Cum sunt asigurarile medicale in Europa

FRANTA
Finantarea sistemului sanitar este dominata de cotizatii sociale ale angajatorilor si ale angajatilor, iar francezii au libertatea neconditionata a alegerii tipului de serviciu medical, dar nu-si pot alege liber asiguratorul, afilierea facandu-se automat pe baza apartenentei profesionale.. Sistemul social national este completat de finantarea prin impozite si asigurari voluntare de sanatate. Acesta asigura servicii pentru 99,9% din populatie si suporta 78,4% din cheltuielile de sanatate. Accentul se pune pe modelul cu finantare din impozite bazate pe venitul total. Sistemul de asigurari de baza nu acopera integral costul tratamentelor in intregime, existand un sistem de coplata care poate fi acoperit printr-o asigurare complementara (mutuelle). Spitalele publice, care se axeaza pe urgente, interventii complexe, reabilitare, tratament pe termen lung sau psihiatric, detin 65% din paturi. Foarte mult francezi au incheiat asigurari private complementare, 10% din cheltuielile totale pentru sanatate fiind acoperite prin acestea. Competitia libera intre asiguratori exista doar pe componenta asigurarilor complementare, nu si pentru asigurarile de baza.
GERMANIA
Circa 87% din populatie este acoperita de asigurarea standard de sanatate, finantata prin asigurari sociale. Populatia are dreptul sa-si aleaga liber asiguratorul din mai multe fonduri de asigurari non-profit. Angajatii si angajatorii platesc fiecare circa 7,1% din salariu, cei din urma achitand in plus 0,9% pentru a acoperi protezele dentare si concediul medical. Afilierea este obligatorie pentru angajatii ale caror venituri se afla sub un plafon stabilit. Persoanele cu venituri foarte mari sunt total excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia sa cotizeze la un sistem de asigurari de sanatate privat. Pachetul standard cu servicii este generos pentru toate nivelurile de ingrijire, incluzand servicii pentru varstnici sau tratamente in unitati de reabilitare pentru familii cu copii. Clientii pot alege singuri un fond de afectiuni. Spitalele primesc bani pe baza grupelor de diagnostice (DRG).
OLANDA
Finantarea sistemului este asigurata de cotizatiile la asigurari, platile directe ale pacientilor si subventii din partea statului. Actul privind Asigurarile de Sanatate ii obliga pe toti cei care locuiesc si muncesc in mod legal in Olanda sa cumpere asigurari individuale private de sanatate de la unul dintre asiguratori, care, in schimb, trebuie sa accepte pe oricine, indiferent de varsta si statutul de sanatate si sa asigure un pachet standard de servicii medicale. Sistemul se bazeaza pe asigurari sociale de sanatate (acopera 63% din populatie) si asigurari private de sanatate (31% din populatie). Exista un regim national special care acopera bolile cronice, psihiatrice si invaliditatea (echivalentul programelor nationale in Romania). Toata lumea achita 12,55% din venituri pentru a finanta aceste programe. Exista un maximum pentru rambursarea platii medicamentelor, ceea ce depaseste trebuie suportat de pacient. Initial, pe piata olandeza au intrat 11 companii private de asigurari medicale, in prezent ramanand active doar 4. Concurenta intre asiguratori este importanta si pe segmentul asigurarilor de baza, si pe cel al asigurarilor suplimentare (o raritate in UE). Ingrijirea primara este asigurata, in general, de medicii de familie, cu rol de filtru spre specialisti si spitalizare.
MAREA BRITANIE

Asigurarea medicala ii include pe toti rezidentii legali, asigurarile suplimentare nefiind frecvente. Sistemul privat este aproape absent, aproximativ 11% din populatie avand o asigurare privata. Serviciul National de Sanatate este finantat in special din impozitare generala (95%), restul realizandu-se din alte contributii. Serviciile primare sunt asigurate de medicii de familie care desfasoara activitati independente, avand rolul unui filtru de acces si fiind responsabili pentru circa 1.800 de membri din comunitatea locala. Spitalele primesc finantare bazata pe activitate si contracte. Listele de asteptare pentru accesul la asistenta medicala ajung insa si la 12 luni.
SPANIA
Sistemul, bazat pe impozitare, acopera 99,8% din populatie, inclusiv imigrantii. Accesul la sistemul de sanatate este gratuit, conform unui act din 1986. Medicii de familie, cu rol de filtru, se situeaza intre pacienti si sistemul de sanatate. Toti specialistii din spitale si unitatile de ambulatoriu sunt salariati. Posibilitatea contractarii unei asigurari de sanatate private exista, dar numarul celor care apeleaza la ea este limitat.

AUSTRIA

Sistemul este finantat in special din asigurarile sociale de sanatate, cu 45%. Anagajatii si angajatorii platesc, in mod egal, intre 7,1-9,1% din castiguri. Serviciile includ de la tratament medical la ergoterapie, reabilitare, tratamente spa sau concediu medical. Circa 19% din paturile de spital sunt detinute de institutiile de asigurari sociale, 16% de organizatiile private nonprofit si doar 6% sunt private sau non-profit. 2,4% din populatie nu este asigurata.

BELGIA

Asigurarile sociale de sanatate acopera servicii pentru 99% din populatie, acestea fiind finantate de contributiile angajatilor/ angajatorilor si de cele obligatorii ale celor care desfasoara activitati independente. Pacientii au dreptul sa-si aleaga furnizorii, spitalul, fondul de afectiuni. Pentru serviciile din spital, belgienii trebuie sa plateasca in functie de statutul de angajat, cel familial si de durata internarii. Sistemul de rambursare al platii medicamentelor promoveaza utilizarea genericelor. Comunitatile sunt responsabile pentru majoritatea serviciilor de preventie.

CEHIA

Sistemul este finantat in proportie de 80,5% din asigurari obligatorii, 10,2% din impozite si 8,3% din plati directe. Toate contributiile au un plafon. Fiecare individ isi poate alege fondul de asigurare, pe care-l poate schimba dupa un an. Nivelul beneficiilor este foarte ridicat, incluzand de la servicii de preventie la terapie spa. Furnizorii privati de ingrijire ambulatorie (95%) si spitalele publice (90% dintre paturi) lucreza pe baza de contract cu fondurile de asigurare de sanatate, care concureaza pentru membri. Au fost privatizate putine policlinici si spitale mici.

DANEMARCA

Asigurarea universala valabila pentru toti rezidentii este finantata din impozite. Numarul asigurarilor private pentru clinici private este in crestere pentru a scurta timpul de asteptare. Nu exista o lista a beneficiilor, specialistul fiind cel care considera tratamentul adecvat pentru finantarea de stat. Medicii de familie constituie poarta de intrare spre specialisti, pshihoterapeuti si spitale.

IRLANDA

Rezidentii sunt eligibili pentru orice fel de serviciu. Exista doua categorii de servicii, in functie de contributie. 75,2% din cheltuielile de sanatate sunt finantate din impozite. Medicii de familie desfasoara activitati independente si au rol de filtru. Spitalele publice voluntare sunt finantate in special de stat.

ITALIA

Acoperirea universala prin Serviciul National de Sanatate e finantata prin impozitare generala. Autoritatile locale asigura serviciile pentru pacienti sau platind alti furnizori. Desi exista acces universal la un pachet uniform de beneficii, exista diferente majore in ceea ce priveste ingrijirea medicala si cheltuielile, in functie de regiuni. Unitatile locale de sanatate controleaza si acrediteaza spitalele publice (61%) si pe cele private, nonprofit.

SUEDIA

Bazat predominant pe impozitare, sistemul de sanatate acopera intreaga populatie rezidenta. Cheltuielile publice sunt de circa 86% si sunt finantate, in principal, prin impozite regionale. Medicii de familie ghideaza pacientul catre serviciul de ingrijire adecvat din sistem. La nivel local, autoritatile ofera si finanteaza serviciile sociale de bunastare, gen ingrijirea copiilor, a persoanelor cu dizabilitati etc. In general, personalul este format din functionari publici. Majoritatea judetelor au raspunderi financiare descentralizate.

ELVETIA

Asigurarea de sanatate este obligatorie din 1996 si cuprinde un pachet de beneficii cu subventii pentru cei cu venituri mici. Fiecare rezident trebuie sa achizitioneze o asigurare de la una dintre cele 90 de companii existente. Din activitatile de asigurare obligatorii nu se pot obtine profituri si nu se pot refuza solicitanti. Sistemul de sanatate este finantat din diverse surse, cea mai mare contributie fiind de 38%, prin plati private. Pachetul standard include de la internari nelimitate in spitale la medicamente aprobate. Majoritatea regiunilor opereaza propriile spitale in baza bugetelor globale. Circa o treime din rezidenti primeste subventii.

(Sursa: Kaiser Permanente International si date OECD, 2010)

medlive