"Prin 1952-1953 am avut ocazia sa concep o reforma privind taxarea cifrei de afaceri pe care am botezat-o TVA. Propusa in Parlament de catre ministrul Finantelor, ea a fost respinsa. Cu toate ca eu nu eram adeptul taxarii productiei pentru ca sufoca in cele din urma investitiile, mi-am aparat pana la capat ideea si asa se face ca atunci cand Edgar Faure a ajuns ministru de Finante, a propus taxa mea pentru a fi introdusa in noua lege a Finantelor pentru 1954. Dupa mai multe negocieri politice (dl. Laniel, presedintele Consiliului avea nevoie de voturile RPF), TVA a trecut prin Parlament si a fost votata, dar nu fara peripetii".
Asta declara Maurice Laure, inventatorul TVA cu un an inainte de a muri. Omul a dat foarte putine interviuri, dar consultand arhivele oficiale, TVA a reusit sa treaca prin Parlament in urma unui troc politic ordinar, dupa ce fusese respinsa in repetate randuri.
Acuma cateva cuvinte despre Maurice - deschizatorul de TVA. Inginer, baiat fin de altfel, Maurice Laure nu era finantist. Era inginer. A lucrat la Posta, dar nu a rezistat multa vreme la Posta ca sa zic asa, plecand sa-si ia un serviciu "serios". Inspector fiscal, adica. Era dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand lumea se uita la inspectorii fiscali cam cum se uita si astazi.
Pentru a respecta adevarul istoric, trebuie spus ca Maurcie-creier neobosit, inainte de a da lumii Taxa pe Valoarea Adaugata (numele ii apartine), a inventat si cateva turbine atipice, al caror proiect a fost respins de colegii sai, inginerii. Asa ca ajuns la 35 de ani si vazand ca ceva lipseste omenirii, a stat si a cumpanit o secunda. Omenirea nu avea TVA!, a observat el. Pfuai, sa fie TVA!, a spus si a fugit la ministrul de Finante de pe atunci sa ii spuna gandul lui cel frumos si bun.
Dar ministrul, om prost, nu l-a inteles. I-a respins propunerea, lucru care pe Maurice nu l-a demoralizat.
In vara lui 1954, cand americanii dadeau lumii rock`n`roll-ul, Maurice dadea Frantei TVA-ul. Bun si ala, decat nimic. Viata insa trece, iar Maurice e iarasi nemultumit. Pleaca de la Finante si se angajeaza ca sef la Societe Generale. De acolo, la un mare retailer. Dupa care, Maurice se duce de tot.
In 2000 (el a murit in 2001), ura sa i se aminteasca ce a inventat. Nu mai credea in taxa lui. Taxa lui Maurice a fost introdusa in 10 aprilie 1954 si era destinata marilor companii. In 6 ianuarie 1966, la propunerea presedintelui Valery Giscard d'Estaing (pe atunci ministru al Finantelor) a inceput sa se aplice si in comertul cu amanuntul.
Sursa economie.hotnews
Adaug si un comentariu de pe blogul http://hymerion.ro/2010/07/06/povestea-tva-spusa-de-chiar-inventatorul-ei-inginer-baiat-fin-dealtfel.html
Mda, ca de obicei ce vine de la francezi se cheama ca e maro… TVA este din punctul meu de vedere (de nespecialist) ce mai aberanta taxa, stimuland enorm suprataxarea. De ce zic asta? Pentru ca daca produsul pleaca cu pret 10 lei (fara TVA) din fabrica, el este vandut la 12.4 (pe TVA nou) plus marja, adica undeva la 15 lei catre distribuitor. Ce face distribuitorul? Aplica TVA la 12.4 (adica TVA la 10 + TVA la TVA), mai adauga marja si vinde la retailer. Bineinteles ca distribuitorul deduce ceva mai mult TVA decat producatorul, nu? Schema se repeta la retailer si asa produsul ajunge sa fie in piata cu ~30 lei, din care TVA la chestia asta e ~10 lei (overall). Pai bai copilasi economisti, daca e taxa pe valoarea ADAUGATA, nu ar trebui ca de fiecare data sa se taxeze marja (adica ce adauga urmatorul in lantul trofic peste pretul de achizitie)? Ei bine, nu, TVA-ul este taxa fixa pe pret pe care o plateste boul care cumpara. Asa ca, dragi economisti si finantisti, sa-i f…ta nemtii pe francezi si in special pe nenea ala de a inventat mizeria asta. Sau, ma rog, pe aia care au pervertit-o…
https://reflectiicotidiene.blogspot.com Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Translate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna