Maica Tereza februarie 9, 2012

Părerea mea este că lumea de azi este întoarsă pe dos şi suferă atât de
mult din cauză că este tot mai puţină dragoste în casele oamenilor, în viaţa
de familie. Nu mai avem timp pentru copii, nu ne facem timp pentru ceilalţi,
nu ne rămâne timp să ne bucurăm unul de altul.

Dragostea începe în familie. Dragostea se trăieşte în familie şi de aceea
lumea de acum are parte de atât de multe necazuri şi suferinţă. Se pare că
oamenii din ziua de azi sunt într-o goană nebună, dornici de realizări tot
mai mari, de averi tot mai multe. Părinţii au tot mai puţin timp pentru
copii. Soţii au tot mai puţin timp unul pentru altul. În casele oamenilor,
lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui şi de aici pleacă problemele care
tulbură liniştea omenirii.Cea mai grea boală nu este nici lepra, nici
tuberculoza, ci sentimentul că nimeni nu te vrea în preajmă.

Noi credem că sărăcia înseamnă să nu ai de mâncare, să nu ai haine, să nu
ai un acoperiş deasupra capului. Dar omul care este dat la o parte, de care
nu îi pasă nimănui şi pe care nu-l iubeşte nimeni este cel mai sărac dintre
toţi. Ca să scăpăm de această sărăcie, trebuie să facem ceva chiar în casele
noastre.Nouă ni se pare că ceea ce facem este doar o picătură într-un
ocean. Dar, fără acea picătură, oceanul nu ar fi la fel de plin.

Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti.Un om
lăsat în voia sorţii, de care nu îi pasă nimănui este mai flămând şi mai
sărac decât unul care nu are ce să mănânce.De fiecare dată când zâmbeşti
cuiva, dai dovadă de un act de iubire. Îi dăruieşti un cadou, faci un gest
frumos.Faptele bune se ţin de mână şi se prind într-un colier superb de
dragoste.Sunt un condei mic în mâna lui Dumnezeu cu care scrie o
scrisoare de dragoste omenirii.Trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu, însă nu
Îl vom găsi în hărmălaie şi agitaţie. Dumnezeu este prieten cu liniştea.
Uită-te la natură: copacii, florile, iarba – toate cresc în linişte; uită-te
la stele, la lună şi soare, cum se rotesc în linişte… Avem nevoie de
linişte pentru a atinge inima cuiva.La sfârşitul vieţii nu vom fi
judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am făcut sau câte lucruri
măreţe am înfăptuit. Vom fi judecaţi după “Am fost flămând şi mi-aţi dat să
mănânc. Am fost dezgolit şi m-aţi îmbrăcat. Am fost fără adăpost şi m-aţi
primit în casa voastră.”

Rokssana