pe fundul oceanului nu ar fi Titanicul, ci nava geamana, Olympic; iar a doua este ca tragedia nu a fost rolul hazardului, ci al unei actiuni premeditate, scopul fiind realizarea unei inginerii financiare legata de asigurari. Iata-le, pe rand.

Olympic, Titanic si Britannic

In 1907, doi oameni cu viziune, William J. Pirrie (presedintele companiei Harland & Wolff Shipbuilders) si presedintele companiei White Star Line, J. Bruce Ismay, au hotarat construirea a trei transatlantice de lux uriase, Olympic, Titanic si Gigantic (devenit ulterior Britannic). Nu stim daca cei doi intreprinzatori au hotarat botezarea celor trei transatlantice de lux doar pentru ca citisera cartea scrisa de un autor de mana a treia pe nume Morgan Robertson (1861 - 1915). Cert este ca acestuia i se publicase in anul 1898 romanul Futility (Inutilitate).

Remarcabil la aceasta carte este faptul ca ea descrie in detaliu un vas de croaziera care loveste un aisberg in mijlocul Atlanticului de Nord, chiar in calatoria inaugurala spre New York si se scufunda. Iar numele vasului era... Titan! Dar coincidentele nu se opresc aici: Titan avea 800 de picioare lungime, Titanic 882; Titan era considerat "indestructibil", la fel si Titanic; Titan avea o viteza maxima de 25 de noduri, Titanic, 24; impactul cu aisbergul a avut loc la tribord in ambele cazuri; ciocnirea a avut loc, in ambele cazuri, aproximativ la miezul noptii; luna ambelor dezastre, aprilie; Titan avea 2.000 de pasageri, Titanicul, 2200; ambele vase aveau un numar insuficient de barci de salvare. Intr-un final, ne putem intreba: Este Literatura mai tare decat Realitatea, sau literatura poate deveni subiect de inspiratie pentru realitate?

O inselatorie monumentala?

Ideea cea mai teribila din documentarul lui Andrew Newton, preluata si in cartea lui John Hamer, este ca vasul Olympic a fost schimbat cu Titanicul. Deci, ca din portul Southampton spre New York nu a plecat in voiaj inaugural Titanicul, ci un preschimbat Olympic, nava fiind cea care avea sa ajunga pe fundul oceanului, in vreme ce Titanic, preschimbat in Olympic a fost in serviciu pana in anul 1935 fara nici un incident. Argumentele ar fi acestea: primul dintre cele trei vase, Olympic, avandu-l la comanda pe comandantul Edward Smith, acelasi care avea sa duca "Titanicul" spre dezastru, a fost implicat pe 20 septembrie 1911 intr-o ciocnire cu vasul de razboi HMS Hawke in dreptul insulei White. Pachebotul a fost serios avariat, la fel si Hawke, ceea ce a insemnat un dezastru financiar pentru White Star Line pentru ca proprietarii au fost obligati de Amiralitatea britanica sa plateasca toate daunele, sume uriase, care duceau spre faliment, asta si datorita faptului ca asiguratorii n-au platit asigurarea catre WSL.

Asa ar fi putut aparea ideea unei "inginerii": nava avariata si reparata in proportie de 30 la suta din suprafata, Olympic, a devenit pe parcursul unui weekend Titanic, Titanicul, nefolosit inca, a fost redenumit Olympic. Vechiul Olympic a fost trimis intr-un al doilea voiaj inaugural sub numele de Titanic. (Andrew Newton spune ca acest gen de fronda navala se practica si astazi cu nave identice.) Apoi aflat printre aisberguri, a intrat in mod voluntar intr-unul, in speranta ca oamenii vor fi salvati de nava Californian (care astepta intre gheturi la vreo 13 mile departare). In final, vasul scufundat urma sa obtina o asigurare grasa, care a fost de 12 milioane de dolari in vreme ce Olympic costase in jur de 3. Ipoteza teribila este sustinuta de multe dovezi si marturii de epoca, stranse de Andrew Newton. Astfel, vasul zis mai nou Titanic, avea o "usoara, dar permanenta, inclinare spre stanga" (dupa cum a observat ofiterul Lawrence Beesley, dar si "alti pasageri supravietuitori"), si asta ca urmare a incidentului lui Olympic cu nava Hawke. Viteza maxima a pachebotului a fost de 21 de noduri, in vreme ce adevaratul Titanic ar fi trebuit sa aiba 23. Ambele argumente duc spre avariatul Olympic.

La procesul Titanicului, Harold Sanderson care reprezenta Harland & Wolff, a repetat de mai multe ori in fata instantei cuvantul Olympic atunci cand se referea la Titanic! Se mai aduce in discutie faptul ca o multime de fochisti si masinisti au refuzat sa se imbarce pe "Titanic" (pentru ca ar fi stiut ca este vorba de avariatul Olympic) desi era o cerere disperata de locuri de munca in acea vreme. Alt motiv fiind ca superstitia le spunea ca un vas cu numele schimbat aduce ghinion. Apoi mai este si cazul unor VIP-uri care nu au urcat la bordul "Titanicului", motivul presupus de autorii ipotezei, fiind ca acele VIP-uri stiau ca vasul urma sa fie scufundat conform unui plan pus la punct de proprietarii Titanicului. Astfel, chiar daca J. Bruce Ismay s-a aflat la bord, el fiind primul care a sarit in barca de salvare supravietuind dezastrului, sotia acestuia nu s-a imbarcat pe Titanic, desi si ea participa la orice calatorie inaugurala, alaturi de sotul ei, asa cum facuse si cu Olympic, cu un an inainte. Apoi, alti magnati, proprietari ai vasului, cum ar fi J.P. Morgan sau chiar Lordul William J. Pirrie au gasit motive sa nu urce la bordul Titanicului. In schimb, printre cele peste 1.500 de victime ale "Titanicului" s-au numarat cei trei mari industriasi americani ai epocii, cei care, intamplator?, se opuneau planurilor lui J.P. Morgan (Rothchild si Rockefeller) de creare a Federal Reserve Bank in SUA: este vorba despre Benjamin Guggenheim, John Jacob Astor si Isidore Strauss.

In concluzie, Titanicul nu s-a scufundat, el a fost in serviciu sub numele de Olympic, in vreme ce adevaratul Olympic a disparut in apele Oceanului Atlantic sub numele de Titanic. Ca un facut, Britannic a avut si el aceeasi soarta: s-a scufundat in dreptul insulei grecesti Kea in dimineata zilei de 21 noiembrie 1916, fiind lovit de o mina, circumstante in care si-au pierdut viata 30 de marinari.

Cat despre nava Californian, si ea proprietate a lui J.P. Morgan, comandata de Stanley Lord, ar fi primit ordin, intr-o actiune premeditata, sa se opreasca intre aisberguri in noaptea de 14 aprilie (in loc sa navigheze printre gheturi cu viteza maxima asa cum erau reglementarile navale ale timpului), asteptand niste semnale de la Titanic. Intamplarea a facut ca nici SOS-urile de la Titanic sa nu fie receptionate de Californian, nici rachetele luminoase lansate de Titanic sa nu fie interpretate corect de comandantul Lord, ceea ce a facut ca, intr-un final, Californian sa ramana pe loc, ratand operatiunile de salvare, greul cazand in cele din urma pe nava Carpathia. Pana la moarte, in 1962, capitanul Lord nu a scapat de stigmatul inactiunii in cazul Titanic.

Ipotezele celor care sustin conspiratia sunt infirmate de alti autori. Adevarul pare inmormantat definitiv in apele Atlanticului.

GEORGE CUSNARENCU

Saptamana de lucru de 3 zile

Carlos Slim, magnatul mexican din industria de telecomunicaţii, situat pe locul doi în topul celor mai bogaţi oameni din lume, propune ca angajaţii să muncească doar 3 zile pe săptămână şi să aibă astfel patru zile libere, scrie Financial Times.

 

”Este timpul pentru o revizuire radicală a vieţii de lucru a oamenilor. În loc să se pensioneze la 50 sau 60 de ani, angajaţii ar trebui să lucreze până la o vârstă mai înaintată, dar să aibă mai mult timp liber în perioada în care sunt în câmpul muncii”, a declarat Slim la o conferinţă în Paraguay. "Ar trebui să lucreze până în jurul vârstei de 70 sau 75 de ani, poate chair şi 11 ore pe zi, dar numai trei zile", a adăugat el.  

Carlos Slim consideră că o astfel de schimbare ar putea genera o transformare a forţei de muncă, facând-o mai sănătoasă şi mai productivă.

"Cu trei zile de lucru pe săptămână, angajaţii vor avea mai mult timp să se relaxeze şi vor avea o mai bună calitate a vieţii. Patru zile libere oferă posibilitatea de a încerca noi activităţi şi noi modalităţi de a petrecere a timpului liber", susţine Slim.

Compania magnatului mexican din industria de telecomunicaţii, Telmex, a instituit un sistem care le permite angajaţilor să iasă la pensie înainte de 50 de ani şi să continue să lucreze, pe acelaşi salariu ca şi înainte, însă numai patru zile pe săptămână.

Sursa zf

Copiii „Made in China” – noile genii ale omenirii?

China susține financiar dezvoltarea unui proiect de inginerie genetică, o inițiativă despre care vice.com scrie că ar putea crește inteligența chinezilor cu mult peste media celorlalte popoare.

La „Beijing Genomics Institute" (BGI), unul din cele mai mari centre de cercetări genetice din lume, oamenii de știință lucrează intens pentru descoperirea acelor gene umane care pot determina inteligența.

În acest scop, ei au alcătuit o bancă de informație ADN, formată din mostre colectate de la 2.000 de persoane superinteligente din întreaga lume. O consecință importantă va fi, spun cercetătorii, că la finalizarea proiectului, părinții interesați de un tratament de fertilizare artificială vor putea determina agerimea copilului lor, alegând embrionul cu cele mai multe gene „ale inteligenței".

Geoffrey Miller, un psiholog evoluționist și lector la Universitatea din New York, este una dintre cele 2.000 de persoane cu o inteligență deosebită care au contribuit cu o mostră de ADN. În cadrul unui interviu pentru Vice, acesta dezvăluie detalii despre planul Chinei de a crește IQ-ul populației cu 15 puncte.

„Orice cuplu poate beneficia de fertilizarea mai multor ovule. Apoi poți testa mai mulți embrioni și poți să analizezi care va fi cel mai inteligent. Va fi copilul cuplului, cu informațiile genetice ale amândurora, dar va fi ales embrionul cel mai inteligent. Nu e vorba de inginerie genetică sau de adăugarea unor gene noi, ci de identificarea celei mai bune combinații între genele pe care le au cei doi membri ai cuplului", afirmă Miller.

China este un lider mondial în domeniul eugeniei, având o lungă tradiție în acest domeniu. Încă din anii '90, China a început să testeze bebelușii cu ultrasunete pentru descoperirea defectelor și malformațiilor și a investit foarte mulți bani în cercetări genetice pentru a-și da seama care gene fac oamenii mai inteligenți.

Miller e convins că cercetarea genetică în China este la un nivel atât de avansat fiindcă, spre deosebire de cercetătorii din Vest, cei chinezi nu sunt „inhibați" de religie. În Vest, „avem probleme ideologice de genul: «N-ar trebui să modificăm legile naturii, n-ar trebui să ne jucăm de-a Dumnezeu.»" Chinezii, pe de altă parte, nu gândesc așa, susține Miller, ci mai degrabă spun: „Evident că ar trebui să programăm genetic bebelușii ca să fie mai sănătoși, mai fericiți și mai inteligenți!"

Merge China într-o direcție bună?, se întreabă policymic.com. Ar trebui să-i urmăm exemplul? Ar putea fi genetica ultima frontieră în încercarea de a vindeca toate bolile? Nu ar fi mai simplu dacă am evita bolile încă de la nivel embrionar, în loc să luptăm contra lor mai târziu?

Biotehnologia a ajuns astăzi unul dintre cele mai dinamice domenii de cercetare. Pornind de la genetică, microbiologie sau embriologie, știinta modificarii organismelor vii permite producerea unor medicamente superioare sau descoperirea unor tratamente pentru boli rare.

Fragmentarea ADN-ului a devenit o procedură relativ ieftină și accesibilă, deschizând perspectivele creării de medicamente personalizate, care să înlocuiască abordarea de tipul „aceeași pastilă merge la toată lumea".

Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord face lucrare de pionierat în domeniul creării de organe și cartilagii cu ajutorul imprimantelor 3D, sperând în felul acesta să rezolve cât mai rapid problema lipsei de organe pentru transplanturi.

Protezele controlate cu ajutorul minții permit pacienților care și-au pierdut membre sau au suferit accidente grave la coloană să-și recapete dexteritatea prin intermediul unor brațe robotice controlate cu ajutorul unor microcipuri implantate în creier. Cercetătorii au descoperit la șoareci gene care pot fi eliminate pentru a pune capăt obezității, iar aceste gene se găsesc și la oameni.

Roy Klabin, editorialist policymic.com, susține că deja putem produce modificări ale materialului genetic și că nu ne mai lipsește decât o hartă completă a genomului uman și informații despre care gene sunt bune și care sunt problematice. El crede, de asemenea, că în loc să alegem doar „cea mai bună variantă" dintr-un lot de embrioni, după modelul chinez, am putea face mult mai mult decât atât: terapia genetică ne-ar putea permite să eliminăm afecțiunile produse de mutații genetice în cazul tuturor indivizilor, precum fibroza chistică sau distrofia musculară, fără a mai fi nevoie de intervenții chirurgicale sau de administrarea de medicamente.

Ulterior, manipularea genetică ar putea permite îmbunătățirea inteligenței și memoriei în cazul tuturor embrionilor, fără a mai menționa schimbările la nivel estetic, precum creșterea înălțimii, a densității musculare, determinarea culorii ochilor, a lungimii părului etc.

Totuși, oricât de interesantă ar suna o asemenea perspectivă, există mai multe obiecții aduse împotriva acestui concept. Prima constă în teama că terapia genetică ar putea ajunge să reprezinte doar apanajul celor bogați. O altă obiecție e reprezentată de riscul apariției unei noi specii umane care să ne depășească cu mult datorită avantajelor genetice.

Apoi, cei care se opun acestei selecții genetice se întreabă ce s-ar întâmpla dacă guvernele ar impune programe naționale de creștere a fertilității? Sau de sporire a agresivității soldaților? Sau de scădere a gradului de religiozitate, care e influențat, parțial, de gene? Sau de creștere a tendinței de supunere din partea populației? Sau de controlare a orientării lor sexuale? E ușor de imaginat ce ar fi făcut marii dictatori din istoria omenirii cu o astfel de unealtă.

Pe de altă parte, un contraargument pertinent adus în acest context e că descoperirile sunt neutre din punct de vedere etic, diferența constând în modul cum e utilizată acea descoperire. Cu alte cuvinte, nu trebuie învinovățit cel care a descoperit focul, ci cel care hotărăște să-l folosească pentru a incendia o casă cu el.

Discuțiile despre ingineria genetică vor stârni întotdeauna controverse. În același timp, trebuie să fim conștienți de faptul că nu putem opri dezvoltarea acestui domeniu. Laboratoarele private, militare și de stat din întreaga lume continuă să exploreze genomul uman, și ar fi naiv să credem că le putem opri. Probabil cel mai bun lucru pe care îl putem face este să monitorizăm descoperirile lor și să facem presiuni pentru ca ele să fie folosite numai în scopuri pozitive.

Sursa Semneletimpului

Hitler și-a înscenat moartea. A trăit ani mulți după 1945…

Misterul morţii lui Hitler

Scriitorul argentinian Abel Basti, cunoscut în presa internaţională
datorită cercetărilor făcute asupra istoriei naziştilor, în ultima sa
carte susţine că după 1945, Adolf Hitler şi Eva Braun au stat ascunşi
pentru mulţi ani în Argentina. În ultima sa opera intitulată „Hitler
în Argentina”, Basti  aduce mărturii ale unor martori oculari care au
declarat că îl întâlniseră pe Hitler în diverse părţi ale lumii,
citând printre altele şi un raport întocmit de FBI care susţine aceste
declaraţii.

După cum scrie Basti, între iulie şi august 1945, Adolf Hitler însoţit
de şapte persoane, între care şi Eva Braun, a ajuns la bordul unui mic
submarin escortat de alte două, în mica insulă Caleta de Los Loros, în
provincia meridională Rio Negro, după care, toate trei submarinele au
fost scufundate.

„Cu ajutorul tehnicilor de ultimă oră, în acest colţ al coastelor
Patagoniei am reuşit să descoperim trei submarine germane scufundate
la cca 30 m adâncime, incident care nu este menţionat în nici o arhivă
a Marinei militare Argentiniene, iar această descoperire aduce
mărturie faptul că în cel de-al doilea război mondial, submarinele
germane aveau acces regulat în porturile argentiniene” scrie Basti.

După cum afirmă în continuare Basti, Hitler şi Eva Braun au făcut o
călătorie care fusese dinainte programată de capii nazişti Bormann,
Mengele şi Eichmann – traversând provinciile Cordoba, Buenos Aires,
Mendoza şi La Rioja. Capul celui de-al Treilea Reich s-a cazat pentru
o perioadă mare de timp într-o fabrică din satul La Angostura,
aparținând în acel timp unui întreprinzător pe nume Jorge Antonio -
unul din fidelii susţinători ai dictatorului argentinian Juan Peron.
În paginile ultimei sale cărţi, Abel Basti aduce numeroase mărturii
ajungând să convingă cititorii că într-adevăr Hitler şi Eva Braun au
întreprins acea călătorie şi că s-au ascuns în locurile menţionate în
cartea sa.

„Într-un mic sat din provincia Cordoba, numit La Falda, de mult timp
locuiau Walter şi Ida Eickhorn, cunoscuţi mai bine ca principali
agenţi ai celui de-al Treilea Reich în America de Sud. În casa lor,
pentru mulţi ani a fost femeie de serviciu Catalina Gamero (încă în
viaţă şi cu memoria bună). Chiar ea a fost cea care mi-a povestit că
l-a servit pe Hitler într-un mic hotel care aparţinea soţilor Eickhorn
şi care îl strigau pe Hitler cu apelativul „văr”. Hitler a rămas în
hotel doar puţine zile, mutându-se apoi în casa nou construită de
soţii Eickhorn pe colina Pan de Asucar. În plus, a fost păstrată
corespondența dintre soţii Eickhorn şi „vărul” lor, plus câteva
fotografii care îi înfăţişează pe toţi împreună” scrie Basti.

În carte mai sunt aduse declaraţii făcute de grădinarul din acel timp
al soţilor Eickhorn, agent sub acoperire FBI şi care declară că după
luna mai 1945, cei doi soţi Eickhorn se pregăteau intens să-l
primească pe Hitler în Argentina. Abel Basti mai afirmă că există
dovezi clare referitoare la o întâlnire a lui Hitler cu dictatorul
croat Ante Pavelic, întâlnire care a avut loc la Mar del Plata, oraş
aflat în apropierea capitalei Buenos Aires.

Femeia de serviciu, Catalina Gamero susţine că „vărul” a telefonat cu
regularitate soţilor Eickhorn până în 1964, an în care a murit Ida
Eickhorn. (După cum erau regulile în casele oamenilor bogaţi,
proprietarii rar răspundeau direct la telefon, în felul acesta
Catalina Gamero a avut de foarte multe ori ocazia să recunoască în
aparat vocea „vărului”). Basti mai scrie că pe la jumătatea anilor 60,
Hitler s-a mutat în Paraguay, sub protecţia dictatorului Alfredo
Stenser, cunoscut pentru fanatismul sau faţă de cel de-al Treilea
Reich şi „noua ordine mondială”.

Nu este pentru prima dată când Basti susţine că Hitler nu a murit la
Berlin în 1945, cum este în general cunoscut. În precedenta, cu doi
ani înainte de apariţia cărţii, Basti mai publicase „un intinerar cu
locurile care aminteau de nazişti” în Patagonia şi de-a lunul munţilor
Anzi. Însăşi faptul că Hitler şi Eva Braun au reuşit să ajungă până pe
coastele Argentinei la bordul unui mic submarin, a provocat o
adevărată agitaţie a turiştilor în jurul vilei cu două etaje în care
se pare că a trăit Fuhrer-ul.

Moartea lui Hitler în 1945 a fost un adevărat caz pentru istorici şi
încă  începând de atunci, în fiecare an au apărut noi dovezi că Hitler
nu s-a sinucis în 30 aprilie 1945 în bunker-ul său din Berlin asediat
de Armata Roșie. În acest punct, istoricul paraguayan Mariano Liano
(care susţine teoria lui Basti) a scris o carte intitulată „Hitler.
Naziştii în Paraguay”.

Chiar şi în Rusia sunt serioase dubii faţă de moartea lui Hitler. De
exemplu, în 2003 , scriitorul Leon Arbatski, în cartea sa „Ultimul
secret al Reich-ului”, susţine că în locul cadavrului lui Hitler, a
fost adus în fața bunker-ului cadavrul unei sosii. De subliniat şi
faptul că însuşi primul ministru englez din acel timp Clement Attlee,
susţinea că Hitler este viu, lucru pe care l-a declarat public la
conferinţa susţinută la Potsdam din iunie 1945.

Sursa Coja Ion

O alta moneda.

O alta moneda

O moneda noua ar fi utila pentru ca omenirea sa iasa din jocul manipularii.

Am citit de curand ce valoros este aurul.

Aurul a fost folosit ca mijloc de manipulare, datorita stralucirii lui si datorita capacitatii sale de prelucrare. Regii si conducatorii maselor needucate se bazau pe efectul pe care il avea aurul asupra supusilor lor. Manipularea aurului lua mintile oamenilor, cum se intampla acum cu manipularea televiziunilor. Tot despre un efect vizual este vorba.

In fond aurul nu are valoare. In afara de efectul estetic si de cateva utilizari in domeniul tehnologiei aurul nu are valoare reala pentru oameni.

Pentru oameni cu adevarat valoros este aerul, apa, pamintul, hrana, caldura (energie), munca cu masura (timp).

Aceste elemente ar trebui sa se gaseasca intr-o moneda.

Degeaba ai aur daca nu ai unul din elementele de mai sus.

Paradoxul este ca bancherii folosind referinta la aur, fac referinta la ceea ce numai ei au.

Cu aur ei ajung insa sa puna mana pe elementele de valoare pe care le-am specificat mai sus.Cine are aur este liber sa mearga peste tot pamintul si cumpara pamint, are apa, hrana si acces la energie, fara ca sa faca efort. Aceasta este culmea manipularii. Convertirea lucrurilor cu adevarat vitale pentru om in ceva fara valoare cum este aurul.

Refuzul de a ne raporta la aur ar fi un pas important spre o alta lume, o lume bazata cu adevarat pe ceea ce este valoros.

Deci o alta moneda ar fi un pas nou spre o lume noua. Aceasta este o idee care incearca mai demult sa se defineasca, sa capete substanta.

Credeti ca ar fi posibila o moneda care sa nu se raporteze la aur?!!!!

Iohannis: "Este imposibil ca, într–o ţară, toată lumea să facă 12 clase şi să ia şi Bacalaureatul"

Primarul Sibiului spune că este greşit sistemul de învăţământ românesc, că ar trebui create posibilităţi pentru cei care vor şi pot să facă şcoală, să o facă, iar pentru ceilalţi ar trebui repus la punct sistemul de şcoli profesionale şi de ucenici, acum aproape inexistent. "Trebuie creată o filieră alternativă axată pe practică pentru a avea, într–un final, meseriaşi şi nu copii cu diplomă, care nu este bună nici măcar de pus pe perete", este de părere Klaus Iohannis.

Rezultatele de la Baca­laureat, examen pe care mulţi dintre elevi l-au picat nu este nicio noutate şi este rezultatul mai multor pro­bleme din sistemul educaţio­nal românesc, este de părere primarul Sibiului, Klaus Iohannis, care a comentat sistemul de învăţământ în conferinţa de presă.
"Este destul de greu să realizezi un învăţământ general obligatoriu de 12 ani cu diplomă de Bacalaureat. Au fost aproape total neglijate filierele practice, au fost desfiinţate şcolile de ucenici, au fost desfiinţate aproape complet, ca şi concept, şcolile profesionale, şi nu        s-a realizat ceea ce noi (n.r. Forumul Democrat al Germanilor din România) am solicitat de multă vreme - practica în producţie, aşa numitul sistem de pregătire dual. Este imposibil ca într-o ţară toată lumea să facă 12 clase şi să ia şi Bacalaureatul. Nu aşa este construit omul şi nu aşa trebuie construit un sistem de învăţământ", a spus Iohannis.
Primarul este de părere că apar două probleme foarte grave. În primul rând, tinerii care termină şcoala şi nu iau Bac-ul pierd foarte multe şanse. "Practic au pierdut atâţia ani în şcoală, nu au învăţat suficient pentru a trece Bac-ul şi nu au şanse bune într-o meserie. Sunt sute de mii de tineri cărora li se ia şansa la o viaţă profesională decentă. Cam jumătate din fiecare generaţie", a spus Klaus Iohannis.

Bani aruncaţi pe geam

În al doilea rând, pentru şcolarizarea acestor tineri se alocă resurse imense, şcoli, dascăli, logistică şi aşa mai departe, resurse care sunt aruncate pe geam, fiindcă dacă nu-şi ating scopul, adică tinerii nu sunt suficient de bine pregătiţi, nu iau Baca­laureatul, înseamnă că aceste resurse au fost pur şi simplu irosite, a explicat primarul Sibiului.
El este de părere că întregul sistem trebuie regândit, nu trebuie luate doar anumite măsuri, ci este nevoie de un sistem adaptat zilelor noastre şi pieţei de muncă.
"Trebuie reînfiinţate obliga­toriu şcolile de ucenici, sau profesionale, sau amândouă. Trebuie creată o filieră alternativă axată pe practică pentru a avea într-un final meseriaşi şi nu copii cu diplomă, care nu este bună nici măcar de pus pe perete, în aşa fel încât cei care pot să urmeze şi sunt capabili să urmeze o filieră teoretică să poată să o facă, să-şi ia Bac-ul, să meargă la Universitate, iar cei care nu pot, sau nu vor, să aibă şansa reală să înveţe o meserie şi din ea să trăiască", a mai spus Iohannis.
El a vorbit şi despre faptul că în România s-a ajuns de la o extremă la alta. A dat exemplul concret al Liceului Brukenthal, de profil teoretic, dar la care, pe vremea când era el elev, se făcea practică la uzina mecanică, după care s-a ajuns în cealaltă extremă în care toată lumea a vrut să îşi ia Bacalaureatul şi să meargă la facultate.
"Ceea ce este bine ca şi gândire, dar trebuie corelat cu posibilităţile fiecăruia şi cu nevoile societăţii. La ce ne ajută sute de mii de tineri care nu au niciun fel de pregătire şi care ajung, după 12 ani de şcoală, să fie muncitori necalificaţi sau zilieri?", a conchis Iohannis.
Înainte de a câştiga prima dată alegerile pentru Primăria Sibiu, în anul 2000, Klaus Iohannis a fost profesor de fizică la mai multe şcoli din Sibiu, între care şi Colegiul Brukenthal, apoi inspector şcolar general adjunct şi inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Sibiu. Sursa Tribuna

Telegonia: Primul partener din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai

Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba mai mult fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi.

Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe expuse biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra. Bineînţeles că nu a rezultat nimic pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi. Această întâmplare este punctul de pornire al teoriei telegoniei.

Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările  au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi  s-au ventilat.

Rămaşi sub formă de corpusculi  ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor şi  aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a  unui copil negru  rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu. “Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche “al lelei”, când este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic.

Informaţiile  genetice dezordonate introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de  afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive dar și negative rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului și implicit al copilului.

Sursa efemeride

Distributismul

Iata o noua cale intre comunism si capitalism explicata de John Médaille, Conferinţă ASE 25 noiembrie 2009:

Normalitate, da. Conştienţă, nu.

Zilele astea s-a frecat până la franjuri formula asta cu “gestul de normalitate”, ca etichetare a iniţiativei opoziţiei de a-l invita pe rege-n parlament. Da, este perfect normal. Dar normalitatea asta nu e suficientă. Nu în forma asta. Nu am convingerea că e o normalitate căptuşită de conştienţă – singura variantă în care e valabilă şi validabilă. Şi de ce nu am convingerea asta? Păi n-o am pentru că vine dinspre poate 1-2% oameni conştienţi şi restul politicoşi de plastic. Vă lămuresc pe scări imediat:

O trâmbiţăm cu mare lejereţe, tot mai mulţi (doar pentru că a devenit o modă), cât de frumos ne-ar sta nouă în rochiţă monarhistă. Sau măcar cu danteluţă monarhistă. Păi nu ştiu dacă ne-ar sta chiar aşa frumos, că vedeţi voi cum e cu ţoalele, dacă nu ştii să le porţi, îţi vin ca dracu’. Nici întoarcerea la monarhie, nici întoarcerea cu faţa spre monarhie (în sensul de a invita casa regală să se implice mai mult în viaţa publică), nu se poate întâmpla fără a fi atent la semnele rare şi grele pe care ţi le fac reprezentanţii regalităţii. În fond, ăsta e singurul rost pe care-l mai au monarhiile în ziua de azi, să ridice baremul într-ale simbolisticii, să decanteze chestiunile importante din mormanul de mărunţişuri prin intervenţii bine ţintite şi greu de ignorat. Ori noi la ce nivel ne aflăm cu atenţia asta la semne? În 2009 casa regală îşi trimitea cu susţinere deschisă pe frontu’ electoral, NU PENTRU REINSTAURAREA MONARHIEI, un reprezentant, în persoana lui Radu Duda. Cum arătau politicienii noştri de-atunci? Păi Crin era proaspăt ales preşedinte al PNL de către nişte indivizi care au înţeles că lupta lor electorală se gată fix acolo, că şi-au tras vedetă magnetică la vârf şi deci pot dormi pe ei încolo. Iar Geoană, acelaşi Geoană care azi îl conducea pe rege pe preşurile parlamentului şi-i acorda cuvântul, era într-o cârdăşie scârboasă cu Băsescu, acelaşi Băsescu care de-o bună vreme mi ţi-l tot scuipă cu debit pe acelaşi rege. Ziceam atunci că soluţia e să se care PSD-ul de la guvernare, să-l susţină pe Crin pentru preşedinţie şi să ia premierul. Bine, am înţeles, orgolii de oameni proşti, nu se poate, nu se poate şi nu se poate. Dar dacă la câteva luni distanţă s-a putut discuta despre Iohannis prim ministru, atunci tot la fel de bine se putea discuta şi-n martie-aprilie despre Radu Duda preşedinte şi Iohannis prim ministru, într-o notă de dublă neutralitate la conducerea ţării. Dar nu s-a discutat. Geoană şi gloata-i au rămas să aştepte Sfânta Ejaculare din partea lu’ Băsescu, iar dacă la momentul ăla Crin propunea aşa ceva propriului partid, nu numai că nu găsea susţinere, dar nici ăia 10-20% din partid care chiar s-au bătut pentru el în campanie nu-l mai susţineau după! Şi mie vor să-mi spună aceiaşi liberali şi PSD-işti că doo trepte mai la deal s-au trezit şi conştientizează cum e cu semnele casei regale? Eu de-astea nu gust, băieţi, chiar nu. Nu după ce v-aţi c___t pe semnele casei regale în 2009. Aşa că, dragii nostri, toate jafurile electorale care vă vor trage în jos trebuie să vi le traduceţi aşa: “Ni se întâmplă pentru că în loc să ne organizeze alegerile Iohannis în regimul Radu Duda ni le organizeză Băsescu în regimu’ Băsescu. Dacă o vrea!”. Crin preşedinte şi Ponta premier era o teorie valabilă, fără nevoia formării USL, chiar cu confruntarea PNL-PSD, şi după nişte ani de normalitate CONŞTIENTIZATĂ, nu doar după o bălăcăreală băsistă intrată-n prelungiri. Dar sunteţi mici. Pentru că în afară de Crin, Tăriceanu şi încă vreo mână de feciori cu spatele drept şi cu dicţionarul citit pe ambele coloane, restul n-aţi înţeles nimic din isprava cu regalitatea. Dar dă bine să zicem pe teveuri că practicăm gesturi de normalitate. Practicaţi pe dracu’ să vă pieptene!

ex-blank