luni, 25 iulie 2016

REMEDII NATURALE PENTRU ALUNITE, NEGI SAU EXCRESCENTE CUTANATE!


Nu este obligatoriu ca pentru orice excrescenta a pielii sa ajungi sub bisturiu. Exista diferite tratamente, in functie de problema pe care o ai.
In categoria excrescentelor cutanate gasim: polipii fibroepiteliali, papiloamele virale, negii, verucile, papiloamele filiforme. In esenta sunt tumori cutanate bengine si cel mai frecvent se dezvolta in zonele unde exista contact cu piele cu piele si frecare, ca de exemplu, pleoape, subsoara, zona inghinala, gat sau sub sani, crie BZI.ro.
Uneori sunt de culoarea pielii, alteori de culoare cafenie, chiar bruna, si adesea sint confundate cu alunitele. Unele atarna ca niste globuri in pomul de iarna.
Cum tratam excrescentele cutanate
In mod traditional, aceste excrescente sunt tratate prin cauterizare sau crioterapie. De asemenea, puteti apela si la remedii naturiste pentru a scapa de papiloame, veruci, negi si polipi fibroepiteliali. Iata cateva:
1. Ulei de oregano
Ulei de oregano este unul dintre remediile naturale cele mai puternice pe care il puteti folosi pentru o varietate de probleme de sanatate. Este un antibacterian foarte puternic, anti-inflamator, are proprietati anti-oxidative.
Se amesteca cateva picaturi de ulei esential de oregano cu cateva picaturi de ulei de nuca de cocos si se aplica pe zona cu probleme de 3 ori pe zi. Acest tratament poate dura ceva timp, dar veti vedea cum formatiunea isi schimba culoarea si in cele din urma se desprinde.
2. Ulei de arbore de ceai
Este folosit de secole ca un antibacterian puternic, antifungic, si compus antiseptic. Arborele de ceai functioneaza pe negi si alte semne de piele pe care le usuca, in esenta, din interior spre exterior. Tot ce trebuie sa faci este sa iei o discheta de bumbac, sa o umezesti cu putina apa, si sa adaugi cateva picaturi de ulei de arbore de ceai, apoi sa frecati usor pielea. Se repeta tratamentul de 3 ori pe zi, pana cand excrescenta se usuca si cade.
3. Latex de papadie
Seva laptoasa din tulpinile de papadie este foarte buna pentru a trata negii si alte papiloame, alunite si chiar eczeme.Trebuie sa aplicati latexul de 3 ori pe zi, pana cand formatiunea cutananta cade.
4. Suc de lamaie
Acidul citric din lamaie este un astringent puternic si descompune incet incet excrescentele cutanate. Prin simpla frecare cu suc de lamaie, de 3 ori pe zi, ele vor disparea in 3-4 saptamani.
5. Otet de mere
Tot ce trebuie sa faceti este sa spalati si sa uscati zona cu excrescente si sa plicati otet de mere, de 3 ori pe zi. Sau puteti tine o compresa, timp de 15 minute, de 3 ori pe zi. Daca simtiti furnicaturi, intepaturi, diluati otetul cu cateva picaturi de apa.
6. Usturoi
Usturoiul este un alt antibacterian puternic, antifungic si antimicrobian. Tot ce trebuie sa faceti este sa zdrobiti un catel de usturoi intr-o pasta sa aplicati atat cat este nevoie pe piele si sa acoperiti cu un bandaj. Lasati sa actioneze pe timpul noptii.
7. Ulei de ricin
Este unul din cele mai vechi remedii traditionale pentru aceste situatii. Ungeti excrescentele de 3-5 ori pe zi. De asemenea, puteti face o pasta din ulei de ricin si bicarbonat de sodiu pe care o aplicati pe piele, acoperiti cu bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.
8. Suc de ceapa
Feliati o ceapa, presarati niste sare si lasati sa stea peste noapte. A doua zi, stoarceti sucul, inmuiati o discheta de bumbac si aplicati-o pe piele. Acoperiti cu un bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.

sâmbătă, 23 iulie 2016

BULETINUL DE ANALIZĂ A APEI POTABILE. INDICATORII REGĂSIŢI ÎN BULETINELE DE ANALIZĂ.

Buletinul de analiză a apei potabile este un raport care furnizează informaţii referitoare la provenienţa apei potabile şi comparând diverse caracteristici şi componente ale acesteia cu standardele impuse de legislaţia în vigoare (Legea 458/2002 şi Legea 311/ 2004).
În Bucureşti, laboratorul Apa Nova Bucureşti efectuează analize ale apei potabile conform unui program lunar din diferite zone ale Capitalei, clar definite, în funcţie de numarul de locuitori. Sunt prelevate probe de apă potabilă din 49 de puncte fixe de recoltare, stabilite pe zone de alimentare cu apă.
Ce reprezintă indicatorii din buletinul de analiză a apei potabile?
Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi de modul de furnizare, precum şi apa folosită în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor destinate consumului uman.
Mirosul şi gustul apei sunt date de schimbarea caracteristicilor acesteia (existenţa unor substanţe, săruri minerale şi gaze dizolvate).
Culoarea apei este dată de substanţele dizolvate de natură, minerale sau organice.
Turbiditatea apei este caracterizată prin lipsa de transparenţă a acesteia, ca urmare a existenţei unor particule fine aflate în suspensie.
pH-ul reprezintă indicele care defineşte aciditatea apei.
Conductivitatea indică totalitatea sărurilor dizolvate în apă.
Clorul rezidual liber reprezintă cantitatea de clor rămasă în apă după dezinfecţie pentru asigurarea protecţiei sanitare a acesteia.
Amoniul, nitriţii şi nitraţii indică modificări în timp ale calităţii apei, cauzate de surse de impurificare specifice acestui tip de compuşi.
Oxidabilitatea reprezintă totalitatea substanţelor organice şi anorganice oxidabile în apă.
Duritatea totală reprezintă caracteristicile ce le conferă apei compuşii de calciu şi magneziu aflaţi în soluţie. În general duritatea apei se exprimă în grade germane de duritate.
Aluminiul este prezent în apă în mod natural şi indus în urma procesului de tratare pentru obţinerea apei potabile.
Bacterii coliforme, escherichia coli, enterococi, clostridium perfringens sunt microorganisme prezente în mediul înconjurător a căror prezenţa în apă poate provoca boli hidrice

Usturoiul omoara 14 tipuri de cancer si 13 tipuri de infectii!

Usturoiul este o planta extrem de benefica pentru sanatatea noastra. Lista de boli care pot fi combatute cu ajutorul lui este extrem de lunga, dar voi aminti numai cateva:
  • Infectia cu H. Pylori
  • Candidoza
  • Infectiile din cavitatea bucala
  • Aflatoxicozele asociate cu micotoxina
  • Stafilococul auriu rezistent la meticiclina
  • Infectia Klebsiella
  • Infectia cu HIV-1
  • Infectii cu Citomegalovirus
  • Infectiile cu streptococul de grupa B
  • Infectiile virale

Datorita proprietatilor sale miraculoase, usturoiul este un remediu pentru un numar mult mai mare de boli, printre care si cancerul. In tratamentul acestei boli cumplite, usturoiul a fost folosit inca din vremuri foarte vechi. Hipocrate insusi recomanda sa consumam usturoi pisat in cantitati mari pentru a ne vindeca de cancer.
Daca decizi sa iti tratezi cancerul cu ajutorul acestei plante-minune, care are si proprietati anti-fungice, ar trebui sa consumam aproximativ 5-6 catei de usturoi pe zi. (O capsula de usturoi contine aproximativ 12 catei. )
Ar trebui sa ai in vedere ca ar trebui sa lasi usturoiul putin dupa ce il zdrobesti, adica cel putin 15 minute. Acest timp este necesar pentru ca usturoiul sa isi lase o enzima (allinase), care produce compusii anti-cancerigeni si anti-fungici.
Usturoiul il puteti consuma crud sau fiert, in sandwich-uri sau in feluri de mancare. Conform cercetarilor, suplimentele cu usturoi nu au aceleasi efecte anti-cancerigene si anti-fungice. Gasim beneficiile usturoiului si in literatura de specialitate: Biblioteca Nationala de Medicina are o baza de 4245 de rezumate de studiu privind efectele usturoiului. Aceasta baza de date este cunoscuta sub numele de Medline.
Conform datelor furnizate de aceste studii, usturoiul este ideal pentru tratarea a mai mult de 150 de boli, de la cancer la diabet, acumularea de placa in artere, deteriorarea ADN-ului si otravirea cu mercur.
Mai mult, cercetarile facute de Greenmedinfo.com au scos la iveala ca usturoiul este un remediu eficient pentru 167 de probleme de sanatate, in care cea mai mare pondere o ocupa cancerul si bolile cardiovasculare. Surprinzator, aceste doua boli sunt principalele cauze de deces in tarile cu venituri ridicate.
Ieftin, testat de-a lungul timpului, sigur si delicios, remediu natural si condiment, usturoiul era apreciat in vremurile vechi ca fiind atat de valoros incat oamenii il evaluau ca valorand greutatea lui in aur.
Astazi, cu toate ca ii cunoastem calitatile si suntem constienti de puterile sale, preferam sa consumam medicamente scumpe si pline de chimicale in locul usturoiului.

Sursa andreiturcu.ro

Planeta necunoscuta - TUNELURI SUBTERANE

Galeriile subpământene de la Călăraşi, opera unei civilizaţii dispărute?

de Andrei Dicu

Cândva, un arhitect spunea că arhitectura unui popor sau a unui oraş, privită cu ochii sufletului, dar mai ales citită cu cei ai minţii, îţi poate vorbi despre cultură şi istorie, despre sensibilităţi proprii sau influenţe străine, despre societate şi despre viaţă însăşi. Afirmaţia este valabilă pentru oraşul Călăraşi, aşezat pe malul Dunării şi atestat documentar de un act emis în epoca lui Mihai Viteazul. Aşezarea este mult mai veche, vestigiile arheologice probând acest lucru. Şi totuşi sunt voci care susţin că primele aşezări din zonă au fost clădite de o civilizaţie de mult apusă, dinaintea naşterii poporului geto-dac...
Catacombele cu proprietăţi miraculoase, exploatate de Mircea cel Bătrân şi de cavalerii templieri
După cucerirea Daciei de armatele lui Traian, drumurile romane care legau Durostorum (cetate situată pe malul drept al Danubiului) de Câmpia Dunării treceau prin Călăraşi. Şi azi există drumul care leagă aceste două cetăţi, Călăraşi şi Silistra, dar la câteva zeci de metri de fluviu şi de frontiera trasată arbitrar în 1940, şoseaua a fost zeci de ani barată de grăniceri români şi bulgari. Asta numai la suprafaţă, pentru că în subteran, la numai câţiva metri adâncime, se află drumuri secrete, pe care istoria le-a conservat. Şi, ca o ironie, în perioada comunistă şi în primii ani de după 1990, puţini cunoscători ai acestor şosele subterane se foloseau de ele pentru a intra şi a ieşi din Bulgaria vecină. De fapt, este impropriu spus Bulgaria, pentru că teritoriul respectiv, Cadrilaterul, este vechi pământ românesc. Nu facem politică, dar însuşi Mircea cel Bătrân, atunci când descria graniţele stăpânirii sale, spunea că „Ţara Românească se întinde până la Marea cea Mare”, incluzând şi Cetatea Dîrstorului. De altfel, există istorici şi arheologi care susţin că galeriile din zonă, folosite de daci pentru ceremonii iniţiatice în arta războiului pentru tinerii recruţi, au fost „exploatate” de Mircea cel Bătrân ca spaţii de refugiu în calea cotropitorilor, depozite de muniţie şi armament, dar mai ales erau folosite pe post de spital de campanie. Mai mult, se pare că aceste locuri au servit ca tabără pentru cavalerii templieri în drumul lor către Ţara Sfântă.
Experienţă nerecomandată cardiacilor
Motivul nu ţinea doar de caracterul secret al catacombelor şi mai ales de faptul că, se zice, acele locuri păstrează şi acum proprietăţi spirituale unice, chiar tămăduitoare. Oamenii locului spun că cei care pătrund adânc în galerii se simt, deodată, liberi, „uşori precum pasărea cerului, aşa cum parcă ar pluti”. Totuşi, se pare că la intrarea din partea „românească” îşi arată „colţii” un curent energetic puternic, aproape ameţitor, care oferă o senzaţie similară cu aceea a escaladării celor mai înalte piscuri din Munţii Făgăraş. Din acest motiv, „excursia” în aceste locuri nu este recomandată cardiacilor...
Poartă energetică spre un univers paralel
Oraşul Călăraşi are o istorie remarcabilă şi mulţi scriitori şi-au brodat poveştile pe marginea firului apei, dar niciunul nu a ştiut sau nu a folosit, măcar ca sugestie literară, misterioasele tuneluri care împânzesc subsolul oraşului şi subtraversează Braţul Borcea şi chiar Dunărea, unind Câmpia Română cu Dobrogea. Şi totuşi, pentru că vorbeam despre potenţialul energetic al zonei, bătrânii locului povestesc şi astăzi, cu temere în glas, despre o păţanie petrecută în anii ’60-’70. La vremea aceea s-a demolat masiv în zonă, pentru a se face loc câtorva blocuri banale, după moda sovietică impusă de arhitecţii vremii. Când au început forările pentru săparea fundaţiilor s-a produs un cutremur destul de puternic, iar la un moment dat s-a auzit o bubuitură de proporţii, fără ca însă ceva anume să fi explodat în interior sau la suprafaţă. Susţinătorii ideii potrivit căreia tunelurile din zonă reprezintă o poartă de trecere dincolo, într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului, într-un univers paralel, sunt de părere că motivul şocului este strâns legat de faptul că tocmai poarta energetică spre acea nouă lume ar fi fost „deranjată” de acţiunea omului.
Bază de lansare pentru nave extraterestre?
Unul dintre oamenii locului care au cercetat aceste galerii subpământene este Marin G. Negru, de profesie arheolog şi istoric. Referindu-se la tuneluri, dânsul ne-a mărturisit, în urmă cu mulţi ani, că „bolta este astfel concepută, încât uriaşa forţă de presiune a Pământului să fie utilizată ca element principal de rezistenţă, lucru care justifică păstrarea lor aproape intactă după mii de ani. Geometria riguroasă a zidurilor, în care pietrele sunt perfect îmbinate, atestă adânca ştiinţă a constructorilor”. Din acest motiv, adepţii teoriilor fantastice se împart în două categorii. Unii susţin teza existenţei unui popor de nibelungi, oameni ai subteranului şi ai întunericului, care au trăit cu sute de ani înainte de apariţia poporului traco-get, iar alţii sunt convinşi că aceste catacombe au fost construite de o civilizaţie extraterestră. De altfel, sunt voci care afirmă că şi în zilele noastre galeriile servesc drept „bază” pentru navele spaţiale... Această credinţă, mai mult sau mai puţin utopică, se leagă de faptul că, uneori, în general pe timp de ceaţă, aproape de intrările în subteran au fost văzute cercuri de culoare mov-roşiatică şi că, după un timp, vegetaţia de la suprafaţă căpăta nuanţe maro, ca şi când ar fi fost arsă de curând.
• Susţinătorii ideii potrivit căreia tunelurile din zonă reprezintă o poartă de trecere dincolo, într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului, într-un univers paralel, sunt de părere că motivul şocului este strâns legat de faptul că tocmai poarta energetică spre acea nouă lume ar fi fost „deranjată“ de acţiunea omului.
Vrăjitorie şi magie în vremea lui Matei Basarab
Mircea cel Bătrân şi cavalerii templieri nu au fost singurii care au „exploatat” zona. Arheologii susţin că tunelul principal a suferit o „operaţie” de restaurare între secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în perioada voievodului Matei Basarab şi a urmaşilor săi la tron. Coborârea se făcea printr-un puţ în spirală de 1,80 metri, în unghi de 90 de grade, iar pe ultimii patru metri unghiul se micşora la 45 de grade. În câteva locuri, pereţii aveau găuri, iar cărămizile scoase din zid erau aruncate pe jos. Prin târg se vorbea, se pare că nu fără justificare, despre găsirea unor comori fabuloase, tezaure monetare, bulgări de aur şi bijuterii. Alţi adepţi ai teoriilor conspiraţioniste sunt însă de părere că aici aveau loc ceremonii de vrăjitorie şi de magie, despre care se spune că nu-i erau deloc străine lui Matei Basarab şi mai ales soţiei sale, Elena Năsturel.
„Bolta este astfel concepută, încât uriaşa forţă de presiune a Pământului să fie utilizată ca element principal de rezistenţă, lucru care justifică păstrarea lor aproape intactă după mii de ani” - Marin G. Negru
Calatorie spre inima pamantului

Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi


Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor.
Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?


In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia "Kosmopoisk" (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri.
Conform spelestologului rus Anton Anfilov, sub Muntii Medveditki se gaseste un nod important, o incrucisare de tuneluri ce vin din alte regiuni, inclusiv din Caucaz. Cercetatorul sustine ca de aici se poate patrunde nu numai in Crimeea, dar si in regiunile nordice din Rusia, tocmai in arhipelagul Novaia Zemlia din Oceanul Inghetat si chiar pe continentul nord-american.


In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor '50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia. Dar in 1953, Conducatorul suprem moare si proiectul este abandonat. Dupa destramarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicitatii si, in 1991, L.C. Berman, doctor in stiinte fizico-mecanice, o specialista care lucrase ani de zile in acest tunel, a facut dezvaluiri senzationale. Ea a marturisit ca, de fapt, tunelul fusese sapat inca din timpuri imemoriale, posibil de catre o alta civilizatie, si ca proiectantii rusi il descoperisera intamplator. Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.


Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor "s-au pierdut".
Straniu este ca afirmatiile doctorului Berman vin in sprijinul teoriei spelestologului rus Anton Anfilov. Cercetatorul afirma ca Rusia ar fi fost sau poate inca este conectata prin tuneluri subterane cu Orientul Indepartat. Tunelul doctorului Berman duce prin insula Sahalin in Japonia.

 
Exploratorul evaporat

Rapoartele arheologice atesta faptul ca si pe continentul american s-au descoperit multe tuneluri antice. In 1909, ziarul "Phoenix Gazette", din Arizona, a scos la iveala o poveste fascinanta, intitulata "Explorari sub Marele Canion".


Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spitele unei roti". De aici au scos la iveala arme si diverse instrumente din cupru care, in mod straniu, nu au putut fi atribuite populatiilor originare din America, si mai multe tablite gravate cu semne si simboluri ce semanau cu hieroglifele egiptene. In articol se povesteste ca echipa lui Kincaid ar fi gasit in tuneluri si o cripta in care erau depuse mai multe mumii ale unor barbati adulti. "Mormantul sau cripta in care au fost gasite mumiile este una dintre cele mai mari camere din orasul subteran. In peretii camerei erau sapate un fel de nise, fiecare adapostind o singura mumie. Alaturi de oseminte, in cavitati s-au gasit si cupe de cupru si bucati de sabii. Unele mumii erau acoperite cu lut, si toate erau invelite intr-un material din scoarta de copac".


Daca teoriile lor au fost corecte, atunci misterul originii populatiilor preistorice din nordul Americii a fost rezolvat: Egiptul si Nilul, Arizona si fluviul Colorado au fost candva, in urma cu milenii, conectate printr-un lant de tuneluri. Teoria intrece pana si cele mai fanteziste scenarii.
Toate aceste dovezi se spune ca ar fi fost depuse la Institutul Smithsonian din Washington, care ar fi sponsorizat expeditia exploratorului Kincaid. Totusi, acolo nu s-au gasit nici un fel de probe care sa ateste existenta artefactelor antice. De asemenea, nu s-a putut descoperi nici un indiciu referitor la ce s-a intamplat ulterior cu exploratorul Kincaid. Acesta parca s-ar fi evaporat.
Cu toate ca existenta exploratorului american si a descoperirilor sale nu poate fi dovedita, un fapt ciudat adanceste misterul. In decurs de cativa ani de la aparitia articolului, Guvernul Federal al Statelor Unite a interzis accesul in zona, patrunderea in acel spatiu fara aprobare constituind o ilegalitate. Numai amerindienilor li s-a acordat permisiunea sa traverseze acel teritoriu.
Este un fapt bine cunoscut ca in canioanele din statul Arizona exista o multime de grote, cavitati si pesteri, majoritatea descoperite de alpinisti. Denumirile acestora, Turnul lui Seth, Turnul lui Ra, Templul lui Horus, sugereaza legatura cu Egiptul antic.

Misteriosul tunel din Teotihuacan

Planeta necunoscuta - TUNELURI SUBTERANE
Sergio Gomez

Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan, care semnifica "locul unde oamenii devin zei".
Excavatiile realizate pentru dezvelirea tunelurilor au inceput in 2003 si au fost cele mai amanuntite realizate vreodata intr-un sit arheologic. Arhitectul Sergio Gomez, initiatorul proiectului, a declarat ca pasajul subteran se desfasoara pe sub Templul Sarpelui cu Pene - cea mai importanta cladire din citadela - iar intrarea se afla la cativa metri de templu. "Accesul in tunel se face printr-un put larg de 5 metri. Am descoperit un coridor lung de 100 de metri, care se sfarseste intr-o serie de galerii sapate in stanca".
Desi nu se cunoaste exact de cand dateaza, investigatiile de pana acum au dovedit faptul ca tunelul a fost construit inaintea templului si ca a fost inchis din motive stranii, de catre populatia din Teotihuacan. Totusi, la ce servea acest tunel? Sergio Gomez crede ca era legat de conceptul de "lume subpamanteana". "Probabil, tunelul era elementul central, principal, in jurul caruia a fost construit centrul de ritualuri. Acesta a fost un loc sacru".

Subterane care strabat globul

In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia (Babia Gora), cu o altitudine de 1725 m.


In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski. El a povestit ca, in anii '60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre "regina Babia" si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. "Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga".
Povestea polonezului Stanislaw Poniatowski pare incredibila, insa in ea descoperim elemente comune altor marturii, de pe alte continente si din perioade diferite. Conform studiilor cercetatorilor rusi din "Miscarea spelestologica din Leningrad", intreaga planeta este strapunsa de aceste tuneluri, care candva au fost legate intre ele.

"Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia", declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei.
Poate ca civilizatiile disparute detineau asemenea informatii si, pentru a evita consecintele dezastruoase ale catastrofelor, au creat peste tot pe planeta o retea formata din structuri subterane in care s-ar fi putut adaposti.

Sursa Taifasuri Sursa formula-as

miercuri, 20 iulie 2016

TATANEASA - o minune a naturii

Plante anticancerigene din flora romaneasca

Pentru majoritatea cititorilor nostri tataneasa (Symphytum officinale) nu mai are nevoie de prezentare. Planta inaltuta, prezenta mai ales in zonele umede, de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa. Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta - radacina, frunze si flori - avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina umana, cat si in cea veterinara.
Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea tumorilor. Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.
Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de principii active.

Tataneasa in medicina populara

Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.
* Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, "Enciclopedia plantelor".)

Tataneasa in medicina moderna

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.

Tataneasa si cancerul

Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate de cea naturala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar - tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.

Preparate din tataneasa

Pulberea de tataneasa


Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.

Maceratul la rece

La o cana de apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

Decoctul de tataneasa

Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.




Tinctura de tataneasa
TATANEASA - o minune a naturii
Considerata de multi "buruiana", intra in peste 200 de preparate farmaceutice


Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta "Dacia Plant" Sebes, Alba.)

Extractul fluid de tataneasa

Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.

Tratamente interne

* Cancer - tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 - 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
* Gastrita hiperacida si ulcer - se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa.

Tratamente externe

* Cancerul de piele - Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.
* Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat "Dacia Plant") si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.
* Entorse, luxatii, fracturi - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.
* Rani pe col - se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete ("statul pe umeri" cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua saptamani si este foarte eficient.
* Hemoroizi - se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa - o data la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la "PlantExtrakt" Cluj, crema Radex de la "Plantavorel" Piatra-Neamt etc.
TATANEASA - o minune a naturii

* Arsuri de gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice - se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.
* Boli venerice - tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic puternic.

Tataneasa - pericol cancerigen?

In ultimii ani, se aud tot mai multe voci care sustin ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Nu vom trata problema global, ci ne vom opri deocamdata la cazul tatanesei.
Asa cum precizam, planta este utilizata inca din timpuri imemoriale. "Enciclopedia de etnobotanica romaneasca" precizeaza ca este una din cele mai importante si mai folosite plante medicinale de la noi din tara, consacrandu-i un spatiu foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta lucrare de referinta sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs farmaceutic folosit vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp toxicitatea, dar o planta atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca toxica, dupa doua-trei mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit. Din acest motiv, am mers pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns la concluzia ca tataneasa este cancerigena.
Iata care sunt, pe scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta concluzie.
1. Animalele hranite cu cantitati mari de tataneasa au prezentat tulburari hepatice. La autopsierea unor exemplare din loturile experimentale, unele dintre ele prezentau tumori hepatice.
2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei - asa numitii alcaloizi pirolizidinici - al caror efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin teste de laborator.
In baza acestor doua fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa a fost declarata "planta toxica", cu efect nociv asupra sanatatii. Preluata de mediile de presa, problema a devenit "catastrofica" si asa a ramas, desi n-a fost... nici pe departe elucidata. Iata doar cateva intrebari la care acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt fundamentale:
1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram corp, care au fost administrate animalelor din experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame pe kilogram corp, timp de 3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar trebui sa-i administram unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi de doar 2 g/kilogram corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame de tataneasa (trei pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe care le consumam zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina produce cancer al vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in cantitati mari produce cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer al ficatului, glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip Vegeta) produc cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea ce conteaza mult in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza. Or, tocmai doza nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.
TATANEASA - o minune a naturii

2. De ce se pune semnul egalitatii intre alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si alte substante antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare naturala in tataneasa? In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al substantelor active existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de "contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar, alcaloizii in cauza au efect cancerigen. "Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga. Semne de intrebare ar putea aparea doar in cazul unor produse de semisinteza sau a unor extracte la care ar fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.
3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Sunt anumite substante, printre care la loc de frunte se afla, paradoxal, medicamentele de sinteza anticancerigene, care au o toxicitate extrem de mare. Exista, insa, si o lista de cateva sute de substante, dintre care multe sunt consumate de noi zilnic, care au un potential cancerigen suficient de redus, asa incat sa nu prezinte riscuri majore. De exemplu, nitritii din mezeluri sunt substante cancerigene binecunoscute, totusi sunt tolerate in anumite doze. Acelasi lucru se aplica si la anumiti stabilizatori de aroma, indulcitori, conservanti etc. pe care-i consumam zilnic, fara sa stim. Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim ajutor" (Editura "Colosseum", 1996) unde se spune negru pe alb: "In cercurile fitoterapeutice internationale se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina". Va lasam sa trageti singuri concluziile.
4. Avand in vedere ca tataneasa a fost si este una din cele mai folosite plante la nivel mondial, ce spun statisticile medicale, privitoare la utilizarea ei?
Intr-o disputa privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu, intotdeauna ultimul cuvant il are statistica. Din '85-'89, cand au luat nastere curentele de opinie "anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in doze normale, este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in acest sens, numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate colturile tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete, pot fi verificate.
Fara a raspunde la aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil atunci cand afirma ca tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne referim la doze normale (4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice concurenta. Si, tot din pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce mai ingradita munca (pana la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se confrunta in ultimii ani cu o noua problema: intoxicarea cu informatii false sau, ca sa fim mai exacti, partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica o onestitate si o corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a creat un climat de incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a "vinde" informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice, desi destul de ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta. Sursa formula-as

Tătăneasa (Symphytum officinale) - beneficii şi proprietăţi
Tătăneasa este o plantă erbacee care creşte în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie, şanţuri, preferă solurile argiloase, pe care bălteşte apa, răspândindu-se din zona de câmpie până la deal.

În scop terapeutic se foloseşte rizomul şi rădăcina, care nu se recoltează în perioada de înflorire a plantei; recoltarea se face primăvara devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea iernii, deoarece în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină, substanţă biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.

Cuprins
Descriere Tătăneasa - Compoziţie Tătăneasa - Acţiune Tătăneasa - Indicaţii terapeutice Tătăneasa - Precauţii şi contraindicaţii sus
Tătăneasa - Compoziţie

Tătăneasa are în compoziţie numeroase uleiuri volatile, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosină, consolicină, consolidină, coniferidină, cinoglosină, necine nesaturate), alantoină, colină, asparagină, taninuri catehice, compuşi fenol-carboxilici (acid cafeic, clorogenic), acid litospermic, compuşi triterpenici, aminoacizi şicarotenoizi.


Tătăneasa - Acţiune

Fitoterapia cu tătăneasă are acţiune cicatrizantă, remineralizantă, hemostatică, regenerantă, antiinflamatorie, antitumorală, anticancerigenă.


Tătăneasa - Indicaţii terapeutice

Datorită mucilagiului emolient, tătăneasa este un agent de vindecare puternic în ulcer gastric şi duodenal, hernie hiatală,  colite ulcerale şi  ulcere varicoase cronice.

Indicaţiile specifice pentru tătăneasa includ: tuse şi răceală, ulcer gastric şi duodenal, inflamaţie gastro-intestinală, hemoptizie (eliminare de sânge prin tuse), hematemeză (vomă cu sânge), prurit anal, ulceraţii cronice supurative, răni la articulaţii şi muschi, sudarea întârziată a fracturilor, traumatisme la ochi, iritaţie pulmonară, pneumonie, inflamaţia stomacului.


Mod de administrare:

- Decoct: se pune 1-3 linguriţe de plantă uscată într-o cană cu apă, care se fierbe 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi.

- Tinctura: 2-4 ml de tinctură de trei ori pe zi.

Tătăneasa - Precauţii şi contraindicaţii

Nu prezintă riscuri de toxicitate decât la depăşirea dozelor admise.


Sursa csid

Pentru crampele musculare este nevoie de un aport suplimentar de Magneziu si vitamina B6

Surse alimentare:

Cele mai bune surse alimentare de magneziu


Chiar daca aportul zilnic de magneziu poate fi completat si prin suplimente alimentare, medicii nutritionisti recomanda preluarea acestui mineral din alimentele consumate in fiecare zi.
1.      Legumele cu frunze verzi
2.       
Surse excelente de vitamine, minerale si fibre, legumele cu frunze verzi ocupa locul fruntas in lista alimentelor bogate in magneziu. Consumati cat mai des spanac, varza Kale, varza verde, urzici, ceapa verde etc. Doar 100 de grame de spanac crud va furnizeaza pana la 79 mg de magneziu, ceea ce reprezinta circa 20% din doza zilnica recomandata.

2. Nucile si semintele
Semintele de dovleac au un continut ridicat de magneziu o portie de 65 de grame va poate asigura intreaga doza zilnica necesara a acestui mineral. Alte fructe oleaginoase din care puteti prelua magneziul sunt
- migdalele;
- semintele de floarea-soarelui;
- nucile braziliene;
- nucile caju;
- nucile de pin;
- semintele de in si susan;
- nucile pecan.

3. Pestele gras
Macroul, somonul, halibutul si tonul nu sunt doar surse excelente de vitamina D si acizi grasi omega-3, ci si de minerale, in special de magneziu. Medicii nutritionisti recomanda ca pestele gras sa fie inclus in dieta cel putin o data pe saptamana, datorilor proprietatilor sale nutritionale superioare.

4. Boabele de soia
Fibrele, vitaminele, mineralele si aminoacizii din boabele de soia recomanda acest aliment in orice dieta sanatoasa, mai ales datorita continutului bogat in magneziu. Circa 65 de grame de boabe de soia prajite contin aproape jumatate din necesarul zilnic al acestui mineral esential.
Alte legume bogate in magneziu, din aceeasi familie botanica, sunt fasolea, mazarea si lintea.
5. Fructele de avocado
Fructele de avocado se numara printre alimentele cu cea mai ridicata valoare nutritionala, in special datorita grasimilor sanatoase pe care le contin in cantitati generoase. Aceleasi fructe exotice sunt bogate in multivitamine si compusi chimici care protejeaza impotriva imbolnavirilor.
Daca adaugati o singura felie de avocado intr-un sendvis consumat la pranz, veti acoperi circa 15% din doza zilnica recomandata de magneziu. Aproximativ 100 de grame de avocado furnizeaza 29 mg de magneziu, iar un fruct intreg contine pana la 58 mg din acest mineral necesar organismului.

6. Bananele
Desi sunt cunoscute ca surse principale de potasiu, bananele au si alti nutrienti minerali importanti in compozitie. O banana medie contine aproximativ 32 mg de magneziu, furnizand in acelasi timp fibre si vitamina C.
Alte fructe care contin cantitati diverse de magneziu sunt afinele, capsunele, smochinele si grapefruitul.
7. Ciocolata neagra

Unul dintre cele mai sanatoase deserturi, ciocolata neagra este si o sursa importanta de magneziu. O portie (1-2 patratele) asigura 24% din doza zilnica recomandata de magneziu, alaturi de o cantitate mare de antioxidanti cu rol in reducerea presiunii arteriale crescute, imbunatatirea circulatiei sanguine si mentinerea starii bune de dispozitie. Circa 100 grame de ciocolata neagra furnizeaza pana la 327 mg de magneziu, ceea ce reprezinta 80% din aportul necesar zilnic.

8. Lactatele degresate
O sursa excelenta de magneziu sunt si lactatele degresate, precum iaurtul. Magneziul din aceste alimente este si un bun adjuvant in absorbtia optima calciului, continut in cantitati mari de lactate. O portie de iaurt degresat (100 grame) asigura circa 19 mg de magneziu. Alte lactate recomandate ca sursa bogata a acestui mineral sunt branza de capra, mozzarella etc.
9. Fructele uscate
Apreciate pentru continutul lor important de fibre, fructele uscate sunt totodata o gustare sanatoasa si bogata in magneziu (contin 68 mg la fiecare 100 grame consumate).
10. Ierburile aromatice
Ierburile aromatice uscate, precum coriandrul, mararul, salvia sau busuiocul, completeaza si ele aportul zilnic de magneziu (cu 70 mg pentru 10 grame consumate).



Alte alimente:
kiwi.
 Este un fruct gustos pe care il gasim in tot cursul anului, acesta avand un mix generos de substante nutritive, mai multa vitamina C decat o portocala, bogat in magneziu, fier, calciu, cupru, potasiu sau acid folic. Acesta stimuleaza si tranzitul intenstinal lent. Daca nu esti alergica, nu ai nici un motiv sa nu incluzi acest fruct in alimentatia ta.
Cerealele integrale, fasolea si mazarea sunt si ele alimente bogate in magneziu.
Portocalele, caisele deshidratate sau smochinele ofera o doza excelenta de magneziu, vitamine si fibre.
Care sunt alimentele bogate in vitamina B6?

1. Tonul
Contine foarte multa vitamina B6, insa nu este recomandat sa fie consumat foarte des, deoarece el se numara printre pestii cu cel mai mare risc de infestare cu mercur. E bine de stiut ca 100 grame de ton ne furnizeaza 52% din necesarul zilnic de vitamina B6.

2. Ardeii grasi
Sunt bogati in vitaminele A, C si E, dar si in B6. Pe langa acestea, ei mai contin fibre, mangan, acid folic, potasiu si tot felul de alti nutrienti importanti pentru sanatate. Combinatia de vitamina B6 si acid folic din ardei este foarte importanta pentru mentinerea sanatoasa a vaselor de sange.

3. Semintele de floarea soarelui
Fie ca sunt puse in salate sau in paine, semintele de floarea soarelui sunt foarte sanatoase pentru organism. Ele ne asigura 40% din necesarul zilnic de vitamina B6 la 100 de grame.

4. Bananele
Vitamina B6 este vitamina cu cea mai mare pondere in alcatuirea unei banane. Urmeaza apoi potasiul, vitamina C, fibrele si manganul. Consumul regulat de banane previne afectiunile inimii si asigura sanatatea sistemului osos.

5. Somonul
Despre somon se stie ca este unul dintre cele mai sanatoase alimente din lume. El este bogat in acizi grasi omega 3, dar si in vitaminele D si B6, foarte importante pentru organism. 100 de grame de somon ne furnizeaza in jur de 47% din necesarul zilnic de vitamina B6.

6. Fisticul
La 100 de grame de fistic acem 85% din necesarul zilnic de vitamina B6, de aceea e bine sa includem fisticul in alimentatie, mai ales pe post de gustari, intre mese. Fisticul mai contine acid folic, antioxidanti, seleniu si luteina, un carotenid important care ajuta la intarirea imunitatii.

7. Avocado
Acest minunat fruct nu numai ca ne furnizeaza grasimi sanatoase pentru organism, insa ne ofera si 19% din necesarul zilnic de vitamina B6 la 100 de grame de fruct. Demn de retinut este si faptul ca un fruct mediu de avocado ne asigura un sfert din necesarul zilnic de acid folic.

8. Codul
Triptofanul, seleniul si proteinele sunt cele trei ingrediente de baza sanatoase ale carnii de cod. Insa ea mai este bogata si in vitamina B6, fosfor, vitamina B12, vitamina D, vitamina B3, acizi grasi omega 3 si potasiu. 100 de grame de cod ne furnizeaza 23% din necesarul zilnic de vitamina B6.

9. Cartofii
Sunt poate cele mai banale alimente, ne-am obisnuit atat de tare cu ei, incat nu ne mai gandim la proprietatile lor pentru sanatate. Un singur cartof copt ne asigura 21% din necesarul zilnic de vitamina B6.

10. Usturoiul
Usturoiul este un aliment de baza intr-o dieta sanatoasa. Pe langa faptul ca ne intareste sistemul imunitar si ne tine departe de raceli si gripa, usturoiul contine o cantitate importanta de vitamina B6. La 100 de grame de usturoi avem deja 62% din necesarul zilnic de vitamina B6.

Este bine de stiut ca vitamina B6 este afectata in urma proceselor de gatire sau de conservare ale diferitelor alimente.

luni, 18 iulie 2016

Frunzele de Telina si Telina


Foarte apreciate pentru aroma pe care o confera bucatelor, valoarea lor de ingredient e depasita cu mult de felul strasnic in care ne apara sanatatea

In urma cu mii de ani, locuitorii din zona bazinelor Marii Mediterane si ale Marii Negre au "imblanzit" cateva soiuri de plante aromate. Erau plante cu un aport caloric practic nul, dar care aveau, totusi, un rol foarte important in alimentatie, ele fiind cele care dadeau aroma si gustul hranei. La noi, aceste ierburi erau cunoscute cel putin din vremea dacilor, si inca de atunci indeplineau simultan rolul de aliment, de remediu si de ingredient magic. In bucataria traditionala romaneasca, ele sunt numite generic zarzavaturi, fiind cele care dau adevarata savoare oricarui fel de mancare, dar si cele care previn problemele digestive, care regleaza apetitul, care imbunatatesc metabolismul. Interesant este ca toate zarzavaturile noastre traditionale fac parte din aceeasi familie (Apiaceae), avand proprietati terapeutice destul de asemanatoare, dar si unele caracteristici speciale, deloc de neglijat. Fie ca vorbim de patrunjel, de marar, de leustean, de morcov sau de telina, toate contin in frunzele lor uleiuri volatile cu efecte antibiotice, flavone cu actiune antioxidanta ori clorofila cu efecte antitumorale si antivirale. Pana acum mai putin de o suta de ani, toate aceste zarzavaturi erau si printre plantele medicinale cele mai frecvent folosite, si nu doar la afectiuni minore, ci si la bolile grave, cum ar fi cele tumorale sau cele infectioase acute. Unul dintre aceste zarzavaturi are o faima ca medicament cu totul aparte, proprietatile sale afrodiziace, dar si cele anti-imbatranire, sucul si alte remedii capatand aureola unor elixiruri magice: TELINA. In cele ce urmeaza vom afla mult mai multe despre proprietatile acestui zarzavat-medicament:

Modalitati de preparare si de administrare a telinei

Sucul
Frunzele de Telina


Pentru a obtine sucul de telina verde, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de telina nu se administreaza de obicei singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 3 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia

Se pun trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de telina la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Telina ca adaos in mancare

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot capata mai multa savoare prin adaugarea de frunze de telina foarte fin tocate, asa incat sa nu li se simta prea tare asprimea. Traditional, telina este adaugata in mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, insa este recomandat ca acest zarzavat sa fie pus dupa prepararea termica, si nu in timpul ei, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Folositi frunzele de telina ca adaos aromatic si totodata ca element decorativ si in salate, sandviciuri, sosuri ori garnituri.


Vinul de telina

Ca tonic psihic, ca antidepresiv, pentru imbunatatirea diurezei si a apetitului alimentar, ca adjuvant contra impotentei si a frigiditatii, se recomanda vinul de telina: doua maini de frunze proaspete se maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga, pentru un efect mai puternic, o lingurita de seminte de telina si o lingurita de scortisoara (Cinamonum ceylanicum). Se lasa sa macereze vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne

* Hipertensiune - sucul din telina este folosit in mod traditional in China pentru reducerea presiunii arteriale. Reteta: se amesteca sucul cu miere in cantitati egale si se administreaza 5 linguri din acest amestec, de 3 ori pe zi, timp de minimum o luna. Studii recente au aratat ca dupa 6 saptamani de tratament, valorile presiunii arteriale au scazut la cei mai multi dintre pacienti cu 12-15%, aceasta datorandu-se atat efectelor vasodilatatoare, cat si celor diuretice ale acestui zarzavat.
* Ischemie cardiaca, prevenirea infarctului - telina are in compozitia frunzelor sale asa-numitele "ftalide", substante care au efecte relaxante asupra musculaturii netede si care fac arterele sa isi mareasca diametrul. Mai mult, aceasta categorie de substante reduc nivelul hormonilor de stres din sange, impiedicand astfel vasoconstrictia si puseele de hipertensiune. Se recomanda cura cu suc de telina (150 ml pe zi), dar si consumul de telina sub forma de salata, in cure de 6 saptamani, minimum.



 * Adjuvant in infectiile bacteriene - cercetarile de laborator au aratat ca uleiurile volatile din telina au un efect puternic antibiotic, prevenind si ajutand corpul sa se apere in fata infectiilor cu bacterii cum ar fi: Staphylococcus aureus, Staphylococcus albus, Shigella dysenteriae, Salmonella typhi, Streptococcus faecalis, Streptococcus pyogenes sau Pseudomonas solanacearum. Ca adjuvant la tratamentul prescris de medic, se recomanda consumul infuziei combinate de telina (2-3 cani pe zi), dar si introducerea telinei proaspete in consum, ca aliment.
Frunzele de Telina
Cand e transformata in suc, efectul ei e mai puternic daca se combina cu morcov

* Sindrom de oboseala cronica - se bea zilnic, dimineata, o combinatie din jumatate de pahar de suc de frunze de telina si o jumatate de pahar de suc de morcov. Aceasta doza se ia pe stomacul gol, cu 10 minute inainte de a manca. Are efecte tonice nervoase, ajuta la reglarea activitatii glandelor suprarenale (responsabile de secretia asa-numitilor hormoni de stres), imbunatateste reactia organismului per ansamblu la suprasolicitarea psihica si fizica.
* Impotenta, frigiditate - se consuma 50-100 ml de vin obtinut din frunze si seminte de telina, preparat dupa reteta prezentata in acest articol. Remediul se ia pe stomacul gol sau la minimum doua ore dupa ce am mancat, cu 15-30 minute inaintea actului sexual. Efectele acestui vin sunt rapide. Pentru imbunatatirea vietii sexuale pe termen lung, se recomanda salatele cu frunze de telina, sucul de radacina de telina (150 ml pe zi), pulberea de seminte de telina (2 grame pe zi), care au efecte puternice de relansare a activitatii gonadelor.
* Reumatism - mai ales in afectiunile reumatice degenerative, consumul de telina proaspata (minimum 50 de grame zilnic), asociat cu o dieta preponderent crudivora, face adevarate minuni. Se face o cura de minimum 3 luni, timp in care se consuma zilnic telina proaspata, asociata cu o alimentatie integral vegetariana, gatita termic doar in proportie de 30%. Frunzele de telina sunt foarte eficiente contra problemelor articulare, deoarece sunt bogate in flavonoide, cu efecte antiinflamatoare, in vitamina C, in fitohormoni cu efect intineritor. Cura cu telina este foarte importanta si pentru combaterea efectelor secundare nefaste ale corticoizilor, cu care sunt adesea tratate afectiunile reumatice.
* Adjuvant in afectiuni tumorale - studii de laborator au aratat ca anumite substante active din telina, asa-numitii compusi acetilenici, stopeaza cresterea tumorilor. Alte substante din acest zarzavat, cumarinele, au un important rol in prevenirea proceselor de malignizare. Ca atare, se recomanda atat pentru prevenire, cat si ca adjuvant contra acestor afectiuni, consumul de telina proaspata, sub forma de salata, cate 50-70 de grame pe zi.
* Cancer de colon si de rect - un studiu facut in China, la Colegiul de Medicina din Harbin, pe 336 de cazuri de cancer colo-rectal, a aratat ca un consum ridicat de frunze de telina si de ceapa verde, in special, si de zarzavaturi verzi, in general, amelioreaza aceasta forma de cancer. Un rol la fel de important il au - se pare - cele doua vegetale si in prevenirea acestei forme de cancer. Se recomanda, asadar, consumul zilnic de salate de cruditati, asezonate din belsug cu frunze de telina si de ceapa verde.
* Leucemie, limfom malign Hodgkin - se consuma sucul de telina verde, cate 100 ml, de doua ori pe zi, combinat in proportii egale cu suc de radacina de morcov. Sucul se bea foarte proaspat, pentru a impiedica deteriorarea unor substante continute de frunzele de telina, substante care sunt o speranta in tratamentul acestor afectiuni. Studii de medicina experimentala au aratat ca mai multe principii active continute de telina (luteolina si ftalidele) joaca rolul cel mai important, inhiband dezvoltarea tumorilor si inducand apoptoza, adica moartea programata a celulelor canceroase.
* Colesterol - se consuma frunze de telina verde, proaspete, sub forma de salata sau ca adaos la ciorbe ori la tocanite. Concomitent, se tin cure de 56 de zile, timp in care se consuma zilnic, dimineata, un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de telina. Studii de medicina experimentala au aratat ca la animalele cu hipercolesterolemie indusa, nivelul de colesterol negativ din sange scade cu pana la 20%, atunci cand este administrat un extract apos de telina.
Frunzele de Telina
Un afrodiziac garantat

* Obezitate - salatele de cruditati cu multa telina verde sunt un adevarat elixir in tratarea supragreutatii. Aceasta planta are efecte diuretice, ajutandu-ne sa eliminam excesul de apa din tesuturi si ajuta la "arderea" mai eficienta a grasimilor. De asemenea, telina verde consumata zilnic (40-70 de grame) reduce reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea asa-numitelor "accese de foame", care apar frecvent la obezi, mai ales in conditii de tensiune emotionala, de gol sufletesc, de frustrare afectiva.
* Adjuvant in diabet - se consuma zilnic minimum 50 de grame de frunze de telina, de leustean sau de patrunjel. Toate aceste zarzavaturi sunt bogate in fibre alimentare si in principii active cu efect hipoglicemiant. Aceste zarzavaturi, consumate zilnic, ajuta, de asemenea, organismul sa devina mai receptiv la efectele insulinei.
* Astm, bronsite - se recomanda infuzia combinata de frunze si seminte de telina (se pune, suplimentar fata de reteta initiala, 1 lingurita de seminte, pentru a obtine un litru de preparat), din care se bea cate un litru pe zi, in cure de 14 zile. Telina are efecte antispastice, relaxante, asupra musculaturii netede, ajuta la fluidizarea excesului de mucus si la eliminarea sa de pe caile respiratorii. In medicina traditionala, telina era folosita cu succes si contra tuberculozei pulmonare si a pleureziei.
* Calculi renali - foarte bogata in potasiu si magneziu, telina este un excelent remediu pentru prevenirea calculilor renali. Mai mult, frunzele si radacina sa contin principii diuretice si antiinflamatoare renale, ajutand la eliminarea microcalculilor formati in rinichi si prevenind formarea altora noi. Se recomanda curele de 2 saptamani, timp in care se administreaza in fiecare zi cate un sfert de litru de suc de frunze (obtinut prin metoda prezentata in acest articol) si de radacina (obtinut cu storcatorul electric centrifugal), combinate in proportii egale.
* Calculi biliari - se recomanda, in mod special, consumul frunzelor de telina crude, sub forma de salata sau de zarzavat adaugat in mancaruri. Datorita continutului de fibre alimentare, a efectelor sale de stimulare a evacuarii bilei din colecist (colecistokinetice), telina este un remediu excelent pentru prevenirea litiazei biliare. De asemenea, poate fi folosita pentru eliminarea "malului" din vezica biliara.
* Constipatie - un remediu care in unele cazuri a aratat efecte laxative surprinzator de prompte este infuzia combinata de frunze de telina. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, pana la ora 10, jumatate de litru - un litru din acest preparat, in 3-4 reprize. In completarea acestui tratament cu telina, la micul dejun se vor consuma cereale integrale si multe fructe proaspete.

Tratamente externe

* Degeraturi - se face un decoct din doua radacini de telina si dintr-o mana de frunze uscate, care se fierb la foc mic, in 1,5 litri de apa, vreme de 30 de minute. Preparatul se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Se fac bai caldute (niciodata fierbinti!), inmuind vreme de 20-30 de minute membrul afectat in decoctul astfel obtinut.
* Inflamatii oculare - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de telina. Compresa se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie, pentru a fi pastrata umeda). Este un tratament adjuvant de medicina traditionala, cu care s-au obtinut rezultate foarte bune contra conjunctivitei si a blefaritei.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

Frunzele de Telina

Frunzele de telina se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi), in perioada sarcinii, in timp ce semintele de telina sunt total contraindicate in aceasta perioada. Curele de telina pot conduce la aparitia fotodermatitelor (sensibilitate exagerata a pielii la radiatia solara), de aceea, persoanele ce consuma seminte sau frunze de telina in cure intensive nu trebuie sa se expuna la soare puternic fara sa foloseasca creme cu rol de filtrare sau de blocare a radiatiilor ultraviolete.
In foarte rare cazuri, telina poate produce alergii traduse prin urticarie, deranjamente digestive sau catar respirator, caz in care tratamentul va fi intrerupt.

Stiati ca...

* In conformitate cu preceptele medicinii traditionale chineze, telina are o calitate rece (racoritoare), putand reduce sensibilitatea organismului la caldura puternica din timpul verii. Ea era recomandata pentru prevenirea puseelor de hipertensiune ori a atacurilor cerebrale din timpul verii.
* In medicina traditionala indiana, Ayurveda, frunzele si mai ales semintele de telina sunt folosite, cu un succes incredibil, deopotriva pentru femei si pentru barbati, pentru incetinirea si stoparea proceselor de imbatranire. Cuplurilor aflate la varsta a doua care doresc sa procreeze le este in mod special recomandata aceasta planta.
* In fitoterapia traditionala europeana, se stie ca telina face un tandem extraordinar cu papadia, cele doua plante potentandu-se reciproc din punctul de vedere al actiunii terapeutice. Sursa formula-as

Tulpini de telina

Legumele, altfel de cum le stim. Tulpini de telina. Timp de fierbere pentru 500 g. In apa clocotita - 40 de minute, inabusite - minimum o ora. La microunde: 10-15 minute. . Pentru a da aroma mancarii: uscati bine frunzele, apoi transformati-le in pulbere. Condimentati iarna supele si mancarurile gatit...


Tulpini de telina

• Timp de fierbere pentru 500 g. In apa clocotita - 40 de minute, inabusite - minimum o ora. La microunde: 10-15 minute.

•Pentru a da aroma mancarii: uscati bine frunzele, apoi transformati-le in pulbere. Condimentati iarna supele si mancarurile gatite. Tulpinele verzi se pot pastra, in pungi de plastic, la congelator.

• Pentru a decora un platou: spalati bine tulpinele. Taiati-le mai intai pe lung, in trei, apoi pe lat, in fasii de 2-3 cm. Puneti-le in apa rece, pana cand extremitatile se onduleaza (circa o ora si jumatate). Se decoreaza platourile cu salata, mezeluri, friptura etc., pe care le parfumeaza placut.


•Pentru sanatate: tulpinile de telina verzi contin mai multe vitamine si saruri minerale decat bulbul. Faceti o cura de 10 zile, band in fiecare dimineata, pe stomacul gol, un paharel de suc de telina. Se obtine bagand frunzele in centrifuga. Adaugati cateva picaturi de lamaie, un praf de sare si de piper macinat. Daca suferiti de arsuri de stomac, beti sucul fara condimente. Reteta are reputatia de a-i feri pe barbati de accidente erotice.

•Aperitiv pentru musafiri: alegeti partea alba din tulpinile telinei, spalati-le bine si zvantati-le. Taiati-le in fasii subtiri si fierbeti-le 15 minute in aburi. Scurgeti-le pe o hartie absorbanta. Pasati-le in mixer, impreuna cu pulpa a doua lamai si o legatura de patrunjel verde. Recuperati sucul obtinut intr-un vas, adaugati putina sare, piper zdrobit, si amestecati cu un pahar de iaurt si o lingurita de smantana. Se serveste alaturi de oua, peste, friptura, branza etc.

Ţelina (Apium gravedens) - beneficii şi proprietăţi

Ţelina este o plantă medicinală şi legumicolă care poate atinge o înălţime maximă de un metru şi care îşi are originile în sudul Europei.

Planta are un rizom gros, aproape rotund, uneori denivelat.,frunzele sunt mari, penate, cu coadă foarte lungă, fiind colorate într-un verde-închis, consistent, sănătos iar  florile de ţelină sunt albe.

Din punct de vedere medicinal, utile sunt toate părţile ţelinei (frunzele, rădăcina, seminţele).

Pentru uz medicinal, din ţelină se prepară infuzie, sirop, suc de frunze, decoct şi cataplasme. De asemenea, ţelina intră în combinaţie cu alte plante medicinale, în procesul de preparare a unor ceaiuri cu efect medicinal sporit.
Ţelina - Compoziţie

Principalele substanţe active importante din ţelină sunt: vitaminele A, B şi C, săruri minerale, colină, tirazină, acid glutamic, anhidridă sedanomică şi sedanolidă (compuşi specifici ţelinei)..

sus
Ţelina - Acţiune

Ţelina acţionează în organism ca un bun agent digestiv, diuretic, antiasmatic, carminativ, expectorant

sus
Ţelina - Indicaţii terapeutice

Ţelina poate fi utilizată ca adjuvant sau ca mijloc direct de tratament, în litiază renală, edeme, hidropizie, bronşite cronice, astm, albuminurie, nervozitate, sterilitate, impotenţă, hipertensiune arterială, obezitate, demineralizare, febră, ulceraţii ale pielii, degerături.
Ţelina este interesantă şi pentru diabetici deoarece conţine o substanţă asemănătoare insulinei.

Mai nou, ţelina este utilizată şi ca un aliment antistres, având acţiune relaxantă asupra sistemului nervos. Este foarte indicată şi în reumatism, caz în care se fac adevărate cure de ţelină (cu frunze de ţelină şi cozile acestor frunze).


Ţelina - Precauţii şi contraindicaţii

Consumul de ţelină poate determina alergii din cauza unei substanţe fotosensibilizante din plantă numită bergapten, care poate provoca reacţii anafilactice, de aceea se recomandă introducerea unei cantităţi treptate din plantă în alimentaţie.
Tot din acest motiv   se recomandă evitarea expunerii la soare pe durata tratamentului pe bază de ţelină.

Din cauza conţinutului de hormoni naturali, femeile însărcinate trebuie să consume cu precauţie ţelină.


Ţelina - În cosmetică

Ţelina poate fi un real aliat al podoabei capilare, în special dacă vă confruntaţi cu căderea părului. Astfel, se poate folosi o infuzie din frunze de ţelină la clătirea părului pentru întărirea rădăcinii firului de păr.

De asemenea, se pot realiza măşti faciale din suc proaspăt de ţelină, care are efect cicatrizant, detoxifiant şi revitalizant pentru orice tip de ten.

În plus, sucul de ţelină poate ameliora acneea, tenurle iritate sau ridate, redându-le naturaleţea şi supleţea.


Sursa csid

Stramosii

Stramosii