vineri, 28 martie 2014

Arbuștii fructiferi iau locul cerealelor. Cât de profitabilă este cultura de goji, zmeură sau coacăze

Coacăze și goji în loc de grâu și porumb
O bună parte dintre agricultorii județului Sălaj au renunțat la culturile de cereale, înlocuindu-le cu creșterea arbuștilor fructiferi, respectiv coacăz, afin, zmeur, cătină, căpșune sau chiar fructul exotic goji.

Satul Cozla, o așezare cu mai puțin de 200 de locuitori, este cel mai bun exemplu în acest sens.  Aici, țăranii au renunțat la cultivarea porumbului și cresc acum coacăz negru, zmeur și goji, îndemnați chiar de preotul satului, Adrian Bora.
După ce preotul a înființat el însuși prima plantație, în urmă cu patru - cinci ani, și a obținut profit, acum, culturile de coacăz negru se întind pe o suprafață de peste 13 hectare, în comuna Letca.

„Chiar recent, un clujean a cumpărat două hectare de teren pentru a cultiva coacăz negru. În total sunt șapte - opt hectare cultivate cu coacăz negru în satul Cozla, trei hectare în Soimuseni și trei - patru hectare în satul Ciula. Mai sunt vreo 40 de ari de culturi de zmeur și un lot de 30 - 40 de ari de goji. De asemenea, s-au cultivat cinci hectare de pomi fructiferi: măr, păr, cireș”, a declarat primarul comunei Letca, Dorel Man, pentru graiulsalajului.ro. 

Fructe vândute la export și în supermarket-uri 

Fructele sunt căutate la export, dar de câțiva ani sunt preluate și de un distribuitor care asigură desfacerea într-un lanț de supermarketuri, în România.

Prețul bun obținut pe  kilogramul de fruct, chiar și de la procesatori, cerințele mari pe piața de desfacere, precum și investiția redusă, i-au determinat pe tot mai mulți agricultori să înceapă să crească astfel de arbuști. 
Printre ei se numără și familia Orlaie,  din localitatea Hida, care cultivă căpșun și coacăz negru. Naomi Orlaie, inginer horticultor, a povestit că în urmă cu doi ani a înființat o plantație de coacăz negru, pe o suprafață de două hectare, împreună cu un asociat.

Profit mare, costuri mici 

„Ne gândim să ne orientăm înspre producătorii de sucuri naturale, pentru distribuție, sau spre piața en-gross. Inițial aveam câteva plante doar pentru noi. Coacăzele sunt foarte sănătoase. Ideea înființării unei asltfel de culturi ne-a venit după ce oamenii ne-au cerut de multe ori sucuri sau fructe de coacăz pentru  tratarea anumitor probleme de sănătate, în special la copii. Nu știam nici unde să-i orientăm, dar acum se cultivă. Coacazul negru este mai ușor de întreținut decât capșunii, cu trei - aptru stropiri și 2 - 3 prășile, plus irigare. Recoltarea se face ușor la coacăz”, a spus inginerul horticol.

Potrivit acestuia, cultura aduce un profit sigur pe termen lung, pentru că chiar și cu un preț mic pe kilogram, de șase lei de exemplu, la 8 - 9 tone de fructe pe hectar se adună un profit de 42.000 de lei pe an.

Prețurile  butașilor  variază în funcție de soiuri. La căpșuni, de exemplu, pentru înființarea unui hectar este nevoie de 40 de mii de plante. Prețul la fir este între 60 de bani și un leu, în funcție de soi și de comandă, rezultând un preț mediu al investiției de 28.000 de lei la hectar.

La coacăzul negru este nevoie de 3.300 de plante la un hectar de teren. La Hida, un butaș costă între 3 și 3,7 lei, de unde rezultă o investiție la plantație de 9.900 de lei, echivalentul a 2.000 de euro.

Producătorul a spus că în trei ani, investiția este recuperată de patru - cinci ori, în timp ce durata de viață a arbustului este de 10 - 12 ani.
La zmeur, investiția inițială este mai mare. Pentru un hectar de teren cultivat, este  nevoie de 7.500 de plante, iar costul unui bucăți este între trei și cinci lei, de unde rezultă un preț minim de 22.500 de lei pentru o plantație.
Sursa ro.stiri

vineri, 14 martie 2014

Vaccinarea câinelui. Care vaccin, cum, când, cât şi de ce?

Vaccinarea, încă din momentul descoperirii, este, în mod plastic spus, „educaţia de tip universitar a sistemului imun“. În acest fel, orice organism viu „învaţă“ să se apere, îşi „pregăteşte o armată“ de anticorpi împotriva bolii sau bolilor cuprinse în vaccin.
Programul de vaccinare depinde de vârsta şi de istoricul vaccinarilor. Cel mai important program de vaccinare este cel ce vizează vârstele mici sau căţeii după naştere până la vârsta de cinci-şase luni. Pentru câinii mai mari de această vârstă şi care nu au fost niciodată vaccinaţi, de obicei se aplică un altfel de program, mai scurt, dar cu acelaşi efect.

Cum se vaccinează un căţel de vârstă mică şi cu ce vaccin, când şi mai ales împotriva căror boli?

Cele mai importante vaccinuri sau mai bine spus boli împotriva cărora se vaccinează câinii la începutul vieţii sunt parvoviroza, hepatita infecţioasă şi jigodia (distemperul). Pentru aceste boli există vaccinuri ce le cuprind pe toate, numite polivalente. Există şi vaccinuri monovalente, mai cunoscute fiind cele împotriva parvovirozei canine.
Vaccinarea este începută, pentru căţei, la vârsta de cinci, şase, şapte săptămâni de viaţă. În România, vaccinarea este începută, de obicei, de la vârsta de cinci-şase săptămâni cu vaccinarea împotriva parvovirozei canine (vaccinare monovalentă) sau şi împotriva distemperului (jigodie), deci o vaccinare bivalentă. Vaccinarea se efectuează doar în cazul unui câine clinic sănătos.
După această primă vaccinare, dar nu mai devreme de 14 zile, se efectuează o nouă vaccinare (booster sau rapel) de stimulare suplimentară a imunizării iniţiale şi adaugare de valenţe noi (de boli împotriva cărora se protejează animalul).
După încă două, trei, patru săptămâni de la această vaccinare rapel, se mai poate efectua, la alegerea medicului veterinar, una cu acelaşi profil. Ultima vaccinare, pentru majoritatea raselor, este foarte aproape de vârsta de patru luni (16 săptămâni de viaţă). Această vaccinare include şi cea obligatorie prin lege împotriva rabiei (turbării). Aceasta vaccinare este numită polivalentă la care se adaugă de obicei particula „cu antirabic inclus“. Acest vaccin este apoi repetat în fiecare an sau mai bine spus, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare din primul an de viaţă. Pentru majoritatea raselor, programul de vaccinare se termină la vârsta de patru luni sau în apropierea ei. Totuşi, există o sensibilitate foarte cunoscută la rottweiler, amstaff şi uneori Golden pentru parvoviroza canină ce poate evolua chiar şi după aceste vaccinari, la vârsta de şapte-opt luni, foarte grav. Din acest considerent este recomandată o vaccinare suplimentară împotriva parvovirozei canine după vârsta de cinci luni de viaţă.

Care este programul de vaccinare pentru câinii ce au trecut de vârsta de patru luni sau sunt adulţi?

Dacă au fost sărite vârstele recomandate pentru vaccinurile iniţiale şi câinele a trecut de vârsta de patru luni, atunci este recomandată o vaccinare polivalentă urmată la trei-patru săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus. Urmează ca în fiecare an, înainte de împlinirea a 12 luni de la această ultimă vaccinare, să se repete polivalentul cu antirabic inclus. Acelaşi program este indicat şi pentru câinii adulţi, fără istoricul vaccinării disponibil.

Ce se întâmplă dacă am trecut de perioadă recomandată de vaccinare, în fiecare an?

Dacă au trecut mai mult de 12 luni de la vaccinarea polivalentă cu antirabic inclus, medicul veterinar poate recomanda ca întâi să se efectueze o vaccinare polivalentă simplă, urmată la patru săptămâni de una polivalentă cu antirabic inclus.
Dr. Daniel Lescai - doctor în medicină veterinară
Sursa GDS

Stramosii

Stramosii