Lucrurile se precipita. Prăbușirea se accelerează.
Vineri 1 iulie, miezul nopții: Mark Dayton, guvernatorul statului Minnesota, anunța cu o voce încărcată de rușine încetarea activității guvernului. Bugetarii sunt trimiși acasă, fără plata. 22 000 sunt concediați de tot (slava ție, doamne!). Doar serviciile de urgenta sunt menținute.
Cum s-a ajuns aici?
Statul Minnesota are datorii de 41 de miliarde de dolari. Infim fata de guvernul central de la Washington, care datorează 14 000 de miliarde de dolari. Dar destul ca sa intre in faliment. Si asta pentru ca in ultimii ani, majoritatea firmelor din Minnesota fie si-au închis porțile, fie au plecat in alte zone cu taxe mai mici.
Un faliment cinstit e mai sănătos decât o boala lunga!
Guvernatorul Mark Dayton, socialist pana-n măduva oaselor (din gașca lui Obama) a propus doua soluții:
Sa fie crescute taxele. Republicanii au refuzat.
Sa se împrumute si mai mulți bani. Republicanii au refuzat.
Amuzant e ca exact aceleași “soluții” care nu rezolva nimic, sunt propuse si de președintele Obama pentru criza SUA (vezi articolul: SUA se prăbușește intr-o luna). Dar si de Uniunea Europeana pentru criza din Grecia. Si tot asta face de 20 de ani gașca politrucilor români.Imprumuturi peste împrumuturi.
Politrucii au ignorat orice semnal de alarmă.
Minnesota nu e pentru prima oara in situație de faliment. Acum 5 ani, situația era identica (dar datoriile erau mai mici). Cum s-a salvat guvernul? Ați ghicit: a mărit taxele. Si s-a împrumutat in continuare. Credeau ca o sa le meargă la infinit.
La fel crede si Obama. La fel crede si Grecia. La fel cred si nenorociții de politruci din București. De ce? Pentru ca le convine sa creadă așa. Pentru ca statul e vaca lor de muls si spera s-o poată mulge tot restul vieții.
Săptămâna trecuta o deputata PSD (o vaca grasa, fosta PRM-ista) zicea la televizor cu îngâmfare: are statul bani, domne! Doar ca nu sunt bine administrați (adică: votați-ne pe noi si sa vezi ce bine o sa-i administram). Pentru tine, proasto, sigur ca are statul bani! Tu te plimbi cu Mercedesul statului, pe benzina statului, cu șofer plătit de stat: cum sa nu crezi ca statul e bogat? Ați uitat ca parlamentarii si-au votat in unanimitate mărirea bugetului, in plina criza? Pai nu merita împușcați?
Firmele americane emigrează pe capete. Miliardarii renunță la cetățenia americană.
Si nu e normal? De ce trebuie un om de afaceri sa tina in spate o turma de cerșetori asistați social, de bugetari puturoși si de politruci populiști? In primele 3 luni din 2011, 500 de bogătași americani au renunțat la cetățenie. Acum sunt fericiți: au scăpat de taxe! Cât despre firmele americane, ele au o soluție mult mai simpla – pur si simplu își mută activitatea in țări mai rentabile, unde nu trebuie sa plătească pentru protecție sociala si unde salariile sunt mai mici: China, Malaiezia, Hong Kong, India… chiar si Rusia si Polonia.
Nu contează daca guvernul e democratic sau nu, creștin sau musulman, alb sau negru. Nu contează cat de rău o duce populația locala. Contează doar banii. Taxele. Profitul.
Prăbușirea e inevitabilă. Politrucii nu vor aplica niciodată soluții logice.
Daca statul Minnesota dădea afara bugetarii înainte sa dea faliment, ar fi avut exact același număr de șomeri ca acum. Dar mai puține datorii si mai multe firme private. A înțeles guvernul american ceva din toate astea? Evident, nu!
A înțeles ceva UE din criza greaca? Nimic: planul de austeritate prevede tot măriri de taxe.
In România, impozitul forfetar a dus la dispariția a 200 000 de firme. Alte 23 000 au emigrat fiscal in Ungaria, Austria, Republica Moldova si Bulgaria. A înțeles guvernul român ceva din astea? Nici vorba: a mărit si mai mult cheltuielile statului!
Peste tot, lupta intre sectorul privat si stat e pe viața si pe moarte. Nu mai exista negociere.
Statul social si-a pregătit singur frânghia cu care s-a spânzurat!
Sper ca nu l-ați uitat pe polițistul de frontiera care s-a spânzurat din cauza datoriilor la banca. Sa nu-l uitați, ca asta ii paste pe toți bugetarii. Toți s-au aruncat prostește sa ia credite. Toți vor rămâne fără salarii. Toți vor ajunge la disperare. Si toți o merita din plin!
Statele au crezut ca fac cu economia ce vor mușchii lor. Ca pot sa-i umple de pomeni pe sărăntoci si patronilor o sa le fie frica sa se opună. Ca pot sa crească impozitele la infinit și firmele private vor fi obligate sa plătească. Ei, uite ca firmele le râd in nas acum! Si nici IRS-ul american, nici ANAF-ul românesc nu mai reușesc sa strângă destul, ca sa acopere cheltuielile statului. Firmele si-au dat seama ca robinetul cu bani e la ele, nu la stat. Si cine are banii, are si puterea.
Ce se va întâmpla atunci cu milioanele de bugetari ramași pe drumuri? Ce se va întâmpla cu pensiile neplătite, cu ratele întârziate? Cum or sa-si achite bieții oameni curentul, căldura? Cum o sa cumpere un medicament? Ce or sa le dea de mâncare copiilor, când vor scânci de foame? Cu ce zdrențe or sa-i trimită la școală?
standard.money
https://reflectiicotidiene.blogspot.com Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Translate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bine scris articolul :)
RăspundețiȘtergere