Știrea zilei este că un anumit prim-ministru efemer a plecat azi de la conducerea României. Știrea săptămânii și poate a ultimilor zece ani este numărul confirmat de peste 2,6 milioane de cetățeni care au plecat din România. Români care au dispărut.
Față de recensământul din 1992, lipsesc 3,8 milioane de români. Și nu e vorba de vreo generație numeroasă de bătrâni care în mod natural și-au găsit pacea. Dimpotrivă, e vorba de un adevărat război atunci când în doar 20 de ani, se pierd 4 milioane de români activi, tineri, în putere. Mă întreb dacă ei sunt pierderile colaterale sau dacă nu cumva noi, ăștia care încă o mai ardem p-aici, suntem adevărații prizonieri de război.
Fiecare dintre noi cunoaștem câțiva din milioanele astea de dispăruți “afară”. Sunt prin lista noastră de mess sau pe facebook, vechi prieteni, vecini, foști colegi, rude apropiate sau depărtate. Fiecare are povestea sa și sunt convins că nu le-a fost deloc ușor.
Unii păstrează ranchiuna față de România, câțiva s-au reîntors împăcați după ani, unii s-au contopit cu totul în noua lor cultură, alții și-au îngrijit moștenirea identitară. Am amici medici, programatori sau profesori universitari prin Occident care excelează în domeniile lor. Așa cum am auzit de vecini din cartierul muncitoresc unde am copilărit care și ei excelează, însă în fapte mai puțin legale. La fel, cunosc tipi ne-senzaționali care doar își fac onest meseria de inginer, grădinar, veterinar sau meseriaș în construcții.
Sunt alegeri individuale dar sunt și tipare naționale, chit că e vorba de italienii și scoțienii care au trecut oceanul în Americi acum 100 de ani sau de polonezii (inevitabil instalatori) care au invadat Marea Britanie acum 10 ani. Se pare că asta a fost decada românilor migratori. Dar și acum cred că ne alintăm un pic, evadarea din blocul sovietic fiind un trend transnațional în Europa de Est.
Sursa lacoltulstrazii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna