Preşedintele Consiliului European nu a comis-o numai cu România, luându-i făţiş partea lui Traian Băsescu în timpul referendumului. La el acasă, Herman Van Rompuy este acuzat că abuzează de funcţia sa publică de înaltă oficialitate a UE. Din această calitate, el a intervenit deseori în dezbaterea politică internă a unui stat membru al Uniunii Europene (Belgia), în favoarea flamanzilor separatişti. După acuzele aduse lui Van Rompuy de europarlamentarul liberal flamand Guy Verhofstadt în Parlamentul European, după cele ale eurodeputatului britanic Nigel Farage apărute în presa europeană, a venit rândul politicianului belgian Olivier Maingain, lider al partidului „Les Fédéralistes démocrates francophones”, să ne arate care este adevărata faţă a „europeanului” Herman Van Rompuy, separatistul flamand în fruntea celui mai înalt for de reunire a popoarelor Europei. Nu trebuie uitat că adepţii separatismului flamand sunt într-o bună relaţie de colaborare cu exponenţii politici ai iredentismului maghiar din Europa.
George Bogdan: Ca politician belgian, ce părere aveţi despre compatriotul dvs. Herman Van Rompuy?
Olivier Maingain: Herman Van Rompuy este un om care are un profund resentiment faţă de francofonii din Belgia. A demonstrat acest lucru în toate funcţiile publice pe care şi le-a asumat până acum. Iar cea mai bună dovadă este faptul că, locuind într-o comună de la periferia Bruxelles-ului, în care există o netă majoritate francofonă, situată însă în interiorul regiunii flamande, el face jocul celor mai extremişti politicieni din mişcarea flamandă. Iar soţia sa, care adesea a fost prezentată de media flamandă ca „prima doamnă a Europei”, se află chiar în fruntea listei electorale a naţionaliştilor flamanzi care au un program rasist şi separatist. Pe aceeaşi listă electorală, doamna Rompuy se află cu nişte candidaţi ai mişcării separatiste flamande care au făcut nişte declaraţii de-a dreptul scandaloase la adresa Regatului Belgiei. Familia Van Rompuy este înconjurată de astfel de indivizi care nu doresc să armonizeze relaţiile între comunităţile din Belgia. Sunt naţionalişti care veghează la ridicarea de ziduri de separare. Naţionaliştii flamanzi nu sunt deloc de persoane care să favorizeze dialogul inter-cultural, ci care vor să separe populaţiile.
Şi, totuşi, acest om este preşedintele Consiliului European...
Este paradoxal să îl vedem pe Van Rompuy, care ar fi trebuit să fie cel care reuneşte în armonie popoarele şi culturile Europei, cel care ar trebui să recunoască, potrivit normelor europene, diversitatea de limbi şi de culturi, că el şi soţia lui sunt incapabili în comuna în care locuiesc să respecte drepturile francofonilor, majoritari în acea comună. Îmi voi aminti mereu un interviu pe care Van Rompuy l-a acordat săptămânalului „Le Vif Express”, în urmă cu câţiva ani. A fost întrebat dacă ascensiunea naţionalismului separatist flamand ar putea fi oprită, dacă Wallonia francofonă se va redresa din punct de vedere economic. I s-a pus o astfel de întrebare pentru că de cele mai multe ori acesta este de fapt argumentul utilizat de naţionaliştii flamanzi: Wallonia este înapoiată din punct de vedere economic, este asistată din bani dintr-un buget federal la care contribuie Flandra, iar flamanzii nu trebuie să o mai care în spinare. La această întrebare, domnul Herman Van Rompuy a răspuns cu cinism că Wallonia francofonă ar putea fi chiar cea mai prosperă regiune din Europa, acest fapt nu va schimba cu nimic voinţa profundă a flamanzilor de a-şi crea un stat independent, prin ruptura de restul Belgiei. Astfel, Van Rompuy împărtăşeşte aceeaşi viziune a separatişilor din nordul ţării, potrivit căreia interesele Flandrei primează faţă de cele ale Belgiei, dacă nu cumva cele ale restului Belgiei sunt considerate totalmente opuse celor ale flamanzilor. Dar aceste declaraţii ale lui Van Rompuy nu sunt noi în cadrul partidului său politic, al creştin-democraţilor flamanzi. Prietenul, şi colegul de partid al domnului Van Rompuy, fostul premier belgian Yves Leterme, a avut la un moment dat un mare succes electoral în Flandra pentru că s-a aliat cu cel mai extremist partid al naţionaliştilor flamanzi. Prietenul şi colegul domnului Van Rompuy, Yves Leterme, este cel care a pus pe roate această formaţiune extremistă care militează deschis pentru scindarea Belgiei: N-VA (Noua Alianţă pentru Flandra). Leterme şi Van Rompuy au declarat de multe ori că Belgia nu mai are nicio valoare pentru regiunea flamandă. Cu alte cuvinte, pentru Flandra, Belgia nu este decât o aparenţă, un fel de zombi politic, nicidecum statul cu care ei se identifică. Cred că wallonii şi bruxellezii nu trebuie să alerge tot timpul în spatele acestor personaje politice pentru a le satisface tot felul de revendicări aberante, doar-doar vor reuşi să îi menţină pe flamanzi în cadrul statului belgian. Dacă flamanzii vor să se separe, aceasta este alegerea lor. Wallonii şi bruxellezii nu trebuie să se simtă obligaţi ca, doar ei singuri, să salveze Belgia cu tot cu flamanzi în interiorul ei, sacrificându-şi astfel interesele.
L-aţi acuzat pe Herman Van Rompuy că abuzează de funcţia sa de înalt funcţionar european. La ce vă referiţi?
Herman Van Rompuy trebuie să abţină să îşi mai utilizeze funcţia publică de preşedinte al Consiliului European pentru a interveni în dezbaterea politică internă ale unui stat membru al Uniunii Europene cum este Belgia, în favoarea flamanzilor separatişti. A făcut-o deja în nenumărate rânduri. Nu este acolo ca să se comporte ca un naţionalist flamand, ci ca un înalt funcţionar european imparţial. Ar trebui să se abţină să mai dea apă la moară separatiştilor care vor să construiască un soi de Zid al Berlinului imaginar pentru a izola, pentru a încarcera Bruxelles-ul în regiunea flamandă. Nu trebuie uitat că Bruxelles-ul este o regiune majoritar francofonă, dar închisă într-o regiunea flamandă. Prin această încercuire a Bruxelles-ului cu o centură a naţionalismului separatist flamand, suntem privaţi de legătura naturală cu cealaltă regiune importantă a Belgiei, care este regiunea wallonă. Ne lipseşte această legătură teritorială blocată de separatiştii flamanzi. Aceasta este o miză fundamentală. De ce? Pentru că, în cazul în care Flandra va dori într-o zi să devină un stat independent, nu vrem ca regiunea Bruxelles să fie în Flandra. Dacă Fladra vrea să fie un sat independent, nu are decât să părăsească Belgia. Noi, wallonii, ne vom asuma continuitatea Belgiei, fără Flandra. Iar ca Bruxelles-ul să poată rămână, alături de Wallonia, succesorul statului belgian, trebuie să aibă o legătură teritorială clară cu Wallonia. Or, această legătură teritorială ne este refuzată cu obstinaţie. Flandra domnului Van Rompuy, naţionalistă şi separtistă, visează ca, în proiectul ei independentist, să ia în bagaje - ca să zic aşa -, spre propriul ei profit, Bruxelles-ul, care este sediul instituţiilor europene.
Ştiu că sunteţi un admirator al României, pe care o consideraţi nu numai un stat important al Uniunii Europene, dar şi un stat puternic în concertul politic şi cultural al francofoniei. Ştiu că deseori aţi luat partea românilor discriminaţi în comunele flamande de la periferiile Bruxelles-ului. Mi-aţi mărturisit că aveţi în vedere un proiect politic în care să includeţi românii francofoni. Despre ce este vorba?
Ceea ce trăiţi voi românii, ca cetăţeni europeni francofoni, în unele zone din Belgia este inacceptabil. Discriminările pe care le suferiţi mai ales în comunele flamande de la periferia Bruxelles-ului contravin normelor şi practicilor Uniunii Europene. M-am gândit de multă vreme. Cred că a venit momentul să structurăm o mişcare politică a europenilor convinşi, de inspiraţie liberală, care să lupte pentru drepturile lor comunitare şi care să determine Uniunea Europeană să îşi arunce privirea asupra Belgiei. Vrem ca Uniunea Europeană să impună anumite exigenţe statului belgian în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor francofoni. Mulţi români, ca de altfel şi alţi cetăţeni europeni, îmbrăţişează ideile noastre. Ei au înţeles că, atunci când te opui naţionalismului separatist flamand, nu faci decât să slujeşti mai bine Europa. Nu se pune problema că suntem împotriva afirmării identităţii culturale a unei comunităţi, dar dorim ca aceasta să nu fie în detrimentul identităţii altora, cum se întâmplă cu naţionalismul flamand. Cred că toţi cetăţenii europeni care se interesează de viitorul regatului belgian, şi care se întreabă despre capacitatea lui de a rămâne unit, ar trebui să se regăsească în rândurile mişcării noastre. Românii sunt bine veniţi printre noi. Prezenţa lor ar fi considerată o adevărată adeziune la principiile democratice ale Uniunii Europene.
Sursa Cotidianul
Ceea ce puţină lume ştie este că fostul premier belgian, astăzi chiar preşedinte al Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, este un prieten intim al vicontelui Étienne Davignon, cel care a fost timp de 40 de ani secretar al Clubului Bilderberg, iar acum e preşedinte al acestuia. Pînă cu o zi înainte de numirea lui Rompuy se spunea că acesta nu va fi preşedintele Uniunii, fiindcă este membru în Clubul Bilderberg! Asta trebuia să fie o acuză, numai că evenimentele au arătat că numirea lui în funcţie s-a făcut tocmai din acest motiv. De altfel, pe 12 noiembrie 2009, Van Rompuy a fost invitat la dineul pe care l-a dat clubul la Castelul Val-Duchesse. Cu această ocazie, înaltul oficial european şi-a afirmat susţinerea faţă de intenţia grupului Bilderberg de a promova introducerea unui impozit verde”, fireşte, cu justificare ecologistă. El a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al UE, să se mulţumească doar cu un rol de facilitare a compromisurilor între statele Uniunii şi a afirmat că doreşte să rămînă ca şi prietenul Étienne Davignon discret” şi nu să dea interviuri în toată presa
RăspundețiȘtergere