joi, 28 iunie 2012

In vremuri de restriste;Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al Romaniei

La un an de la alegerea sa, de pilda, cand regele Carol II a abdicat, trecand prerogativele regale fiului sau Mihai si la carma tarii a venit un guvern prezidat de generalul Ion Antonescu, pastorirea i-a fost pusa la grea incercare de noua conducere a Ministerului cultelor, care, gasind sustinatori in randul unor preoti, a adoptat o pozitie de interventie directa in treburile Bisericii, incalcand atributiile patriarhului si dandu-i sa inteleaga ca, in noile imprejurari, ar fi mai potrivit sa se retraga din scaun. Indurerat de cele intamplate si cu grija ca nu cumva Biserica sa sufere ceva, la 30 septembrie 1940, prin doua scrisori adresate regelui Mihai si generalului Ion Antonescu, vladica Nicodim, judecandu-se aspru, si-a anuntat hotararea de a se retrage din scaunul patriarhal la metania sa de la manastirea Neamt. Isi motiva hotararea cu varsta inaintata si cu starea subreda a sanatatii, in urma unei mai vechi boli de inima, care recidivase, provocandu-i dificultati serioase.

Cererea i-a fost, insa, respinsa, trimitandu-i-se scrisorile inapoi, fara nici o rezolutie. O va repeta de doua ori, la 29 si 30 ianuarie 1941, dar cu acelasi rezultat, incat neavand de ales a ramas la locul sau, daruindu-se cu tot devotamentul Bisericii si neamului, cu atat mai mult cu cat, dupa rebeliunea legionara din 22-24 ianuarie 1941, raporturile cu autoritatile statului au reintrat pe un fagas normal de lucru.

A avut, asadar, o batranete zbuciumata, dar si o intelepciune deosebita, stiind sa conduca Biserica in toiul unor transformari nemaicunoscute pana atunci in viata Romaniei. In zile de cumplita framantare, pricinuite de razboi si in vremuri de rasturnari sociale, patriarhul Nicodim, infruntand ambitiile si cartirile rele si stand alaturi de credinciosi, a cumpanit drept si a gasit calea sa asigure Bisericii nu numai supravietuirea, ci si o lucrare normala si un rost in noua ordine care se nastea.

El a cautat sa intareasca si Ortodoxia, conducand in toamna anului 1946 o delegatie sinodala romana intr-o vizita la Moscova, cu scopul de a innoda legaturile traditionale intre cele doua biserici, intrerupte intr-o vreme.

In valtoarea vremurilor si in asprimea zilelor, vladica Nicodim a aflat si ragazul de a continua sa talmaceasca si sa tipareasca brosuri religioase, predici, cuvantari, pastorale, indemnuri catre credinciosi, peste care troneaza, insa, editia sinodala a Bibliei din 1944, pentru care a tradus 24 carti din Vechiul Testament si toate cele 27 carti ale Noului Testament.

Ii placea ceremonialul bisericesc, cum vazuse in Kievul tineretii sale, unde slujbele se oficiau cu mare pompa. Ca arhiereu, ne spun biografii, se lasa imbracat in mijlocul bisericii de diaconi care se miscau in jurul lui intr-un ritm dinainte invatat, in timp ce vladica, intr-o imobilitate imperiala, ridica doar mainile, din cand in cand, la nivele studiate, pentru ca ei sa se plece, sa ingenuncheze sau sa se ridice pe varful picioarelor si sa-i poata lega manecutele sau aseza omoforul cel mare. Isi confectionase mantii stralucitoare, mitre cu pietre pretioase, vesminte cu galon de fir aurit. Biserica trebuia sa fie imaginea vazuta a cerului celui nevazut.
Era un povestitor incantator si un vorbitor bisericesc interesant si placut. In predici si in cuvantari, trata subiectele intr-un mod tineresc, proaspat si captivant, impodobindu-si ideile cu margaritarele culese din textul Evangheliei si cu pilde legate de viata si intelepciunea oamenilor. Stilul era pururea ingrijit si curgator, iar rostirea curat romaneasca, pe intelesul tuturor. Nu citea cuvantarea niciodata, vorbea liber, facand astfel dovada agerimii mintii.

Cunostintele si amintirile sale erau o comoara. Daca si-ar fi scris memoriile, ar fi fost de o nebanuita bogatie de fapte si de chipuri si de un interes istoric deosebit. Din anii copilariei sale si pana la adanci batraneti, din Pipirigul Neamtului, de la Iasi, Kiev, Galati, Husi, Chisinau si Bucuresti, de la Lavra Pecerska si de la manastirile moldovene si basarabene, din tot locul pe unde a trecut si a lucrat, vladica Nicodim a adunat, cu o memorie cuprinzatoare si fidela, o mare zestre de amintiri, pe care le depana cu un farmec ce parea a fi innascut coltului de tara care l-a dat pe Ion Creanga.

duminică, 24 iunie 2012

Fețele parvenirii: colonei și doctori


Am citit săptămâna aceasta două liste ridicol de triste și în același timp indicatori ai corupției din societatea noastră. Prima a fost publicată de Gândul.info și este cea a parlamentarilor cu aspirații științifice: 97 dintre ei sunt doctori, iar alți 26 sunt doctoranzi. A doua a fost propusă drept dezvăluire de Antena 3 și cuprinde selecții din lista celor ce au fost avansați „la secret” de către MApN în grad de ofițer, cei mai mulți fiind făcuți colonel în rezervă. Niciuna dintre cele două liste nu este completă. Pe prima ar trebui adăugați numeroșii politicieni ce nu sunt în parlament, dar au ambiții doctorale, precum și liota de părelologi sau oameni de afaceri-cu-statul aflați în aceeași situație. Cea de-a doua listă este o selecție din start, îi include doar pe-ai lor, deci ar trebui să fie acolo încă atâți din cealaltă tabără politică. Sunt interesante și suprapunerile (nume ca Ialomițianu și Oltean îmi sar în ochi, dar sunt și alții, fără îndoială).
Vorbim de câteva sute bune de oameni din cercul celor ce controlează banii publici – politică, mass-medi mogulizată, afaceri-cu-statul – ce și-au adăugat la CV fie un titlu de doctor, fie un grad de colonel, fie ambele. De ce?
Inutilitatea practică a titlurilor iese strident în evidență. Sunt unele excepții în cazul „doctorilor”, cum este spre exemplu Mang. Acesta are o carieră universitară înainte de una politică, iar ca să avanseze îi trebuie și titlu de doctor și articole publicate; pentru că nu-l duce capul, le copiază, dar să nu intrăm în discuția despre plagiat. Dar cei mai mulți nu au astfel de ambiții – cel mult se prefac și ei că predau pe la câte o universitate privată, lucru pentru care nu le trebuia titlul. La ce bun pentru oameni ce și-au ales o carieră politică, precum Ponta sau Negoiță, sau una în administrație, cum e Kovesi, să-și riște traiectoria profesională copiind o teză de doctorat?
Încă mai uimitoare este apetența pentru grade militare. Să zicem că în unele cazuri titlul de doctor ar aduce o avansare în carieră sau un spor la salariu. Gradul de colonel în rezervă nu-ți dă nimic. Exclud situația că toți se așteaptă la un război, caz în care ar fi un pic avantajați că nu se duc în linia întâi. Un factor motivant ar putea fi dorința de a intra însistem, de a avea un certificat că e de-al nostru, deci poate să intre în politică, mass-media, afaceri-cu-statul.
Este cumva o situație similară cu cea a școlii de cadre numită Colegiul Național de Apărare. După cum declară cu mândrie ministerul apărării, “din cei 2.400 de absolventi care au terminat Colegiul de la infiintarea sa, 40 la suta au ocupat sau ocupa functii de raspundere in cadrul institutiilor care i-au propus: 150 au fost sau sunt parlamentari, 50 au fost sau sunt ministri, cinci directori de servicii speciale, 60 secretari de stat, 150 de generali, cinci consilieri prezidentiali, prefecti, primari, directori de firme”. Nu-i rău, nu? O rețea clientelară de toată frumusețea.
Intrarea în Colegiu este pe bază de invitație (!) și nu ratează niciun domeniu al societății:
În mod obligatoriu, candidaţii trebuie să provină din următoarele instituţii: M.Ap.N., M.A.I., Guvernul României, servicii speciale, partide politice cu reprezentare parlamentară, administratia prezidenţială, societatea civilă, mass media, ca să fie eligibili pentru a se înrola la CNAp. Fiecărei instituţii din cele antemenţionate i se alocă un număr de locuri. Iătă cum: “Având în vedere faptul că instituţia se află în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, cifrele de şcolarizare pentru fiecare curs în parte se stabilesc la nivelul Direcţiei Management Resurse Umane, apoi sunt repartizate locurile pentru fiecare instituţie în parte (M.Ap.N., M.A.I., Guvernul României, servicii speciale, partide politice cu reprezentare parlamentară, administratia prezidenţială, societatea civilă, mass media) (sursa)
Așa au ajuns absolvenți ai acestui Colegiu nu doar militari, ci și numeroși civili, din toate domeniile menționate. Diploma în sine nu are o valoare măsurabilă în competențe, pentru că nimeni nu pică, nu vorbim de o evaluare riguroasă. Singurul beneficiu al ei este apartenența la grup, valoare de relații utile. Îți dai o parte din conștiință, dar ai promisiunea că vei participa la împărțirea prăzii.
Încă se mai discută în spațiul public și se duc chiar dezbateri aprinse despre foștii securiști și foștii comuniști, despre ce s-a întâmplat cu nomenclatura, despre lustrație, despre trecut. Iată însă că în jurul nostru se ridică noua nomenclatură, clasa socială a parveniților fără scrupule, cei ce au luat prizonier statul, căpușează economia și au blocat aproape orice mecanism de selecție naturală a elitelor. Cei mai promițători primesc și distincțiile specifice: absolvent al Colegiului Național de Apărare, un doctorat la o universitate românească (eventual academia de poliție), un grad de colonel în rezervă.
Singura veste bună este că măcar așa putem să îi recunoaștem pe acești parveniți fără scrupule, după titluri și grade. Iar vestea cu adevărat tristă este că atunci când ne uităm atent cine a trecut prin numitul Colegiu, cine are un doctorat făcut pe un colț de masă și cine a avansat printre rezerviști, abia atunci înțelegem adevărata dimensiune a problemei.
Sursa La coltul strazii

Waterloo-ul Angelei Merkel, tratatul fiscal si Romania


Angela Merkel a suferit un dublu Waterloo ieri.

In primul rand pentru a primi aceptul opozitiei pentru votarea tratatului fiscal (este nevoie de o majoritate de doua treimi in ambele camere) a fost nevoita sa accepte toate conditiile opozitiei: taxa pe tranzactii la bursa, program de investitii si crestere econominca de sute de miliarde de euro. Cu alte cuvinte: politica Merkozy-FMI de “salvare” prin austeritate si bani din tiparnita pentru banci (implementata de Basescu-BNR-FMI in Romania) a fost inmormantata definitv si in Germania.
In al doilea rand, ieri dupamasa presedintele (conservator!) al Germaniei, a anuntat ca nu va semna (promulga) legea de ratificare a tratatului fiscal (imediat) dupa votul favorabil care va avea loc saptamana viitoare in Parlamentul German. Motivul: Curtea Constitutionala a Germaniei i-a cerut acest lucru (un gest fara precedent), pentru a avea timp sa delibereze plangerile de neconstitutionalitate, inainte ca legea, a carei consecinte sunt cu adevarat dramatice din multe puncte de vedere,  sa intre in vigoare. Curtea Constitutionala germana a mai torpilat recent si nenumarate alte legi ale guvernului Merkel, si foarte probabil va declara neconstitutionala si legea electorala.
Prin urmare Germania, tara care prin decizia unilaterala si fara consultarea Parlamentului a incercat sa impuna aceasta lege intregii Europe (doar cehii si englezii au fost destepti sa o respinga din start)  nu va ratifica tratatul fiscal foarte curand (in niciun caz pe 1 iulie). Este posibil sa nu-l ratifice niciodata. Politica gresita a Angelei Merkel (politica neocon – FMI ) este deja aproape zi de zi blocata chiar in Germania de catre Curtea Constitutionala, garantul democratiei germane.
Caricatura in saptamanalul politic conservator Cicero:  Germania (masina) condusa de Angela Merkel cu girofarul pachetelor de urgenta pentru “salvarea Euro”, calca acvila germana (stema germaniei, simbolul constitutiei si democratiei germane), si este oprita de judecatorul in roba rosie a Curtii Constitutionale, politistul care o amendeaza. Angela Merkel ii zice: “Ah, trebuia sa va intreb mai intai (inainte sa calc Constitutia)?”

Promotorul cel mai infocat din Romania al Tratatului Fiscal este Traian Basescu. In lunile de iarna gasise el acest carlig de care s-a agatat din mai multe motive: pentru a forta o schimbare a Constitutiei (pentru implementarea tratatului) in termeni dicati de el, pentru a-si demonstra servilismul fata de licuricii mijlocii deveniti intre tim mai mari Germania si Franta, Merkel si Sarkozy. Un servilism indreptat profund impotriva intereselor Romaniei, care pe langa ca nu face parte din zona Euro, are cu totul alte probleme decat tarile pentru care Merkozy au nascocit medicina panaceu a tratatului fiscal.

In februarie, cand nici opozitia de atunci nu avea curajul sa critice deschis tratatul fiscal, am scris un articol amplu, enumerand toate motivele pentru care “Doamne Fereste ca Romania sa semneze tratatul fiscal”. Ultimele evenimente ma confirma si in acest context este chiar foarte bine ca Romania sa nu mai fie reprezentata niciodata la intalniri la nivel inalt in cadrul UE de catre presedintele Basescu.

In mod cert indatorarea nu este o solutie in sine pentru iesirea din criza. Tocmai Basescu si guvernul sau PDL-UDMR-tradatori-FMI-BNR, au fost cei care au indatorat in trei ani romania cu dublul tuturor datoriilor anterioare din ultimii 20 de ani, peste 30 de miliarde. Cu siguranta in Romania trebuie schimbate in mod inteligent si  legile fiscale, taxele, si trebuie combatuta evaziuanea, tot in mod inteligent: Insa avand in vedere decalajul enorm al romaniei inc e priveste infrastructura, ratificarea tratatului fiscal ar fi insemnat prelungirea eterna  a agoniei economice din Romania. Guvernele actuale si viitoare ale Romaniei trebuie sa se poata indatora, peste limitele tratatului fical Merkozy, cu conditia sa foloseasca acesti bani in investitii generatoare de crestere economica, investitii in infrastructura (autostrazi, cai ferate, electrificare, canalizare) si educatie.
P.S. Nota Bene sau Disclaimer: nu sunt in niciun caz eurosceptic, anti-european, din contra. Sunt un adversar inversunat a propagandei eurosceptice din Romania, cea care fara niciun motiv intemeiat incearca sa mentina Romania in afara Europei si in afara valorilor europene.
Daca exista probleme in cadrul Uniunii Europene, si exista, acestea trebuie tratate ca atare, cu totul diferentiat de propaganda anti europeana. Este vorba de politici si masuri gresite care au fost implementate la nivel european de catre unii lideri europeni, cum ar fi Merkel, Sarkozy sau aliatul lor Berlusconi. La fel si euroscepticii de fatada din Anglia, Cehia sau Polonia, care cu toate ca s-au opus anumitor masuri nu au contribuit cu nimic pentru a rezolva corect situatia.
Sursa transildania

vineri, 22 iunie 2012

Lista ţărilor după cheltuielile militare

Anul 2010 a fost un an de criza. Din cheltuielile militare nu ar parea. Cautam si teroristii sa vad cat cheltuie pentru armament. Si m-am lamurit. Cred ca va veti lamuri si voi.

Cheltuieli militare după țară conform raportului SIPRI[1]

Această listă se bazează pe baza de date privind cheltuielilor militare întocmită de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace (SIPRI) pentru anul 2010 (în valută constantă US $ din 2009). De asemenea, lista include date privind cheltuielile militare ca procent din produsul intern brut (PIB) pe 2009[2].
The world's top 7 largest military budgets in 2010. Figures sourced from SIPRI[2]

Military spending
Fișier:Military expenditure by GDP 2008.png
Military spending as percentage of GDP
PozițieȚaraCheltuieli militare, 2010[3] % din PIB, 2009
-Flag of NATO.svgNATO849.875.309.000
1Statele UniteStatele Unite698.105.000.0004.7%
2Republica Populară ChinezăRepublica Populara Chineza114.000.000.0002.2%
3FranțaFranța61,285,000,0002.5%
4Regatul UnitMarea Britanie57,424,000,0002.7%
5RusiaRusia52,586,000,0004.3%
6JaponiaJaponia51,420,000,0001.0%
7GermaniaGermania46,848,000,0001.4%
8Arabia SaudităArabia Saudită39,200,000,00011.2%
9ItaliaItalia38,303,000,0001.8%
10IndiaIndia36,030,000,0001.8%
11BraziliaBrazilia27,120,000,0001.6%
12AustraliaAustralia26,900,000,0001.9%
13Coreea de SudCoreea de Sud26,550,000,0002.9%
14SpaniaSpania25,507,470,0001.1%
15TurciaTurcia25,000,000,0002.7%
15CanadaCanada21,800,000,0001.1%
16IsraelIsrael16,000,000,0006.3%
17Emiratele Arabe UniteEmiratele Arabe Unite15,749,000,0007.3%
18Republica ChinezăTaiwan15,000,000,0002.4%
19OlandaOlanda11,604,000,0001.5%
20AfghanistanAfganistan11,600,000,000[2]1.8%
21PoloniaPolonia10,800,000,0001.8%
22GreciaGrecia10,398,498,0003.2%
23SingaporeSingapore9,829,496,0004.3%
24ColumbiaColumbia9,191,000,0003.7%
25IranIran9,174,000,0001.8%
26EgiptEgipt7,150,000,0002.1%
27PakistanPakistan6,410,000,0002.8%
28MexicMexic6,300,000,0000.5%
29NorvegiaNorvegia6,200,000,0001.6%
30AlgeriaAlgeria6,000,000,0003.8%
31SuediaSuedia5,500,000,0001.2%
32ThailandaTailanda5,200,000,0001.9%
33IndoneziaIndonezia4,740,000,0000.9%
34KuweitKuveit4,700,000,0004.4%
35IrakIraq4,663,000,0005.4%
36BelgiaBelgia4,544,000,0001.2%
37DanemarcaDanemarca4,330,000,0001.4%
38AustriaAustria3,650,000,0000.9%
39OmanOman4,047,000,0009.7%
40ElvețiaElveția4,000,000,0000.8%
41VenezuelaVenezuela4,000,000,0001.3%
42PortugaliaPortugalia3,825,843,0002.1%
43AngolaAngola3,774,000,0004.2%
44ChileChile3,620,000,0003.5%
45Africa de SudSouth Africa3,160,000,0001.3%
46FinlandaFinlanda4,051,320,0001.5%
47UcrainaUcraina1,200,000,0002.9%
48MalaeziaMalaiezia3,500,000,0002.0%
49MarocMoroc3,256,000,0003.4%
50ArgentinaArgentina3,179,000,0001.0%
51CehiaRepublica Cehă2,529,000,0001.4%
52VietnamVietnam2,410,000,0002.5%
53SiriaSiria1,800,000,0004.0%
54RomâniaRomânia2,164,000,0001.4%
55PeruPeru1,992,000,0001.4%
56SudanSudan1,991,000,000[3]3.4%[4]
57NigeriaNigeria1,724,000,0000.9%
58LibanLiban875,000,0004.1%
59Filipine FilipineFilipine2,439,510,0000.8%
60AzerbaidjanAzerbaijan1,421,000,0003.4%
61IordaniaIordania1,400,000,0006.1%
62Noua ZeelandăNoua Zeelandă1,358,000,0001.2%
63Irlanda IrlandaIrlanda1,354,000,0000.6%
64UngariaUngaria1,323,000,0001.1%
65Sri LankaSri Lanka1,280,000,0003.5%
66KazahstanKazahstan1,227,000,0001.2%
67YemenYemen1,222,000,000[5]3.9%[6]
68BangladeshBangladesh1,137,000,0001.0%
69LibiaLibia1,500,000,000[7]1.2%[8]
70CroațiaCroația1,060,000,0001.8%
71SlovaciaSlovacia1,010,000,0001.4%
72SerbiaSârbia920,000,0002.3%
73SloveniaSlovenia788,000,0001.6%
74BahreinBahrein731,000,0003.7%
75BelarusBelarus726,000,0001.4%
76BulgariaBulgaria698,000,0002.0%
77KenyaKenia594,000,0002.0%
78CipruCipru550,000,0001.8%
79TunisiaTunisia548,000,0001.3%
80UruguayUruguay491,000,0001.6%
81EritreaEritrea469,000,000[9]20.9%[10]
82GeorgiaGeorgia496,935,0005.6%
83LituaniaLituania427,000,0001.4%
84ArmeniaArmenia404,000,0004.2%
85NepalNepal60,000,0002.0%
86CamerunCamerun368,000,0001.6%
87Coasta de FildeșCoasta de Fildeș353,000,000[11]1.5%
88BotswanaBotswana352,000,0003.0%
89EtiopiaEtiopia450,000,0001.0%
90EstoniaEstonia336,000,0002.3%
91NamibiaNamibia329,000,0003.7%
92BruneiBrunei327,000,0003.1%
93Republica DominicanăRepublica Dominicană322,000,0000.7%
94BoliviaBolivia314,000,0002.0%
95LuxemburgLuxembourg301,000,000[12]0.6%
96UgandaUganda276,000,0001.8%
97LituaniaLatvia268,000,0001.4%
99ZambiaZambia243,000,0001.7%
100Format:Country data ChadCiad242,000,0006.2%
101HondurasHonduras235,000,0001.5%
102TurkmenistanTurkmenistan233,000,000[13]2.9%[14]
103Bosnia și HerțegovinaBosnia Herțegovina232,000,0001.3%
104TanzaniaTanzania217,000,000[15]1.1%
105SenegalSenegal207,000,0001.6%
106AlbaniaAlbania201,000,0002.1%
107CambodgiaCambogia191,000,000[16]1.1%
108MaliMali183,000,0001.9%
109KîrgîzstanKirghizistan167,000,000[17]3.6%
110Republica Democrată CongoCongo163,000,0001.0%
111GuatemalaGuatemala161,000,0000.4%
112PanamaPanama146,000,000[18]1.0%[19]
113ParaguayParaguay146,000,0000.9%
114Republica MacedoniaMacedonia145,000,0001.7%
115Burkina FasoBurkina Faso140,000,0001.2%
116Format:Country data Republic of the CongoCongo133,000,0001.1%[20]
117El SalvadorEl Salvador133,000,0000.7%
118GhanaGhana115,000,0000.7%
119MauritaniaMauritania115,000,000[21]3.8%
120GuineeaGuinea99,900,000[22]2.2%[23]
121ZimbabweZimbabwe93,800,0001.9%[24]
122Format:Country data MozambiqueMozambique92,500,0000.8%
123JamaicaJamaica80,300,0000.6%
124RwandaRwanda72,700,0001.5%
125MongoliaMongolia71,000,000[25]1.4%[26]
126BeninBenin67,700,000[27]1.1%
127TadjikistanTajikistan63,400,000[28]2.2%[29]
128SwazilandSwaziland60,000,000[30]1.9%[31]
129TogoTogo57,000,0001.9%
130MadagascarMadagascar55,700,0000.8%
131Republica CentrafricanăCentral African Republic52,900,0001.8%
132UzbekistanUzbekistan52,000,000[32]1.9%[33]
133MaltaMalta51,600,0000.7%
134NigerNiger49,200,0000.5%[34]
135MalawiMalawi48,600,000[35]1.2%[36]
136FijiFiji48,400,000[37]1.3%
137BurundiBurundi46,900,0003.8%
138LesothoLesotho45,600,000[38]2.8%[39]
139NicaraguaNicaragua44,100,0000.7%
140Sierra LeoneSierra Leone42,900,000[40]2.4%
141Papua Noua GuineePapua Noua Guinea39,100,0000.5%
142DjiboutiDjibouti36,900,000[41]3.7%[42]
143Republica MoldovaMoldova19,000,0000.5%
144LaosLaos18,400,000[43]0.3%
145Guinea-BissauGuinea-Bissau15,700,000[44]2.1%[45]
146BelizeBelize14,900,0001.2%
147MauritiusMauritius14,000,000[46]0.2%[47]
148IslandaIslanda9,900,000[48]0.1%
149Capul VerdeCapul Verde8,800,0000.5%
150GuyanaGuyana8,100,000[49]0.8%[50]
151LiberiaLiberia7,200,000[51]0.8%
152SeychellesSeychelles6,600,0001.2%
153GambiaGambia, The4,600,000[52]0.6%[53]
154Coreea de NordNorth KoreaNot reportedna [54]

[modificare]Note

Sursa Wikipedia

Stramosii

Stramosii