marți, 30 iulie 2013

Europa si pericolul dac

Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.
Europa si pericolul dac dezbateri Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunemromân, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunemRomânia şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.
Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.
Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivelEuropean suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.
Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.
Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoriaDaciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.
Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.
Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?
Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:
  • Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;
  • Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;
  • Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;
  • Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;
  • Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;
  • Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;
  • Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.
În ziua de azi, distrugerile continuă:
  • Arhivele sunt date pe mâna străinilor;
  • Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;
  • Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;
  • Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;
  • Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?
Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?
Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.
DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.
Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.
Sursa ziuaveche

Sa aflati si dumneavoastra cine sunt primii clienti ai terenurilor din Romania : EVREII VOR SATE INTREGI ! V-am spus acest lucru de cinci luni de zile…

VIN DE PESTE MARI SI TARI… In afara celor trei legi ale retrocedarilor, referitoare la terenuri si paduri, a mai existat o lege mai putin discutata, dar la fel de importanta: Legea 10/2001 privind retrocedarea proprietatilor private confiscate in perioada 1945-1989.
Numai in primul an s-au facut 210.000 de solicitari, din care in doi ani fusesera onorate doar 9.200, restul au ajuns in instante, unele pana la Bruxelles. Ulterior, guvernul a largit cadrul restituirii, prin Legea 247/2005, incluzand si cladirile publice, sediile ambasadelor sau ale partidelor.
Din cauza numarului mare de proprietati imposibil de retrocedat in natura si a valorii mari a compensatiilor cerute (estimate de guvern intre 5 si 8 miliarde de euro), s-a lansat Fondul Proprietatea, ca fiind un fond de investitii cu actiuni la cele mai mari companii de utilitati, unde fostii proprietari sa devina actionari. Un bluf total, la care n-au subscris majoritatea celor in cauza, apoi au recurs la instante.
Primarii rascumparate. In Maramures, legea cu pricina a dat peste cap o multime de socoteli. In Borsa, familii de evrei au depus notificari pentru 8 munti. In Viseu, s-a cerut aproape tot Vaserul, precum si toate proprietatile familiei Pop Simon. La Repedea si Poienile de sub Munte s-au cerut mii de hectare aflate in proprietatea istoricului Ioan Mihali de Apsa, cel ce adunase celebrele Diplome Maramuresene. Alte situatii sensibile s-au inregistrat la Gardani, unde urmasii contelui au cerut castelul, dar si terenul aflat sub o mare parte din sat.
La fel la Ardusat, la proprietatile contelui Degenfeld. Pe alocuri, au fost retrocedate gradinite, primarii. In Maramures, primaria Giulesti tocmai este recumparata de autoritatea locala de la fostul avocat ce a primit cladirea inapoi in instanta. In Sacalaseni a fost eliberata o gradinita retrocedata, ce acum se prabuseste.
Un evreu din Brazilia revendica Lapuselul. Cele mai controversate retrocedari pe aceasta lege au fost facute catre comunitatea evreiasca. Pana si acolo au fost probleme: pe de-o parte, Comunitatea evreiasca a lansat cereri de retrocedare conform legii 10 dar si conform unei legi din anii a50 potrivit careia Comunitatea mosteneste bunurile evreilor ramasi fara urmasi.
La Sighet, odinioara, primarita Eugenia Godja se plangea de ilogicul unei asemenea legi, care contravine egalitatii in drepturi. Deja sunt mai multe imobile din centrul Sighetului retrocedate. Conform secretarului primariei acestuia, au fost retrocedate familiilor reprezentate de Comunitate.
La Recea, primarul Pavel Octavian ne spune ca are o cerere similara, pe legea 10, pentru aproape toata suprafata satului Lapusel, din partea unui evreu din Brazilia.
La Ruscova si Repedea, in afara retrocedarilor, partial facute, catre familia Mihali de Apsa, mai exista cereri depuse pentru mii de hectare de teren pentru urmasii unei femei maghiare.
Baia Mare are, la randu-i, probleme: cereri de retrocedare si diferende teritoriale din partea localitatilor vecine Recea, Grosi, Baia Sprie, Dumbravita, ce ajung la o treime din suprafata orasului!
Cerere de retrocedare pentru bunuri parasite. Despre acestea, subprefectul Dorin Buda, totodata presedinte al comisiei de aplicare a legii 247, alaturi de reprezentanti ai biroului juridic a Prefecturii Maramures, constata ca la ei n-a ajuns nici un dosar al Comunitatilor evreiesti pe baza acelei legi din anii 50.
Dar ca exista notificari si solicitari pentru Targu Lapus, Sighetu Marmatiei si alte locatii. “La noi n-au venit, nu e nici un dosar. Ele ajung la Autoritatea Nationala, daca ne referim la Legea 10.” De asemenea, am aflat ca printre retrocedarile la aceasta lege pot intra nu numai bunurile confiscate abuziv, ci si cele parasite de cei care au fost stramutati, cu forta, unde intra majoritatea cererilor evreilor. O situatie la fel de controversata este cea a cultelor.
Daca in acest caz, al legii 10, trebuie remarcat pe de o parte incetineala autoritatilor, care a dus la procese internationale contra Statului Roman, pe de alta abilitatea evreilor de a isi recupera bunurile cu orice pret, in cazul legii 501/2002 privind proprietatile cultelor s-a ajuns la observatii facute de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii: “Legea de restituire a proprietatilor care au apartinut cultelor nu acopera perioada 1940-1945, cand au fost confiscate multe proprietati evreiesti, si nici nu ofera un cadru pentru retrocedarea bisericilor greco-catolice, intrucat se refera doar la scolile sau spitalele detinute de culte, nu la lacasurile de cult. In primul an de la adoptare s-au facut peste 7.500 de solicitari de restituiri, iar din cele 2.200 de cladiri revendicate de Biserica Greco-Catolica au fost inapoiate doar patru.”http://newsinfo1000.wordpress.com/
Sursa deveghepatriei

joi, 25 iulie 2013

Minciuna cu solicitarea ue pentru regionalizarea Romaniei iese la iveala

,,În privinţa regionalizării, reprezentanţii Comisiei au fost foarte expliciţi spunând că niciun oficial nu a cerut României să înfiinţeze regiuni, nici măcar să descentralizeze Autorităţile de Management la nivel regional. Dimpotrivă, aceştia consideră că nu este de dorit un asemenea proces de descentralizare a Autărităţilor de Management în România, în condiţiile capacităţii naţionale existente regionalizarea managementului fondurilor europene putând reprezenta în viitor un regres. Facem un apel la Ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Liviu Dragnea să producă orice fel de declaraţie, scrisă sau verbală, a unui oficial de la Bruxelles, care să îi sprijine pledoaria din ţară în susţinerea eficientizării managementului fondurilor europene prin regionalizarea AMurilor.” Acesta text reprezintă un fragment din Comunicatul Institutului pentru Politici Publice (IPP), pe care-l publicăm integral în continuare.

IPP cere Premierului Ponta să se implice în pregătirea unui document profesionist dupa ce Comisia Europeană a respins din nou Draftul Acordului de Parteneriat pentru exercitiul financiar 2014 -2020

INFORMARE DE PRESĂ
București, 28 iunie 2013. României i s-a respins, la începutul acestei săptămâni, noua variantă a Draftului Acordului de Parteneriat prezentată recent Comisiei Europene drept bază a negocierilor priorităților de finanțare din următorul exercițiu financiar 2014 – 2020, documentul fiind considerat imatur. Institutul pentru Politici Publice (IPP) care a avut, în ultimele zile, discuții la Bruxelles la nivelul conducerii DG Employment şi DG Regio, a putut constata cât de rezervați sunt, în acest moment, reprezentanții Comisiei Europene față de capacitatea României de a pregăti un document fundamentat și vizionar cu domeniile și țintele majore de dezvoltare solicitate spre finanțare din fonduri structurale în perioada următorilor 7 ani. Dimpotrivă, oficialii români care au purtat discuții sectoriale cu Bruxelles-ul au căutat mai degrabă să determine o finanțare incrementală, cu consecința ne-modernizării statului, în loc să profite de oportunitatea dată de viitoarele fonduri structurale pentru a schimba major cursul unor domenii retrograde. În cel al asistenței sociale, de exemplu, s-a constatat că statul român nu are determinare, datorită rezistenței sistemului public la schimbare, să închidă instituțiile mari rezidențiale  (cu până la 300 de persoane cu diverse dizabilități) pentru a dezvolta mai multe servicii în comunitate cu îngrijire superioară per tip de dizabilitate (îngrijire la domiciliu, locuinţe protejate în comunitate, centre de zi, etc).
Cea mai recentă variantă a documentului de negociere asumată de Guvernul României nu este profesionistă, aprecierea reprezentanților Comisiei Europene fiind, în opinia Institutului pentru Politici Publice (IPP), o dovadă clară a superficialității cu care s-au desfășurat consultările cu segmentele interesate din societate, respectiv a calității slabe a consultanței care s-a contractat  în ultimele luni pentru a pregăti acest document. Instituțiile statului român se comportă iresponsabil cu privire la oportunitățile de modernizare pe care le oferă viitoarele fonduri europene, făcând proba că nu au capacitate internă să gestioneze procesul de negociere dar nici interes real să selecteze consultanți profesioniști și dedicați care pot contribui în mod real la pregătirea unor instrumente profesioniste de negociere. Sumele estimative care se anunță a fi alocate României, comparativ cu alte altor țări  recent intrate în UE sunt de aprox. 40 miliarde euro, de unde și gravitatea comportamentului autorităților din România – a Ministerului Fondurilor Europene, în special.
În privința regionalizării, reprezentanții Comisiei au fost foarte expliciți spunând că niciun oficial nu a cerut României să înființeze regiuni, nici măcar să descentralizeze Autoritățile de Management la nivel regional. Dimpotrivă, aceștia consideră că nu este de dorit un asemenea proces de descentralizare a AM în România, în condițiile capacității naționale existente regionalizarea managementului fondurilor europene putând reprezenta în viitor un regres. Facem un apel la Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Liviu Dragnea să producă orice fel de declarație, scrisă sau verbală, a unui oficial de la Bruxelles, care să îi sprijine pledoaria din țară în susținerea eficientizării managementului fondurilor europene prin regionalizarea AMurilor.
Fiind, în acest moment, statul cel mai înapoiat din punct de vedere al stadiului negocierilor cu reprezentanții Comisiei Europene în legătură cu viitorul exercițiu financiar al UE 2014 – 2020, facem un apel către Premierul Victor Ponta să trateze cu seriozitate pregătirea acestui document care reprezintă fundamentul modului în care urmează să se cheltuiască banii în proiecte de dezvoltare aferente următorilor 7 ani în România. Susținerea unui document neprofesionist, chiar daca va fi până la urmă semnat și de către Comisie, va înseamna alți 7 ani de stagnare dacă nu regres și implicit frustrări că fondurile europene nu duc la țintele de modernizare așteptate de români, ceea ce va duce, curând, la amplificarea sentimentelor anti-europene. Atragem atenția că euro-scepticismul nu are neapărat la bază birocrația europeană cât lipsa de competență a autorităților naționale de a performa la nivelul standardelor europene, așa cum alte țări membre reușesc să o facă.
Sursa gandeste

marți, 23 iulie 2013

De patru ani încoace, firmele private au fost jefuite cu peste 10 miliarde euro din cauza legii insolvenţei

Ziarul Financiar a scris pe 24 iunie 2013 că băn­cile au refuzat în luna mai 2013 decontarea de cecuri, bilete la ordin şi cambii în valoare record de 1,2 miliarde de lei (270 mil. euro) deoarece nu au găsit suficiente lichidităţi în conturile clienţilor care au iniţiat plăţile, potrivit datelor BNR.
Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut refuzurile la plată au crescut cu 70%. Putem aproxima că, de când a început criza, sumele refuzate la plată se ridică la o medie de 150-200 de milioane de euro pe lună. Această realitate ne duce la concluzia că în ultimii 4 ani şi jumătate au fost neplătite facturi emise între firme de minimum 10 miliarde de euro, ceea ce este un MARE DEZASTRU pentru România!

Ce se întâmplă de fapt?
Este cunoscut faptul că o economie sănătoasă şi NORMALÂ funcţionează pe baza plăţilor la termen (plata mărfii se face la 2 - 4 luni de la livrare), ceea ce duce la dezvoltarea unei ţări.
Aşa s-a dezvoltat în România în anii 2004 - 2009 cea mai performantă reţea de INTERNET din Europa în condiţiile în care companiile de internet nu aveau bani. Aceste fir­me au realizat micile reţele zonale de inter­net cumpărând de la importatori echi­pamente pentru reţelele de internet, cu plata la 2 - 3 luni. Astfel România are cea mai ra­pidă reţea de internet din Europa, iar preţul este cel mai mic posibil.
Pentru o ţară care vrea să se dezvolte, plata trebuie să fie obligatoriu la termen. Creditul acordat de bănci pentru proiectele firmelor este extrem de important, dar cu condiţia ca băncile să nu fie furate, ca acum, de firme ce nu îşi achită creditele intrând în insolvenţă.
Numai că starea de fapt a lucrurilor în România este exact cum nu trebuie să fie.
Până în 2008 toată lumea comercială se uita cu respect la fila cec şi de aceea mulţi „oameni de afaceri“ cu intenţii frauduloase nu doreau să emită file cec pentru plata mărfii achiziţionate. Aşa se livra marfa cu plata la
2 - 4 luni, iar pentru a se plăti cu siguranţă marfa, cumpărătorul emitea bilet la ordin sau FILĂ CEC. Din vara anului 2008 au început problemele pentru toate firmele ce aveau distributie naţională de produse. Clienţii tradiţionali ai marilor importatori au realizat că se poate fura uşor prin intrarea în INSOLVENŢĂ a firmei lor şi pot da ţepe celor care le livraseră mărfurile.

De fapt, ce făceau aceste firme?
Din acel moment au început să intre tot mai multe dintre aceste firme în însolvenţă, iar patronii lor refuzau să plătească biletele la ordin şi filele cec. Astfel toţi aceşti hoţi financiari şi-au mutat banii şi activele pe o altă firmă nouă, care, culmea, nu era în insolvenţă...
Eu, proprietarul CABLE SRL Oradea aveam zile în 2008 - 2009 în care primeam 5 bilete la ordin şi file cec refuzate la plată.
Incredibil ce se poate întâmpla într-o ţară  aparent fără JUSTIŢIE!
Fila cec neachitată ar trebui să se pedepsească cu în­chi­soare de la 3 la 15 ani pentru ÎNŞELÂCIUNE, aşa cum prevede Codul penal, conform articolului 215 alin. 1-4 C.P.
Numai că în practică hoţii au auzit că acest articol DUR nu se aplică şi astfel au început furturile între firme.
Această situaţie este favorizantă hoţilor şi distructivă economiei nationale! Economia ţării este sabotată de­oarece sunt favorizaţi infractorii, neluând în considerare de foarte multe ori probele de la dosar. Am avut cazuri în care Poliţia a muncit la un dosar cu file cec neplătite peste 1 an şi a propus trimiterea în judecată a infrac­torului, dar procurorii au dat scoatere de sub urmărire penală, neluând în seamă probele aduse de Poliţie, prin care se demonstra clar că infractorul a comis o gravă înşelăciune prin neplata filelor cec.
Până şi neplata biletului la ordin neplătit ar trebui drastic pedepsită deoarece neplata biletului la ordin se introduce exact la art. 215 alin 1-3 C.P. „Prezentarea unei fapte Neadevarate ca fiind Adevarată“.
Ce înseamnă aceasta? Că dacă cumperi marfă de la o firmă, iar pentru plata ei emiţi BILET la ORDIN şi nu-l plăteşti la scadenţă ai realizat o ÎNŞELÂCIUNE conform art. 215 alin. 1-3 C.P. şi anume ai promis că vei plăti biletul la ordin, dar tu cu bună ştiinţă nu l-ai plătit.
Ce să mai vorbim despre nepedepsirea celor ce nu plă­tesc biletul la ordin... dacă dumnealor nu aplică legea nici în cazul neplăţii FILEI CEC care este incriminată di­rect, la art. 215 alin. 4 C.P. „Obţinerea de bunuri mate­ria­le necuvenite prin emiterea de filă cec fără a avea dis­ponibil în cont se pedepseşte cu Inchisoare de la 3 la 15 ani!“
Mai mult decât atât, dovedind parcă complicităţi cu infractorii care efectiv duc la disfuncţionalităţi grave în economia naţională, dosarele cu file cec neachitate se ţin la Parchete chiar şi 4 ani, iar apoi se dă în majoritatea cazurilor ironic Neînceperea Urmăririi Penale sau o amendă administrativă foarte mică de doar 1.000 de lei.
Păgubiţii neînţelegând ce se întâmplă se plâng instanţelor de judecată împotriva procurorilor. De obicei toate aceste procese se pierd şi astfel firmele păgubite rămân după 3 sau 4 ani de cheltuieli enorme şi mulţi nervi... şi fără bani şi cu onoarea batjocorită de către aceşti infractori financiari.
În luna iunie 2012 comisarul european, în raportul său pentru România a zis: „România nu este pregătită să intre în Schengen deoarece marii corupţi şi cei cu dosare importante de inşelăciuni nu sunt pedepsiti“.
În justiţie nu sunt luate în seamă PROBELE SCRISE de la Dosar prin care infractorul se obligă să plătească filele cec! Cum e posibil aşa ceva? Sunt date soluţii de NUP doar pe baza afirmaţiilor mincinoase ale infractorilor financiari.
Toate aceste firme care au furat cu file cec sau cu bilete la ordin alte companii serioase au solicitat intrarea în INSOLVENŢÂ pentru a nu înapoia banii neplătiţi. Paradoxal este faptul că pe timpul cercetărilor un ase­menea demers este interpretat de magistraţi în favoarea infractorilor: nu au făcut-o cu intenţie, regretă fapta realizată, a vrut să plătească fila CEC..., dar nu a avut bani. Trebuie de urgenţă anulat acest Articol 18 indice 1, pe baza căruia scapă toţi infractorii României!
Cum este posibil să nu pedepseşti nişte infractori pe­ri­culoşi care îşi permit să fure cu file cec firme serioase, având în vedere că ei nu au plătit datoria firmelor păgubite?
Astfel s-a ajuns la o AVALANŞĂ de INSOL­VEN­ŢE în România şi totodată la un DEZASTRU NAŢIONAL în economie!
Justiţia trebuie să pedepsească pe cei ce nu achită file­le cec sau biletele la ordin. România pentru dezvol­ta­rea sa are nevoie de o mare DISCIPLINĂ FINAN­CIARĂ! Nu e firesc ca puţinele firme care dăm impozit statului să nu fim protejate de justiţie, având în vedere că noi achităm la timp taxele către buget.
Mai mult decât atât, suntem târâţi prin procese timp de 3-4 ani şi în final nu recuperăm nimic.
Dar din păcate INSOLVENŢA companiilor se oferă la TARABĂ de către JUSTIŢIE !
Adică, judecătorii acordă în 3-5 zile la toată lumea in­sol­ventă, fără a cere Finanţelor să verifice unde au dispă­rut banii şi bunurile materiale din acea firmă în ultimul an.
Nu este posibil să acorzi atât de uşor la toţi DERBEDEII României INSOLVENŢA firmelor lor, fără a verifica de ce nu pot plăti o factură pentru care ei îşi cer insolvenţa !
Sunt judeţe unde în fiecare zi intră în insolvenţă 20 - 23 de firme şi astfel statul român este primul prejudiciat, deoarece aceste firme nu-şi mai achită taxele şi im­po­zitele către bugetul statului. Există oameni de afaceri care au 5 vile şi 6 maşini scumpe, dar au ajuns la un record de 15 firme aflate în insolvenţă. De ce se menţine această Lege a Insolvenţei care distruge economia ţării?
Atenţie! Nu am singur această opinie. Eu, patronul SC Cable SRL Oradea, împreună cu alte 155 firme păgubite grav (ADEPLAST, Asociaţia Firmelor Bihorene) am făcut mai multe memorii la guvernele ţării... dar nu am găsit rezolvare... România are nevoie de un PARLAMENT de NAŢIONALIŞTI care să rezolve aceste grave probleme financiare!
Firma de consultanţă Coface România explica acum câteva luni că doar 1% din firmele intrate în insolvenţă îşi mai reiau într-o anumită formă activitatea. Deci 99% din firmele intrate-n insolvenţă nu vor să-şi achite datoriile şi deci prin insolvenţă ele fură creditorii.
Nu înţelegem de ce cu atâta uşurinţă judecătorii acceptă planul de reorganizare propus de lichidatori (de cele mai multe ori aflaţi în prietenie cu insolvabilii), care propun să nu se achite banii creditorilor.
De doi ani este o modă nouă în rândul firmelor, foarte multe firme care nu-şi pot recupera banii de la clienţii ce au intrat în insolvenţă, acumulează timp de 5 luni mari datorii la bugetul de stat prin neplata taxelor, iar după aceasta îşi cer şi ele insolvenţa pentru a recupera (de la stat) o parte din banii neplătiţi de către clienţii insolvabili. Apoi îşi deschid altă firmă pe care îşi continuă activitatea veche. Astfel, statul Român pierde foarte mulţi bani datorită faptului că nu a anulat LEGEA INSOLVENŢEI nr. 85/2006, favorabilă cârdăşiilor dintre lichidatori şi firma introdusă în insolvenţă în detrimentul creditorilor chirografari (furnizori).
Tribunalele sunt sufocate de numărul ma­re de insolvenţe. Se dau termene în procesele co­merciale şi la 14 luni... se judecă şi la ora 17 în tribunale...
Măsuri Urgente ce se impun pentru nor­ma­lizarea situaţiei în economie:
- Anularea Legii Insolvenţei!
- Emiterea de urgenţă a unei legi severe prin care toţi patronii firmelor aflate în insolvenţă, în reorga­nizare sau în faliment să-şi achite în 2 luni toate datoriile la statul român, bănci şi firme creditoare (care au livrat marfă şi nu au încasat banii)! Dacă nu-şi achită în 2 luni toate aceste datorii, proprietarii firmelor să fie pedepsiţi, în funcţie de suma neachitată!
- Un dosar penal pentru înşelăciune cu file cec ne­achi­­tate să fie finalizat la parchet în maximum 4 luni! Având în vedere că autorul înşelăciunii este cu­noscut, nu e normal să se studieze un dosar 4 ani şi să se finalizeze cu NUP. Trebuie o lege severă cu pe­dep­se drastice dacă nu se achită integral fila cec până la finalizarea anchetei de la Poliţie!

Statul român are peste 10 miliarde de euro bani nerecuperaţi de la firmele ce au intrat în insolvenţă, băncile 4 miliarde, firmele private peste 10 miliarde...
Cu asemenea val enorm de insolvenţe pe care guvernele nu l-a oprit şi România se îndreaptă tot spre insolvenţă, dar una chiar reală! Nu o insolvenţă nereală în care se ascund firmele ce vor să fure băncile, bugetul de stat prin neplata taxelor sau firmele creditoare. România se îndreaptă repede către FALIMENT!
Dar există două categorii sociale care nu se îndreaptă spre insolvenţă: avocaţii şi lichidatorii. Ei se îmbogăţesc în această perioa­dă neagră pentru economia ţării, în care datorită avalanşei de insolvenţe firmele serioa­se sunt jefuite cu sume enorme, la fel şi băncile, dar şi sărmanul buget al atatului.
Iar ca totul să fie complet şi astfel să se blocheze şi mai rău economia ţării, acum a fost votat în Parlament noul Cod penal - unde neplata filei cec nu este pedepsită cu închisoare, ci doar cu o amendă extrem de mică. Cu alte cuvinte Parlamentul ţării a votat ca din primavara lui 2014 pedeapsa cu închisoare pentru neplata filei cec să fie ELIMINATÂ! Acest lucru este extrem de grav! Odată ce se scoate din noul Cod penal pedeapsa cu închisoare pentru neplata filei cec... în România va fi un mare dezastru în economie!
1. Toate procesele pentru înşelăciune prin neplata filei CEC se vor termina cu NUP şi o amendă de maximim 1.000 de lei, deşi patronii păgubiţi au cheltuit enorm de mulţi bani şi stres în 3-5 ani de procese. Ei se vor răzbuna pe statul român şi nu vor mai da taxe la stat!
2. În România nu se va putea livra marfă cu plata la 2-3 luni pentru că nu va exista o siguranţă a plăţii mărfii livrate!
România are nevoie de un element de siguranţă în tranzacţiile financiare între firme şi anume fila cec pentru plata mărfii livrate.

Valeriu Leucuţă este proprietarul companiei SC Cable SRL din Oradea, care se ocupă cu importul de cablu de fibră optică, cu afaceri de 25 milioane de lei în 2012
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.07.2013
Sursa ZF

Ceea ce medicii nu o sa va spuna niciodata!!! Cauza majoritatii bolilor!

Articolul este preluat din : Formula AS nr. 379….
Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament si nu strica (Probabil avea target la vanzare… :) ). Asa, ca am luat decizia sa ma mai verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca am pietre.
-Poftim?
-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea.
Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.
“-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”
Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am resemnat.
Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor. “De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.
Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. Scoteai niste chestii verzi din tine si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt. Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere. Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere. Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in alte organe. Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor, sarea amara – sulfat de magneziu.
Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii, dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10 centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si apoi, musai operatie.
Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine, spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.
Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai clar, sa am mai multa energie.
Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.
Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.
Eu mi-am facut datoria, de a da informatia mai departe.
Multa sanatate!
==============================================================
Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.
Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.
Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar, apar tot felul de boli in organism.
Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun, conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac, imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10 centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat (ma rog, o parte din substantele care o compun).
Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar, colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare. Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat, aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele, calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.
Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.
In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet, durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni, durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.
Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie – operatia. Dar, in cazul in care fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii, ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii.
Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie (rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.
Exemple:
In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani), care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau organelor.
Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.
Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala, depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson, Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.
Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere, vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.
Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.
Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.
Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.
Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.
Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.
Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat, inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer, etc.
Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.
Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum functioneaza organismul nostru.
Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat
Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2 ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil, produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare, amanati cura.
ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala – carne, lapte, branza, unt si orice e prajit – sau va puteti simti rau in timpul eliminarii pietrelor).
Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.
ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.
ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau optional puteti face o clisma cu apa calduta.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti amana cu inca 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor. Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie.
In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu pielea.
A DOUA ZI DIMINEATA:
ORA 06:00 dimineata – Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa – in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.
In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt eliminate toate.
Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor Andreas Moritz.
Sursa neoexpres

joi, 18 iulie 2013

Ce impiedica intreprinderile mici si mijlocii sa fie motorul economiei

Intreprinderile mici si mijlocii ar trebui sa fie motorul economiei, dar desi din punct de vedere al ocuparii fortei de munca IMM sunt in linie cu ponderea medie europeana de doua treimi din total, totusi exista o problema in ceea ce priveste contributia IMM la valoarea adaugata bruta, care in Romania este 54%, in timp ce la nivel UE-27 e aproape 60%. 
Mai mult, densitatea IMM in Romania e la jumatate din media UE, iar sectorul IMM e caracterizat de o productivitate precara si o profitabilitate scazuta, in special in randul microintreprinderilor si al intreprinderilor mici, care reprezinta 98% din IMM inregistrate.

Romania - o piata cu 20 de milioane de consumatori - are sub jumatate de milion de companii active. Potrivit acestui „algoritm”, Polonia - o tara cu 38 milioane locuitori - ar trebui sa aiba cel mult un milion de firme. Dar nu este asa. In Polonia sunt trei milioane de intreprinderi active. Oare ce face diferenta? 
Leszek Balcerowicz - arhitectul reformelor economice din Polonia - preciza intr-un interviu acordat in iunie 2008 pentru „Saptamana Financiara” ca, atunci cand numarul de noi jucatori dintr-o tara este mic, cel mai probabil costurile fiscale si administrative de intrare pe piete sunt prea mari si deci restrictive. 

Economistul Bancii Mondiale Paloma Anos Casero confirma spusele lui Balcerowicz. Cresterea productivitatii vine pe trei canale: firmele existente care isi maresc productivitatea, intrarea firmelor noi si iesirea celor vechi, realocarea fortei de munca din firmele cu productivitate scazuta in altele cu productivitate ridicata.
Pana in 2005, cea mai mare parte a cresterii productivitatii in Romania s-a vazut din avansul firmelor existente: 70%. Realocarea fortei de munca a contribuit cu 25% la cresterea productivitatii, iar intrarea firmelor noi si iesirea societatilor vechi a avut un aport de doar 5%, in timp ce in UE a ajuns la 20%.

Piete blocate administrativ
Acum e limpede de ce, in ultimii ani, romanii au investit in imobile si nu in industria alimentara, a cimentului, a tutunului, auto, in siderurgie, in energie sau in activele marilor magazine?
Romanii si-au plasat banii pe piata imobiliara fiindca e piata: oricine putea intra. In industria alimentara ori in cea a cimentului, statul restrictioneaza accesul celor nou-intrati prin norme sanitare sau de mediu.
In industria tutunului, lansarea unei marci ieftine de tigari se loveste de acciza minima. In industria auto si in siderurgie principalele companiile au beneficiat ani in sir de scutiri la plata impozitului pe profit. Producatorii din energie, in loc sa fie listati la Bursa, sunt inca in proprietatea statului. Iar marile magazine, care dezvolta un comert civilizat, au primit cadou de la primarii terenuri in mijlocul targului. Cine se poate bate cu investitorii strategici?
Ca sa conchidem, in urma cu doua decenii, Romania avea o economie dirijata, iar autoritatile statului au fost infiintate ca sa creasca pietele ca pe niste copii. Din pacate, in loc sa le indrume primii pasi si apoi sa le lase sa se descurce singure, au creat dependenta. Au construit sistemul in jurul lor si au facut sa nu poata functiona fara ele. In locul unor parinti responsabili au aparut niste stapani, iar participantii la piata au devenit slugi.
Reglementarile, normele, rezervele minime sau rezervele tehnice restrictioneaza permanent accesul celor nou–intrati pe piete si fac ca acestea sa fie dominate de oligopoluri. Dar inainte de a vorbi de cartelurile private trebuie sa ne uitam la cei care detin adevarata suprematie si fac selectia adversa: structurile monopoliste ale statului.
Culmea ironiei, aceleasi autoritati organizeaza seminarii unde observa ca productivitatea este redusa. Adica, in loc sa se gestioneze productivitatea - ca baza de indexare a veniturilor -, in Romania ea se constata. Faptul ca productivitatea trebuie gestionata nu inseamna sa o administreze statul.
Fiscalitatea nu poate decat sa restrictioneze consumul. De cresterea productivitatii se ocupa altcineva: PIETELE!
Ca sa discutam cu cifrele „pe masa” productivitatea medie pe salariat intr-o intreprindere mica sau mijlocie din Romania era comparabila, in 2005, cu aceea din Bulgaria si Lituania, dar se situa la doar 23,4% din productivitatea medie a UE-27, mult in urma majoritatii statelor care au aderat in 2004. Este important de subliniat insa ca productivitatea atinge un „varf” de 34% in 2008, coborand la la 29% din media comunitara in 2010.
Prezumtie de vinovatie fiscala
Asadar numarul companiilor romanesti e de cinci ori mai mic decat in Polonia, care se poate lauda cu piete puternice si concurentiale. Dar pana si cehii, care-s jumatate cat noi ca teritoriu si populatie, au 700.000 de companii. 
Statul actioneaza selectiv, dupa principiul „pentru unii muma, pentru altii ciuma”. Cand e vorba de clientela politica sau de companiile la care e actionar, se poarta ca un parinte iubitor. Invers, in cazul IMM-urilor, porneste de la prezumtia de vinovatie. Micii agenti economici trebuie sa probeze prin zeci de formulare in fata “chestorilor” fiscali ca n-au furat.
Si pe langa faptul ca avem un numar redus de companii, ceea ce arata cat de putin prietenos e mediul de afaceri in Romania, impozitul minim pe cifra de afaceri le-a „rarit” si mai mult pentru a dovedi ca Guvernul nu intentioneaza sa-si reformeze cheltuielile asa cum a facut sectorului privat. Executivul doar a incercat sa-si majoreze veniturile bugetare pe seama unei „curbe de sacrificiu” impuse companiilor ce nu pot face presiuni politice sau sindicale.
Cu riscul ca, pe termen lung, o astfel de abordare sa echivaleze cu sinuciderea economica. In masura in care peste jumatate din PIB se formeaza in sfera IMM-urilor, cu cat fiscalitatea distruge mai multe intreprinderi mici, cu atat devine mai redusa baza de crestere economica si, implicit, de creare de locuri de munca.

„Libertate si dezvoltare”
Pe politicieni se pare insa ca nu-i intereseaza acest aspect. Oamenii politici tin sa le replice celor care sustin ca IMM-urile produc mai bine de jumatate din PIB, ca majoritatea sunt furnizori pentru marile companii, iar daca marile corporatii nu mai produc, nici intreprinderile mici nu mai au cui se adresa.
De aceea politicienii considera ca punctul central al masurilor care trebuie luate este crearea conditiilor pentru ca marile societati sa continue sa functioneze. Chiar daca pe langa IMM-urile „dependente” mai exista si ceva industrie usoara: confectii, tricotaje, pielarie, incaltaminte etc.
Dar nu e cazul sa intram intr-o disputa directa cu oamenii politici autohtoni. Cel mai bine ar fi sa vedem argumentele lui Leszek Balcerowicz. Artizanul terapiei de soc din Polonia scrie in cartea sa „Libertate si dezvoltare” ca intreprinderile mici sunt cel mai adesea firme capitaliste de tip clasic, unde proprietarul este totodata si managerul firmei.
Mecanismul motivational e aici limpede si solid: profitul firmei ii revine celui care o conduce. Asta face sa nu se manifeste nici fractura dintre proprietari si conducerea intreprinderii, nici probleme generate de un eventual conflict de interese sau necesitatea ca proprietarii sa supravegheze activitatea managerilor. Acestea sunt - potrivit lui Balcerowicz - complicatii specifice marilor intreprinderi, fie ele proprietatea statului, a unor institutii private sau unor persoane particulare.
Intreprinderile mici sunt importante si pentru ca dimensiunile reduse le permit o luare rapida a deciziilor. In marile corporatii, aparatul administrativ dispune de o serie de drepturi ce decurg tocmai din dimensiunea societatilor, ceea ce face ca ele sa functioneze greoi. Prin urmare, o economie in care firmele mici au o pondere mare poate sa reactioneze mai repede si mai flexibil la socurile exterioare.
Structura oricarei intreprinderi este mai mult sau mai putin ierarhica, in ea existand superiori si subalterni. In economia de piata, relatiile dintre intreprinderi se supun principiului furnizor-client, adica principiului pietei.
Daca avem doua economii de dimensiuni egale, cea in care avem mai multe intreprinderi mici este, proportional, reglata in mai mare masura de piata si contracte, si dirijata in mai mica masura prin intermediul directivelor ierarhice.
Daca intr-o economie exista multe firme mici, numarul intreprinzatorilor este mare, iar cel al functionarilor - mic.

Mai disciplinate si mai inovative
Balcerowicz subliniaza ca intreprinderile mici sunt, de regula, supuse unei discipline financiare severe. Daca au dificultati financiare, nu pot obtine finantari suplimentare de la buget, pentru ca nu pot exercita presiuni politice, asa cum fac firmele mari.
Intr-o economie in care exista un numar mare de intreprinderi mici sunt conditii favorabile pentru aparitia unei concurente puternice, deoarece clientii pot sa se orienteze spre un furnizor sau altul. 
In tarile capitaliste, cele mai multe inovatii radicale sunt realizate de firmele noi, care au, de regula, dimensiuni mici atunci cand se lanseaza. Din contra, in socialism, care nu permitea activitatea economica pe socoteala si pe riscul propriu, sistemul de cointeresare defectuos facea ca potentialul inovativ sa fie irosit, cu toate ca se punea mare accent pe invatamant, in special cel tehnic. Ca urmare a acestei discrepante, socialismul a produs un numar foarte mare de ingineri frustrati.
Nu in ultimul rand, in comparatie cu corporatiile mari, indeosebi cele industriale, intreprinderile mici sunt mult mai putin expuse presiunilor sindicale.
Relatiile de munca din cadrul firmelor mici sunt mai putin mediate si antagoniste. Intr-o economie cu un sector de intreprinderi private mici bine dezvoltat, tensiunile din sfera relatiilor de munca pot fi, prin urmare, mai slabe decat intr-o economie dominata de societati comerciale mari.
Campionii nationali ai pagubei
Politicienilor insa tot nu le pasa. Adevarata fractura intre macro si micro se reduce de fapt in Romania la o lupta intre cine este stapanul: “clientul nostru…” sau politicianul. Si cand imaginea omului politic primeaza, atunci aceasta atitudine coincide cu inflatie si deficite mari, cu accesul greoi la credite, adica exact cele mai mari obstacole in calea dezvoltarii IMM-urilor. 
Deficitele bugetare si cvasifiscale constrang statul sa se finanteze de la banci, in dauna companiilor private. Cheltuielile bugetare fac imposibila scaderea impozitelor, iar cand acestea se reduc totusi, miscarea este compensata prin marirea taxelor.
Beneficiile de grup, platite prin inflatie si deficite, in general, prin politizarea excesiva a fiscalitatii trebuie substituite prin dinamismul micilor afaceristi, fiindca piata si numai piata reuseste cel mai bine sa repartizeze resursele si sa puna oamenii la treaba.
Concluzia a tras-o deja Leszek Balcerowicz: “Trebuie renuntat la mitul marilor companii, asa-numitii campioni nationali, care au atat de mult succes incat trebuie subventionati pentru a rezista”.

Spune-mi cate IMM-uri ai ca sa-ti spun cat de dezvoltat esti
In analiza problematicii IMM este foarte important sa evitam cliseele, cum ar fi expresia:  „Romania inregistreaza un PIB pe locuitor dublu fata de cel din urma cu un deceniu”. Aceasta nu este doar banala ca urmare a repetarii excesive, ci si extrem de generala. 
In realitate, Bucurestiul genereaza o valoare adaugata per capita mai mare decat Ungaria si Estonia, iar Moldova una similara celei din tarile ex-sovietice, membre ale CSI. 
Diferenta de nivel economic dintre diferitele regiuni ale Romaniei este redata fidel de gradul de prosperitate al micilor antreprenori.
Municipiul Bucuresti detine detasat cea mai mare densitate de IMM (44,98/1.000 locuitori) din Romania - subliniaza Dragos Pislaru si Ileana Modreanu autorii studiului “Contributia IMM-urilor la cresterea economica” - fata de o medie nationala de 19,72 IMM/1000 de locuitori.
Nivelul dezvoltarii antreprenoriale e remarcabil prin faptul ca ponderea de 20,66% a numarului de IMM localizate in Bucuresti in numarul total de IMM active la nivel national excede cu mult ponderea de 10,54% a numarului de locuitori din Capitala in totalul populatiei din Romania.
Asadar, baza antreprenoriala si nivelul de dezvoltare economica a Bucurestiului continua sa evolueze cu un avans considerabil, in raport cu restul judetelor Romaniei, discrepantele de dezvoltare fiind tot mai accentuate de la un an la altul.
Mai mult, Bucurestiul reprezinta un pol de dezvoltare in expansiune, generand crestere economica si in zonele limitrofe.
Judetul Ilfov ofera un astfel de exemplu prin densitatea mare de IMM active, in contrast cu suprafata teritoriala restransa si numarul scazut de locuitori.
Clujul se situeaza pe pozitia a treia dupa densitatea IMM active, in timp ce populatia din judet e a opta la nivel national.
Pe urmatoarele 10 pozitii, inregistrand valori peste media pe tara, se situeaza Timis cu 26,73, Brasov (25,92), Constanta (24,75), Bihor (23,81), Sibiu (21,56), Harghita (20,48) si Arad cu 20,24 IMM la 1.000 locuitori. Sub media pe tara, dar in apropierea ei, se plaseaza judetele Mures, Arges, Prahova, Alba, Hunedoara, Salaj, Maramures si Satu- Mare, cu valori cuprinse intre 18,62 si 16,59, in timp ce un numar de 17 de judete detin mai putin de 15 IMM /1.000 locuitori.
Judetele cu cea mai redusa activitate antreprenoriala, reflectata in valorile foarte scazute ale densitatii IMM, sunt Botosani (7,25) si Vaslui (9,09).
Merita evidentiat un alt caz particular, cel al judetelor cu numar mare de locuitori, dar care prezinta un grad nesatisfacator de dezvoltare a sectorului IMM.
Astfel, in judetul Iasi densitatea IMM de 15,63 se plaseaza sub media pe tara, in timp ce numarul de locuitori este al doilea, dupa cel din Bucuresti. Situatii asemanatoare s-au inregistrat in Dolj (cu 16,24 IMM/1.000 locuitori), Bacau (13,31) si Suceava (12,76). Se poate observa faptul ca nivelul scazut al bazei antreprenoriale intalnit in cazul multor judete e caracteristica generala a regiunii de dezvoltare careia apartin.

Discrepante regionale
Ca si in cazul judetelor, se constata diferente de dezvoltare intre regiunile Romaniei. Bucuresti-Ilfov se detaseaza avand cea mai ridicata densitate (43,50 IMM/ 1.000 locuitori), dubla fata de urmatoarea regiune, Nord-Vest.
Numarul mare de intreprinderi la toate clasele de marime, active in regiunea Bucuresti-Ilfov, demonstreaza potentialul economic foarte avansat al acestei regiuni si integrarea ei in circuitul national si international al schimburilor comerciale.
Corelatia direct proportionala dintre ponderea populatiei si ponderea IMM se poate remarca in cazul regiunilor Nord Vest, care are o densitate de 21,8 IMM/1.000 locuitori si o pondere a populatiei de 12,67%, Centru cu 20,66 IMM/1.000 locuitori la o pondere a populatiei de 11,76%, Sud-Est cu 17,66 IMM/1.000 locuitori si o pondere a populatiei de 13,10% pe total Romania.
La polul opus se situeaza regiunea Nord-Est care, desi detine are cea mai mare pondere a populatiei (17,3%), prezinta cea mai redusa valoare la indicatorul densitatea IMM (12,52 IMM/1.000 locuitori).

Vest este regiunea cu ponderea cea mai scazuta a numarului de locuitori in totalul populatiei, respectiv 8,94%, dar inregistreaza o valoare supraunitara a raportului dintre ponderea IMM si ponderea populatiei si are o densitate de 20,58 IMM/1.000 de locuitori.
Bucurestiul conduce detasat
Mai trebuie notat ca Bucurestiul asigura 20,44% din numarul total de angajati in IMM active din economia Romaniei. Intre primele 10 judete evaluate din perspectiva acestui indicator, dupa municipiul Bucuresti se claseaza judetul Cluj - cu o pondere de 4,74% in numarul mediu de angajati in IMM pe tara -, Timis si Constanta cu valori apropiate de 4,44% si 4,26%, Prahova (3,89%), Brasov (3,82%), Bihor (3,4%), Ilfov (3,05%), Arges (3,03%) si Iasi (3%).
Ca si in cazul celor doi indicatori analizati anterior, numarul de IMM si numarul de angajati in IMM, Bucuresti se plaseaza la mare distanta de celelalte judete, cu o cifra de afaceri de 5 ori mai mare fata de urmatoarea valoare inregistrata.
IMM din judetul Brasov contribuie cu un procent de 6,44% in totalul cifrei de afaceri din sectorul IMM, ceea ce indica o productivitate a muncii superioara celorlalte judete dezvoltate. 
Pe pozitiile urmatoare, cu valori apropiate ale cifrei de afaceri in IMM se situeaza Ilfov (5,76%, ceea ce se explica prin proximitatea fata de Capitala), Cluj (4,38%), Constanta (4,28%) si Timis (3,43%).

Centrul a rezistat cel mai bine la criza
Din pacate insa, in 2009 a intervenit scaderea brusca a cifrei de afaceri, pe ansamblul IMM, cauzata de impactul crizei financiar-economice, care a fost resimtit cu diverse intensitati, la nivelul fiecarei regiuni.
Exceptia remarcabila e regiunea Centru, singura care nu inregistreaza scadere in 2009, fapt care se datoreaza in special performantei IMM din judetul Brasov.
Pe parcursul celor trei ani evolutiile au fost diferite, in unele regiuni existand o tendinta continuu descrescatoare de la un an la altul, in timp ce in altele trendul negativ s-a inversat in 2010, prefigurand iesirea din recesiune.
Centru este singura regiune unde cifra de afaceri in total IMM creste in intervalul 2008-2010, avansand pe locul doi in clasamentul national, prin surclasarea regiunii Nord-Vest.
In regiunile Bucuresti-Ilfov si Nord-Vest, dupa obtinerea unor valori record, favorizate de contextul pozitiv pentru afaceri din anul 2008, cifra de afaceri realizata de IMM a inregistrat o prabusire abrupta in 2009, continuata tot de scadere, desi mai putin violenta, in 2010.
IMM din regiunea Sud-Est si regiunea Sud-Muntenia au reusit sa se redreseze in 2010, fara insa a putea recupera pierderea cifrei de afaceri suferita in 2009, astfel incat valoarea raportata in 2010 se situa aproape la nivelul „de varf” din 2008. 
In acelasi timp, IMM din regiunile Sud-Vest Oltenia, Nord-Est si Vest au fost afectate cel mai dramatic de efectele crizei si de masurile administrative (in special de ordin fiscal) introduse in 2009.
Studiul “Contributia IMM-urilor la cresterea economica” conchide ca intre regiunile Romaniei se mentin mari discrepante de dezvoltare, in ceea ce priveste baza de intreprinderi active economic si performantele acestora. IMM s-au adaptat, de la regiune la regiune, in mod diferit la criza economica.

Investitorii sunt atrasi de orasele mari
Modificarile survenite pe parcursul celor doi ani de criza, 2009 si 2010, au fost in masura sa schimbe doar usor clasamentul ponderilor regionale, pe ansamblul IMM. 
Decalajul intre Bucuresti-Ilfov si restul regiunilor s-a diminuat pe timp de criza, dar ramane tot mare. Oare de ce? In urma cu doua decenii, conducerea postcomunista a tarii a mostenit o economie decapitalizata, care avea nevoie de investitii straine masive pentru a putea pastra intreaga forta de munca angajata la acel moment.
Dar, in loc sa favorizeze mediul de afaceri pentru a atrage cat mai multi investitori care sa creeze locuri de munca, politicienii au preferat sa deghizeze somerii in pensionari, pana s-a ajuns ca o treime din populatie sa beneficieze de acest statut. 
Apoi oamenii au migrat in comunele si satele de unde au venit. Dupa industrializarea fortata din perioada comunista, care a mutat milioane de oameni de la sat la oras, a urmat un deceniu de migratie inversa. 
Ruralizarea populatiei nu este deloc pe gustul investitorilor. In Estonia primele zece orase concentreaza 55% din populatia tarii, ceea ce face sa fi atras mai multi bani din strainatate decat Letonia (unde ponderea populatiei oraselor mai rasarite in total este de 53%) si Lituania (43,5%). 
In Ungaria, primele zece asezari urbane inglobeaza 39% din locuitorii tarii si asta face sa se fi bucurat mai mult de atentia intreprinzatorilor din afara in comparatie cu Cehia (26%) sau Slovacia (24%).
La noi primele zece municipii - de la Bucuresti, pana la Braila – detin doar 20% din populatia tarii. Suntem mai aproape de rusi (16,5%), decat majoritatea esticilor care au intrat in UE. Poate ca asta e cauza pentru care s-au adunat mai multe investitii ca la noi pana si pe cap de bulgar (vecinii de la Dunare au 37% din populatie in primele zece orase).
Insa exemplele nu trebuie sa se opreasca la Europa de Est. Vestitele aglomerari urbane de pe coastele Statelor Unite, din zona Marilor Lacuri ori din Golful Mexic pot fi unul dintre motivele pentru care PIB-ul american (calculat la paritatea puterii de cumparare) se situeaza in vecinatatea celui european, desi UE-27 are o populatie cu 50% mai mare. 
Iar inauntrul Uniunii, tarile nordice, in special Finlanda, conduc in topul competitivitatii, pentru ca au o populatie mica, dar concentrata in cateva orase.
Putem merge si mai departe cu teoria. Bucurestiul – care are milioane, nu sute de mii de locuitori - e primul dupa PIB/locuitor. Urmeaza zona de Vest, cu Timisoara – 311.000. Distanta fata de aceasta din urma si Regiunea Centru si Nord – Vest (cu multe orasele de 200-300.000 de locuitori precum Cluj-Napoca, Brasov, Oradea) e nesemnificativa. PIB-ul/locuitor din Sud-Est (unde mentionam Constanta si Galati cu cate 300.000 de locuitori) e mai mare decat cel din Regiunea Sud (unde doar Ploiestiul are peste 200.000 de locuitori). Si chiar in Moldova, altfel se produce si se vinde la Bacau (176.000 de locuitori), comparativ cu al doilea mare judet al tarii – Suceava – unde populatia e multa, dar slab concentrata.
Concluzia e clara: investitorii sunt atrasi de piete mari, unde isi pot plasa cu usurinta marfurile sau de unde isi pot alege forta de munca.
Bucurestiul e cea mai mare piata. De asta s-au repezit aici bancherii sa imprumute, retelele de magazine sa investeasca si constructorii sa ridice cladiri. Din nefericire, nici Bucurestiul, cat de mare este el, nu mai e orasul de doua milioane de locuitori de la inceputul anilor ’90.
Ce sa mai discutam de Brasov, care, la inceputul anilor 2000, avea 317.000 de locuitori, precum Timisoara, dar care a pierdut - in special ca urmare a plecarii muncitorilor moldoveni care lucrau pe platforma industriala - 13% din populatie. 
Iar atunci cand pietele devin mai mici, „erodate” de procesul de ruralizare, investitiile se reduc si dezvoltarea se incetineste.

Cine va mai ramane in tara sa „creasca” PIB-ul?
Datele de la Statistica au aratat pentru prima parte a anului un PIB care creste, dar intrebarea este: Are economia romaneasca potential de crestere pe termen mediu si lung? 
Potrivit fostului sef al misiunii FMI, Jeffrey Franks, potentialul anual de crestere al economiei ar fi de 3% pe termen mediu, dar, pentru ca avansul sa fie sustenabil e nevoie de capital, forta de munca si tehnologie: "Sunt multi romani care nu sunt activi pe piata din Romania, multi oameni tineri. E nevoie sa-i aduceti inapoi".
Spusele lui Franks par inspirate din postulatul lui Adam Smith - principala conditie pentru prosperitatea unei tari este cresterea numarului locuitorilor sai – si pot fi exemplificate cu ceea ce se vede in China.
In 1950, tara asiatica avea o populatie de jumatate de miliard de locuitori si se gasea departe pe scara bogatiei. Acum, cu peste 1,3 miliarde, a depasit, rand pe rand, Marea Britanie, Franta, Germania si Japonia si se pregateste pana in 2016, sa ajunga prima putere economica a lumii, inaintea Statelor Unite.
Este evident ca o Europa in care natalitatea si imigratia nu reusesc sa compenseze declinul populatiei nu poate tine pasul cu China.
Pe noi ne intereseaza insa aici mai mult de Romania decat de UE in ansamblu, pentru ca problema noastra nu e data doar de sporul natural negativ, ci si de faptul ca forta noastra de munca pleaca sa lucreze in strainatate. Ce sa facem, sa inchidem granitele? Sa interzicem avortul? Sau sa-i bagam la munca fortata pe cei gasiti vinovati de „parazitism”?
E greu de spus, dar daca in 2050 vom constata ca nu suntem mai multi ca-n 1950 - asa cum reiese din ultimele proiectii Eurostat - atunci merita pusa intrebarea de unde sa obtinem cresterea economica? 
Fireste ca intr-o astfel de situatie nu se gaseste doar Romania, ci si Polonia, insa conducatorii nostri au de departe cea mai ingusta viziune, din ce moment ce grupul de imigranti cel mai mare din UE, de aproximativ 1,7 milioane de persoane, este cel al romanilor. Polonia are o populatie de 38 de milioane, nu de 20 ca a Romaniei, si „contribuie” doar cu 1,2 milioane la valul migrationist.
Si nu numai cifrele demonstreaza gandirea limitata a oamenilor politici romani, ci si declaratiile lor. In loc sa admita ca habar n-au sa gestioneze economia, ministrii se laudau pe vremea Guvernului Nastase cu exodul populatiei.
Ministrul Muncii de atunci, Marian Sarbu, spunea, de pilda, ca echilibrarea balantei comerciale pe seama banilor castigati de romani in strainatate reprezinta un beneficiu minor pe langa avantajele sociale. 
Vreme in care pentru conducatorii polonezi „social” insemna sa favorizeze mediul de afaceri pentru a-l face capabil sa atraga cat mai multi investitori straini, care sa creeze locuri de munca, nu sa trimita forta de munca dupa intreprinzatori, la ei acasa.
Bineinteles ca factorul demografic are greutatea sa pentru ca pe seama unei natalitati in crestere vor fi acoperite, la un moment dat, „golurile” din populatia activa, dar mai important e sa nu se imputineze acum forta de munca pe seama migratiei. Si antidotul pentru plecarile la munca in strainatate e reprezentat de programarea bugetara multianuala, care sa se coreleze cu politicile demografice.
Planuri bugetare pot contine - precum in Italia - parametri-tinta de inflatie, crestere economica si deficit bugetar, care sa nu se modifice cu mai mult de 20% daca vine la putere o alta formatiune politica.
Iar dovada ca elementul care distorsioneaza intregul cadru economic este executia bugetara se vede in felul cum se creeaza PIB-ul Romaniei pe trimestre: 19% in primul trimestru, 23% in cel de-al doilea, 27% in trimestrul trei si 31% in trimestrul patru.
Timp in care UE, pe ansamblu, e stabila macroeconomic, pentru ca PIB-ul sau se creeaza in proportii aproape egale in fiecare trimestru: 24% - 25% - 25% - 26%.
Asta arata ca, in Romania, Fiscul se abtine de la a cheltui in prima parte a anului, pentru a vedea ce bani incaseaza, dupa care consumul guvernamental „sare” de la post la imbuibare in ultimele doua trimestre. 
Daca am avea bugete multianuale - pe o perioada care sa depaseasca ciclul politic (minimum 5 ani) – s-ar putea construi si la noi o curba a randamentelor pe datoria publica, s-ar vedea cum statul se finanteaza la dobanzi reale (fara sa apeleze la arierate sau la ajutorul bancii centrale) si, mai ales, ar disparea volatilitatea de la nivelul indicatorilor macroeconomici, care induce, in prezent, impredictibilitate mediului de business.
Volatilitatea se resimte, din pacate, in Romania pe toate palierele vietii economice, dar asta nu e o simpla coincidenta, ci un rezultat direct al cadrului legislativ instabil si al politicilor fiscale si monetare discretionare.
In lipsa ajutorului dat de politica monetara, oamenii politici ar fi conditionati sa comprime puternic cheltuielile fiscale pentru a pastra atractivitatea mediului economic. 
Asa cum procedeaza polonezii, cu precizarea ca ei au o clasa politica responsabila.
Daca optica va ramane insa neschimbata micii nostri oameni de afaceri vor continua sa aiba impresia ca totul il impiedica la nivelul legislatiei economice.
Si, in cele din urma, dupa ce ideile lor de business vor fi fost „doborate” de 3-4 ori, dar nu din cauza lipsei de realism, ci a mediului ostil, vor pleca in afara.
Din nefericire, in strainatate, nu vor incerca sa faca vreo afacere, ci vor ramane cu mentalitate de sluga pe care le-a inoculat-o mediul din Romania, alaturandu-se altor doua milioane de conationali care contribuie in cea mai mare parte la PIB-urile altora, si trimit “firimituri” la ei in tara.
Iar principalul motiv pentru care politicienii nu accepta ideea unei programari bugetare multianuale este ca nu vor sa-si vada afacerile de partid si de stat stricate de investitori veniti de aiurea care pretind tratament egal cu cei care au negociat cu ei intrarea pe piata.
N-are decat sa migreze intreaga populatie – individ cu individ - dupa investitorii care refuza sa plateasca „taxa de protectie”, cu riscul ca Romania sa piarda PIB.
Iata de ce Romania - o piata cu 20 milioane de consumatori – are sub jumatate de milion de companii active, iar Polonia peste trei milioane. Iata de ce densitatea IMM in Romania e la jumatate din media UE, iar sectorul IMM e caracterizat printr-o productivitate scazuta.
Sursa finantistii Sursa finantistii

Stramosii

Stramosii