joi, 28 iulie 2011

Votul prin corespondenta

Hotărât lucru, judecând după vorbele şi faptele parlamentarilor noştri, politica îngraşă, prosteşte sau scufundă în ridicol. Altfel cum să explici faptul că motociclistul Călin Popescu Tăriceanu zice că Ponta, Nastase şi Iliescu sunt mânaţi de profunde convingeri democratice, deşi Ponta se afişează cu tricouri cu Che Guevara sau cu şepcuţa lui Mao, Năstase confundă democraţia cu clepotocraţia, iar Ion Iliescu şi-a manifestat convingerile democratice asmuţind hoarde de mineri asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, unde au plantat flori, după ce au trecut Bucureştiul prin foc şi bâte.

Mai nou, liberalul Varujan Vosganian ameninţă şi el cu ieşirea în Piaţa Universtăţii dacă proiectul legii votului prin corespondenţă va trece de Parlament. Şi cum nu ajungea o măciuca la un car de oale, democratul Varujan a dat drumul şi la gogomănia supremă, aprobarea votului prin corespondenţă ar echivala cu „o lovitură de stat”! Nici mai mult, nici mai puţin!

La una ca asta nu te-ai fi aşteptat de la un finanţist avizat ca Varujan, pe deasupra poet şi prozator de succes, care ştie bine câte miliarde de euro trimit anul în ţară românii siliţi să ia calea străinătăţii. Dar, cine ştie, l-o fi stricat noul anturaj al Uniunii Social-Liberale. În compania USL-aşilor, cu prostănaci ca Geoană, cu prostuţi ca Ponta, cu incoruptibili ca Năstase, cu colaboratori ai securităţii ca Dan Voiculescu şi cu activişti comunişti ca Iliescu te sminteşit cât ai zice „cartea şoaptelor”. Dacă nu cumva Varujan a căzut victimă sindromului Geoană. Care pare inteligent!

Potrivit ministrului de externe, în străinătate trăiesc şi muncesc circa trei milioane de români cu drept de vot, dar numai 5% au votat la ultimele alegeri. Nu din lipsă de spirit civic, ci pentru că centrele vot din străinătate sunt puţine, la mari distanţe de locurile lor de reşedinţă, ceea ce implică fie renunţarea la vot, fie cheltuieli suplimentare pentru excercitarea unui drept consfinţit de Constituţie. Pentru a remedia anomalia, PDL a iniţiat un proiect de lege pentru exercitarea dreptului de vot prin corespondenţă.

O modalitate de vot practicată cu succes în democraţii mai aşezate decât cea din România, cum ar fi Germania, Austria, Irlanda, Italia, Spania, Elveţia. În unele din aceste ţări votul prin corespondenţă este accesibil şi rezidenţilor locali, care în ziua alegerilor nu pot sau n-au chef să se deplaseze la centrele de votare. Dar nu se privează sau nu sunt privaţi de dreptul de a alege, pe care şi-l pot exercită prin corespondenţă. Fireşte, cu punerea la punct a unor sisteme eficiente, care funcţionează, de eliminare a unor posibile fraude.

„Frauda” este cuvântul cheie în România. Este şi motivul pentru care opoziţia este împotriva votului prin corespondenţă. Scandalul a pornit de la prostuţul Victor Ponta care, la ultimile alegeri pierdute de PSD, s-a trezit gândind cu voce tare: „ai lor au furat mai bine decât ai noştri”. Fraudarea alegerilor nu s-a dovedit, prezumpţia de onestitate funcţionând şi la alegerile organizate de PSD, deşi cu toţii ne amintim de autobuze electorale, de pungi de zahăr, de sticle de ulei şi de găleţi de plastic ca atenţii electorale. Contra este şi UDMR, din coaliţia la putere, care invocă, pe lângă posibile fraude, şi costurile, posibil, ridicate, ale votului prin corespondenţă.

Însă o ţară ce susţine cu bani mulţi o formaţiune care nu este partid şi se preocupă aproape exclusiv de revendicări etnice, va găsi mijloacele financiare să asigure accesul la vot atât maghiarului din Convasna, cât şi românului din Hiroşima. Amândoi sunt cetăţeni români cu drept de vot şi egali în drepturi, zice Constituţia. Ar fi nedrept să-l sileşti pe cel din Hiroşima sa cheltuiască bani pentru a străbate cei 1800 km care-l despart de cel mai apropiat centru de votare pentru a-şi exercita un drept garantat de Constituţie. Votul prin corespondenţă ar rezolva decent şi democratic acest impas.

Opoziţia se teme de voturile românilor din diaspora nu din cauza unor posibile fraude, pe care le-a practicat cu neruşinare când s-a aflat la putere. Însă românii din străinătate, în contact cu democraţiile în care trăiesc, sunt mai conştienţi de importanţa prezenţei la vot şi a exercitării drepturilor pe care le au. Şi nu mai vor să audă de democraţia originală a lui Ion Iliescu, nici de capitalismul de cumetrie. În plus, nu mai sunt sensibili la gargara social-democrată, nici la atenţiile sub formă de pungi de zăhăr, sticle de ulei şi găleţi de plastic.

Ideea lui Vosganian că aprobarea votului prin corespondenţă ar echivala cu o lovitură de stat e de toată minunea. Are ceva în comun cu faimosul drob de sare. Sau cu piesa „Proştii sub clar de lună”, plasaţi acum şi în Piaţa Universităţii! Poate va fi vizitat şi de Iliescu. Vor depăna împreună amintiri despre felul în care comunistul Iliescu şi securiştii lui au pus mâna pe putere. Un subiect bun pentru liberalul prozator Vosganian. Pentru un roman cu accente sud-americane şi duhoare dâmboviţeană!
inliniedreapta

Cum vreti sa comunicati? Prin e-mail sau video?

Mesajele scrise de pe internet sunt rigide in comunicare si transmit mult mai putin, spun cei care studiaza fenomenul comunicarii online. Dimensiunea video este cea care va castiga in viitor tot mai mult teren, in timp ce zilele e-mailului sunt de-acum numarate.

"Mi se pare ca ne-am cunoscut doar video", si-au spus Doug Webster, directorul de marketing al Cisco si colega sa responsabila de PR in Europa de Est. Segmentul video a castigat tot mai mult teren in ultima vreme in ce priveste comunicarea interna in companii, dupa reducerea bugetelor de deplasare si concentrarea pe cresterea productivitatii. Cheltuielile pe aplicatii sociale folosite de companii vor atinge 770 de milioane de dolari in 2011, in crestere cu 16% fata de anul precedent, potrivit datelor Gartner, la care se adauga cele de cateva ori mai mari pentru solutii de comunicare video. Aproape un miliard de euro s-au indreptat catre platforme precum Cisco Quad, Yammer, Jive, Traction Software, Socialtext, SocialCast, Salesforce.com Chatter sau WizeHive. Este totusi putin in comparatie cu banii care merg inspre softurile traditionale de comunicare, precum emailul, impartirea de documente si conferintele web prin Microsoft Outlook si LotusNotes de la IBM. O piata de zeci de ori mai mare, care inseamna circa cinci miliarde de dolari numai in SUA.

"Observam insa un interes in crestere al mediului de business pentru adoptarea solutiilor care incorporeaza voce, video si continut capabil sa reuneasca companii raspandite global, atat la calculatoarele de birou, cat si la dispozitivele mobile", spune Zeus Kerravala, cercetator in cadrul Yankee Group, citat de Cisco's Tehnology News Site. Cei de la Gartner prevad ca aplicatiile sociale vor deveni instrumentele principale de colaborare - ajungand poate chiar sa inlocuiasca emailul - pentru o cincime dintre companii in urmatorii trei ani. Beneficiile folosirii lor sunt dovedite cifric: dincolo de angajatii mai fericiti, relatiile intercolegiale imbunatatite si o mai buna colaborare, noile tehnologii au aratat reduceri de costuri - angajatii au trimis cu 38% mai putine e-mailuri, iar cele trimise aveau o marime cu aproape jumatate mai mica. In timp, economia pentru managerii de proiect inseamna 7,8 ore pe saptamana, adica aproape o zi lucratoare, si 5,4 ore pentru subalternii lor, timp pe care l-au putut investi ocupandu-se de alte proiecte. Chiar si cei mai sceptici si-au dat seama ca se conecteaza altfel cu ceilalti oameni, fata de e-mail sau telefon, iar cei mai multi au fost de acord ca metacomunicarea si gesturile ajuta ca rezultatul discutiei sa fie cel scontat.

In viziunea directorului Cisco, teleprezenta nu va inlocui vreodata contactul direct intre oameni, ci se vrea a fi o completare in favoarea unei mai bune comunicari: "Face parte din fiinta umana sa comunice direct si ma bucur chiar acum ca stam la aceeasi masa. Cat de real este totusi sa transmiti informatia prin video sau prin e-mail? E nevoie de semne speciale pentru a-ti intari spusele si a arata ca glumesti sau esti serios uneori". Asadar, un suport nu chiar atat de generos pentru comunicare. Interesant e ca Webster nu se opreste doar la utilitatea teleprezentei in corporatii, ci la orice experienta legata de retele - fie ca vorbim de viata personala sau de cea profesionala. "Cand ii spun noapte buna fiicei mele in timp ce conduc e mult mai eficient sa ii spun video", spune directorul Cisco.

businessmagazin

Evolutia falimentelor din Romania: Unde si-a infipt criza si mai mult coltii

Topul falimentelor a suferit modificari in primul semestru, unele industrii intrand si mai mult la apa, in timp ce altele incep sa iasa usor din ghearele crizei. Afla de ce in unele domenii numarul falimentelor a scazut drastic, in timp ce in altele a crescut si cu peste 50%.

In industria intermedierilor financiare a crescut cel mai mult, respectiv cu 54%, numarul societatilor aflate in diferite stadii de insolventa. Astfel, la sfarsitul primelor 6 luni, numarul societatilor din domeniu aflate in aceasta situatie se ridica la 105, fata de 68 in aceeasi perioada din 2010, potrivit unui studiu realizat de Coface Romania.

Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor din Romania, a explicat situatia prin faptul ca “nu mai sunt atat de multe tranzactii, iar unele societati s-au orientat catre alte domenii”. El a adaugat ca situatia este la fel de rea si in domeniul consultantei financiare.

Un alt domeniu campion la cresterea numarului de falimente este fabricarea lemnului si produselor din lemn. Numarul societatilor de profil aflate in insolventa a crescut la finele primului semestru cu 44%, pana la peste 400, fata de 280 in aceeasi perioada a anului trecut.

Exista insa si domenii in care numarul falimentelor a scazut puternic. Spre exemplu, in industria usoara numarul societatilor aflate in insolventa s-a injumatatit, pana la 336 de firme. Motivul? Au crescut comenzile, dupa cum a explicat Mihai Pasculescu, vicepresedinte al patronatului din industria usoara, Fepaius.

"In domeniu lucreaza 9.000 de firme, iar cele care au intrat in insolventa lucrau numai pentru piata interna", a mai spus Pasculescu.

Surprinzator, si falimentele din domeniul agriculturii au scazut cu 16%, pana la 451 de societati. Adrian Radulescu, secretar de stat in Ministerul Agriculturii, a explicat acest lucru prin dublarea pretului la recolta de cereale fata de anul trecut, pe fondul crizei alimentare globale.

Falimentele au inceput sa scada semnificativ si in domeniul transporturilor, unde la finele primului semestru erau in insolventa 698 de firme, cu peste 14% mai putine decat in aceeasi perioada din 2010.

Radu Dinescu, secretarul general al Uniunii Nationale a Transportatorilor din Romania (UNTRR), a mentionat ca aceasta industrie a avut o evolutie pozitiva in primele sase luni, fata de aceeasi perioada din 2010.

Peste 10.700 de companii din Romania au fost pozitionate in diverse stadii de insolventa la finalul primului semestru al acestui an, cu 4,4% mai putine decat in aceeasi perioada din 2010, dar cu 2,4% mai multe fata de semestrul anterior.

Comertul, constructiile si transporturile, cele mai afectate sectoare de activitate

Continuitatea perioadei economice recesionale a mentinut cele patru pozitii ale clasamentului falimentelor si in prima jumatate a anului 2011. Domeniile comert (cu ridicata si distributie si cu amanuntul), constructii si transporturi au ramas cele mai afectate de recesiunea financiara din punct de vedere al sectoarelor reprezentative.

Prin limitarea consumului si inasprirea concurentei prin extinderea retelei de acoperire a hipermarketurilor, companiile din comert au intampinat dificultati majore in acoperirea datoriilor curente, iar creditarea restrictiva a determinat populatia sa fie mult mai reticenta in a cheltui, dar mai dornica de economisire.

De cealalta parte, costurile accesibile de a deschide o asemenea afacere, precum si barierele reduse de intrare in piata, au antrenat cresterea numarului de companii mici si mijlocii deschise in domeniile: comert cu amanuntul, cu ridicata si distributie, constructii si transporturi.

Pozitia a treia in clasamentul insolventelor este ocupata in continuare de sectorul constructiilor, care a inregistrat o crestere constanta a numarului de insolvente, astfel ca la sfarsitul primului semestru, 1.688 de firme erau in imposibilitate de a-si acoperi datoriile curente, cu peste 60% fata de intreg volumul insolventelor in constructii inregistrat in 2007 sau egal cu nivelul inregistrat pentru anul 2008.

Alaturi de scaderea cererii, sistarea proiectelor si a lucrarilor de investitii din lipsa fondurilor, costurile crescute ale finantarilor, dar si blocajul de pe piata imobiliara au contribuit la deteriorarea situatiilor companiilor ce activau pe piata constructiilor, plasand acest sector pe locul trei in cele mai afectate industrii ale anului 2010 din punct de vedere al numarului de insolvente.

Revenirea sectorului constructiilor, aflat intr-o situatie critica, depinde de investitii, prioritizarea proiectelor si imbunatatirea legislatiei.

dailybusiness

luni, 25 iulie 2011

Generaţia care schimbă România. Ei au dus economia înainte în ultimii 20 de ani, în timp ce politica a tras-o în jos

O ţară se identifică prin liderii ei politici, sportivi ori culturali sau prin ceea ce a construit de-a lungul timpului.

Prin raportarea la liderii noştri politici, de la care aşteptăm zi de zi autostrăzi, drumuri fără gropi, profesori şi şcoli mai bune, spitale moderne, taxe şi impozite mai mici, România este repetentă, departe de speranţele noastre.

Parcă nu s-a întâmplat nimic, iar românii s-au săturat de ţara lor, de aceleaşi personaje din generaţia "escu" care parcă sunt bătute în cuie la putere. Românii nu sunt mândri de liderii lor politici şi nici de urmaşii lor la putere. Cred că nu îi reprezintă.

Şi, din acest motiv, interesul pentru politică, pentru cine conduce ţara s-a transformat într-o "scârbă naţională".

Cei mai mulţi mută canalul, sar peste pagina politică din ziare şi se duc direct la show-biz şi nu se duc la vot.

Dacă liderii politici actuali atâta pot, atunci cine duce România înainte? Avem cu cine?

Avem, dar nu îi căutaţi în politică pentru că nu sunt acolo.

De trei ani, Ziarul Financiar împreună cu Universitatea din Viena acordă o bursă pentru un Executive MBA unui abonat al ziarului. Anul acesta a fost rândul meu să fac parte din juriu împreună cu decanul programului, profesorul Bodo B. Schlegelmilch.

Am cunoscut şi discutat cu 27 de candidaţi: manageri din eşaloanele doi şi trei din multinaţionale, companii româneşti sau antreprenori care sunt mândri de afacerile lor, de câteva milioane de euro.

Ei sunt generaţia care are 30-45 de ani, generaţia tăcută, care nu a ieşit în faţă. Ei sunt cei care au început să lucreze încă din timpul facultăţii, care au crescut odată cu companiile, generaţia care a învăţat rigoarea şi organizarea multinaţionalelor şi care a pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie şi determinare.

Ei sunt generaţia care a fost trimisă la cursuri, seminarii, şcoală, adică la pregătire de angajatorii lor, generaţia care a învăţat cum este şi la alţii, care a extins în ţară afacerile companiilor pentru care lucrează, generaţia care ştie în orice moment, până la ultimul sac, care este cererea de produse şi ce vor românii, generaţia care se scoală în fiecare dimineaţă sub presiunea targeturilor de vânzări, care se duce la job în fiecare zi pentru că prezenţa lor nu este opţională, aşa cum se întâmplă la Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor, generaţia care a dat manageri români pentru alte ţări. Ei sunt generaţia care nu trăieşte din rente, sinecuri sau comisioane. Ei sunt plătiţi în funcţie de realizări.

Eu am stat de vorbă cu doar 27 dintre ei, dar sunt mult mai mulţi...mii şi zeci de mii.

De mai bine de trei luni, Ziarul Financiar împreună cu revista BUSINESS Magazin are o rubrică zilnică, "Generaţia care trebuie să schimbe România", prin care vrem să scoatem la lumină măcar o parte dintre cei care formează această generaţie, cei ce nu ştiu şi nu se bat cu pumnul în piept că duc România mai departe zi de zi.

O fată din IT, care candidase pentru acea bursă de Executive MBA, povestea la interviu cum este responsabilă din România şi pentru alte ţări din zona fostei Iugoslavii şi cum trebuie să facă lucrurile să meargă într-o echipă multinaţională. Un candidat în vârstă de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mână un buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe ţări. Iar un manager din HR, care lucrase la o firmă de audit, era responsabil de resurse umane pentru nouă ţări.

Iar Traian Băsescu se chinuia în primăvară să găsească un premier.

O altă candidată din industria petrolieră, un domeniu despre care se spune că este rezervat bărbaţilor, spunea, aşa ca o răzvrătire personală, că i se cere de către şeful ei, un expat, să vină cu trei soluţii pentru fiecare problemă şi să o indice pe cea pe care ar alege-o ea. Şi aceea era soluţia cu care expatul se ducea mai departe.

Acestea sunt doar câteva exemple din generaţia tăcută care schimbă România.

Iar această generaţie are o doză de patriotism profesional mult mai puternic decât al liderilor politici.

Ei ştiu că nu sunt mai prejos decât cei pentru care lucrează, decât omologii lor din alte ţări şi nu înţeleg de ce suntem văzuţi atât de prost la nivel politic. Mulţi dintre ei şi-ar dori ca România să fie mai antreprenorială şi să aibă afacerile ei naţionale. Iar acest lucru îl spun cei care lucrează de ani buni în multinaţionale.

Pentru ei politica este un scandal continuu căruia nu îi înţeleg rostul şi de aceea fug de ea. Sunt conştienţi că pot schimba România mult mai repede şi mai bine decât cei care conduc această ţară, dar nu îşi găsesc o platformă în care să se regăsească. Cei care conduc nu sunt din generaţia lor, generaţia care în ultimii douăzeci de ani a dus economia înainte în timp ce politica a tras-o în jos.

Una dintre întrebările mele a fost "Cu cine ar vota, între Ceauşescu şi Băsescu dintr-o perspectivă a realizărilor". După câteva clipe de gândire, toţi au spus că ar vota cu Băsescu pentru că ţin la libertate şi democraţie mai mult decât ne-am putea închipui.
Ziarul Financiar

marți, 19 iulie 2011

Pulsul ofertei Petrom abia se simte la agenţiile băncilor distribuitoare

Mai mare forfotă a fost ieri la ghişeele de schimb valutar şi de încasare a pensiilor decât la cel unde se poate subscrie la cea mai mare ofertă de acţiuni din istoria Bursei de Valori Bucureşti, cu doar cinci zile înainte de închidere.

18 iulie, ora 14:00. bucu­reş­tenii aflaţi în agen­ţiile CEC, Bancpost şi Banca Transilvania din Ştefan cel Mare sau Dorobanţi sunt mai preocupaţi de ratele la credite şi cursul de schimb decât de oferta Petrom, cea mai mare ofertă de acţiuni din istoria României.

Ei ridică miraţi din sprâncene şi răs­pund că nu au bani când sunt în­tre­baţi dacă sunt interesaţi să cum­pere acţiuni la Petrom, cea mai mare şi mai profitabilă companie din România.

În 2004, peste 500.000 de polonezi au adus de acasă un miliard de dolari pentru a subscrie la oferta celei mai mari bănci poloneze, PKO, echiva­lentul BCR de la noi. Cozile de atunci de la agenţiile PKO au rămas în isto­rie. Cum se explică faptul că cea mai mare companie românească nu inte­resează pe nimeni?

"Azi (n. red. luni, 18 iulie) nu a ve­nit nimeni să ne ceară informaţii des­pre oferta Petrom sau să subscrie. Săp­tă­mâna trecută am avut însă o per­soană care a făcut două subscrieri în valoare totală de 2.000 lei, la preţul de 0,28 lei şi 0,3 lei", a răspuns una dintre angajatele agenţiei Băncii Transil­va­nia, care nu a dorit să-şi spună numele.

La agenţia CEC Bank, personalul nu a dorit să dea informaţii, în timp ce la agenţia Bancpost una dintre an­gajate a răspuns că de când a înce­put oferta, pe 11 iulie, nu s-a realizat nicio sub­scriere la agenţia pentru care lucrează.

"Ştiţi, în zilele de 13 şi 14 iulie, şi chiar şi pe 15 iulie, s-au plătit pensiile şi nu a fost nimeni interesat să sub­scrie. Clienţii care ne-au intrat în ulti­me­le zile în agenţie aveau cam peste 70 de ani şi nu sunt interesaţi de ac­ţiuni. Nici eu nu sunt interesată să cumpăr acţiuni la Petrom pentru că am un profil de creditare, economisesc prin cont curent, şi vreau ca peste doi sau trei ani să îmi cumpăr casă", a mai spus ea.

Pe stradă, în faţa agenţiilor ban­care, persoanele intervievate de ZF ştiau destul de puţine informaţii despre oferta Petrom.

"Da, am auzit despre oferta Petrom, însă eu sunt cam tot timpul pe minus, am rate mari la credite şi nu îmi mai rămân bani să pun deoparte. Dacă aş avea 5.000 de euro, aş participa cu toată suma la ofertă, aş face o investiţie de portofoliu. Însă doar dacă ai bani te gândeşti la portofoliu", a spus Marius P., 38 de ani, economist la o bancă.

Silvia Dascălu, 47 de ani, nu a aflat despre oferta Petrom, dar după ce i se spun detaliile, admite că este o idee bună ca statul să vândă acţiuni către populaţie şi să nu facă privatizări în spatele uşilor închise.

"Cred că cine investeşte acum în petrol are numai de câştigat. Toată lumea conduce o maşină, iar petrolul este o resursă care se va termina la un moment dat. Nu am însă bani să subscriu la ofertă", a mai spus ea.

La una dintre bezinăriile Petrom, un tânăr de 20 de ani îşi făcea plinul:

"Alimentez cam de 6,5 milioane de lei pe lună. Nu ştiu dacă aş fi dispus să dau această sumă de bani pe acţiuni Petrom, pentru că nu ştiu ce înseamnă oferta Petrom", a spus el.

Carmen Lupaşcu, 38 de ani, economist, a aflat despre oferta Petrom de la televizor. "Pe termen lung este bine să ai acţiuni la Petrom, este o companie mare şi profitabilă. Preţul unei acţiuni nu este mare, poate oricine să cumpere. Însă acum eu mă gândesc cum să ajung la liman", a mai spus ea.

Răspunsurile primite confirmă declaraţiile intermediarilor ofertei Petrom, care spun că românii nu sunt interesaţi să cumpere acţiuni. Ei spun că şi-au propus în primul rând să-i atragă în ofertă pe cei câteva 3-4.000 de investitori care mai sunt activi pe Bursă în prezent.

Prin intermediul a circa 460 de unităţi ale acestor bănci din întreaga ţară românii de rând pot să subscrie până la 15% din oferta Petrom, cât a fost alocat micilor investitori. Statul ar putea strânge între 450 şi 600 de milioane de euro din vânzarea acţiunilor Petrom, aceasta fiind cea mai mare ofertă de acţiuni din istoria României. Faptul că Petrom este una dintre cele mai cunoscute companii din România reprezintă o ocazie unică pentru a-i face pe mulţi români să se uite pentru prima dată la piaţa de capital şi să devină acţionari în companie, mai ales în condiţiile în care aproape toţi românii simt în buzunar efectele creşterii preţului carbu­ran­ţilor.

"O astfel de ofertă se presupune că are succes când un profesor, un medic, un avocat sau orice altă persoană care nu a auzit niciodată de bursă vine să cumpere acţiuni", spune Mihai Chişu, broker la IFB Finwest.

Cu toate acestea, nici cei care investesc în mod curent pe Bursă nu par mai interesaţi însă de ofertă, din cauză că sunt îngrijoraţi de evoluţia pieţelor externe.

"Ceea ce mă deranjează în acest moment este starea pieţelor. N-aş cumpăra acţiuni la Petrom din cauza turbulenţelor de pe plan extern şi mi se pare că este un risc mai mare decât o oportunitate. Într-o altă conjuctură de piaţă poate m-aş mai fi gândit", spune Florin Gavrilă, investitor pe piaţa de capital.

Dumitru Tudor, unul dintre investitorii marii de pe Bursă, spune că aşteaptă să vadă ce preţ minim se va anunţa în oferta Petrom şi că în funcţie de acesta va lua decizia de a subscrie sau nu în cadrul acesteia.

Unul dintre motivele pentru care românii nu se îngrămădesc să cumpere acţiuni în oferta Petrom este preţul. Statul a anunţat că vinde acţiunile la preţul maxim de 0,46 lei, iar mulţi cred că trebuie să subscrie la acest preţ, când preţul de pe Bursă este de 0,38 lei. Brokerii spun că investitorii de retail nu subscriu atât timp cât nu sunt convinşi că pot cumpăra acţiuni la un preţ mai bun decât pe Bursă.

"Dacă faci un sondaj în rândul investitorilor obişnuiţi şi-i întrebi ce părere au de oferta Petrom, foarte puţini sunt interesaţi. De ce? Pentru că lumea vrea să cumpere la un preţ bun, mai mic decât cel din piaţă", susţine Mihai Chişu.

Comentariile de pe site-ul www.zf.ro la articolele despre oferta Petrom arată că majoritatea celor care au aflat despre oferta Petrom nu o consideră atractivă.

"Petrom se vinde la 0,39 pe Bursă. De ce să cumpere cineva din ofertă? Sigur preţul va fi mai mare decât preţul de azi din piaţă", scrie un cititor.

"Ai vazut la ce preţ se vinde o acţiune Petrom? La maximul istoric al ultimilior 2 ani, adică 0,46 lei/acţiune. Păi unde este discountul şi unde mai este câştigul??? Poate peste trei ani populaţia va reuşi să vândă acţiunile şi să constate că de fapt au avut o pierdere ţinând cont de preţul mare de achiziţie. În Polonia statul a încurajat poporul să investească, la noi statul nu ştie cum să te mai jupoaie", scrie un alt cititor.
din Ziarul Financiar

vineri, 15 iulie 2011

Institutul Revoluţiei Române - vai ce poveste!!!

Laurenţiu Mihu

Ministrul Baconschi l-a făcut pe fostul preşedinte Iliescu să nu mai pună geană pe geană de când i-a dat prin cap să se refere public la o posibilă comasare a unor institute specializate în studierea evenimentelor din decembrie 1989.

Copleşit de gânduri şi înfrigurat de idee, Ion Iliescu a răspuns numaidecât: “Este o ticăloşie fără margini. Să le fie ruşine!”

Experienţa controversată de viaţă şi solida sa pregătire, căpătată la Bucureşti şi Moscova, l-au determinat pe tătucul socialiştilor români de azi să plaseze cu naturaleţe cuvântul “ticăloşie”, dar, tocmai în virtutea CV-ului său politic, să îl plaseze prost.

Corect ar fi fost, în schimb, astfel: ticăloşie ar fi doar comasarea în loc de desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române, inventat şi păstorit de Ion Iliescu încă din vremea ultimului său mandat de preşedinte.

Da, domnule fost şef al statului, şi etern tovarăş, acest IRR pe care personal l-aţi creat în 2004 ar trebui să dispară cu totul pentru că, şi sunt sigur că aţi fost tot timpul conştient, nu şi-a avut rostul nici o clipă.

Cel puţin nu ca un instrument obiectiv de studiere a istoriei recente.

Argumentele sunt de bun simţ şi este păcat că în România anului 2011 ne pierdem încă timp şi energie să facem lumină în jurul evidenţei.

Tocmai de aceea, îmi cer scuze faţă de cititori că voi relua aici întrebări simple prin care, dacă s-ar fi răspuns la timp, s-ar fi asigurat o minimă igienă în dezbaterile publice despre decembrie 1989.

Aşadar:

* Cu ce scop a apărut Institutul Revoluţiei Române?

* Câtă credibilitate are o instituţie fondată, girată şi controlată fix de personajul cel mai controversat al momentului pentru studierea căruia se spune că a fost şi înfiinţată?

* Câtă credibilitate are un institut de cercetare, câtă vreme din conducerea sa extinsă fac parte o grămadă de alte personaje implicate direct în evenimentele asupra cărora ar trebui, zice-se, să ne informeze?

* Câtă credibilitate are un institut de cercetare asupra istoriei recente, controlat integral de statul român?

* Câtă credibilitate are acest institut, din moment ce parte din eforturile sale sunt vizibil orientate spre legitimarea trecutului alunecos al preşedintelui său, comunistul pur-sânge, Ion Iliescu?

* Câtă credibilitate are un institut care a cooptat în rândurile sale revoluţionari cel puţin controversaţi, ale căror fapte, unele poate penale, nu vor fi niciodată pe deplin lămurite publicului larg?

* În fine, câtă credibilitate are un organism condus de însuşi Ion Iliescu?

Ei bine, domnule Ion Iliescu, nu este o ticăloşie mai mare faptul că încă ne batem capul cu astfel de întrebări?

Nu este o ticăloşie mai mare faptul că, după 20 de ani, apetitul dumneavoastră de a monopoliza istoria este la fel de ridicat ca odinioară?

Şi încă un detaliu, domnule Iliescu: nu este o ticăloşie uriaşă faptul că pe şantierul pe care l-aţi amenajat sapă după adevărul despre Revoluţia din ’89 nu arheologii, ci numai dinozaurii?
inliniedreapta.net

joi, 14 iulie 2011

Cea mai mare amenda colectiva din istorie? 8 milioane de romani ar putea plati statului 1 mld. euro

V-ati asigurat locuinta? Daca nu, incepand de pe 15 iulie, pregatiti-va sa platiti intre 100 si 500 de lei amenda. Nu stiati ca expira termenul? Nu sunteti singurii. In conditiile in care statul nu s-a omorat cu promovarea Legii 260/2008, s-a ajuns in situatia ca primariile sa emita amenzi pentru 7,8 milioane de imobile.

Doar 7,1% dintre locuintele din Romania detin o polita de asigurare obligatorie a locuintei, cu numai 4 zile inainte de expirarea termenului limita pana la care fiecare casa trebuie asigurata.

Potrivit datelor Pool-ului de Asigurare Impotriva Dezastrelor (PAID), pana pe 4 iulie au fost emise numai 600.000 de astfel de polite, in conditiile in care, cel putin teoretic, ar trebui asigurate 8,4 milioane de locuinte, potrivit statisticii INS.

In aceste conditii, pentru 7,8 milioane de locuinte, incepand de vineri, ar putea sa incearca sa curga amenzile.

La 100 lei/imobil, suma incasata de stat se ridica la 780 milioane de lei (185,7 mil.euro). La 500 de lei, suma creste la 3,9 miliarde lei (928 milioane euro).

Primarul din Braila, Aurel Simionescu, a declarat, azi la Money Channel, ca, din 15 iulie, va incepe sa trimita avertismente si va amenda pe cei care nu au asigurarea incheiata. Intr-o prima faza, amenzile vor fi de 100 lei. Daca nu vor fi incheiate asigurarile, se poate ajunge si la amenda de 500 lei.

Presedintele PAID, Marius Bulugea a declarat ca nu se asteapta ca, pana pe 15 iulie, procentul imobilelor asigurate sa depaseasca 8%. "Ritmul de emitere a crescut la circa 3.000 polite pe zi, de la 750-1.000 de polite incheiate zilnic in mai. Cu toate acestea, subscrierile sunt sub estimarile noastre’, a declarat acesta.

“Una dintre cauzele care a condus la o rata scazuta a asigurarii in primul an este amanarea aplicarii amenzii cu sase luni, de la 15 ianuarie 2011 la 15 iulie”, a spus Bulucea. Cu alte cuvinte, urmeaza amenzile. Acestea vor fi acordate de primarii.
“Cei care nu isi incheie polita vor fi usor depistati. Primariile vor avea acces la listele cu cei asigurati” , a declarat Bulugea. Astfel, primarii vor putea stabili momentul si cuantumul amenzii pentru proprietarii care nu detin o polita de asigurare a casei.

Politele de asigurare obligatorie a locuintelor (PAD) costa 20 euro pentru locuintele de tip A sau 10 euro pe an pentru cele de tip B, este valabila 12 luni si acopera trei riscuri: cutremure de pamant, alunecari de teren si inundatii.

Locuinta de tip A reprezinta o constructie cu structura de rezistenta din beton armat sau metal si cu pereti exterior din caramida arsa, piatra, beton, cu sau fara cadre de beton armat, lemn si alte materiale asemanatoare, rezultate in urma unui tratament chimic.

Locuinta de tip B este o constructie din caramida nearsa, valatuci, chirpici, pamant batut si alte materiale asemanatoare, nesupuse unui tratament termic sau chimic, cu pereti de orice fel, acoperite cu stuf, paie, trestie sau coceni.

Asigurarile obligatorii de locuinte se pot incheia doar de 13 companii membre ale Pool-ului de Asigurare Impotriva Dezastrelor (PAID): ABC Asigurari, Astra Asigurari, Ardaf, Carpatica Asig, Certasig, City Insurance, Credit Europe Asigurari, Euroins Romania, Generali, Grawe Romania, Groupama Romania, Platinum Asigurari si Uniqa Asigurari).

Pentru a incheia asigurarea, aveti nevoie de o copie dupa buletin si suma necesara in lei - echivalentul a 10 sau 20 euro in functie de imobilul pe care il detineti. Asigurarile se pot realiza inclusiv pe internet, urmand sa le primiti acasa prin posta.

De ce este nevoie de o asigurare facultativa

Asigurarea obligatorie a locuintei nu acopera decat pagubele de maxim 20.000 de euro, adica foarte putin comparativ cu valoarea reala a locuintei. Pentru a ne asigura locuinta la valoarea reala, este necesara o asigurare facultativa.

Politele facultative costa cel putin cateva zeci de euro si pot ajunge la sute, chiar mii de euro, in functie de valoarea locuintei, anul constructiei, localitate si de riscurile acoperite de aceasta.

Printre riscurile care pot fi acoperite de asigurarea facultativa se numara: incendiu, trasnet, explozie, furt prin efractie, vandalism, traznet, explozie, caderi de corpuri, inundatie de la vecini lovirea casei de catre vehicule rutiere (altele decat cele apartinand asiguratului, membrilor familiei), greve, avarii accidentale produse la instalatiile de gaze, apa, canal, climatizare sau incalzire centrala si altele.

Conform legii, romanii care au o asigurare facultativa si care acopera cele trei riscuri incluse in polita obligatorie, nu mai sunt nevoiti si incheie si o asigurare obligatorie.

Cat costa o asigurare facultativa

Spre exemplu, pentru un apartament de doua camere, construit in anul 2010, de circa 40 de metri patrati utili din Bucuresti, avand o suma asigurata de 60.000 euro, pretul anual al unei polite este cuprinsa intre 45 si 96 de euro, in functie de asigurator

Totodata, pentru un apartament din Brasov, asigurat pentru 40.000 euro, tarifele sunt de 25-61 euro, in timp ce in Iasi, pentru un apartament ce valoreaza 35.000 euro, polita costa 24-45 euro pe an.

Daca apartamentul este in Bucuresti, a fost construit in anul 1980 si este asigurat pentru 45.000 euro, proprietarul plateste pe an 40-87 de euro. In Brasov, la un apartament in valoare de 35.000 euro, polita anuala este intre 28-61 euro. La Iasi asigurarea costa 23-46 euro, daca apartamentul are o valoare de piata de 33.000 euro.

Pretul asigurarilor facultative creste odata cu valoarea locuintei. Astfel, pentru un apartament de lux din Capitala, care valoreaza 1 milion de euro, proprietarul ar putea plati 900-1.600 euro pe an, iar pentru o casa la aceeasi valoare, polita poate fi de 900-1.862 euro.

www.dailybusiness.ro

miercuri, 13 iulie 2011

Gradinaritul, sursa de sanatate fizica si psihica

Multi gradinari isi vad hobby-ul ca pe un antidot perfect pentru ce se intampla in lumea inconjuratoare, un mod prin care pot sa recupereze o parte din lucrurile pe care le-au pierdut in graba si agitatia vietii de zi cu zi.

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro.

Experienta senzoriala oferita de gradinarit “le permite oamenilor sa se conecteze la aceasta stare primara”, spune James Jiler, directorul fondator si executiv al GreenWorks Urban. “O multime de oameni inteleg acea experienta. Poate ca nu se simt intotdeauna in masura sa o exprime in cuvinte, insa inteleg ce se intampla”.

Lucru in gradina are si alte recompense, mai putin spirituale. In afara de faptul ca ocupatia poate fi o sursa de produse proaspete si sanatoase, gradinaritul poate ameliora starea de stres, te tine in forma si chiar imbunatateste starea de spirit, relateaza Health.com.

Usurarea stresului

Un studiu facut recent in Olanda sugereaza ca cei care au ca hobby gradinaritul pot lupta cu stresul mai eficient decat cei care practica alte activitati de agrement si relaxare. Dupa finalizarea unei sarcini stresante, doua grupuri de oameni au fost instruite fie sa citeasca in casa, fie sa gradinareasca timp de 30 de minute. Dupa aceea, grupul care si-a petrecut timpul in gradina a raportat a fi intr-o dispozitie mai buna decat grupul de lectura. Si nu s-au inselat: cei ce au format primul grup aveau un nivel mai scazut de cortizol, hormonul stresului.

“Traim intr-o societate in care ne intindem la maxim capacitatea de a fi atenti”, spune Andrea Faber Taylor, doctor in horticultura si cercetator in cadrul Laboratorul de Peisagistica si Sanatatea Omului (Landscape and Human Health Laboratory) de la Universitatea din Illinois.

Oamenii au o capacitate finita pentru in cazul atentiei necesare telefoanelor mobile, a mail-urilor si alte asemenea, explica Taylor, iar in momentul in care capacitatea este epuizata avem tendinta de a deveni iritabili, dispusi sa gresim, distrasi si stresati.

Din fericire, aceasta “oboseala a capacitatii de a fi atenti”, pare sa fie reversibila. Pe baza unei teorii formulate pentru prima oara de catre cercetatorii de la Universitatea din Michigan, in anii ’80, Taylor si alti experti sugereaza ca ne putem reface prin implicarea in ceva ce ne cere o “atentie involuntara”, o forma de atentie ce nu necesita efort si pe care o folosim, de pilda, sa admiram natura.

Comercializare a cotelor de BlackBerry pentru arbusti BlackBerry este un excelent mod de a combate stresul si oboseala atentie, spune Taylor, ca ritmurile a mediului natural si natura repetitiva, linistitor de sarcini gradinarit multe sunt toate sursele de atentie efort.

Gradinaritul este un mod excelent de a combate stresul si oboseala de atentie, spune Taylor, deoarece ritmul mediului inconjurator si natura repetitiva, linistitoare a lucrarilor din gradina sunt toate surse de atentie ce nu necesita efort.

O mai buna de sanatate mintala

Atentia fara efort necesara in gradinarit poate ajuta chiar si la ameliorarea simptomelor depresiei.

Intr-un studiu realizat in Norvegia, oameni care au fost diagnosticati cu depresie, stare de spirit proasta persistenta sau cu tulburare bipolara de tip II-a au fost indrumati sa petreaca sase ore pe saptamana ocupandu-se de cresterea florilor si a legumelor. Dupa trei luni, jumatate dintre participanti au experimentat o imbunatatire semnificativa a simptomelor depresiei. Mai mult, starea lor de spirit a continuat sa fie mai buna timp de trei luni dupa ce s-a incheiat programul de gradinarit.

Cercetatorii sugereaza ca noutatea activitatilor de gradinarit poate fi suficienta pentru a ii scoate pe participanti din deprimare, dar unii experti au o explicatie mult mai radicale pentru modul in care gradinaritul ar putea usura depresia.

Dr. Christopher Lowry, profesor asistent de fiziologie integrativa din cadrul Universitatii din Colorado, a injectat soareci cu Mycobacterium vaccae, o bacterie inofensiva frecvent intalnita in pamant, si a constatat ca aceasta creste metabolismul si eliberarea de serotonina in unele parti ale creierului care controleaza functia cognitiva si starea de spirit, avand acelasi efect ca medicamentele antidepresive pe baza de serotonina.

Sapatul in pamant nu este la fel ca luarea de Prozac, desigur, dar Lowry sustine ca deoarece oamenii au evoluat impreuna cu bacteria mai sus mentionata si cu o serie de altele asemanatoare, lipsa acestor “vechi prieteni” in mediul actual a aruncat sistemul nostru imunitar in deriva. Acest lucru poate duce la inflamari, care sunt implicate intr-o serie de boli moderne, de la boli de inima, la diabet sau depresie.

“Reintroducerea acestor bacterii in mediu poate ajuta la atenuarea unora dintre aceste probleme”, spune Lowry.

Miscarea

Gradinaritul te scoate la aer proaspat si la soare. De asemenea, iti pune sangele in miscare. “Exista o multime de miscari diferite in gradinarit, astfel incat sa obtii anumite beneficii ca si cum ai face exercitii”, spune William Maynard, coorsonatorul programului gradinii comunitare din cadrul Departamentului de Parcuri si Agrement al orasului Sacramento.

Sapatul, plantatul, plivirea si alte sarcini repetitive care necesita forta sau intinderi sunt forme excelente de exercitii fizice, in special pentru persoanele care resimt exercitiile mai viguroase ca fiind o provocare, precum persoanele mai in varsta, cu dizabilitati sau care sufera de dureri cronice.

Fiind o activitate placuta in aer liber si orientata catre un scop anume, gradinaritul mai are un avantaj fata de alte forme de miscare: oamenii tind sa se tina de aceasta activitate si s-o faca mai des.

“Nu e doar exercitiu de dragul exercitiului in sine, care poate deveni plictisitor”, spune Katherine Brown, directorul executiv al Southside Community Land Trust, organizatie non-profit care sprijina gradinile comunitare si agricultura urbana in Providence, Rhode Island, SUA. “Reprezinta exercitiu intr-un context, care iti consolideaza flexibilitatea picioarelor si utilitatea mainilor. Ai o motivatie pentru ce vrei sa continui”.

Sanatatea creierului

Unele cercetari sugereaza ca activitatea fizica asociata gradinaritului poate ajuta la scaderea riscului de a dezvolta dementa.

Doua studii separate, care au urmarit timp de 16 ani oameni aflati la o varsta cuprinsa intre 60 si 80 de ani 16 ani, au constatat, ca cei care au avut o activitate in gradina in mod regulat au aratat un risc de dementa cu 36%, respectiv 47%, mai mic decat cei care nu au gradinarit. Rezultatele s-au mentinut chiar si atunci cand au fost luati in calcul o serie de alti factori legati de sanatate. Aceste constatari sunt departe de a fi catalogate definitive, dar ele sugereaza ca o combinatie a activitatii fizice si mentale implicate in gradinarit poate avea o influenta pozitiva asupra mintii.

Pentru persoanele care deja se confrunta cu un declin mental, chiar si mersul pe jos intr-o gradina poate fi terapeutic. Multe case rezidentiale pentru persoanele cu dementa au acum gradini pentru “plimbari” sau pentru “memorie” in jurul lor, astfel incat rezidentii cu boala Alzheimer sau cu alte probleme cognitive sa poata merge prin ele fara a se pierde. Privelistile, mirosurile si sunetele gradinii se spune ca induc relaxarea si reduc stresul.

Nutritia

Alimente crescute in propria gradina sunt cele mai proaspete si cele mai sanatoasa pe care le poti obtine. Nu este de mirare ca mai multe studii au ajuns la aceeasi concluzie: gradinari manance mai multe fructe si legume decat semenii lor.

“Oamenii care cultiva vegetale tind sa manance sanatos”, spune Brown. “Munca pe care o facem aici cu copiii demonstreaza acest fapt zi cu zi, pe parcursul intregului an”.

Studiile realizate in cazul programelor de gradinarit derulate dupa orele de scoala sugereaza ca cei implicati au mai multe sanse sa manace fructe si legume. Aceiasi copii sunt mult mai dispusi sa incerce alimente si gusturi noi.

“Am urmarit o multime de cursuri de gatit si de gradinarit sustinute copiilor”, spune Anne Palmer, cercetator. “Este uimitor cat de multi dintre ei vor incerca lucruri de genul andivei rosii sau alte varietati verzi ciudate, cu un gust destul de puternic, cum ar fi rucola, si vor spune ca le place”.

Faptul ca legumele crescute in gradina au un gust incomparabil mai bun decat cele de la supermarket nici nu mai trebuie mentionat.
http://medlive.hotnews.ro/gradinaritul-sursa-de-sanatate-fizica-si-psihica.html

marți, 12 iulie 2011

Scara viciilor

Sfântul Ioan Casian, un strămoș român ce-a trăit prin Dobrogea (Casimcea, Tulcea) în secolul IV, crede că fitilul optim al incendiului generalizat de viciu este lăcomia pântecului. Înfulecarea nerăbdătoare, pasiunea sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, spune Andrei Pleșu, declanșează apetituri colaterale: de la fleica de carne, îți alunecă mâna spre coapsele vecinei. Spre desfrânare. Spre curvie.
Curvia, această inflamație erotică, nu poate spori mereu prin farmecul personal, de aceea, plăcerea devergondajului, conduce la iubirea de arginți. Aici încep să crescă cheltuielile.
Al patrulea viciu - mânia - este strîns legat de foșnetul banilor. Ca să faci bani trebuie să te agiți, să dai din coate, să intri în competiție. Agitația aduce bogăție, dar și nervi, scandal, resentimente, ranchiună... Aceste devieri temperamentale, spune Pleșu, uneori te scot din umanitate, și te pun pe meditat. Prin urmare devi trist. Tristeațea vine de obicei după un acces de furie, după o pagubă, și o criză de lehamite... Apare astfel, un alt viciu, o oboseală a inimii, numită acedie. E un amestec de somnolență, de adumbrire, o adevărată boală a sufletului.
Lehamitea, poate reporni cercul vicios: îmbuibarea, curvia, avariția, mânia, tristețea.
Dacă cele 5 vicii de mai sus au legătură cu trupul, următoarele două atacă sufletul: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă) și mândria (trufia, orgoliul). Slava deșartă, această nerușinare care produce sentimentul unui narcisism egolatru, disprețuiește tot ce nu e "eu". Totuși, orgoliul, susține Pleșu, este treapta supremă a răului individual. Te simți îndreptățit la chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime.
Dinamica epidemiilor viciilor poate repornii de la oricare dintre treptele lor, vârtejul absorbant al patimilor fiind un tăvălug greu de priponit. Și vorba d-lui Pleșu, un rău minimal, poate deveni prin rostogolire, un dezastru!
http://nicolaegeanta.blogspot.com/2011/07/scara-viciilor.html

luni, 11 iulie 2011

Despre apicultura si altele

INVENTAR (… pentru viata)
Wednesday, July 6, 2011, 09:51 PM

Sa convenim ca ar trebui sa ne rostuim averea si bugetul de timp. Cum s-ar zice, vara e pe jumatate, sa vedem ce mai putem face …
S-au aruncat pe piata bombe de presa ca reorganizarea teritoriala si discursul lui Basescu chiar in vremea muncii celei mai aprige, pentru ca e clar, bunastarea agricultorului e in raport cu c=t munceste pana la Sf. Ilie (20 iulie).
Painea noastra cea spre fiinta se strange in cateva zile pentru ca lanurile-s galbene si la mare repezeala vor trebui recoltate.
Porumbul e in crestere accentuata, iar ploile recente sunt in favoarea lui. Cine are cultura buna acum, are si recolta ! Rapita sau floarea soarelui ar fi a - 3 -a cultura de baza si cred ca specialistii lui Adrian Porumboiu nu mai scapa o buna productie chiar daca-s atat de multe averse de ploaie.
S-a lansat un fel de psihoza in favoarea apiculturii, poate, datorita programelor nationale. Cane-caneste, cu toate vanturile, la salcam a mers satisfacator desi masivele au fost defrisate si cu greutate se mai gaseste ceva pentru pastoral. La tei e jale - jale ! Cine spune ca a produs miere naturala de tei, minte de ingheata siropul de zahar pe care-l baga in stup seara (ca ziua provoaca furtisag). Sutele de tone de zahar (sau alte stimulente) asigura o productie de subzistenta, pana la urma necesara.
Daca vanturile, vremea rece si lipsa padurilor de tei (batrani) au fost asa prezente, de unde miere naturala ? Pentru cine nu stie, spun ca daca intr-o zi e soare, ploua si iar vine soare, albina nu mai trage la padure pentru ca polenul devine toxic, deci adio productie.
Floarea soarelui nu mai e cules de baza in apicultura pentru ca aproape tot ce s-a semanat este cu mutatii genetice (ca si rapita) si e hermafrodita. Deci nu face nici excursie in lan si reuseste sa mai adune ceva din flora spontana. Daca … !
E usor sa spui apicultura, dar mierea e din ce in ce mai greu de obtinut si cu multa munca si mai multa cheltuiala. Pana la urma tot la zahar ajungem …
Nutreturile au avut zdravan de suferit, desi plantele s-au dezvoltat bine ! Jumatate din fan e deja putred ! Cum s-ar zice, Dumnezeu ne-a aratat, dar tot el a luat ! Caldurile care, totusi, vor veni, nu mai pot acoperi lipsa creata, asa ca sectorul animalier va avea si el pierderi.
Impozitele si taxele cresc, cresc, salariile reale scad, deci saracim din ce in ce mai mult ! Toti. Sa nu creada cineva ca daca merge rau pentru toata lumea, celui cu avere ii merge altfel. Solutii … de unde, daca nici cei din fruntea tarii nu le au pentru ca se cearta toata ziua in televizor !
{i asa se duce pe apa sambetei concediul si deplasarile prin strainatate. Acum, tot la munca ! N-avem incotro, tot la munca !
http://marindumitru.ro/index.php?entry=entry110706-215144

luni, 4 iulie 2011

Adevarul despre Eminescu

Postat în 15 Ianuarie 2007

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.

Conservator

Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza - “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba”. “Stapan pe limba neaosa” si cu o “neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator “iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu - la organizarea Partidului Conservator - a aratat clar pozitia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

De la Nistru panâ la Tisa

Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie”) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.

Lovit la Timpul

Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii - ,,la ciolan”, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: “si mai potoliti-l pe Eminescu!”). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca pe camasi si partidul ca cizmele?”. Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.

Societatea Carpatii - serviciul secret roman al Daciei Mari

In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi - Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca”. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de “Societatea Carpatii” ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii” era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.

Urmarit de spionii Austro-Ungariei

Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: “Societatea Carpatii” a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie - n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.

S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invatamant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari”. Sacareanu, redactorul adjunct de la “Romana libera”, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor”. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

Tradatorii

Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii”, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul “Bukarester Tageblatt” si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. In contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele “Societatii Carpatii”, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: “informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala”).

Nationalistii, urmariti si de rusi

Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii”, au mai aparut la Budapesta Societatea “Petru Maior”, la Viena “Romania juna”, la Cernauti “Junimea”,”Dacia”, “Bucovina si Moldova”, in Transilvania societatea “Astra” si, in vechea Romanie, “Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.

Incomodul Eminescu

Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea “iridenta” a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute”. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. In 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.

Stia ca i se pregateste ceva

Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv “apropiati” interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

Interzis si internat

Guvernul a desfiintat “Societatea Carpatii” chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului “Societatii Carpatii” au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.

Suprimarea incepe de la 33 de ani

“Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. In manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al “Societatii Carpatii”. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat “subversive”, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica a “masurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul “operativ”.

Otravit cu mercur

Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este “bietul Eminescu”. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani.

Eminescu nu a fost nebun

Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica”. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este “uitat” pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului - deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. “Tinta” Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si “grupuscule elitiste” - in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

Codul sursa

Stramosii

Stramosii