Richard HAASS: „Criza a slăbit atracţia modelului american”

De ce aţi venit în România şi, mai ales, de ce aţi venit în România tocmai acum?

Sunt bucuros să mă aflu în Europa, mai ales datorită dezbaterilor care au loc acum. Este unul din acele momente în care simţi cum se scrie istoria. Şi a trebuit să merg în Turcia pentru o întrunire care a avut loc acolo, aşa că am mai avut o zi la dispoziţie şi am considerat că este o oportunitate, deoarece guvernatorul băncii centrale urma să ia cuvântul în cadrul unui colocviu, iar eu nu am mai fost aici de aproximativ 30 de ani. Îmi este ruşine să recunosc asta în faţa românilor. Deci era timpul să mă întorc. Atunci eram un funcţionar tânăr în Departamentul de Stat. Făceam parte din Biroul de Afaceri Europene într-un cadru obişnuit. Nimic deosebit.

Cum vi se pare în comparaţie cu România de acum 30 de ani?
Era mult mai mohorâtă. Mică şi mohorâtă. Acum te plimbi prin părţi ale Bucureştiului şi ai senzaţia că te afli oriunde în Europa. Singurul lucru care mă surprinde este că înainte de a veni aici am studiat situaţia economică, iar economia de aici funcţionează mai bine decât înainte, iar peste un an va funcţiona şi mai bine. Oamenii par destul de pesimişti; pluteşte ceva surprinzător de pesimist în aer; nu prea reuşesc să înţeleg.

Este surprinzător de pesimist. Oamenii sunt foarte sceptici cu privire la cum se vor derula lucrurile în Europa şi foarte optimişti în ceea ce priveşte propria situaţie, când, potrivit previziunilor, din punct de vedere economic, România a depăşit cea mai grea perioadă, şi, în comparaţie cu alte situaţii din Europa, se pare că lucrurile merg destul de bine.

Politica, în urma economiei

După părerea dvs., există vreo dovadă care să indice faptul că cei din conducerea statelor vestice pot face faţă acestei sarcini acum?
Până în acest moment, politica a mers în urma economiei. Şi adevărata întrebare pentru următoarele săptămâni este dacă politica poate recupera terenul pierdut. Şi după aceea, dacă reuşeşte, ar putea îngreuna lucrurile, deoarece dacă reuşim să depăşim criza şi să eliminăm presiunea, oamenii şi-ar putea pierde concentrarea. Şi revenim la ceea ce am spus mai devreme. Dar după ce va depăşi această criză, presupunând că o va face, va lua Europa măsurile principale necesare întăririi legăturilor interne? Îşi va raţionaliza sistemul de securitate? Nu am răspunsul la aceste întrebări. Şi ar trebui să spun că nu există destule motive să fim optimişti. Asta dacă luăm în calcul faptul că liderii Europei par să fi atins nivelul minim de conducere de care este nevoie - nu cel de conducere vizionară.

În SUA, stagnare politică în următoarele 18 luni

Dar în ceea ce priveşte SUA? Termenul-limită pentru acea „supercomisie” care trebuie să găsească soluţii de reducere a deficitului se apropie. Soluţiile nu sunt evidente. Care sunt şansele ca guvernul federal să fie blocat?
Nu cred că se va opri activitatea guvernului, sau că se va „închide” guvernul federal. Dar sunt totuşi de părere că vom asista la o versiune de blocaj politic din perioada actuală şi alegeri. Nu întrevăd nici un compromis politic de amploare. (...) Vom avea alegeri în 12-13 luni. Aş presupune că nu vom avea un nou congres înainte de 15-16 luni. Şi aş mai spune că în aproximativ 18 luni vor avea loc foarte puţine lucruri. Vom trece prin faza campaniei electorale, apoi prin perioada de tranziţie, deci nu cred că vom trece la guvernare foarte curând.

Penultima dvs. carte s-a numit „Oportunitatea”. Mai credeţi că există o oportunitate pentru SUA de a juca un rol important în lume?
Există, şi încă o şansă nemaipomenită! În primul rând suntem încă cea mai mare putere economică a lumii, contribuim cu mai mult de 1/5 din PIB-ul mondial, suntem de departe cea mai mare putere militară a lumii; în special modelul american, dacă ne-am redresa, ar prezinta foarte mare interes; din punct de vedere economic avem potenţial, ne-am reorganizat economia şi bugetul şi am crescut cu 3-4%, nu există o altă ţară ca a noastră. Oamenii vorbesc despre China şi alte ţări şi exagerează; chinezii se vor confrunta cu tot soiul de provocări structurale în următorii ani şi în următoarele decenii; aşa că ne permitem luxul de a trăi într-o lume în care nu există alte variante la statutul de lider al SUA, care prezintă oportunităţi imense. Întrebarea este dacă politica noastră este pregătită să facă faţă acestei situaţii. Şi în acest moment acest fapt nu este tocmai clar.

Atunci când oamenii vorbesc despre declinul SUA se gândesc la criza bugetară din iulie, care a fost un autogol politic, nu-i aşa?
Exact. Cred că imposibilitatea noastră de a aborda chestiuni vitale, legate de impozitare sau asigurări sociale, îi îndreptăţeşte pe oameni să întrebe dacă politica americană poate sau nu să facă faţă în asemenea situaţii. Dacă disfuncţionalităţile au depăşit funcţionalităţile. Este o perspectivă îndreptăţită. Şi cred că americanii, prin acţiunile întreprinse, nu prin ceea ce spun, ci prin acţiunile pe care le întreprindem, vor răspunde la aceste întrebări. Fie vom infirma aceste îndoieli, fie le vom consolidă.

Credeţi că slăbiciunile actuale ale economiei SUA au subminat politica externă a SUA?
În primul rând, criza a slăbit atracţia modelului american, atât din punct de vedere politic, cât şi economic, iar acest lucru este mereu important. Pentru alte ţări contează nu numai ceea ce ai spus, ci şi ceea ce eşti. Şi în al doilea rând: s-au diminuat resursele disponibile. Nu ne-am redresat încă. Din cauza crizei ni se limitează capacitatea de a conduce şi ni se va limita sprijinul din partea publicului pentru acţiuni care poate ar fi dezirabile din punctul de vedere al politicii externe.

“Acum 30 de ani, România era mică şi mohorâtă. Acum te plimbi în unele părţi din Bucureşti şi ai senzaţia că ai putea fi oriunde în Europa”

„Din punct de vedere economic, România a depăşit cea mai grea perioadă, şi, în comparaţie cu alte situaţii din Europa, se pare că lucrurile merg destul de bine”


puterea