Prostia nu doare. – Masoneria și democrația -

- Masoneria și democrația -

M-am întâlnit cu domnul Cornel Dan Nicolae, care mi-a dăruit ultima sa carte din impresionanta serie cu care și-a câștigat un nume atât de important și binemeritat în publicistica noastră militantă, anti-sistem. (Era să zic anti-semită, dar greșeam…)

Mi-a mărturisit că-mi dă cartea cu oarecare reținere: să nu mă supăr, dar cartea sa este critică la adresa masoneriei, iar eu, subsemnatul, știe dînsul că am o părere bună despre (franc)masonerie… De unde scoți aiureala asta?, m-am mirat eu. De unde? De pe Internet, unde circulă o înregistrare video, în care apar și eu – numai vocea, la o emisiune a dlui Marian Oprea, despre masonerie. Materialul poartă pe Internet titlul Ion Coja ia apărarea masoneriei – sau cam așa ceva. Cunosc acest material, am încercat să aflu cine l-a pus în circulație și să-i cer să schimbe titlul, deloc acoperit de spusele mele! N-am reușit! Titlul circulă mai departe, iar cei mai mulți internauți, dezamăgiți sau chiar revoltați, se mulțumesc cu informația din titlu și nu mai ascultă și textul, să-l vadă pe Ion Coja cât de rău a decăzut!…

Rea credință sau prostie? Cred că este mai degrabă prostie!

Iată cum stau lucrurile:

Nu am cum să iau apărarea masoneriei, de vreme ce am cunoscut mai îndeaproape numai trei masoni și toți trei m-au escrocat de bani, după ce mi-au câștigat încrederea și prin menționarea repetată a faptului că sunt fruntași în masoneria românească. Iar unul dintre ei, pe românește spus, m-a mai și „vîndut”! M-a turnat, m-a trădat, cum vreți să spuneți!…

Am făcut greșeala să cred că, așa cum citisem sau auzisem, există un tribunal masonic care cercetează faptele nedemne ale „fraților”! Ideea mi s-a părut excelentă pentru o organizație care se respectă! Și am intervenit în emisiunea respectivă ca să întreb, pe liderul masonic aflat în emisiune, dacă există vreun interes din partea instanțelor masonice să-i identifice pe masonii care fac de ocară numele de mason!… Adică am întrebat dacă pot eu reclama instanțelor masonice netrebnicia unor masoni! Și așa am constatat că nu există nici urmă de interes masonic pentru așa ceva! O fi existând acel tribunal masonic, dar bănuiesc că rezolvă pricini ivite numai între masoni, când un mason îl fură sau omoară pe alt mason!… În rest – bănuiesc mai departe, masonii au liber la furat și tâlhărit în afara lumii lor!… Pe fraieri ca mine!

În intervenția mea am mai spus ceva privind relația dintre masonerie și democrație! Pricep de la dl Cornel Dan Nicolae că aici este „veriga slabă” a intervenției mele în emisiunea respectivă. S-ar fi înțeles că am o părere bună despre masonerie afirmând că masoneria ajută mult democrația se funcționeze bine!…

Precizez: eu despre democrație am spus încă dinainte de 1990, la curs în fața studenților și în discuții particulare cu oricine, că nu dau nici doi bani pe democrație, așa cum nu au dat nici cei care au inventat-o: vechii greci. Au inventat-o și au abandonat-o ca pe o măsea stricată, la nimic bună! Concluzia a fost pusă de Aristotel: este cea mai mare nedreptate să institui egalitatea între oameni care se nasc inegal dotați. Inegalitatea de șanse, încă de la naștere, este o fatalitate, un dat peste care nu se poate trece, de care trebuie să ținem seama cu luciditate și curaj! Putem aduce o corecție acestei fatalități instituind cele două mari păcate: trufia și invidia! Punerea la index a trufiei, ca păcat, corectează comportamentul celor favorizați de fatala inegalitate, iar reprimarea invidiei îi vizează pe defavorizații soartei. Creștinismul va institui însă singura egalitate reală de șanse și cea mai importantă: egalitatea în fața lui Dumnezeu, egalitatea șanselor la mântuire, la împlinire sufletească întru Domnul! Este egalitatea de șanse în întrecerea cu tine însuți, în această competiție nu încape nici mita, nici pila, nici frauda sau impostura! Egalitatea concurenților la această competiție este totală, pentru motivul binecuvîntat că toți concurenții pot fi declarați câștigători! Sau perdanți… Astfel că niciun om, cu judecată dreaptă, nu se poate plânge că lumea este rău alcătuită! Este tare bine întocmită de Dumnezeu Bunul!

Studenților le vorbeam despre democrație când analizam ideile din dialogul Cratylos. Le prefațam cu o discuție despre Socrate, subiect care nu putea ocoli momentul rușinos al condamnării la moarte pe nedrept a celui mai înțelept om al antichității. Socrate a fost condamnat în modul cel mai democratic!, le atrăgeam atenția studenților. După care treceam și la procesul lui Iisus Hrsitos, omul cel mai curat, mai fără de păcat, din câți au trăit pe pământ! Condamnat și El la moarte tot prin consultarea electoratului!…

În mai multe rânduri, după 1990, am susținut că democrația, prin alternanța partidelor la guvernare, nu poate asigura continuitatea unei politici pe o perioadă mai lungă de timp, iar fără această continuitate e de neconceput viața socială normală. Dacă totuși această continuitate se menține, în statele democratice occidentale, cum ar fi Statele Unite, aceasta se datorează existenței unor structuri discrete sau chiar oculte de guvernare, a căror existență nu demonstrează decât un lucru: că democrația este o minciună, este un paravan în spatele căruia structurile amintite își desfășoară activitatea, existența și …tentaculele!

Iar dacă, la emisiunea respectivă, am afirmat că democrația nu poate funcționa fără astfel de structuri, numai niște nătărăi puteau deduce că lăudam astfel acele structuri! S-au înmulțit nătărăii de pe internet! Măi, flăcăi, din spusele mele nu aveați dreptul să deduceți decât părerea ce o am despre democrație! Părerea că de fapt nici nu există democrație! Nici în America, nici în altă parte! Putem mima existența ei, îi putem păcăli pe fraieri, chemându-i la vot o dată la patru ani! Umplem sălile Parlamentului cu năuci plini de golul din căpățânile lor, dar în altă parte este decizia, nu la Parlament, nu la guvern!…

Iar părerea mea despre masonerie era clar exprimată prin reclamația pe care o făceam la adresa unor membri importanți ai acesteia!… De unde ați scos admirația și susținerea mea pentru masonerie?!

Se naște întrebarea unde este sediul puterii de decizie? Măcar în paranteză răspundem pe scurt la această întrebare. În cazul României, am delegat la Bruxelles și-n alte „locații” occidentale această putere. Însă avem și noi faliții noștri, adică structurile oculte de care vorbeam, dar puterea lor de decizie este limitată la firimiturile care rămân de la masa unde se ospătează globaliștii globului numit planeta Terra. În aceeași măsură se mai poate vorbi de suveranitatea noastră națională, ca stat. Suntem stăpâni pe destinul nostru în chestiuni mărunte, fleacuri, nimicuri…

Nici măcar în statele mari și tari puterea politică nu se află în mâinile celor aleși prin vot, prin „voința” electoratului, prin mecanismul democratic. Există câteva structuri, precum Trilaterala, la care suntem manipulați să privim ca la un factor major de decizie la nivel planetar. Mă îndoiesc că ar fi chiar așa! E tot pentru fațadă!… Ca și masoneria, de fapt…

Drept care, lucrând la proiectul de Constituție Organică (Creștină) a României, am încercat să imaginez un sistem politic care să corecteze neajunsurile regimului pretins democratic din lumea de azi. Adică am imaginat existența și funcționarea unor structuri (instituții) menite să asigure continuitatea unei direcții de dezvoltare, a unei politici naționale pe termen lung, indispensabilă propășirii unui neam, a unei țări, structuri constituite destul de democratic, dar fără a se apela la scrutin, la vot.

În al doilea rând am încercat să corectez sistemul de „vot universal”, care pune pe picior de egalitate amărîta de pe centură sau pe orice boschetar cu persoanele serioase, care au un aport social consistent, prin viața de familie, prin performanțe profesionale etc. După mintea mea, am propus „votul diferențiat” (denumire provizorie, nepotrivită…). Ar fi ca tuturor persoanelor cu drept de vot să li se recunoască din oficiu un „vot”, la care să li se adauge, dacă este cazul, încă alte voturi. Bunăoară, părinții să aibă încă un vot pentru fiecare copil minor pe care îl crește onorabil. Bacalaureatul, licența, doctoratul, să adauge fiecare un vot, până la un număr maxim la care să se poată ajunge. Ar fi o variantă a votului cenzitar, o variantă mult mai bine legitimată.

O altă corecție ar fi votul „corporatist”, anumite chestiuni de interes național, dar care cer o anumită competență profesională, să fie puse în dezbaterea și soluționarea breslei, a corporației profesionale vizate.  (Pentru alte detalii, se poate merge pe www.ioncoja.ro, la categoria Constituția Organică a României.)

Democrația, absentă din istorie aproape două mii de ani, a fost reînviată și „reșapată” de masoneria care a regizat tragedia numită Revoluția franceză din 1789. Acele structuri oculte au văzut corect: regalitatea, monarhia, cu aristocrația adiacentă, este o instituție care, prin stabilitatea ei împiedică accesul masoneriei la putere. Înlăturarea regilor și a vechii aristocrații de spadă, în numele triplei minciuni Libertate, Egalitate, Fraternitate, era imperios necesară pentru a se avansa în proiectul masonic de acaparare a lumii. Numai că masoneria care se înregistrează ca ONG nu are nicio legătură efectivă cu cei care într-adevăr sunt pe cale să instituie un control planetar, global. Masoneria aceasta este o țintă falsă, de aceea este deseori de tot rîsul prin reprezentanții săi… Mă gândesc la cei trei escroci, desigur!

…Cam acestea sunt părerile mele asupra subiectului. Le-am confruntat oarecum cu informațiile și comentariile din cartea dlui Dan Cornel Nicolae, cu lista masonilor propusă de autor. Am descoperit cu interes că am cunoscut de-a lungul anilor și alți masoni, dar nu i-am știut ce hram poartă, precum celebrul Oreste, care mi-a fost student (pare-mi-se), Caius Traian Dragomir, coleg de Senat, Răzvan Teodorescu, Dinu Săraru, Nicu Filip, Virgil Măgureanu și alții. Oameni serioși! Profit de ocazie și mai întreb o dată: fraților, nu cumva cu ajutorul vostru, masoni atât de serioși, mi-aș putea eu recupera banii de care m-au ușurat frații domniilor voastre?! Sunteți persoane pe care cu greu ți le poți imagina într-un conclav împănat de infractori?! Aștept, deci! Mai aștept…

Ion Coja

PS Am uitat să spun tilul cărții domnului Niculae: Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjurația Masoneriei, a Cluburilor Mondiale și a Ordinelor Illuminati – România sub viesparul Frățiilor Sfârșitului. Carte apărută la editura Carpathia Rex.

Sursa Coja Ion