Generaţia care schimbă România. Ei au dus economia înainte în ultimii 20 de ani, în timp ce politica a tras-o în jos

O ţară se identifică prin liderii ei politici, sportivi ori culturali sau prin ceea ce a construit de-a lungul timpului.

Prin raportarea la liderii noştri politici, de la care aşteptăm zi de zi autostrăzi, drumuri fără gropi, profesori şi şcoli mai bune, spitale moderne, taxe şi impozite mai mici, România este repetentă, departe de speranţele noastre.

Parcă nu s-a întâmplat nimic, iar românii s-au săturat de ţara lor, de aceleaşi personaje din generaţia "escu" care parcă sunt bătute în cuie la putere. Românii nu sunt mândri de liderii lor politici şi nici de urmaşii lor la putere. Cred că nu îi reprezintă.

Şi, din acest motiv, interesul pentru politică, pentru cine conduce ţara s-a transformat într-o "scârbă naţională".

Cei mai mulţi mută canalul, sar peste pagina politică din ziare şi se duc direct la show-biz şi nu se duc la vot.

Dacă liderii politici actuali atâta pot, atunci cine duce România înainte? Avem cu cine?

Avem, dar nu îi căutaţi în politică pentru că nu sunt acolo.

De trei ani, Ziarul Financiar împreună cu Universitatea din Viena acordă o bursă pentru un Executive MBA unui abonat al ziarului. Anul acesta a fost rândul meu să fac parte din juriu împreună cu decanul programului, profesorul Bodo B. Schlegelmilch.

Am cunoscut şi discutat cu 27 de candidaţi: manageri din eşaloanele doi şi trei din multinaţionale, companii româneşti sau antreprenori care sunt mândri de afacerile lor, de câteva milioane de euro.

Ei sunt generaţia care are 30-45 de ani, generaţia tăcută, care nu a ieşit în faţă. Ei sunt cei care au început să lucreze încă din timpul facultăţii, care au crescut odată cu companiile, generaţia care a învăţat rigoarea şi organizarea multinaţionalelor şi care a pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie şi determinare.

Ei sunt generaţia care a fost trimisă la cursuri, seminarii, şcoală, adică la pregătire de angajatorii lor, generaţia care a învăţat cum este şi la alţii, care a extins în ţară afacerile companiilor pentru care lucrează, generaţia care ştie în orice moment, până la ultimul sac, care este cererea de produse şi ce vor românii, generaţia care se scoală în fiecare dimineaţă sub presiunea targeturilor de vânzări, care se duce la job în fiecare zi pentru că prezenţa lor nu este opţională, aşa cum se întâmplă la Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor, generaţia care a dat manageri români pentru alte ţări. Ei sunt generaţia care nu trăieşte din rente, sinecuri sau comisioane. Ei sunt plătiţi în funcţie de realizări.

Eu am stat de vorbă cu doar 27 dintre ei, dar sunt mult mai mulţi...mii şi zeci de mii.

De mai bine de trei luni, Ziarul Financiar împreună cu revista BUSINESS Magazin are o rubrică zilnică, "Generaţia care trebuie să schimbe România", prin care vrem să scoatem la lumină măcar o parte dintre cei care formează această generaţie, cei ce nu ştiu şi nu se bat cu pumnul în piept că duc România mai departe zi de zi.

O fată din IT, care candidase pentru acea bursă de Executive MBA, povestea la interviu cum este responsabilă din România şi pentru alte ţări din zona fostei Iugoslavii şi cum trebuie să facă lucrurile să meargă într-o echipă multinaţională. Un candidat în vârstă de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mână un buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe ţări. Iar un manager din HR, care lucrase la o firmă de audit, era responsabil de resurse umane pentru nouă ţări.

Iar Traian Băsescu se chinuia în primăvară să găsească un premier.

O altă candidată din industria petrolieră, un domeniu despre care se spune că este rezervat bărbaţilor, spunea, aşa ca o răzvrătire personală, că i se cere de către şeful ei, un expat, să vină cu trei soluţii pentru fiecare problemă şi să o indice pe cea pe care ar alege-o ea. Şi aceea era soluţia cu care expatul se ducea mai departe.

Acestea sunt doar câteva exemple din generaţia tăcută care schimbă România.

Iar această generaţie are o doză de patriotism profesional mult mai puternic decât al liderilor politici.

Ei ştiu că nu sunt mai prejos decât cei pentru care lucrează, decât omologii lor din alte ţări şi nu înţeleg de ce suntem văzuţi atât de prost la nivel politic. Mulţi dintre ei şi-ar dori ca România să fie mai antreprenorială şi să aibă afacerile ei naţionale. Iar acest lucru îl spun cei care lucrează de ani buni în multinaţionale.

Pentru ei politica este un scandal continuu căruia nu îi înţeleg rostul şi de aceea fug de ea. Sunt conştienţi că pot schimba România mult mai repede şi mai bine decât cei care conduc această ţară, dar nu îşi găsesc o platformă în care să se regăsească. Cei care conduc nu sunt din generaţia lor, generaţia care în ultimii douăzeci de ani a dus economia înainte în timp ce politica a tras-o în jos.

Una dintre întrebările mele a fost "Cu cine ar vota, între Ceauşescu şi Băsescu dintr-o perspectivă a realizărilor". După câteva clipe de gândire, toţi au spus că ar vota cu Băsescu pentru că ţin la libertate şi democraţie mai mult decât ne-am putea închipui.
Ziarul Financiar