2020 pare mai plauzibil pentru aderarea la Euro.

Mediul de afaceri care bugeteaza deja in euro a fost inselat. Obiectivul de trecere la moneda unica in 2015 este nerealist, sustin analistii financiar-bancari.

Intrebat in februarie 2012 in ce masura ultimele reducerii ale dobanzii de politica monetara sunt menite sa accelereze procesul de trecere la euro, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu a raspuns: “Nu cred ca accelereaza, procesul de trecere la euro va fi rediscutat probabil dupa alegeri”.

Dar, desi suntem inca inaintea alegerilor,analistii financiari-bancari nu se sfiesc sa spuna ca “adoptarea monedei euro de catre Romania in 2015 este un subiect gen SF” sau ca „2015 este un obiectiv total nerealist in momentul de fata”. Si totusi suntem multe firme care au luat de bun obiectivul de trecere la moneda unica europeana si s-au finantat in euro la termene care depasesc semnificativ anul 2015, pentru ca cea mai mare a perioadei pana la scadenta creditului sa se deruleze in interiorul zonei euro si deci sa evite riscul valutar. Lor ce li se poate spune, ca autoritatile au fost, ca de obicei, neserioase?!

Din pacate insa nu doar analistii financiari-bancari admit ca obiectivul de trecere la euro este nerealist, ci si banca centrala din moment ce conditiile de creditare pentru finantarile in valuta vor deveni mai stricte decat pentru cele in lei, daca populatia si firmele care solicita imprumutul nu obtin veniturile in moneda imprumutului.Iar aici nu e vorba doar de creditul in euro care creste mult mai repede decat cel in lei si se adreseaza preponderent firmelor. Un numar mare de companii romanesti bugeteaza in euro si asta nu doar ca urmare a dependentei de importuri, ci si a angajamentului ferm ca Romania va intra in zona euro.

Intrebarile adresate in aceasta saptamana de revista „Finantistii” analistilor economici sunt:

1. Majoritatea analistilor sustin ca anul 2015 constituie o data nerealista pentru trecerea la euro. Care ar fi termenul la care – conservandu-se modul actual de functionare al politicilor monetare si structurale – s-ar putea adopta moneda unica?

2. In conditiile in care toate termenele anuntate pana acum pentru trecerea la euro au fost sau vor fi depasite, care considerati ca este impactul amanarii adoptarii monedei europene asupra bilanturilor companiilor romanesti?

3. Considerati ca volatilitatea decizionala care se manifesta la nivelul celor trei tipuri de politici – monetara, fiscala, structurala – poate avea un efect benefic asupra economiei romanesti in ansamblul sau?

4. Care dintre aceste trei tipuri de politici credeti ca ar trebui sa primeze?

5. Lasand la o parte modul la care a functionat economia romaneasca pana in momentul de fata, considerati ca trebuie facute schimbari si daca da in ce sens prin prisma tipului de politica pe care ati nominalizat-o la punctul anterior?

Laurian Lungu, managing partner Macroanalitica

1. Este dificil de spus deoarece conditiile adoptarii euro depind atat de conditiile economice interne cat si de cele externe. Insa, la ritmul actual in care se implementeaza reformele structurale nu as vedea adoptarea euro mai devreme de cel putin o decada.

2. Nu cred ca este unul semnificativ. Unele companii isi fac oricum calculele in euro, deci incorporeaza in pretul produselor lor si fluctuatia ratei de schimb. Altele, au pretul produselor lor finale indexat la euro.

3. Bineinteles ca nu. Mai ales ca in conditiile economice de astazi fluxurile financiare externe se indreapta in general catre piete unde primeaza credibilitatea institutiilor, stabilitatea legislativa si transparenta deciziilor. Economia Romaniei are nevoie de finantare externa pentru a creste, iar incertitudinea si lipsa de coerenta la nivelul politicilor economice au un impact negativ asupra acesteia.

4. Este mai degraba vorba de o coordonare a acestora. Cele trei politici au efecte complementare in economie. Efectul unei anumite politici la un moment dat este mult mai potent pentru economie daca acea politica este sprijinita de celelalte doua.

5. Daca ne uitam la modul cum functioneaza economia Romaniei astazi, si la starea ei, este clar ca o schimbare de politici economice este in mod imperios necesara. Politica fiscala trebuie sa vizeze un orizont de timp mediu si lung si sa urmareasca anumite principii astfel incat predictibilitatea acesteia sa creasca. Politicile structurale sunt mult ramase in urma, iar viteza de reactie a autoritatilor in acest domeniu ar trebui marita semnificativ.

Florin Citu, analist independent

1. Intr-un raport pe care l-am scris pentru SAR am avansat ca o data mai aproape de realitatea economica, atat interna, cat si externa, ar fi anul 2020. Aceasta data ia in considerare experienta in interiorul zonei euro a unor tari cu gandire politica similara cu a noastra, dar si cu indicatori economici - la data adoptarii euro - apropiati de cei pe care ii observam astazi in Romania. Tinta este gresit axata pe atingerea unor obiective nominale. Experienta a aratat ca decalajul indicatorilor care masoara realitatea, productivitatea muncii, de exemplu, nu s-a micsorat in interiorul zonei euro pentru tari precum Grecia, Spania sau Portugalia.

2. Nu vad niciun impact pe termen scurt care sa fie rezultatul amanarii adoptarii monedei europene. Economia Romaniei este euroizata aproape in totalitate si aici iau in calcul si aparatul public.

3. Volatilitatea politicilor economice nu poate sa fie benefica decat pentru traderi. Si nici pentru acestia pe termen lung. Pentru economia reala, volatilitatea politicilor economice este cel mai nociv lucru, pentru ca influenteaza negativ deciziile de investitii si economisire. Literatura economica este plina de studii care arata ca volatilitatea politicilor economice influenteaza negativ acumularea de capital si implicit potentialul de crestere al unei tari.

4. Pe termen scurt, mixul de politici fiscale si monetare este important pentru asigurarea conditiilor de crestere economica. Pe termen lung, conteaza politicile structurale, politica monetara este neutra.

5. Pe termen scurt trebuie redusa importanta politicii monetare. Politica fiscala si bugetara trebuie sa fie in prim-plan, dar nu prin interventionism. Este momentul ca statul roman sa lase sectorul privat sa functioneze fara subventii mascate prin contracte guvernamentale. In acelasi timp, sectorul public trebuie sa transfere si ultimele resurse pe care le administreaza, foarte prost de altfel, in sectorul privat. Pe termen lung tarile cu venit mare pe locuitor au si un stat mic.

Catalina Molnar, economist-sef UniCredit Tiriac Bank

1. Referitor la data de aderare la moneda euro, mai exact anul 2015, autoritatile au declarat deja oficial ca termenul a fost mentinut doar pentru continuarea reformelor, si ca este considerat a fi nerealist. Adoptarea monedei euro pentru Romania va depinde atat de procesul de convergenta reala si nominala, cat si de rezolvarea problemelor din zona euro. Consider ca o tara ar trebui sa adopte moneda unica atunci cand procesul de convergenta reala este destul de avansat astfel incat politicile comune sa nu creeze dezechilibre, iar reactiile la socuri asimetrice sa nu fie devastatoare. Pentru Romania acest proces va fi indelungat.

3. In general, volatilitatea nu este sanatoasa pentru o economie, nici cea decizionala si nici cea asociata pietelor financiare. Daca pentru neutralizarea celei de a doua exista intrumente de acoperire a riscului (headging), in cazul efectelor generate de volatilitate decizionala variantele sunt mult mai limitate.

4. Nu cred in ideea ca anumite politici economice sunt mai importante decat altele. Este nevoie de o coexistenta sanatoasa a acestora. Avand in vedere ca banca centrala a dovedit pana acum o responsabilitate mult mai ridicata in privinta corectiei dezechilibrelor, consider ca pentru viitor, pentru grabirea procesului de convergenta reala, parghiile sunt la guvern, care trebui sa utilizeze politicile fiscale si structurale.

5. Avand in vedere ca Romania este o economie cu o dependenta ridicata fata de capitalul strain, cred ca e foarte important ca politicile economice sa fie orientate in directia cresterii competitivitatii. Inlaturarea birocratiei din zona atragerii fondurilor europene, imbunatatirea administratiei publice si eficientizarea alocarii fondurilor, crearea unui cadru fiscal clar, stabil si care sa ofere beneficii investitorilor sunt doar cateva aspecte care pot conferi perspective mai bune intr-un termen relativ scurt. Pe mai departe, restructurarea – privatizarea companiilor de stat, investitiile in infrastructura, dar si in capitalul uman, scaderea fiscalitatii in paralel cu eradicarea evaziunii fiscale, sunt, evident, masuri care pot face din Romania o poveste de succes.

Florian Libocor, economist-sef BRD

1. Exista argumente pro si contra vis-a-vis de momentul 2015. Inclin sa cred ca este mai intelept sa tratam anul 2015 ca ancora. Adoptarea efectiva a euro este un proces amplu si sensibil. Din punctul de vedere al fiecarui stat, este un proiect national care, insa, este parte dintr-un proiect european. Astfel de procese trebuie realizate cu intelepciune si la momentul potrivit. Inainte ca ele sa fie realizate este necesar ca nivelul de coeziune si gradele de convergenta, atat reala, cat si nominala, sa fie cat mai ridicate. Reforma structurala trebuie accelerata pentru a reduce disparitatile regionale. Sunt necesare cresteri in planul competitivitatii si al productivitatii din economie. Oricum ar fi, trebuie sa tinem seama ca decizia de adoptare a euro va avea valente economice, dar si politice.

2. Pe de o parte pozitiv, deoarece companiile vor avea timp sa se reconsolideze. In momentul de fata conteaza mai putin moneda. Leul este o moneda relativ stabila, dat fiind contextul european general. Esential acum este managementul companiilor si viziunea strategica. Nu moneda euro trebuie sa preocupe, ci produsele realizate si pietele de desfacere, care trebuie diversificate. Atat la nivel de economie, cat si la nivel de companie, concentrarea pe un produs anume sau pe o piata anume este riscanta.

3. Politicile economice nu trebuie tratate ca niste avioane de hartie, iar deciziile trebuie sa fie bine cantarite si oportune. Cu alte cuvinte, avem nevoie de stabilitate, corelare si consistenta. Jocul de-a taxele si impozitele sau de-a prioritatile economice nu a fost niciodata benefic. Este nevoie de armonie nu de haos daca doresti sa dezvolti procese si sa construiesti durabil.

4. Niciuna nu ar trebui sa primeze, ci ar trebui sa fie cat mai strans corelate. Totusi, in zona de politici structurale ar fi benefica o optimizare a modului de abordare in sensul accelerarii reformelor. Aceste politici sunt esentiale si vor deveni “vioara intai” dupa ce vom fi adoptat moneda euro si nu vom mai dispune de cele doua mecanisme monetare de ajustare economica: cursul de schimb si rata dobanzii.

5. In zona de politica fiscala si cu precadere pe componenta de colectare a veniturilor bugetare. Ar fi extraordinar daca Romania ar reusi sa colecteze venituri la bugetul de stat care sa ajunga la echivalentul a 35-37% din PIB. Asta este o provocare mare si are acest statut de prea multa vreme. Am sa ma repet: cheia optimizarii si corectiei pozitiei bugetare nu este taierea cheltuielilor, ci crestere veniturilor, care sa asigure un nivel de cheltuieli cat mai adecvat ritmului de dezvoltare si crestere pe care ti l-ai propus. In prima instanta doar suna frumos, dar sunt convins ca este si posibil.

Melania Hancila, economist-sef Volksbank

1. Avantajele si costurile aderarii Romaniei la moneda unica considerate anterior crizei financiare vor trebui reanalizate cu atentie, mai ales ca uniunea monetara este in plin proces de transformare si ar fi oportun sa asteptam intai sa se reconfigureze in mod sustenabil si abia apoi sa stabilim orizontul de timp necesar adoptarii euro in functie de noile coordonate care vor presupune cu siguranta o integrare economica mai ridicata. Pana in prezent, Romania nu a reusit sa indeplineasca toate criteriile nominale de convergenta, iar in privinta celor reale, care tin de nivelul de trai si dezvoltarea economica, decalajul e si mai mare fata de tarile zonei euro, ceea ce denota ca nu e fezabila aderarea Romaniei in 2015 in forma actuala a economiei. Consider ca un termen mai realist pentru adoptarea euro ar fi de 10 ani, mai ales ca ne asteptam ca Romania sa recupereze greu decalajele fata de economiile competitive ale EMU, din cauza deficientelor structrurale, gradului scazut de absortie a fondurilor europene si a ineficientei functionarii sectorului bugetar. Chiar si economii mai performante decat a noastra au decis sa amane adoptarea euro pe termen nelimitat. Este cazul Cehiei, Poloniei, Ungariei, Bulgariei si Letoniei.

2. Amanarea trecerii la euro presupune pastrarea unor avantaje pentru companiile locale: obtinerea de castiguri de competitivitate fata de companiile din zona euro prin devalorizarea leului, diminuarea presiunilor salariale si chiar majorarea cererii interne pe fondul procesului de recuperare a decalajelor. In schimb, aderarea la euro cu o economie total nepregatita, cum e cea a Romaniei, ar presupune scaderea ritmului de crestere economica si acutizarea dezechilibrelor macro, care ar afecta pe termen lung si sanatatea companiilor. Marele avantaj al intrarii in zona euro pentru companiile romanesti ramane eliminarea riscului de curs valutar, in timp ce beneficiul scaderii costurilor de finantare nu mai este fezabil in contextul european actual cand fiecare tara se imprumuta la pretul pe care il merita, investitorii facand distinctie intre competitivitatea economica a tarilor si perspectivele de crestere economica ale acestora.

3.Volatilitatea decizionala exercita efecte negative asupra economiei romanesti, cu atat mai mult cu cat este coroborata cu incertitudinea politicilor si strategiilor la nivel european, astfel ca a determinat iesiri de capitaluri financiare, scaderea drastica a investitiilor straine directe, cresterea costurilor de finantare si deprecierea monedei locale. Dupa parerea mea, doar politica monetara a fost ajustata adecvat contextului economic intern si european, in timp ce politica fiscala a fost prociclica si a facut doar progrese modice in ameliorarea dezechilibrele structurale pe fondul lipsei de viziune pe termen lung si a curajului de a lua masuri economice eficace pe termen lung.

4. Consider ca autoritatile trebuie sa realizeze un mix adecvat intre politicile monetare, fiscale si structurale pentru ca acestea sa convearga spre obiectivul comun al dezvoltarii economice durabilesi cresterii nivelului de trai al populatiei, iar adoptarea euro sa fie incununarea atingerii acestor obiective, pentru ca altfel o aderare prematura va exercita mai multe efecte negative decat pozitive. Este important sa nu ne amagim cu ideea ca odata admisi in zona euro se vor rezolva de la sine toate problemele structurale ale economiei, ca vor creste salariile si toata lumea va trai mai bine, fara ca noi sa depunem eforturi, asemenea Greciei, care a crescut exclusiv pe datorie externa. Acest “model” nu mai e fezabil in momentul de fata cand investitorii refuza sa crediteze economiile neperformante si cu dezechilibre macroeconomice. Cred ca este esentiala imbunatatirea calitatii si predictibilitatii politicii fiscale, care nu s-a ajustat din punct de vedere structural, fiind doar carpita pe alocuri pentru a se asigura reducerea deficitul bugetar pe fondul angajamentelor fata de finantatorii multinationali.

5. Autoritatile ar trebui sa-si asume o strategie fiscala pe termen lung dupa o consultare cu oamenii de afaceri si organismele internationale, si sa stabileasca orizonturi de timp clare pentru indeplinirea fiecarui obiectiv asumat, pentru a asigura o mai buna predictibilitate politicii fiscale si a facilita desfasurarea activitatii agentilor economici. In opinia mea, cea mai mare deficienta a politicii fiscale este modalitatea de cheltuire a veniturilor, in conditiile in care factura salariala continua sa sufoce economia si investitiile in infrastructura, educatie si sanatate, la care se adauga si managementul defectuos al fondurilor alocate acestora si instabilitatea legislativa, afectand pe termen lung capacitatea de crestere economica durabila a tarii.

Ionut Dumitru – economist-sef Raiffeisen Bank

1. Cred ca trebuie sa adoptam euro la momentul la care vom fi pregatiti, mai ales din perspectiva convergentei reale. Daca in termeni de convergenta nominala nu suntem foarte departe de indeplinirea criteriilor de trecere la euro, distanta care separa Romania de zona euro in termeni de convergenta reala este inca foarte mare. Din perspectiva criteriilor de convergenta (in special a celor de convergenta reala), Romania pare a fi cea mai putin pregatita tara din Europa Centrala si de Est.
In mod clar, anul 2015 este total nerealist si trebuie reconsiderat. Date fiind si problemele structurale cu care se confrunta zona euro, probabil ca aderarea la zona euro a Romaniei dupa anul 2018 poate fi un scenariu mult mai plauzibil. In final, decizia Guvernului in privinta tintei de adoptare a euro trebuie sa faca un compromis intre nevoia de convergenta reala si necesitatea unui obiectiv nu foarte indepartat in timp pentru a mentine un ritm de reforme structurale alert.

2. Nu cred ca 2015 este un obiectiv credibil pentru mediul privat si in consecinta nu cred ca o reconsiderare a tintei ar avea un efect semnificativ in deciziile de afaceri ale companiilor.

4. Cred ca trebuie sa avem un mix de politici economice mult mai echilibrat decat in perioada pre-criza. In perspectiva adoptarii euro, consider ca politicile guvernamentale in domeniul reformelor structurale trebuie sa aiba ponderea cea mai insemnata, aceasta zona fiind inca cea mai deficitara.

5. Agenda de reforme structurale este una inca foarte incarcata. As nominaliza in primul rand zona reformei companiilor de stat, unde progresele facute in ultimii ani sunt nesemnificative, iar nevoia de imbunatatire a eficientei in acest sector este una urgenta. 

Sursa Finantistii