Porumbele,bruma si sirop de voie buna!

Inceput de noiembrie

Pentru mine toamna este anotimpul in care m-am nascut. Este anotimpul care, la inceput de noiembrie imi umple casa de crizanteme sau trandafiri, cale si gherbera si, binenteles, de oameni dragi.

Anul acesta a fost o adevarata explozie de flori care m-au emotionat pina la lacrimi. Florile sunt simbolul aprecierii, florile sunt cel mai frumos cadou si semn de multumire adus cuiva pentru ceea ce inseamna pentru noi.

Tot inceputul lui noiembrie, mai ales daca cade cel putin odata bruma este  timpul ideal pentru porumbele. Pentru adunat porumbele. E drept ca este putin  neplacut sa iesi din confortul fotoliului, din caldura caminului si sa pornesti pe coclauri sa aduni porumbele. Dar cat sunt de bune pentru sanatatea ta stii? Stii  pentru ca ai mai citit despre porumbele chiar in acest loc, dar mai sunt lucruri  pe care poate nu le cunosti.

Sirop…gem si ceai

Odata adunate, din porumbele se poate face gem, iar daca gemul de porumbele este facut cum il facea bunica …, atunci tu o sa ai o imunitate mult mai buna. Le lua coditele si toate frunzisoarele jos si le punea in apa rece. Automat, ca si la fasole, ce este uscat pe dinauntru sau stricat iese deasupra.

Se pun intr-o oala la foc mestecandu-se usor. Cum ies samburii din prune puse la fiert pentru gem, tot asa ies si samburii din porumbe. Odata fierte, porumbelele se trec printr-o sita pentru a ramane doar pulpa sub forma unei paste.

Din aceasta pasta iese gemul. La un litru de pasta in functie de  dorinta fiecaruia se pun intre 400- 800 gr zahar sau un borcan de 400 ml cu miere si se mai fierbe 1- 2 ore pina cand gliseaza lingura.

Cu cat fierbe mai mult, gemul de porumbele se ingroasa si automat va si tine mai mult fara sa faca mucegai deasupra. Odata pus in borcane, fierbinte fiind,  bunica il punea in cuptorul de paine (eu il pun in cuptorul de la aragaz) ca sa faca coaja, actionand ca un- fiert in dunst.

Siropul de porumbele este mult mai usor de facut, pentru ca, peste fructe, la fiert se pune apa, de obicei cate porumbele atita apa. Se strecoara si va iesi un sirop negru concentrat in functie de cantitatea de apa folosita, iar cantitatea de zahar este, de regula, aceeasi cu cantitatea de lichid.

Continutul mare de tanin, taninul fiind un antioxidant puternic care actioneaza asupra imunitatii organismului, ridica porumbele pe una din treaptele inalte in lupta cu bolile.

Taninul din porumbele dezinfecteaza locurile pe unde trece. Incepand cu cavitatea bucala unde indeparteaza tartrul de pe dinti, esofag unde actioneaza ca un ulei asupra unor amigdale bolnave si ajungand in stomac unde este pansament pentru toata flora stomacala distrusa de tot felul de nebunii pe care le mancam.

Taninul din porumbele este un adevarat medicament natural. Potasiul continut de porumbele ajuta la o stabilizare a pulsului inimii, iar bolile care au un remediu natural in porumbele sunt multiple. Hipertensiune arteriala, diaree, dureri de stomac, guta, tuse convulsiva sau nu, pietre la rinichi, dar nu vreau sa ma repet cu ce ai mai citit odata….:)

Adunate, spalate si puse la uscat, vor pastra toate calitatile integrale ale porumbelelor. Pentru ceai se poate folosi si coaja arbustului, iar baut zilnic timp de o saptamana curata plamanii de tot felul de depuneri. Se poate face si vin din porumbe, dar foloseste miere, nu zahar.

Tinctura de porumbele care se gaseste in magazinele naturiste, este un sirop facut la rece din porumbele, propolis si alcool, este un medicament pentru eliminarea colesterolului, actionand in acelasi timp si imbunatatind starea excesiva de oboseala pe care o simtim datorita vremurilor pe care le traim.

Cu sanatate pentru tine

Sursa remediesnaturist

PORUMBARUL - LEAC PENTRU ZECI DE AFECTIUNI INTERNE SI EXTERNE!

Porumbarul este un un arbust inalt de 1–3 m, foarte raspandit atat in zonele de ses, cat si la altitudinea de 1600 m, fiind o planta rezistenta la temperaturi scazute. Are ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie.

De sute de ani, in special in mediul rural, planta care are diferite denumiri, porumbel, mataciune, este leac pentru zeci de afectiuni interne si externe.

Fructele de porumbar fiind foarte rezistente la frig, pot fi culese si in timpul iernii. Bogate in zaharuri, in acizi organici, flavonoizi, taninuri, vitamina C, cat si in saruri de calciu, de magneziu şi de potasiu, acestea au proprietati diuretice, astringente, antidiareice, depurative, laxative, sedative si antiseptice fiind foarte utile in curele de slabire.

Este des folosit in convalescente gripale, boli pulmonare, tusa convulsiva, debilitate psiho-fizica, anorexie, inapetenta, cat si pentru intarirea sistemului imunitar.

In afectiunile pulmonare este utilizat siropul de porumbar.

Se fierb 10 linguri de fructe intr-un litru de apa timp de 15-20 de minute, se strecoara si in lichidul ramas iar dupa ce s-a racit, se adauga miere si se amesteca bine, adaugandu-se la final putina miere pana capata o consistenta apropiata de a smantanei. Se depoziteaza in borcane, pe care la inveliti in ceva de culoare inchisa. Se consuma cate 3 lingurite pe zi in cure de cate o luna .

Tinctura de porumbare se prepara din 250 gr de fructe, 50 de grame de propolis ras care se pun la macerat 14 zile intrun vas acoperit. Dupa perioada de macerare se strecoara si se administreaza cate o lingurita de 3 ori pe zi. Se pastreaza in sticle de culoare inchisa la rece.

Infuzia din flori

O lingurita de flori se pun in 250 de ml de apa clocotita. Ceaiul se lasa la infuzat zece minute si apoi se strecoara.

Se consuma cate 2-3 cani de ceai pe zi. Infuzia din flori este indicata in afectiuni renale, cardiace, hepato-biliare, constipatie si in probleme digestive.

Infuzia din frunze

Se prepara din 2 linguri cu frunze uscate care se infuzeaza in 500 de ml de apa fiarta timp de 10 minute. Dupa ce se mai raceste, ceaiul se strecoara. Prima ceasca se bea dimineata, iar restul, dupa masa de pranz. Infuzia are proprietati laxative si combate constipatia ; tratamentul trebuie urmat 21 de zile.

Infuzia din radacini

Trei linguri de radacina de porumbar se maruntesc, se fierb in 250 de ml de apa, timp de 10 minute, apoi se strecoara.

Se consuma cate doua cani pe zi in afectiuni ale inimii, in enterite sau diaree.

Proprietatile fitoterapeutice ale porumbarului se amplifica dupa ce a dat primul inghet, atunci este optim sa fie culese.

Evitati sa depasiti doza de maxim 300 de grame pe zi intrucat fructele de porumbar devin toxice in cantitati mai mari.

Despre autor:

Elena-Lacramioara Ana Kali Kuan s-a alaturat Echipei Secretele.com pentru a veni in sprijinul oamenilor cu informatii pretioase despre o viata sanatoasa cu ajutorul medicinei naturiste. Pe Elene-Lacramioara o puteti gasi si pe facebook!