PIB-ul pronosticat pentru acest an arată o creștere de 2%. Anul trecut a crescut cu 0.7%. Nu e mult, dar e cu plus. Încet-încet recuperăm ce am pierdut în criză și ne apropiem de nivelul din 2008. La mijlocul verii producția industrială înregistra o creștere de peste 6% față de același moment din anul trecut. Indiferent cât de obișnuiți suntem să suspectăm prognozele și cifrele oficiale, care mai mereu se dovedesc prea optimiste, creșterea PIB trece un test neștiințific dar intuitiv – testul circulației rutiere! Am observat de pildă trafic aglomerat în București în lunile de vară, perioadă în care lumea este în concediu. Iar în septembrie a fost și mai rău. Există și alte semne dinspre mediul de afaceri care arată că economia s-a înviorat ușor. Nu discut aici cât de sustenabilă (dacă reală) este această creștere, este alt subiect, deocamdată lucrăm cu materialul clientului.
Totuși, această senzație de bine este contrazisă de mai mulți indicatori statistici care se corelează cu creșterea PIB.
Unul dintre ei este consumul de energie. Ne-am obișnuit cu ideea că economia României este energofagă, că ori de câte ori economia crește aceasta mănâncă mai multe resurse, în special resurse energetice. Ei bine, trăim cel mai original moment de după 1989: PIB crește dar consumul de energie scade.
Pe parcursul anului trecut și anul acesta producția și consumul de energie electrică au mers în jos, total atipic pentru o perioadă în care creșterea economică accelerează. În prezent România consumă mai puțin curent decât consuma în 2009, în toiul crizei. Specialiștii în domeniu speculează pe marginea problemei astfel:
„Constatăm un divorţ al celor două indicatoare. Consumul de energie nu mai este influenţat de creşterea economică, iar tendința va continua“, a declarat recent directorul general al Transelectrica, Ştefan Bucătaru. Mai ales că nici nu există programe guvernamentale care ar putea readuce pe creștere utilizarea de electricitate.
Explicația e simplă, cred reprezentanții Transelectrica. Ei spun că industriile mari consumatoare sunt înlocuite cu unele mai eficiente, mai ales că și directivele UE le împing treptat spre retehnologizare. Totodată, arată aceștia, se observă şi o reducere a consumului de electricitate pentru încălzire datorită anvelopării clădirilor.
Am cules statistici mai „din spate”pentru a consolida perspectiva. Discrepanța dintre evoluția celor doi indicatori se vede la fel de limpede. Ceva ciudat, nemaivăzut pe meleaguri mioritice, s-a întâmplat în ultimii doi ani: producem mai mult dar cu semnificativ mai puțină energie.
Bun. Să luăm alt indicator, de obcei intim legat de creșterea producției: creditarea. Ei bine, este de notorietate faptul că creditarea a înghețat, că patronatele și întreprinzătorii se plâng de comportamentul extrem de prudent al băncilor. Vedeți mai jos ce arată cifrele. De la sfârșitul lui 2011 creditarea a înghețat, PIB-ul ia în schimb avânt. Nu putem să presupunem, ca în alte ocazii, că economia este impulsionată prin creșterea cheltuielilor publice, deoarece deficitul bugetar și, implicit, creditul guvernamental au scăzut sau bat pasul pe loc.
De fapt creditul neguvernamental se află acum la un nivel chiar ușor inferior celui din 2011.
Să ne mai referim la un element care, în general, se corelează bine cu creșterea economică: sporirea încasărilor la bugetul statului. Atunci când firmele produc și vând mai mult (veniturile cresc) statul câștigă și el mai mult. Așa au stat de altfel lucrurile în timpul boom-ului din anii 2000. Se poate susține, ce-i drept, că creșterea veniturilor la buget din acea perioadă s-a datorat introducerii cotei unice în 2005. În orice caz, această observație nu contrazice ipoteza de bază, ci adaugă la ea. Cu alte cuvinte, e posibil ca statul să fi colectat atât de mulți bani din ambele motive – și din cauza introducerii cotei unice și datorită „încălzirii economiei”.
În plus, să nu uităm nenumăratele măsuri de agresare fiscală a mediului de afaceri luate în timpul guvernului Boc, care au culminat cu creșterea TVA la jumătatea anului 2010. Aceste măsuri au fost perpetuate de fapt și în timpul actualului guvern. Ele ar fi trebuit să aducă o creștere substanțială a încasărilor bugetare, care însă nu s-a întâmplat. Nu uitați: PIB se apropie de nivelul dinaintea crizei, dar veniturile bugetare (ca pondere în PIB) nu – deși impozitele au crescut! Nu am avut cum să inserez anul 2013 pe grafic, dar la jumătatea perioadei informațiile sunt destul de îngrijorătoare (pentru stat), așa cum se spune în Raportul Consiliului fiscal:
Execuția bugetară aferentă primelor 6 luni ale anului 2013 generează îngrijorări suplimentare cu privire la încadrarea în ținta de deficit având în vedere performanța slabă a veniturilor bugetare, îndeosebi la nivelul impozitului pe profit (scădere de 5,5% față de aceeași perioadă a anului trecut comparativ cu un ritm de creștere prognozat pentru întreg anul 2013 de 8,94%), la nivelul încasărilor din accize (4,2% creștere la 5 luni față de nivelul de 10,4% estimat pentru 2013) și al contribuțiilor de asigurări sociale (dinamică de 4,3% față de aceeași perioadă a anului trecut în condițiile unui avans de 6,06%, prognozat pentru 2013). De asemenea, absorbția fondurilor europene este extrem de slabă, sumele de la UE în contul plăților efectuate fiind cu circa 1,3% mai mici față de primele 6 luni ale lui 2012, în timp ce Guvernul mizează pe o creștere de 40,62% în anul curent.
Să recapitulăm: PIB este pe un trend crescător încă de anul trecut. Așa se raportează, așa se simte. Dar, simultan, consumul de energie scade, nu se dau credite iar statul are probleme în a-și îndeplini planul la recolta de impozite. Ceva e putred în România.
În opinia mea există trei explicații posibile. Fie (1) datele privind PIB sunt false și toată discuția pornește de la o premisă greșită, fie (2) economia României cunoaște un proces de eficientizare atât de alert încât în următorii 10 ani vom prinde din urmă Germania, fie (2) adevăratul motor al afacerilor este economia subterană. Bineînțeles, aceste trei explicații nu sunt mutual exclusive.
Despre cât de eficientă devine munca la români nu pot spune prea multe (vedeți niște exemple în speculațiile de mai sus, privind scăderea consumului de energie), aș avea nevoie de multe informații microeconomice. Despre economia subterană niște „experți” spun că se restrânge:
PIB-ul Romaniei, exprimat in euro, va reveni in 2013 la valoarea din 2008, in timp ce economia subterana va scadea cu 1,5 miliarde euro in aceasta perioada, potrivit estimarilor incluse in raportul Visa Europe.
Părerea mea este că această analiză este incorectă. Am un indicator care îmi spune că economia subterană a crescut, nu a scăzut: evoluția numerarului (a banilor lichizi din cadrul masei monetare).
Încă de la începutul crizei dinamica numerarului a fost mai rapidă decât evoluția masei monetare în ansamblu. Ținând cont de trasmiterea cu întârziere a efectelor creșterii taxei pe valoarea adăugată în economie, cred că această măsură de politică fiscală explică bine creșterea numerarului: plățile în bani cash au crescut relativ la totalul plăților. Acest lucru este simptomatic pentru economia subterană.
De asemenea, știm dintr-un calcul făcut aici că economia subterană a avansat neîncetat în România de la Revoluție încoace.
De remarcat faptul că ipoteza „Economia subterană împinge PIB în sus” este compatibilă cu toți indicatorii analizați anterior. Economia subterană nu folosește creditul bancar, deci explică de ce creditul a stagnat. Economia subterană nu produce bani pentru stat, deci aceasta este explicația pentru care statul e în urmă cu colectarea. Singura problemă este cu scăderea consumului de energie… dar la asta încă mă mai gândesc. Glumesc! Probabil economia subterană nu explică tot. Probabil avem și creșteri de eficiență în economie dar și niște statistici umflate artificial.
Ceea ce mi se pare important de spus, ca o concluzie, este următorul lucru. Statul nu își poate aroga nici un merit pentru ușoara revenire economică. Prin politicile duse statul a inhibat revenirea economiei. Statul reprezintă principala frână din calea dezvoltării României și, probabil, fără piedicile fiscal-birocratice pe care le-a pus și continuă să le pună mediului de afaceri, acesta ar fi lucrat pentru o creștere a PIB dublă sau triplă. Domnilor și doamnelor politicieni, pricepeți un raționament elementar sau trebuie să vă deseneze cineva?
Sursa logec
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna