BNR construieşte o "bancă-punte" care să administreze bănci intrate în dificultate

FMI le-a cerut autorităţilor să pregătească instrumente şi proceduri care să permită intervenţii rapide la băncile cu probleme

Banca Naţională urmează să definitiveze şi să aprobe reglementările privind funcţionarea unui nou tip de instituţ ie financiară pe piaţa locală - aşa-numita "bridge bank" - bancă- punte - care să poată prelua rapid spre administrare bănci comerciale care intră în dificultate.
Fondul de Garantare a Depozitelor ar urma să constituie banca-punte şi să o împuternicească să preia o instituţie de credit cu probleme grave de solvabilitate şi lichiditate. Rămâne de văzut care vor fi criteriile pe baza cărora va avea loc o asemenea preluare, respectiv dacă noul mecanism de salvare a unei bănci va fi valabil pentru orice instituţie de credit. România s-a angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional prin acordul stand-by de tip preventiv ca până la sfârşitul lunii octombrie să reglementeze funcţionarea instituţiei de tipul "bridge bank" pentru extinderea gamei de instrumente care să permită intervenţii rapide în sistem,cu efecte negative minime asupra stabilităţii financiare generale.
Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale urma să discute vineri aprobarea acestor noi reglementări. Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR, a menţionat că aceste schimbări vor fi făcute publice în perioada următoare, după avizul final al Consiliului de Administraţie. Violenţa crizei financiare care a izbucnit în 2008 a determinat la nivel mondial schimbări rapide de legislaţ ie în domeniul supravegherii bancare.

Banca Naţională discută de mai mult timp adaptarea legislaţiei de supraveghere la noile condiţii, astfel încât să poată acţiona cu rapiditate atunci când situaţia unei bănci se deteriorează.
În trecut, BNR trebuia să aştepte până erau parcurse toate etapele impuse de legislaţia privind falimentul. Acum, BNR nu vrea să se mai ajungă în această situaţie care poate fi mult mai costisitoare decât introducerea unei bănci-punte care să administreze activele şi pasivele unei bănci cu probleme.
Banca-punte va fi o bancă nouă, cu durată de funcţionare limitată, cu gamă completă de servicii autorizate de BNR şi supravegheată de banca centrală. Aceasta va prelua rapid (practic într-un weekend) depozitele şi creditele unei bănci care nu se mai descurcă pe piaţă şi va asigura continuitatea activităţii fără nicio întrerupere a programului normal de funcţionare.
Banca-punte va continua să îndeplinească angajamentele faţă de deponenţi şi va evita întreruperea/solicitarea rambursării anticipate a creditelor în derulare.
Obiectivul de bază al acestei noi bănci va fi să găsească investitori privaţi eligibili care să-i preia bilanţul cât mai curând posibil, integral sau parţial. În sistemul bancar din SUA durata de viaţă a unei asemenea instituţii este limitată la trei ani, însă există şi posibilitatea prelungirii. Dacă nu se poate găsi cumpărător, portofoliul de active ar putea ajunge la Fondul de Garantare a Depozitelor care să se ocupe de lichidare.
Banca-punte este o formulă inventată pentru evitarea unor falimente cu efect perturbator puternic mai ales în cazul unor bănci cu poziţie sistemică.
În contextul crizei externe şi al riscurilor de contagiune pentru piaţa bancară locală, FMI a cerut Băncii Naţionale întărirea setului de instrumente cu ajutorul cărora să poată interveni rapid şi eficient în situaţii deosebite.
"Autorităţile trebuie să continue să dezvolte proceduri pentru a-şi exercita puterile sporite în domeniul reglementării bancare astfel încât să fie pe deplin pregătite în cazul în care o bancă s-ar confrunta cu probleme."
De asemenea, FMI crede că BNR trebuie să rămână foarte atentă la orice dificultate cu care s-ar confrunta băncile mici de pe piaţă.
În ultima perioadă toţi oficialii BNR, începând cu guvernatorul şi până la şeful Supravegherii Nicolae Cinteză, au dat asigurări că sistemul bancar românesc în ansamblu este solid şi că nicio bancă nu are probleme.
În România funcţionează 41 de bănci comerciale, a căror solvabilitate medie era de peste 14% la sfârşitul lunii iunie.
În aceşti ani de criză, acţionarii străini ai băncilor de pe piaţa locală au fost presaţi de BNR să întărească capitalul entităţilor de la Bucureşti, astfel că în ultimii doi ani sumele aduse la capital s-au ridicat la circa un miliard de euro plus credite subordonate de mai multe zeci de milioane.
Şeful Supravegherii din BNR analizează în mod curent situaţia băncilor din punctul de vedere al indicatorilor de solvabilitate, dar şi al operaţiunilor zilnice de piaţă astfel încât să aibă o imagine în timp real cu privire la poziţia fiecărei bănci. BNR a mers până într-acolo încât a solicitat în unele cazuri băncilor-mamă sau acţionarilor majoritari schimbarea unor preşedinţi de bănci sau a unor directori.
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, entitatea care trebuie să despăgubească deponenţii unei bănci care a intrat în faliment până la suma maximă de 100.000 de euro/deponent, a fost înfiinţat în 1996. De-a lungul timpului a despăgubit deponenţi ai unor bănci precum Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Turco-Română, Banca Română de Scont sau Banca Columna.
În acest moment instituţia care îşi constituie resursele financiare de despăgubire prin contribuţiile băncilor este condusă de Eugen Dijmărescu, fost viceguvernator al BNR, ca director general, şi de Lia Tase, fostul şef al pieţelor financiare din BNR, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie. ziarul financiar

Normalitate, da. Conştienţă, nu.

Zilele astea s-a frecat până la franjuri formula asta cu “gestul de normalitate”, ca etichetare a iniţiativei opoziţiei de a-l invita pe rege-n parlament. Da, este perfect normal. Dar normalitatea asta nu e suficientă. Nu în forma asta. Nu am convingerea că e o normalitate căptuşită de conştienţă – singura variantă în care e valabilă şi validabilă. Şi de ce nu am convingerea asta? Păi n-o am pentru că vine dinspre poate 1-2% oameni conştienţi şi restul politicoşi de plastic. Vă lămuresc pe scări imediat:

O trâmbiţăm cu mare lejereţe, tot mai mulţi (doar pentru că a devenit o modă), cât de frumos ne-ar sta nouă în rochiţă monarhistă. Sau măcar cu danteluţă monarhistă. Păi nu ştiu dacă ne-ar sta chiar aşa frumos, că vedeţi voi cum e cu ţoalele, dacă nu ştii să le porţi, îţi vin ca dracu’. Nici întoarcerea la monarhie, nici întoarcerea cu faţa spre monarhie (în sensul de a invita casa regală să se implice mai mult în viaţa publică), nu se poate întâmpla fără a fi atent la semnele rare şi grele pe care ţi le fac reprezentanţii regalităţii. În fond, ăsta e singurul rost pe care-l mai au monarhiile în ziua de azi, să ridice baremul într-ale simbolisticii, să decanteze chestiunile importante din mormanul de mărunţişuri prin intervenţii bine ţintite şi greu de ignorat. Ori noi la ce nivel ne aflăm cu atenţia asta la semne? În 2009 casa regală îşi trimitea cu susţinere deschisă pe frontu’ electoral, NU PENTRU REINSTAURAREA MONARHIEI, un reprezentant, în persoana lui Radu Duda. Cum arătau politicienii noştri de-atunci? Păi Crin era proaspăt ales preşedinte al PNL de către nişte indivizi care au înţeles că lupta lor electorală se gată fix acolo, că şi-au tras vedetă magnetică la vârf şi deci pot dormi pe ei încolo. Iar Geoană, acelaşi Geoană care azi îl conducea pe rege pe preşurile parlamentului şi-i acorda cuvântul, era într-o cârdăşie scârboasă cu Băsescu, acelaşi Băsescu care de-o bună vreme mi ţi-l tot scuipă cu debit pe acelaşi rege. Ziceam atunci că soluţia e să se care PSD-ul de la guvernare, să-l susţină pe Crin pentru preşedinţie şi să ia premierul. Bine, am înţeles, orgolii de oameni proşti, nu se poate, nu se poate şi nu se poate. Dar dacă la câteva luni distanţă s-a putut discuta despre Iohannis prim ministru, atunci tot la fel de bine se putea discuta şi-n martie-aprilie despre Radu Duda preşedinte şi Iohannis prim ministru, într-o notă de dublă neutralitate la conducerea ţării. Dar nu s-a discutat. Geoană şi gloata-i au rămas să aştepte Sfânta Ejaculare din partea lu’ Băsescu, iar dacă la momentul ăla Crin propunea aşa ceva propriului partid, nu numai că nu găsea susţinere, dar nici ăia 10-20% din partid care chiar s-au bătut pentru el în campanie nu-l mai susţineau după! Şi mie vor să-mi spună aceiaşi liberali şi PSD-işti că doo trepte mai la deal s-au trezit şi conştientizează cum e cu semnele casei regale? Eu de-astea nu gust, băieţi, chiar nu. Nu după ce v-aţi c___t pe semnele casei regale în 2009. Aşa că, dragii nostri, toate jafurile electorale care vă vor trage în jos trebuie să vi le traduceţi aşa: “Ni se întâmplă pentru că în loc să ne organizeze alegerile Iohannis în regimul Radu Duda ni le organizeză Băsescu în regimu’ Băsescu. Dacă o vrea!”. Crin preşedinte şi Ponta premier era o teorie valabilă, fără nevoia formării USL, chiar cu confruntarea PNL-PSD, şi după nişte ani de normalitate CONŞTIENTIZATĂ, nu doar după o bălăcăreală băsistă intrată-n prelungiri. Dar sunteţi mici. Pentru că în afară de Crin, Tăriceanu şi încă vreo mână de feciori cu spatele drept şi cu dicţionarul citit pe ambele coloane, restul n-aţi înţeles nimic din isprava cu regalitatea. Dar dă bine să zicem pe teveuri că practicăm gesturi de normalitate. Practicaţi pe dracu’ să vă pieptene!

ex-blank

Cum ar putea genera pierderile din sistemul bancar un razboi civil

Planul pentru salvarea zonei euro ar putea aduce prejudicii semnificative bancilor europene. Liderii statelor din zona euro vor cere grupurilor bancare sa suporte pierderi de pana 50% din datoriile Greciei. La 21 iulie, liderii din zona euro stabilisera o cota de 21% pentru pierderile pe care urmau sa le suporte creditorii privati ai Atenei.

"Daca la Bruxelles se va pune in carca bancilor mai mult decat pot duce (50%, in loc de 20%), acestea se vor retrage din spatiul lor de actiune", a spus Blanculescu

El a precizat ca in scenariul "morbid", in care bancile vor trebuie sa suporte pierderi de 50%, in doua saptamani sistemul bancar european se va pulveriza.

"Acei bani care au fost plasati in titluri de stat grecesti sunt de fapt bani de la noi (sub forma de depozite de la firme, populatie). Daca acum sunt obligate sa plateasca 50%, bancile nu vor putea onora retragerile de depozite", a explicat Blanculescu.

El a dat exemplul unei companii cu depozite de 5 milioane de euro la o banca. In cazul in care aceasta va dori sa-si retraga banii, cei de la banca ii vor spune: "ne pare rau, nu mai sunt decat 2 milioane euro. Restul s-au pulverizat in titluri de stat", a mai spus Blanculescu.

El anticipeaza ca aceasta pulverizare va genera un razboi civil, intrucat sute de mii de firme ramase fara bani si persoane fizice vor ataca bancile.

"Daca sare in aer sistemul bancar, nu are cum sa nu se incheie cu razboi civil", a conchis Blanculescu.


http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/de-ce-atata-ura-impotriva-bancilor-ce-risca-sistemul-economic-mondial-69956/dailybusiness

Preşedintele Bilderberg nu consideră războiul o soluție la criza economică

Etienne Davignon, preşedintele grupului Bilderberg, a declarat că respinge teza conform căreia războiul te scoate dintr-o criză economică. Acesta consideră că e foarte uşor să se treacă la convingeri populiste când şomajul este ridicat.

Preşedintele Bilderberg a subliniat că populismul este din ce în ce mai mai evident fiind alimentat de reacția negativă a oamenilor simpli. Aceștia reproşează că se găsesc bani când vine vorba de salvarea băncilor, dar pentru pensii și educație nu sunt fonduri.

"E foarte uşor să treacă la convingeri populiste când şomajul este ridicat şi când sunt mulţi imigranţi care vorbesc aceeaşi limbă, tendinţă pe care am avut-o în Europa. Libertatea de a circula în Europa şi dreptul de a munci oriunde, o evoluţie faţă de cum erau lucrurile în trecut. Dar s-a ajuns să se teamă că îşi vor pierde locurile de muncă din cauza imigranţilor", a spus într-un interviu acordat jurnalistului Emil Hurezeanu preşedintele grupului Bilderberg.

Etienne Davignon a recunoscut că guvernele olandez şi finlandez nu au putut să facă faţă populismului partidelor de coaliţie și au votat împotriva aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen."Ce este îngrijorător este că aceasta nu a fost o scuză, este chiar realitatea. Realitatea este că guvernul din Olanda este minoritar şi depinde de partide care sunt puternic xenofobe. În Finlanda, un nou partid a venit la putere şi a făcut coaliţie cu alte cinci sau şase partide", a explicat preşedintele Bilderberg.

"Sunt total în dezacord cu teza că războiul te scoate dintr-o criză economică. Dar cred că în aceste cazuri putem învăţa din istorie. Atunci când iei în calcul populismul, întotdeauna pierzi. Nu există nici un exemplu în istorie, în Europa, cel puţin, ţările pe care le ştiu, populismul, dacă nu joci inteligent, pierzi", a adăugat acesta.

"Nu puteam fi mai împotrivă. Mai întâi cu cine te-ai lupta, cine ar fi inamicul? Şi mai important, aşa cum au învăţat Statele Unite după Irak şi Afganistan, războiul este o treabă foarte costisitoare", a completat Richard Haas, şeful Consiliului pentru Relaţii Externe, în cadrul aceluiaşi interviu, potrivit realitatea.net. puterea

Cum anunţă animalele cutremurele?

Nimeni nu ştie cu exactitate când se va întâmpla. Nimeni şi nimic nu-l poate opri. Conştient sau nu, coşmarul unui cutremur devastator există în mintea fiecăruia dintre noi. Însă refuzăm să credem că se va întâmpla. Amintirea imaginilor terifiante provocate de cutremurul din '77 este încă vie în mintea multor români: groaza din priviri, urletul pământului, întunericul, disperarea, trupurile sfârtecate, fiinţe dragi pierdute pentru totdeauna sub dărâmături, agoniseala de o viaţă transformată într-un morman de moloz.

Râmele, albinele şi greierii simt seismele devastatoare

Apropierea sfârşitului intervalului de timp, de patru decenii, la care se crede că se poate produce un nou cutremur similar celui din 1977, îi face pe tot mai mulţi cercetători din domeniu să încerce, prin metode ştiinţifice, să prevadă momentul când acesta va avea loc, astfel încât să se poată lua măsuri eficiente de salvare a populaţiei, iar efectele să fie cât mai reduse. Un răspuns în acest sens ar putea veni de la prietenii noştri necuvântători.
Se ştie că în 1977, cu puţin timp înainte de producerea seismului, din subsolurile blocurilor situate în centrul Capitalei ieşiseră mii de şobolani, care fugeau îngroziţi printre picioarele trecătorilor. Mulţi s-au speriat şi credeau că vine sfârşitul lumii. Animalele presimt cel mai bine evenimentele seismice ce vor urma şi ar trebui ţinut seama de comportamentul lor. Cei mai probabili factori la care reacţionează unele vieţuitoare înaintea cutremurelor puternice sunt: variaţiile temperaturii solului, infrasunetele şi variaţiile câmpului electromagnetic. Până în prezent se cunosc peste 300 de cazuri în care unele vieţuitoare au prevestit cutremure produse în diferite părţi ale lumii. Există circa 70 de specii de animale care acţionează ca „precursori seismici”. Din categoria nevertebratelor enumerăm: râmele, lipitorile, moluştele, greierii, libelulele, albinele, furnicile, creveţii şi crabii. Dintre vertebrate simt cutremurul: broaştele, şerpii, şopârlele, raţele, gâştele, berzele, vrăbiile, porumbeii, rândunelele, păsările din colivii, ulii, fazanii, caii, măgarii, vacile, oile, porcii, câinii, pisicile şi şobolanii.

Înainte de cutremurul din ’77, porumbeii din Bucureşti zburau haotic

Cu câteva ore înainte de un cutremur puternic care a avut loc în Italia în 1805, vacile au început să mugească puternic, oile şi caprele să behăie, câinii să urle, pisicile să scuipe şi să fie extrem de agitate. Animalele încercau să se ascundă. Iepurii şi cârtiţele şi-au părăsit vizuinele, peştii s-au ridicat la suprafaţa apei, putând fi prinşi foarte uşor, furnicile şi-au părăsit muşuroaiele şi s-au strâns la suprafaţa pământului.
Tot înainte de cutremurele devastatoare, şobolanii fug din case, iar albinele îşi părăsesc stupii. Cu 12 ore înainte de catastrofalul cutremur din 4 martie 1977, la suprafaţa pământului au apărut foarte multe râme, cu toate că, în acea perioadă, n-au fost ploi. Pe câmpuri au fost găsiţi mulţi şerpi îngheţaţi. Popândăii erau foarte agitaţi, vacile şi, în special, viţeii fugeau de colo-colo, panicaţi. Cu vreo trei ore înainte de seism, şobolanii s-au strâns în grupuri, neglijând complet prezenţa oamenilor. Cu o oră sau două înainte de nenorocire, porumbeii erau speriaţi şi zburau haotic, mulţi dintre ei ciocnindu-se în aer. Cine a trăit acele momente de groză, îşi poate aminti. Seismul din 4 martie '77 a avut consecinţe dramatice: 1.500 de victime omeneşti, majoritatea din Bucureşti, 11.300 de răniţi, 32.900 de clădiri prăbuşite, 35.000 de persoane rămase fără adăpost.

Şi peştii din acvariu pot intra în alertă

 Este posibil atunci când cutremurul e de intensitate mică (sub 7 grade pe scara Richter) să nu producă modificări prea puternice ale câmpului magnetic al pământului, care ar putea să alerteze necuvântătoarele. Totuşi, animalele din grădinile zoologice sunt neliniştite şi înaintea unor cutremure de intensitate mai mică.
În cazul seismului din 1977 au fost raportate foarte multe cazuri în care animăluţele de apartament sau din gospodării au „anunţat” înainte că „ceva nu este în regulă”.
Câinii, pisicile, şoarecii, vacile, caii, aricii, broaştele ţestoase, şerpii, peştii de acvariu, găinile, vrăbiile, papagalii din colivii erau cu toţii agitaţi şi nu-şi mai găseau locul. Peştişorii din acvariu, de pildă, înotau repede unul după celălalt, foarte nervoşi şi se izbeau de pereţii din sticlă, de parcă ar fi vrut să iasă afară cu orice preţ. Găinile şi gâştele au rămas în curţi în seara cutremurului, refuzând să intre în adăposturi pe timpul nopţii, aşa cum făceau de obicei.
Tot înainte de cutremurul din 1977, anumite persoane au prezentat simptome de sufocare, nervozitate, variaţii de tensiune arterială inexplicabile, oboseală, greaţă şi ameţeală. Cu 10-15 minute înainte de seism, calculatoarele de la Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor au început să dea erori după erori.

Cele mai afectate zone în caz de seism: Pipera, Băneasa, Pantelimon

Conform unui studiu realizat de Consiliul General al Capitalei la care au participat şi specialişti din cadrul Ministerului de Interne şi Locuinţei, 450.000 de persoane, adică aproape un sfert dintre locuitori, ar avea de suferit în cazul unui cutremur ca acela din 1977, iar la 23.000 de clădiri s-ar produce avarii serioase. Totodată, peste 6.500 de oameni şi-ar pierde viaţa. Cel mai afectat ar fi centrul istoric. Se estimează că 40% din clădirile afectate ar fi acelea cu un etaj.
Conform unei hărţi seismice a Capitalei, cele mai afectate zone în cazul unui cutremur ar fi Casa Presei Libere, Aeroportul Otopeni, Băneasa, Pipera şi cartierul Pantelimon. Următoarele cartiere care ar resimţi puternic dezastrul ar fi: Militari, Panduri, Drumul Sării, iar cele mai ferite ar fi zonele situate de-o parte şi de alta a Dâmboviţei, Metalurgiei, IMGB şi Ferentari. puterea

Ministerul Sănătăţii vrea asigurări private de sănătate şi introducerea coplăţii până la sfârşitul anului

Ministerul Sănătăţii doreşte introducerea asigurărilor private de sănătate, prin crearea unor case de asigurări particulare care să fie dirijate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit unei declaraţii pe care a făcut-o demnitarul la deschiderea Forum Invest.
"Trebuie să diversificăm mecanismele de finanţare prin atragerea de companii private în circuitul de finanţare. Aceasta înseamnă introducerea de asigurări private de sănătate. Legea ce priveşte asigurările private va fi supusă dezbaterii publice în curând", a spus ministrul.

De asemenea, Ritli a precizat că această măsură face parte din obiectivele reformei în sistemul naţional de sănătate.
Şi Dan Constantinescu, membru în Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, susţine legea asigurărilor private.
"Eu cred în acest proiect şi sper că se va realiza. Industria de asigurări din România este pregătită pentru acest pas. Sper ca acest proiect legislativ să fie adoptat cât mai curând", a spus Constantinescu. Acesta a mai precizat că pachetul de bază pentru fiecare asigurat prevăzut în proiectul de lege este de 200 de euro.
Totodată, ministrul Ritli a menţionat că, până la sfârşitul anului, va fi introdusă coplata formală, cea care presupune utilizarea cupoanelor pentru obţinerea serviciilor medicale.
gandul

Liderul şi locul 5 din asigurări de viaţă şi-ar putea schimba proprietarii

publicat in Asigurari pe 5 August 2011, 17:20

Grupul olandez ING ia în calcul vânzarea directă a operaţiunilor de asigurări

Compania ING Asigurări de Viaţă, liderul pieţei româneşti de profil şi parte a grupului financiar olandez ING, ar putea fi vândută, până în 2013, de către acţionarul majoritar, unui alt asigurator multinaţional. Asta pentru că, potrivit Reuters, olandezii iau în calcul renunţarea la planul iniţial, care prevedea listarea la bursă a diviziilor din Europa şi Asia, prin oferte publice iniţiale (Initial Public Offerings - IPO).
Grupul olandez ar putea ob­ţine mult mai mulţi bani dacă ar renunţa la planul de listare la bursă a ope­ra­ţiunilor sale de asigurări din Eu­ro­pa şi Asia şi, în schimb, ar vin­de direct cele două divizii, având de ales din­tr-o lungă listă de potenţiali cum­părători interesaţi, se arată în­tr-o anali­ză a Reuters.

Potenţialii cumpărători au făcut coadă
Potrivit Reuters, o vânzare di­rectă ar permite ING să beneficieze mult mai mult de pe urma valorii mari a activelor din asigurări pe care le de­ţi­ne în Europa de Est şi în Asia. Asta pentru că, în eventualita­tea unei vânzări directe, spre deo­se­bire de varianta IPO, cele două di­vi­zii nu ar mai fi oferite „la gră­ma­dă” cu afacerile de asigurări din Olan­da, unde portofoliile de poliţe de asigurare se tranzacţionează în prezent la preţuri inferioare valorii contabile a acestora.
„Sunt mulţi cei interesaţi de aceste operaţiuni. Mulţi potenţiali cum­pă­rători au stat de vorbă cu cei de la ING pentru a-şi semnala in­teresul. Ei ştiu că există interes, aşa că este o chestiune care ţine de preţ”, a de­cla­rat, pentru Reuters, un bancher de in­vestiţii care a cerut să nu i se divulge numele. Alţi doi ban­cheri de inves­ti­ţii au declarat că „un lung şir” de com­panii de asigurări au purtat dis­cuţii informale cu ING pe acest su­biect de la începutul acestui an.
Potrivit surselor Reuters, germa­nii de la Allianz s-ar fi numărat prin­tre cei care au luat în calcul, anul acesta, achiziţia de active de asigu­rări ale ING, însă ulterior şi-ar fi pierdut interesul. Alţi asiguratori eu­ropeni, cum ar fi Zurich Finan­cial, Generali, Axa sau Munich Re, au re­fu­zat să comenteze. 

Interes mare pentru Europa de Est
Una dintre probleme este evaluarea cu acurateţe a operaţiunilor euro­pene şi asiatice, în condiţiile în care se aşteaptă ca ING să finalizeze, în a doua parte a acestui an, procesul de alocare a volumului de dato­rii la ni­velul acestor divizii, comen­tează Reuters. Business-ul eurasiatic al ING are o valoare contabilă de 15 mi­liarde de euro, care va fi reevaluată în scădere odată cu luarea în calcul a datoriilor.
Cea mai mare divizie din cadrul acestui complex este cea din Bene­lux, cu o valoare contabilă de 8,5 mi­liarde de euro. Este, de asemenea, cea mai puţin atrăgătoare dintre di­vizii, fără perspective de creştere şi repre­zen­tând o presiune mare pe ca­pitalul ori­cărui potenţial cumpă­ră­tor. Asigu­ra­torii olandezi sunt eva­­luaţi de piaţă, în medie, la un preţ reprezentând de 0,5-0,6 ori va­loarea lor contabilă.
Spre comparaţie, există un in­te-res enorm pentru asiguratorii din Euro­pa de Est şi din Asia, care se pot vinde la preţuri care ajung şi la dublul va­lorii lor contabile. Astfel încât ală­tu­rarea celor trei divizii în cadrul unei operaţiuni de listare la bursă ar avea ca rezultat faptul că preţul obţinut de ING de la investitori va fi tras drastic în jos de divizia din Benelux. „Ar obţine un nivel de preţ reprezentând de 1,1 ori valoa­rea contabilă, ceea ce ar evalua business-ul din Europa şi Asia la 10,1 mi­liarde de euro”, spune analistul Cor Kluis de la Rabobank. În plus, vân­zarea separată a celor trei divizii re­gionale ar permite ING să beneficie­ze de o primă de preluare din partea cumpărătorilor, care ar putea ajunge până la 30%. În acest caz, pre­ţul de vânzare s-ar majora până la de 1,5 ori valoarea contabilă.
Pe de altă parte, în ipoteza vân­ză­rii separate a diviziilor de asigu­rări, ING trebuie să ţină seama de riscul de a rămâne „în braţe” cu bu­siness-ul neprofitabil din Bene­lux, din lipsă de cumpărători interesaţi. De asemenea, momentul vân­zării trebuie ales cu gri­jă. „ING nu este singura instituţie ban­cară ce ur­mea­ză să-şi vândă acti­vele din asigurări. Pericolul este acela că vor fi prea multe companii scoase la vân­zare concomitent în 2012 şi 2013”, a de­clarat un înalt oficial al unui asigurator european de top, sub protecţia anonimatului.

Listarea e doar scenariul de bază
Grupul ING trebuie să-şi separe operaţiunile bancare şi cele de asigu­rări şi să renunţe la o serie de active, aceste sarcini reprezentând condiţiile puse de Comisia Euro­pea­nă în 2009 pentru a aproba sprijinul financiar de 10 miliarde de euro primit de ING de la statul olandez pentru a face faţă crizei financiare. Directorul general al grupului ING, Jan Hommen, în vârs­tă de 68 de ani, care anterior a deţinut funcţia de director financiar la producătorul de aluminiu Alcoa, iar apoi la Philips Electronics, s-a ocupat de această chestiune încă de la prelua­rea func­ţiei de CEO la ING, în urmă cu doi ani.
„Jan Hommen s-a dovedit a fi un negustor foarte pe fază atunci când a vândut operaţiunile de asigurări şi pensii private ale ING din Ame­rica Latină unei companii locale re­lativ necunoscute, GrupoSura din Colum­bia, contra sumei de 2,6 mi­liarde de euro”, comentează Reu­ters. Planul iniţial al ING era ca şi a­ceastă divizie să fie listată la bursă, însă în cele din urmă s-a decis vånzarea ei directă.
Ultimele declaraţii ale lui Hom­men spun că procesul de pregătire a flotării bursiere a diviziilor din Eu­ra­s­ia şi Statele Unite este în curs, lis­ta­rea urmând a avea loc în 2012. Însă ex­primarea propriu-zisă, care vorbeş­te despre „scenariul de bază” al IPO-urilor, sugerează că cei de la ING nu exclud deloc varianta vân­ză­rii directe a acestor operaţiuni.


ING - lider local pe life şi pensii private
ING Asigurări de Viaţă SA, fostă Nederlanden Asigurări de Viaţă România SA, este controlată de grupul ING prin intermediul subsidiarei ING Continental Europe Holdings, care deţine 99,99% din acţiunile asiguratorului român.
În primele şase luni din 2011, ING Asigurări de Viaţă a subscris prime brute de 272,7 milioane de lei, uşor sub nivelul din perioada similară a anului trecut (275,6 milioane de lei), iar profitul brut a scăzut cu aproape 47%, de la 28,4 la 15,1 milioane de lei. Compania a terminat anul trecut cu subscrieri de 543,41 milioane de lei, în creştere faţă de 2009 (527,06 milioane de lei) şi s-a menţinut pe primul loc în topul cotei de piaţă. În 2010 profitul a fost de 38,88 milioane de lei, aproape la jumătate faţă de nivelul din anul anterior (77,32 milioane de lei). 
Pe pilonul II de pensii private, fondul ING era lider de piaţă după primele şase luni din 2011, cu active nete de aproape 2,09 miliarde de lei şi 1,67 milioane de participanţi. Pe pilonul III, fondul ING Optim era lider la 30 iunie 2011, cu active nete de 127,12 milioane de lei şi peste 70.000 de participanţi, iar fondul ING Activ se clasa pe 4, cu active nete de 49,24 milioane de lei şi 25.257 participanţi.

Aviva a scos România din rândul pieţelor strategice
Potrivit unui document privind strategia de business, publicat de a­si­guratorul britanic Aviva în noiembrie 2010, compania a identificat un număr de pieţe pe care inten­ţio­nea­ză să-şi concentreze efortul de dez­voltare, iar Ro­mânia, Cehia şi Ung­a­ria nu figurează printre acestea. În context, săptămâna trecută, „Fi­nan­cial Times” (FT) a relatat, citând sur­se apropiate situaţiei, că fostul director general al diviziei din Asia a grupului AIG, Mark Wil­son, încear­că să atragă investitori privaţi pentru a licita la achiziţia unor active ale Aviva, între care şi operaţiunile din România.

Dimensiuni „relativ mici”
Wilson s-ar afla în faza iniţială a procesului de strângere de fonduri, notează FT. El a declarat recent, în­tr-un interviu chiar pentru FT, că e­xis­­tă suficient capital disponibil pentru investiţii pe pieţele emergente şi că analizează o serie de oportunităţi. 
Aviva Plc analizează posibila vân­zare a operaţiunilor mai mici din Eu­ropa de Est şi Asia, pentru a se concentra pe 12 pieţe-cheie, no­tează FT. Pieţele „non-core” din Europa de Est in­clud România, Ungaria şi Ce­hia, fiind evalua­te de analişti la circa 100 de milioane de lire sterline, în timp ce afacerile din Asia, care in­clud Singapore, Malaezia, Coreea de Sud, Indonezia, Sri Lanka şi Hong Kong, ar putea aduce fonduri de 400 de milioane de lire sterline.
O ofertă de achiziţie a tuturor o­pe­raţiunilor „non-core” ale Aviva ar atrage atenţia grupului, potrivit unei surse, chiar dacă este greu de imaginat cum ar funcţiona acestea ca o singură companie. Activităţile din Euro­pa ale Aviva nu au atras încă un in­te­res major, potrivit ban­cherilor, deoa­rece au dimensiuni relativ mici.

Pierderi în 2009 şi 2010
Aviva Asigurări de Viaţă SA a subscris în 2010 prime brute de asi­gu­rare în valoare totală de 88,89 mi­li­oane de lei, cu 12,8% sub nivelul din 2009, şi s-a clasat pe locul 5 în to­pul asiguratorilor de viaţă ro­mâni, după cota de piaţă. În 2010 pierde­rile Aviva au fost de 19,9 milioane de lei, în scădere cu 6,7% faţă de 2009. 
Aviva mai deţine în România o companie de administrare a fondu­rilor de pensii private obligatorii (pi­­lonul II) şi facultative (pilonul III). Pe pilonul II, fondul Pensia Viva, administrat de Aviva Pensii, avea, la jumătatea acestui an, active nete de 357,28 milioane de lei, si­tuându-se pe locul 5 din 9 în topul co­tei de piaţă, şi 395.666 de participanţi (locul 4). Pe pilonul III, fondul Pensia Mea avea, la 30 iunie 2011, active nete de 21,01 milioane de lei (locul 6 din 13) şi 10.076 de participanţi (locul 6). sfin

Richard HAASS: „Criza a slăbit atracţia modelului american”

De ce aţi venit în România şi, mai ales, de ce aţi venit în România tocmai acum?

Sunt bucuros să mă aflu în Europa, mai ales datorită dezbaterilor care au loc acum. Este unul din acele momente în care simţi cum se scrie istoria. Şi a trebuit să merg în Turcia pentru o întrunire care a avut loc acolo, aşa că am mai avut o zi la dispoziţie şi am considerat că este o oportunitate, deoarece guvernatorul băncii centrale urma să ia cuvântul în cadrul unui colocviu, iar eu nu am mai fost aici de aproximativ 30 de ani. Îmi este ruşine să recunosc asta în faţa românilor. Deci era timpul să mă întorc. Atunci eram un funcţionar tânăr în Departamentul de Stat. Făceam parte din Biroul de Afaceri Europene într-un cadru obişnuit. Nimic deosebit.

Cum vi se pare în comparaţie cu România de acum 30 de ani?
Era mult mai mohorâtă. Mică şi mohorâtă. Acum te plimbi prin părţi ale Bucureştiului şi ai senzaţia că te afli oriunde în Europa. Singurul lucru care mă surprinde este că înainte de a veni aici am studiat situaţia economică, iar economia de aici funcţionează mai bine decât înainte, iar peste un an va funcţiona şi mai bine. Oamenii par destul de pesimişti; pluteşte ceva surprinzător de pesimist în aer; nu prea reuşesc să înţeleg.

Este surprinzător de pesimist. Oamenii sunt foarte sceptici cu privire la cum se vor derula lucrurile în Europa şi foarte optimişti în ceea ce priveşte propria situaţie, când, potrivit previziunilor, din punct de vedere economic, România a depăşit cea mai grea perioadă, şi, în comparaţie cu alte situaţii din Europa, se pare că lucrurile merg destul de bine.

Politica, în urma economiei

După părerea dvs., există vreo dovadă care să indice faptul că cei din conducerea statelor vestice pot face faţă acestei sarcini acum?
Până în acest moment, politica a mers în urma economiei. Şi adevărata întrebare pentru următoarele săptămâni este dacă politica poate recupera terenul pierdut. Şi după aceea, dacă reuşeşte, ar putea îngreuna lucrurile, deoarece dacă reuşim să depăşim criza şi să eliminăm presiunea, oamenii şi-ar putea pierde concentrarea. Şi revenim la ceea ce am spus mai devreme. Dar după ce va depăşi această criză, presupunând că o va face, va lua Europa măsurile principale necesare întăririi legăturilor interne? Îşi va raţionaliza sistemul de securitate? Nu am răspunsul la aceste întrebări. Şi ar trebui să spun că nu există destule motive să fim optimişti. Asta dacă luăm în calcul faptul că liderii Europei par să fi atins nivelul minim de conducere de care este nevoie - nu cel de conducere vizionară.

În SUA, stagnare politică în următoarele 18 luni

Dar în ceea ce priveşte SUA? Termenul-limită pentru acea „supercomisie” care trebuie să găsească soluţii de reducere a deficitului se apropie. Soluţiile nu sunt evidente. Care sunt şansele ca guvernul federal să fie blocat?
Nu cred că se va opri activitatea guvernului, sau că se va „închide” guvernul federal. Dar sunt totuşi de părere că vom asista la o versiune de blocaj politic din perioada actuală şi alegeri. Nu întrevăd nici un compromis politic de amploare. (...) Vom avea alegeri în 12-13 luni. Aş presupune că nu vom avea un nou congres înainte de 15-16 luni. Şi aş mai spune că în aproximativ 18 luni vor avea loc foarte puţine lucruri. Vom trece prin faza campaniei electorale, apoi prin perioada de tranziţie, deci nu cred că vom trece la guvernare foarte curând.

Penultima dvs. carte s-a numit „Oportunitatea”. Mai credeţi că există o oportunitate pentru SUA de a juca un rol important în lume?
Există, şi încă o şansă nemaipomenită! În primul rând suntem încă cea mai mare putere economică a lumii, contribuim cu mai mult de 1/5 din PIB-ul mondial, suntem de departe cea mai mare putere militară a lumii; în special modelul american, dacă ne-am redresa, ar prezinta foarte mare interes; din punct de vedere economic avem potenţial, ne-am reorganizat economia şi bugetul şi am crescut cu 3-4%, nu există o altă ţară ca a noastră. Oamenii vorbesc despre China şi alte ţări şi exagerează; chinezii se vor confrunta cu tot soiul de provocări structurale în următorii ani şi în următoarele decenii; aşa că ne permitem luxul de a trăi într-o lume în care nu există alte variante la statutul de lider al SUA, care prezintă oportunităţi imense. Întrebarea este dacă politica noastră este pregătită să facă faţă acestei situaţii. Şi în acest moment acest fapt nu este tocmai clar.

Atunci când oamenii vorbesc despre declinul SUA se gândesc la criza bugetară din iulie, care a fost un autogol politic, nu-i aşa?
Exact. Cred că imposibilitatea noastră de a aborda chestiuni vitale, legate de impozitare sau asigurări sociale, îi îndreptăţeşte pe oameni să întrebe dacă politica americană poate sau nu să facă faţă în asemenea situaţii. Dacă disfuncţionalităţile au depăşit funcţionalităţile. Este o perspectivă îndreptăţită. Şi cred că americanii, prin acţiunile întreprinse, nu prin ceea ce spun, ci prin acţiunile pe care le întreprindem, vor răspunde la aceste întrebări. Fie vom infirma aceste îndoieli, fie le vom consolidă.

Credeţi că slăbiciunile actuale ale economiei SUA au subminat politica externă a SUA?
În primul rând, criza a slăbit atracţia modelului american, atât din punct de vedere politic, cât şi economic, iar acest lucru este mereu important. Pentru alte ţări contează nu numai ceea ce ai spus, ci şi ceea ce eşti. Şi în al doilea rând: s-au diminuat resursele disponibile. Nu ne-am redresat încă. Din cauza crizei ni se limitează capacitatea de a conduce şi ni se va limita sprijinul din partea publicului pentru acţiuni care poate ar fi dezirabile din punctul de vedere al politicii externe.

“Acum 30 de ani, România era mică şi mohorâtă. Acum te plimbi în unele părţi din Bucureşti şi ai senzaţia că ai putea fi oriunde în Europa”

„Din punct de vedere economic, România a depăşit cea mai grea perioadă, şi, în comparaţie cu alte situaţii din Europa, se pare că lucrurile merg destul de bine”


puterea

Etienne Davignon: „Pentru România e vital să-şi facă ordine în interior”

Care este importanţa evenimentului de la Bucureşti la care tocmai aţi luat parte şi care credeţi că vor fi efectele acestuia în viitor?

Cred că este întotdeauna foarte interesant când o ţară încearcă să-şi facă o idee despre ceea ce se întâmplă în afara ei, când încearcă să afle cum văd oamenii lucrurile, nu prin ochelari româneşti, ci prin alţi ochelari, cum conlucrează ţările mai bogate, care este opinia în Statele Unite, să capete oarece experienţă în ceea ce înseamnă a conlucra, să-şi facă o impresie, o evaluare. Dar cred că astfel de iniţiative sunt pur informative, nu duc la nici o decizie, nu generează concluzii capitale. Am fost sceptic în timpul discuţiei, dar atmosfera de ieri mi-a revelat faptul că partcipanţii erau mult mai pesimişti decât mine în privinţa viitorului Europei. Acum rămâne de văzut dacă ei au dreptate şi eu mă înşel, sau invers...



Să sperăm că dumneavoastră aveţi dreptate.

Şi eu sper acelaşi lucru.



Acum o întrebare despre criza economică, subiect asupra caruia aţi discutat deja la conferinţă. Credeţi că efectele se vor resimţi la fel de tare în România sau ţara noastră, fiind o ţară mai puţin conectată la economiile statelor profund afectate, nu va resimţi atât de tare efectele negative?

Cred că nu toată lumea priveşte chestiunea corect. Se vor convinge de acest lucru toţi - nu numai cei din Europa, ci şi din afara ei. Până acum, americanii, văzând efectele imediate şi estimările, au constatat cu stupoare că vor suferi. Vom păţi şi noi la fel, dacă nu privim chestiunea corect. În privinţa României, în primul rând, dacă există scepticism, acesta este legat de capacitatea ţării de a-şi face ordine în interior, de capacitatea de a face exporturi. Investiţiile străine se vor face cu reţinere, nu pentru că nu există încredere în România, ci pentru că nu există încredere în nimic. În al doilea rând, întreaga strategie a României, dacă este una înţeleaptă, ar trebui să urmărească deplina integrare în Uniunea Europeană. Dacă Uniunea nu va fi capabilă să producă beneficii, veţi suferi un impact negativ, iar instabilitatea de aici va influenţa şi ea viitorul în mod real. Nimeni nu va rămâne neafectat de ceea ce se întâmplă. Nimeni.



Franklin Roosevelt susţinea că: "vom avea un guvern mondial. Singura chestiune care rămâne de văzut este dacă va fi acceptat sau impus". Sunteţi de acord cu aceasta previziune? Cum vedeti evoluţia asa-zisului fenomen de "guvernare" a planetei?

Este chestiunea tipică pe care ne-o predă istoria: faptul că evenimentele se schimbă repede. S-a tot vorbit multă vreme despre interdependenţă şi, dintr-o dată, aflăm că interdependenţa a devenit nefirească. Suntem afectaţi de lucruri pentru care nu suntem răspunzători. Dar una este interdependenţa şi altceva este globalizarea. Globalizarea în sine este un lucru bun, este chiar o bună oportunitate, întrucât înseamnă apropiere, împreunarea scopurilor. Diferenţa constă în faptul că modul în care reuşim să ne guvernăm regiunea nu este acelaşi cu modul de guvernare a unei lumi. Grupul G20 sau Naţiunile Unite nu sunt o formă de guvernare. Mai avem cale lungă de parcurs, de încercat, mai avem mult până să diminuăm elementele negative ale interdependenţei sau să creştem efectele sale pozitive.



SUA şi Canada privesc România ca parte a UE



Clubul Bilderberg poate fi descris ca un think-thank al oamenilor de elită din întreaga lume. Din această perspectivă cum vedeţi evoluţia României în perioada următoare?

Este complet exagerată ideea asupra a ceea ce este de fapt Grupul Bilderberg. Este o grupare cu întrunire anuală a unor oameni interesanţi, care discută între ei şi fiecare pleacă de acolo mult mai informat. Uneori îşi infirmă opiniile despre anumite evenimente, alte ori ajung la concluzii comune. Ceea ce este interesant de semnalat este faptul că nu avem opinii anume despre România, despre Franţa, despre China etc. Dar la fel de interesant şi important pentru România este faptul că naţiuni precum Statele Unite sau Canada au început să vă privească, nu ca un stat independent, ci ca o parte componentă a Uniunii Europene.



Revenind la Clubul Bilderberg, acesta a fost adesea descris drept o organizaţie secretă, cu obiective oculte, care încearcă să subjuge lumea, care schimbă guverne şi face legea la nivel mondial. Ce le puteţi răspunde acestor adepţi ai teoriei conspiraţiei?

Teoria conspiraţiei este foarte veche şi foarte populară. Prinde bine la public. S-a spus că Lincoln a fost asasinat ca urmare a unei conspiraţii, precum şi alţi preşedinţi sau personaje importante. Şi astăzi se vorbeşte despre aşa-zisa conspiraţie a invadării Irakului. Nu poţi face nimic împotriva celor care lansează astfel de zvonuri. Adevărul despre Grupul Bilderberg este că s-a înfiinţat acum 50 de ani, când relaţiile dintre SUA şi Europa deveniseră destul de tensionate, şi s-a simţit nevoia unei conferinţe anuale de trei zile la care să participe oameni de ştiinţă, specialişti în diverse domenii, politicieni, oameni de afaceri şi care să înţeleagă care sunt adevăratele intenţii ale fiecăruia. Faptul că aceste întâlniri au continuat, denotă că participanţii nu au văzut întâlnirile drept o pierdere de timp. Cât despre dominarea lumii, mereu am spus că atunci când se va acţiona în sensul acesta, îmi voi da demisia. Pentru că supremaţia asupra lumii nu este ceva ce poate fi negociat.



Există însă o serie de coincidenţe care au dus la crearea acestor zvonuri. Domnul Bill Clinton, în calitatea sa de important politician american, a participat la întâlnirile grupului, apoi a ajuns preşedinte. Jimmy Carter a venit o dată la conferinţă şi a ajuns preşedinte. Tony Blair a venit şi el, apoi a ajuns premier al Marii Britanii. Dar eu va întreb, de ce nu am lua lista tuturor celor care au participat la aceste întâlniri şi care nu au ajuns preşedinţi... puterea