joi, 29 martie 2012

Cele 10 porunci ale somerului aflat in cautare de job


Numarul somerilor a crescut foarte mult in ultimii ani, iar gasirea unui loc de munca a devenit o misiune aproape impozibila. Irina Panazaru, Branch Manager in cadrul firmei de resurse umane Manpower te ajuta cu cateva sfaturi care iti pot usura drumul catre o slujba noua. Specialistul a intocmit o lista cu zece “ porunci” pe care un somer ar trebui sa le respecte daca vrea sa se reintegreze cat mai repede pe piata muncii.

1. Trebuie sa-ti stabilesti foarte clar obiectivele.
Daca te regasesti printre cei care au ramas fara loc de munca gandeste-te de ce s-a intamplat acest lucru si incearca sa-ti creionezi foarte bine deprinderile pe care ti-ar placea sa le vezi valorificate la noul tau job. Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari si asa vei face un pas inainte in gasirea unei alte slujbe: cum vrei sa fie viitorul job?, cat de departe de casa esti dispus sa lucrezi? Si de ce ai alege acest gen de loc de munca?Nu trebuie ignorat nici factorul financiar, de aceea stabileste-ti foarte clar care este nivelul salarial minim pe care l-ai accepta pe durata perioadei de proba, respectiv care este un salariu confortabil pe cate te gandesti sa-l ceri dupa expirarea intervalului de proba. “ Vreau sa muncesc”, “ as accepta orice loc de munca” sunt aspecte importante pentru someri, dar sunt extrem de generale, nu ajuta intervievatorul sa te cunoasca mai bine, si cu atat mai bine sa te ghideze catre un loc de munca anume ori sa-ti retina candidatura.
2. Trebuie sa strangi si sa analizezi informatii pentru a putea profita de ele.
Culege cat mai multe date referitoare la agentiiile de recrutare care te-ar putea ajuta si domeniile de activitate, respectiv companiile care te-ar putea interesa. Cauta persoane de contact care te-ar putea recomanda cuiva din agentiile / companiile respective. Intereseaza-te insa cui anume trimiti CV-ul si personalizeaza scrisoarea care-l insoteste, adresandu-te direct, nominal, persoanei respective. Cere ajutor, anunta cat mai multi dintre cunoscuti ca esti in cautarea unui loc de munca si transmite-le si detaliile de la punctul 1. 
3.Trebuie sa profiti de punctele tale forte
Pregateste un raspuns clar, concis si relevant pentru intrebarea „ce stii sa faci cel mai bine?”. Scoate in evidenta, atat in CV, cat si la interviu, eventualele cunostinte, abilitati si aptitudini pe care le ai, respectiv rezultate obtinute in timp, care arata ca prezinti o candidatura valoroasa si interesanta. Daca ai respectat porunca 2, ai deja informatii si stii unde iti poti trimite candidatura pentru un loc de munca anume, subliniind legaturile dintre cerintele jobului respectiv de munca si caracteristicile candidaturii tale. Nu aplica la intamplare doar de dragul de a o face.
4.Trateaza cautarea unui job ca si cum ar fi un loc de munca in sine
Cautarea unui loc de munca este, in sine, o activitate intensa si de durata, care necesita o abordare structurata, timp si energie. Tine (eventual intr-un tabel) evidenta tuturor CV-urilor si scrisorilor trimise, cu date si persoane de contact, ca sa-ti poti gestiona mai usor aplicatiile.
5.Trebuie sa te pregatesti din timp pentru fiecare interviu
Daca ai respectat cele de mai sus si ai fost invitat la un interviu, ar trebui sa fie vorba de un job interesant pentru tine. Tine cont de faptul ca la interviu esentialul este sa arati ca tu esti persoana cea mai potrivita pentru job. Pregateste-te din timp pentru discutie, ca sa poti fi relaxat pe durata interviului si sa poti lasa o impresie cat mai favorabila. Trebuie sa ajungi mai devreme cu 5-10 minute fata de ora fixata. Vei avea timp in plus si vei putea sa observi cum merg lucrurile la compania respectiva. Vino imbracat  decent.
6.Intelege procesul de recrutare
CV-ul tau este unul din cele cateva sute primite pentru fiecare anunt sau loc de munca de catre un consultant sau angajator. Acestia vor selecta initial un numar de persoane cu care sa stea de vorba la telefon. Dintre persoanele intervievate telefonic, o parte vor fi invitate la un interviu individual sau de grup. Persoanele selectate in urma primului interviu fata in fata fie au acces direct la job, fie continua procesul de selectie.
7.Trebuie sa dai dovada de perseverenta
Se intampla destul de rar ca primul CV trimis sa-ti aduca si angajarea. Gasirea unui nou loc de munca e un proces de durata. Uneori, se intampla sa nu fii selectat pentru locul dorit. Fii perseverent si nu te descuraja!
8. Ia in calcul activitatile de voluntariat
Daca simti ca nu poti sta toata ziua acasa, cauta o fundatie care sa activeze intr-un domeniu de activitate pe care sa-l gasesti interesant si du-te sa le propui o colaborare. Iti vei extinde numarul de cunostinte, iti va spori experienta si, in unele cazuri, e posibil sa beneficiezi de instruire gratuita.
9.Tine legatura cu intervievatorul
La finalul interviului, cere parerea intervievatorului despre candidatura ta. Ulterior, tine, periodic, legatura cu intervievatorul, fie telefonic, fie prin e-mail.
10.Ia in calcul alte optiuni
Daca nu gasesti un loc de munca din zona ta de interes, gandeste-te la solutii de rezerva: revizuieste-ti asteptarile salariale,  ai in vedere si locuri de munca part-time, sau contracte cu durata determinata. 
Sursa finantistii

marți, 27 martie 2012

Pentru Raiffeisen Bank criza s-a terminat: profit de 96 mil. euro şi credite mai mari cu 16%


Cu toată relansarea economică firavă de anul trecut, austriecii de la Raiffeisen au raportat un profit net de 96 mil. euro foarte apropiat de câştigul din anul de boom 2007, creşterea de 16% faţă de 2010 fiind pusă pe seama îngheţării cheltuielilor cu provizioanele la 48 mil. euro ca urmare a scăderii ponderii creditelor neperformante.
Raiffeisen rămâne astfel a doua bancă de pe piaţă după nivelul profitului calculat conform standardelor internaţionale de raportare, fiind devansată de BRD cu un câştig de aproape 111 mil. euro pe IFRS.
"Este un rezultat foarte bun în condiţiile economice pe care le traversăm în ultimii ani. Capitalizarea bună, precum şi diversificarea surselor noastre de venituri ne-au permis să creştem venitul băncii cu 6% şi să ne continuăm dezvoltarea. Am reuşit să ne consolidăm poziţia de bancă puternică, păstrând în toată această perioadă un control strict asupra costurilor şi o administrare prudentă a riscurilor", spune Steven van Groningen, de 10 ani preşe­dintele Raiffeisen Bank.
După scăderea soldului creditelor cu 3,5% în 2009 - primul an de criză -, austriecii au consemnat doi ani la rând de creştere a creditării cu două cifre - 18% în 2010 şi respectiv 16% în 2011, ajungând la un portofoliu de 3,53 mld. euro. În 2008 creditele creşteau cu 14%, faţă de 23% în 2007.
Această dinamică a susţinut diluarea ponderii neperformantelor de la 7,6% în 2010 la 6,4% în 2011, banca evaluând drept foarte bună calitatea creditelor noi acordate. Raiffeisen este probabil singura bancă mare de pe piaţă care nu se plânge de costul riscului şi nici de lipsa cererii de credite.
Pe zona corporate, creditele au urcat cu 20%, evoluţie explicată prin atragerea de clienţi noi, precum şi prin creşterea activităţii celor existenţi, rezultând tranzacţii mai numeroase şi de volume mai mari. La retail activele au crescut cu circa 18%, cererea din partea pieţei fiind catalogată drept "modestă".
În particular Raiffeisen se laudă cu o creştere de 26% a creditării pentru IMM-uri - un sector care în general le dă mari dureri bancherilor şi a fost perceput de la începutul crizei ca foarte riscant.
Depozitele atrase anul trecut au avut o creştere cam la jumătate din dinamica pe credite, ajungând la 3,95 miliarde de euro, cu 7% mai sus faţă de anul 2010, când creşterea fusese de 9%. Raiffeisen raportează astfel un raport credite/depozite de 89%, comparativ cu un nivel de 83% în 2010, deşi incluzând creditele înregistrate la Viena se ajunge la un dezechilibru semnificativ (peste 117% la nouă luni din anul 2011).
Depozitele companiilor au scăzut cu 4%, fiind prin definiţie mai volatile, dar cele ale persoanelor fizice s-au majorat cu 15% fără ca banca să fi intrat în focul luptei pentru resurse prin dobânzi peste media pieţei.
Pe lângă veniturile generate de creditare, austriecii menţionează "contribuţia importantă" pe care a avut-o trezoreria la rezultatul băncii pe 2011, aducând 17% din venituri. Banca a înregistrat la sfârşitul anului trecut un portofoliu de titluri reprezentând echivalentul a 863 mil. euro, adică 16% din active, ceea ce îi asigură o "lichiditate optimă", potrivit reprezentanţilor Raiffeisen.
La capitolul cheltuieli, banca raportează o creştere de 3%, acuzând contribuţia mai mare la fondul de garantare a depozitelor şi efecte ale majorării TVA de la jumătatea lui 2010.
Controlul costurilor a fost susţinut inclusiv prin ajustarea efectivelor cu circa 3%, Raiffeisen încheind anul 2011 cu 5.911 angajaţi, respectiv cu aproape 200 mai puţini decât în 2010. În paralel numărul unităţilor a crerscut cu trei, până la 543.
Austriecii au încheiat 2011 cu active de peste 5,5 mld. euro, în creştere cu 8% faţă de 2010. Rata solvabilităţii a fost de 10,9%, aproape de pragul de 10% urmărit de BNR.
Sursa ZF

duminică, 25 martie 2012

România, lanterna roşie a Europei în sistemul sanitar. Wirtschaftsblatt radiografiază situaţia din ţările est-europene

Sistemul de sănătate din estul Europei este bolnav, aflat într-un permanent du-te-vino de la modelul centralizat, la privatizare şi înapoi. Sistemul de sănătate din estul Europei trebuie reformat.
Acestea sunt câteva dintre concluziile trase de jurnaliştii austrieci în urma unei analize realizate de cotidianul Wirtschaftsblatt despre sistemele de sănătate din ţările est-europene.
Sănătatea este scumpă, iar despre modul în care trebuie finanţată şi care sunt structurile de asigurare optime rămân teme de discuţie nu doar în Austria, ci şi în majoritatea ţărilor din Est. De la trecutul comunist comun al acestor ţări, sistemul de sănătate s-a dezvoltat într-un mod diferit de la o ţară la alta.
Slovenia alocă 9,4% din PIB (produsul intern brut) pentru sănătate şi este de departe un elev model din acest punct de vedere, în timp ce în restul ţărilor procentul nu depăşeşte 7%.
Bacşişul omniprezent, emigrarea medicilor şi speranţa de viaţă extrem de scăzută sunt realităţi în ţările din Est, comentează jurnaliştii austrieci, care prezintă o „radiografie“ ţară cu ţară a situaţiei.
Ungaria închide spitale 
Sistemul de sănătate din Ungaria este bolnăvicios. Asta se poate observa şi din media speranţei de viaţă care stagnează în jurul valorii de 74,1 ani, mai scăzută decât în multe ţări din regiune.
În anul 2011, sumele alocate pentru sistemul de sănătate au scăzut chiar până la 2,1% din PIB.
Presa ungară vorbeşte despre spitale care refuză operaţii din lipsă de fonduri şi despre muribunzi care sunt respinşi de spitale. Datoriile clinicilor din Ungaria se ridică la aproape 150 de milioane de euro. Medicii şi asistentele lucrează în condiţii proaste şi beneficiază de salarii inferioare celor din ţările vestice, de aceea mulţi aleg să plece din Ungaria.
În anul 2011, statul a alocat caselor de sănătate aproape 2,4 miliarde de euro, ceea ce a dus la o creştere a asigurărilor medicale cu 2,5%. Impozitul „Hamburger“, introdus pe alimentele considerate nesănătoase, este o măsură care ar trebui să aducă bani în conturile goale ale statului. Guvernul vrea să preia din nou spitalele judeţene. Spitalele vor fi închise, iar clădirile vândute.
Aceasta e măsura gândită de Guvern pentru a salva sistemul de sănătate. Rezultatele sunt vizibile. Ungaria importă aproximativ 70-80% din tot ce ţine de nevoile tehnico-medicale.
Rusia, campioană la numărul de medici
Populaţia Rusiei se micşorează în mod surprinzător. Din 1991 până astăzi, populaţia Rusiei a scăzut cu şase milioane de locuitori, ajungând la 146 de milioane. Motivele sunt variate, iar răspunsul se află şi în sistemul de sănătate, dar şi în consumul excesiv de alcool.
Cu 4,85 de medici la 1.000 de locuitori, Rusia este lider absolut, în condiţiile în care în Austria raportul este de doar 2,28/1.000. În ciuda acestui aspect, sistemul de sănătate rusesc a fost subfinanţat. În anii ’90, procentul care revenea sistemului de sănătate nu depăşea 3% din PIB. 
În 2009, situaţia s-a mai remediat, procentul ajungând la 5,4%, în continuare sub media ţărilor membre G8. Din 1993, Sistemul Semashko a finanţat o parte din asigurările obligatorii, în condiţiile în care până atunci sistemul trăise din impozitele încasate la buget.
Chiar şi aceste cifre nu coincid cu speranţa de viaţă extrem scăzută din Rusia. Ţări cu o speranţă de viaţă similară au alocat sistemului de sănătate fonduri cu 30 până la 40% mai mici.
Pe vremea Rusiei sovietice, ţara era un etalon în ceea ce priveşte sistemul de sănătate. În anii ’50, ruşii aveau o speranţă de viaţă superioară americanilor.
Combaterea bolilor infecţioase şi a tuberculozei erau exemple pentru lumea întreagă. Sistemul a rămas însă învechit, iar reforma a constat doar în închiderea unor spitale naţionale. Darea de mită în spitale rămâne o epidemie în Rusia. Conform unui sondaj de opinie, aproape 38,5% dintre cei intervievaţi au mărturisit că au dat bani personalului medical înainte de a beneficia de consultaţie.
Slovacia, modelul avangardist
Între sistemele de sănătate din estul Europei, Slovacia este considerată modelul avangardist. De la căderea comunismului, nici o ţară nu a mizat atât de tare pe privatizarea sectorului de sănătate, aşa cum a făcut-o Slovacia.
Bratislava şi-a propus chiar transformarea spitalelor în societăţi pe acţiuni, însă iniţiativa a picat după opoziţia medicilor. Meritul pentru privatizarea sistemului de sănătate îi aparţine premierului Mikulas Dzurinda (1998-2006). Sub egida lui, asigurările de sănătate au fost înscrise la Bursă în 2006.
Această terapie de şoc avea menirea de a crea o competiţie liberă. Dacă aceste măsuri vor continua şi în mandatul premierului Robert Fico, este puţin de crezut. Guvernul slovac alocă 8,5% din PIB pentru sănătate. În schimb, neglijează infrastructura. Spitalele au în medie 34,5 ani, iar din 2003 nu s-au mai făcut investiţii semnificative în infrastructură.
Slovenia, elevul-model
Preşedintele Centrului European pentru Politica de Asistenţă Socială şi Cercetare de la Viena, Maria Hofmarcher, a numit Slovenia „elevul-model între noile state membre UE când vine vorba de sistemul de sănătate“.
Reformele sistemului au fost primite bine de cei aproximativ două milioane de locuitori. Cu o speranţă de viaţă de 79 de ani şi cu 9,1% din PIB alocat sistemului sanitar, Slovenia este lider necontestat între ţările est-europene. Spre deosebire de Slovacia, Slovenia a mizat pe un monopol în cazul asigurărilor de sănătate.
După căderea comunismului, statul sloven a introdus o asigurare socială identică pentru toată lumea. „Slovenia a mizat pe un sistem unitar. Efectul de zig-zag şi încetinirea procesului au fost evitate“, consideră Hofmarcher. Slovenia riscă să cadă totuşi de pe podium dacă va fi lovită de o nouă criză economică, mulţi sloveni devenind incapabili să îşi mai plătească asigurările de sănătate.
România codaşă, cu legea la reexaminare
Şi românii îndură reforma sistemului de sănătate. De ani de zile România deţine lanterna roşie în clasamentul european al sistemelor de sănătate. În special în ceea ce priveşte sumele pe care le alocă statul pe fiecare locuitor în parte.
În Europa, ţările alocă în medie 1.800 de euro pe cap de locuitor, în timp ce în România se alocă doar 600 de euro. Doar 5,4% din PIB este alocat pentru sistemul de sănătate. Nici măcar jumătate faţă de cât alocă Austria, remarcă Wirtschaftsblatt.
O nouă variantă a reformei sistemului de sănătate s-a încheiat cu un protest masiv. În direct la un post de televiziune, subsecretarul de stat Raed Arafat şi-a anunţat demisia şi a generat un val de proteste în România.
La începutul anilor ’90, doctorul Arafat a creat în România serviciul de salvare SMURD, o organizaţie privată care apoi a ajuns un serviciu de stat. SMURD este considerat un exemplu de români. Tocmai de aceea, FMI şi UE au descurajat, în mod public, reformarea SMURD.
Proiectul de lege a sănătăţii este în faza de modificare, iar Raed Arafat şi-a reluat în cele din  urmă activitatea în funcţia de subsecretar de stat.Pe de altă parte, zilele trecute, directorul Institutului de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Mihai Lucan, susţinea că 55% din populaţia României nu plăteşte asigurările de sănătate, iar în condiţiile subfinanţării sale, sistemul sanitar nu va putea supravieţui, informează Agerpres.
Medicul Lucan a arătat că el se confruntă, la ora actuală, cu o serie de situaţii limită, „din cauza unor legi aplicate intempestiv, fără ancorare în situaţia reală a structurii sociale româneşti“.
„S-a ajuns ca o parte din cei ce au construit şcoli, drumuri, structuri funcţionale sunt scoşi la pensie aproape ca nişte muncitori din laminoare, iar generaţia care urma să îi înlocuiască nu a ajuns la maturitatea profesională necesară sau, mai rău decât atât, s-ar putea să nici nu ajungă vreodată. O zonă de mijloc de doctori sunt foarte căutaţi în străinătate şi pleacă, au motive să plece. Şi se ridică următoarea întrebare: Cu cine se va face asistenţa medicală în România, pentru că groapa deja se sapă. Nici o lovitură nu a fost mai perfidă şi mai distrugătoare decât nişte legi aplicate neadecvat. Legile sunt în aşa fel făcute încât nu va rămâne nimeni, nimeni în sistem. Unde se vor duce pacienţii? Se va organiza un sistem sanitar fără persoane. Asta se va întâmpla“, a adăugat Lucan. Sursa Romaniadindiaspora

marți, 20 martie 2012

Super-aspirina, medicamentul care ar putea vindeca 11 feluri de cancer. Tumoarea se autodistruge


Faptul ca aspirina este un medicament care previne foare multe afectiuni se stia de multa vreme. Exista chiar si recomandarea ca persoanele ajunse la varsta a treia sa ia medicamentul zilnic, pentru prevenirea bolilor cardiovasculare.
In ceea ce priveste medicamentul creat recent in Statele Unite, el ar fi si mai eficient decat aspirina normala.
"Super-aspirina" are capacitatea de a face ca 11 tipuri de tumori canceroase sa se micsoreze, noteaza Daily Mail.
Pentru ca actiunea ei este mai puternica, se recomanda sa fie administrata in doze mai mici.
Noul medicament nu are nici potentialele efectele secundare ale pastilei clasice, cum ar fi hemoragiile, ulcerul si problemele cauzate la nivelul rinichilor.
Medicamentul obtinut de specialistii de la City College, din New York, actioneaza asupra a 11 tipuri de tumori canceroase, cum ar fi cele de colon, pancreas, prostata, san si in caz de leucemie, fara a face rau celulelor sanatoase,  mai scrie Daily Mail.
"Super-aspirina" a fost testata doar pe animale, deocamdata.
Soarecilor bolnavi de cancer de colon li s-a administrat noul medicament, cunoscut ca aspirina NOSH, observandu-se ca tumoarea s-a micsorat cu 85%, autodistrugandu-se.
Ea ar putea fi folosita in combinatie cu alte medicamente si la oameni, evitandu-se astfel chimioterapia.
Sursa Yahoo

vineri, 16 martie 2012

Impactul problematicii Holocaustului asupra României contemporane (1)


Impactul problematicii Holocaustului asupra României contemporane şi aspecte ale relaţiilor dintre români şi evrei[1]

Intervenţia liberă pe care am avut-o în cadrul seminarului „60 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare şi exterminare de la Auschwitz", desfăşurat cu sprijinul financiar al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi participarea Amabasadei Israel-ului la Bucureşti, în ianuarie 2005, mi-a sugerat scrierea rândurilor de faţă, pe care le-am completat ulterior cu o serie de argumente pe care nu am avut timpul necesar să le prezint în cadrul amintit. Problematica holocaustului este una dintre cele mai sensibile şi mai importante probleme ale istoriei contemporane a Europei, care nu a încetat a fi propagată cu foarte mare intensitate nici după 60 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial. Popularizarea la scară internaţională a problematicii holocaustului a devenit o problemă politică de mare importanţă, promovată de mai marii lumii de astăzi, respectiv de guvernul S.U.A., de Israel şi comunităţile mondiale evreieşti, ceea ce conferă valenţe unice fenomenului.[2] Niciodată suferinţele popoarelor lumii nu au ajuns să fie atât de mediatizate, compătimite, repetate şi permanent actualizate. Cercetarea ştiinţifică a fenomenului necesită o judecată neutră, „la rece", în cadrul unor cercetări şi analize istorice imparţiale, în care analistul (judecătorul) respectă şi aplică principiile din drept, în special audiatur et altera pars. În analiză, nu este permisă selectarea preferenţială a rezultatelor cercetării şi nici un fel de adaos sentimental. Dragostea şi ura, simpatia şi antipatia, mila, sau alte sentimente nu pot fi implicate. Etica social-politică va fi prezentă prin principii morale şi de drept, dar nici ea prin sentimente. Ori, se poate cere urmaşilor celor care au suferit în lagărele de concentrare naziste să realizeze asemenea studii? După părerea mea, categoric nu. Se poate cere poporului evreu să nu abordeze holocaustul cu pretenţii ştiinţifice? De asemenea, nu. Se pot anula, sau trimite în derizoriu, toate lucrările evreieşti despre holocaust, care au pretenţia de a fi ştiinţifice? De asemenea nu cred că este posibil. Ca urmare, în cei 60 de ani care au trecut, prin menţinerea comunităţilor evreieşti la cel mai înalt nivel al influenţei mondiale, abordările sentimentale ale holocaustului sunt recunoscute ca fiind „ştiinţifice" şi sunt plasate alături de cercetări de acest fel. Mai mult decât atât, în diverse ţări ale Europei, inclusiv în România, s-au elaborat acte normative punitive, care interzic critica holocaustului în public.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/2002 a Guvernului României (Năstase), cuprinde şi alte interdicţii. Personal, prin natura profesiei, am avut de mai multe ori ocazia să afirm că suferinţa evreilor în timpul celui de al doilea război mondial este o realitate pe care orice cercetător, chiar de mică obiectivitate, trebuie să-l recunoască. Nu contează aritmetica evreilor care au murit sau suferit. Teoretic, unul singur este suficient pentru ca fenomenul să fie condamnabil, moral şi juridic. În acelaşi timp însă, dimensiunea exagerată a holocaustului, aşa cum rezultă ea din unele cercetări, este adeseori discutabilă. Dar nu avem voie să vorbim, dacă ar fi să respectăm ordonanţa pe care şi-a asumat-o guvernul Năstase, chiar dacă, posibil, i-a fost impusă de către unii dintre stăpânii săi de peste mare şi ocean. Această ordonanţă nu poate fi acceptată, chiar dacă suntem obligaţi să o respectăm ca cetăţeni. Este un atentat la adresa libertăţii de expresie, care interzice discuţiile libere pe această temă, istoricilor, cei chemaţi să clarifice problematica, să elimine eventualele exagerări, falsuri şi interpretări lacunare sau greşite, de orice parte ar fi ele. Nu politicienii sunt cei îndreptăţiţi să se pronunţe. Ei o fac prin abuz de putere. Ori, după modelul întâlnit la regimurile autoritare care îşi escaladează exagerat rolul, cu sau fără comandă externă, tocmai ei se pronunţă, dau sentinţe şi condamnă pe tărâmul cercetării istorice, care nu le aparţine. Îşi mai iau şi „angajamente" că vor aplica politici publice prin care vor lămuri cu încetul poporul român, să-l facă să înţeleagă că ţara noastră este vinovată de holocaust. Această temă, repet, nu ar trebui să aparţină politicienilor, ci istoricilor, dacă am fi un stat realmente democrat, ceea ce România nu este. Faptul că există mai multe partide, că mergem la alegeri (în care câştigă cine trebuie), nu înseamnă că suntem democraţi. Istoria rămâne în continuare agresată de politicieni şi, într-o lume dominată de dreptul forţei, nu cred că vom putea aştepta schimbări pozitive de viziune, pe termen scurt şi mediu. Ca urmare, rămâne în seama istoricilor care îşi vor asuma tema, să realizeze cercetări obiective, descărcate de orice ingerinţe politice, de orice încercări de muşamalizare a unor încălcări ale legilor din timpurile analizate, ca şi de exagerări ale unor evenimente şi fenomene, sau de analize de pe poziţii şi coordonate care nu aparţineau timpului şi spaţiului cercetat. Acestea sunt cele care-şi vor păstra valabilitatea peste timp. Misiunea este grea, în condiţiile în care nu întrevedem că politicienii, mai marii zilelor noastre, vor accepta alte rezultate ale cercetărilor decât liniile pe care le propagă dânşii, în conformitate cu interesele pe care le reprezintă.

Am amintit mai sus Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/2002 a guvernului Năstase. Ce-o fi fost atât de „urgent"? Probabil că nu s-a dorit o discuţie deschisă în Parlament, care, ulterior, a avut loc. Într-un timp foarte scurt de la revolta populară şi lovitura de stat din decembrie 1989, constatăm că libertatea cuvântului, cel mai de preţ bun câştigat de intelectuali în acele zile, este îngrădită prin legi şi presiuni din partea unor forţe care se autorecomandă ca principale purtătoare ale democraţiei, libertăţii, umanismului etc. Problema raporturilor românilor cu evreii, în perioada celui de al doilea război mondial şi a Războiului rece, a ajuns o problemă ideologică sensibilă, comparabilă cu sensibilitatea problematicii ideologiei comuniste în perioada dictaturii. Astăzi, cei etichetaţi a fi antisemiţi, sunt supuşi unei presiuni asemănătoare cu cei care criticau ideologic regimul trecut, ceea ce mi se pare de neacceptat. De neacceptat cu cât observăm că sunt etichetaţi drept antisemiţi nu numai cei care propun măsuri împotriva evreilor, pentru că asta înseamnă antisemit, ci şi persoane care recomandă doar evreilor să nu exagereze, să spună adevărul, sau să nu redeschidă răni în raporturile lor cu alte popoare, în mijlocul cărora s-au pripăşit şi au ajuns să primească azil. Nu cred că poporul evreu ar mai trebui să folosească avocaţi şi propagandişti care să tot repete suferinţa prin care a trecut, să repete de 60 de ani vinovăţia Germaniei şi de 15 ani încoace şi a României, să pretindă de 60 de ani scuze şi despăgubiri de la poporul german, iar mai nou şi de la poporul român. Este deja prea mult. Poporul evreu n-ar avea voie să confişte suferinţa şi să monopolizeze, cum se întâmplă de multă vreme încoace, problematica învinovăţirilor şi despăgubirilor pe care să le achite vinovaţii. Au suferit şi alţii, au fost şi alte genociduri. E suficient să ne referim la cele din epoca contemporană (armeni, sârbi, unele minorităţi din Rusia, palestinieni, afgani, germani etc.). Putem demonstra uşor, cu argumente foarte cunoscute, că fiecare din aceste popoare a suferit într-o măsură asemănătoare cu suferinţa evreilor, pe care nu o contestăm, ci o considerăm exagerat promovată, amintită şi reamintită, cu accente insistente de tragism, cu răni ţinute forţat, uneori chiar agresiv, deschise.

Cu multă abilitate, în general, ni se spune că, de fapt, nu este învinovăţit poporul german şi poporul român, ci doar autorităţile germane şi autorităţile române. Este o eroare de fond. Autorităţile, conducătorii statelor, guvernele, peste tot în lume, reprezintă popoarele, indiferent dacă toţi cetăţenii sunt sau nu sunt de acord cu acei conducători, dacă i-au sprijinit sau nu, dacă i-au votat sau nu. Toţi românii de astăzi, sunt reprezentaţi de Preşedinte şi Guvern, indiferent că le place sau nu acest lucru. Cum acuzaţiile nu sunt doar unele cu semnificaţie morală, învinovăţirea popoarelor este şi mai evidentă. Germania a plătit deja fantastica sumă (pentru noi, nu pentru evrei, care sunt cel mai bogat popor din lume) de 55 miliarde $ despăgubiri către comunităţile evreieşti. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania fusese deja pedepsită de învingători. Fusese bombardată integral. I s-a luat totul. Conducătorii i-au fost pedepsiţi cu moartea. Toate tezaurele descoperite au fost confiscate. Fabricile i-au fost demontate şi rechiziţionate. Toate descoperirile ştiinţifice i-au fost sustrase. Arhivele importante i-au fost furate. O parte a poporului german a fost deportat în Siberia. Crede cineva că a fost mai uşor decât le-a fost evreilor ? Se înşeală. În aceste condiţii, cine a rămas să fie acuzat, să plătească şi să-şi ceară într-una scuze? Generaţiile viitoare. Poporul german. El a şi plătit şi plăteşte despăgubirile din munca lui, nu din ceea ce au adunat înaintaşii vinovaţi de suferinţa evreilor. Acelora li s-a luat totul de către învingători, aliaţii evreilor. Nici în gulag-ul românesc al ocupaţiei militare sovietice, condus în cea mai mare parte de evrei, nu a fost mai uşor. Cei care au fost supuşi la Piteşti experimentului Ţurcanu, cu ştirea şi aprobarea lui Pantelei Bodnarenko şi Boris Grümberg, au murit cu toţii, aşa că nu mai are cine să relateze. Există totuşi documente în arhivele secrete româneşti despre ce s-a întâmplat acolo şi informaţia se depozitează, nu se pierde, cu condiţia ca statul român să îngrijească bine arhivele şi să nu le dea pe mâna de-alde Dinescu, Patapievici & Co. Există destui oameni (?) care fură din arhive de cum au ocazia, precum a procedat Silviu Brucan şi alţii.

Privitor la situaţia evreilor din România în cei 65 de ani de la începutul celui de Al Doilea Război Mondial. Este evident şi uşor de identificat o abordare dublă, total diferită, a problematicii evreieşti în România. Prima abordare a fost întreţinută după Al Doilea Război Mondial şi până în 1989, iar a doua, din 1989, până în prezent. Personal, sunt de părere că imaginea proiectată de comunităţile evreieşti din România, S.U.A. şi Israel, ca şi de autorităţile române, în perioada 1945-1989, este mult mai obiectivă decât imaginea care se proiectează astăzi, din interese pe care o să încercăm să le identificăm, parţial, mai jos. Până în 1989, se afirma că România a fost singura ţară din gruparea de state a Axei din Al Doilea Război Mondial care i-a menajat pe evrei. Nu i-a trimis în masă în lagăre. Nu i-a întemniţat decât pe evreii comunişti şi susţinătorii lor, care au acţionat făţiş împotriva statului şi armatei române. Unii români i-au ajutat pe evrei să fugă din Nordul Ardealului, aflat sub ocupaţia Ungariei, în România şi de aici către Palestina. România a păstrat cea mai mare comunitate evreiască din zona ocupată de Germania în timpul războiului. Este cunoscut că, pe parcursul întregii perioade a regimului Antonescu, copiii evrei au putut frecventa şcoala, a continuat să funcţioneze Teatrul evreiesc, finanţat de statul român, evreii şi-au păstrat proprietăţile, firmele evreieşti au continuat să facă afaceri, inclusiv cu statul român. Este de la sine înţeles că cetăţenii evrei care au comis infracţiuni grave pe teritoriul României în timpul războiului, inclusiv sabotaje ale spatelui frontului românesc, sau agresiuni împotriva unor militari români, au fost întemniţaţi, sau deportaţi în Transnistria. Numărul lor a fost semnificativ. El poate fi identificat din arhivele militare, ale Jandarmeriei, ale Siguranţei Statului, sau ale penitenciarelor, pe baza cercetărilor. Istoricii vor trebui să purceadă la acest demers, cu condiţia ca documentele la care ne referim să nu dispară. Există şi interese de acest fel. Dar şi aceşti infractori evrei au beneficiat de o oarecare clemenţă. L-aş da ca exemplu pe , care şi-a schimbat numele în şi avea să devină, ca general de securitate şi şeful adjunct pe ţară al acestei instituţii, unul dintre cei mai mari torţionari ai poporului român. Boris Grümberg, agent N.K.V.D., a întreprins acţiuni de sabotaj de anvergură pe teritoriul României, în timpul războiului. A fost prins de Serviciul Special de Informaţii, iar instanţa, după legile războiului de atunci, l-a condamnat la moarte. Guvernatorul Transnistriei, reputatul profesor universitar de Drept, George Alexianu, i-a comutat pedeapsa cu moartea în închisoare. După 23 august 1944, Alexandru Nicolski (Boris Grümberg) a fost eliberat, a ajuns adjunctul lui Pantelei Bodnarenko (Pantiuşa), şeful Securităţii pe ţară (care şi-a luat numele Gheorghe Pintilie), şi avea să asiste, alături de alţi conducători comunişti ai ţării, la execuţia profesorului Alexianu,.
--------------------------------------------

[1] Prof. univ. dr. Corvin Lupu: Studiul a fost publicat în revista „Transilvania" nr. 3/2005. În urma apariţiei sale, mi s-a făcut plângere penală la procurorul general al României de către directorul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, Radu Ioanid, cetăţean pe care liderul unui partid parlamentar din România l-a numit „excroc internaţional" şi de către Maximillian Katz, în numele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Ulterior am fost reclamat şi la Guvernul României, reclamaţia fiind în competenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, organism guvernamental. În Rezoluţia din 17.10.2005, în Dosarul nr. 509/p/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, se arată, printre altele, că: „...este de la sine înţeles faptul că fiind un demers strict ştiinţific, istoriografic, articolul, având în vedere şi calitatea autorului de profesor universitar, nu a fost scris cu rea-credinţă, respectiv cu intenţia de a nu recunoaşte „fenomenul Holocaust" şi efectele acestuia asupra poporului evreu, sau din convingeri antisemite, acesta înscriindu-se în dezbaterea ştiinţifică amplă pe marginea imenselor implicaţii ale celui de-al doilea război mondial şi ale Holocaustului, în lume şi în România. Faţă de cele de mai sus, în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. D din Codul de procedură penală, DISPUN: Neînceperea Urmăririi Penale împotriva numitului Lupu Corvin pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din O.U.G. 31/2002." În Hotărârea Nr. 299/04.11.2005 a Guvernului României - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care respinge de asemenea plângerea unor evrei, după cercetări şi consultări de specialişti, se arată că: „Examinând conţinutul petiţiei, articolul, actele de la dosar şi legislaţia în vigoare se constată că faptele prezentate nu sunt fapte de discriminare. Libertatea de exprimare este valabilă nu numai pentru „informaţiile" sau „ideile" primite favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, dar şi pentru acelea care lovesc, şochează sau nemulţumesc...S-a avut în vedere şi dreptul publicului de a primi informaţii de toate felurile, atât pro, cât şi contra unui subiect." Ca urmare a celor de mai sus şi altor argumente care se aduc în document, s-a hotărât „clasarea petiţiei".
[2] În ultimii ani, oşor observabil că unii lideri evrei din lume folosesc problematica holocaustului ca pe un fenomen generic, raportat la o multitudine de alte fenomene şi evenimente, cuprinzând redefiniri de termeni şi înţelesuri, care uşurează procesele de creştere a influenţei mondiale a comunităţilor evreieşti.
Sursa Art-Emis

joi, 15 martie 2012

Tariful social la energie electrica va fi eliminat din 2013. Care este calendarul cresterii preturilor


Guvernul si FMI au convenit calendarul pentru cresterea pretului la energie atat pentru agentii economici cat si populatie, care nu va mai beneficia de tariful social. Astfel, preturile reglementate pentru consumatorii casnici vor fi eliminate in 10 etape, intre iulie 2013 si decembrie 2017, in timp ce pentru companii eliminarea se va face intre septembrie 2012 si ianuarie 2014.
Tariful social pentru populatia cu venituri mici va fi eliminat incepand de anul viitor si pana la inceputul anului 2015, acesta urmand a fi inlocuit de ajutoare in functie de venitul abonatilor la retelele de electricitate.
In cazul clientilor casnici, eliminarea tarifelor reglementate la electricitate, mai mici fata de piata concurentiala, va incepe in iulie 2013, cu un procentaj de 10%, si va continua in acelasi ritm, in doua etape semestriale, din 2014, potrivit unui document oficial obtinut de Mediafax.
"Scenariul a fost discutat cu reprezentantii Fondului Monetar International, Uniunii Europene si Bancii Mondiale la ultima misiune a acestora, din luna ianuarie 2012. In cadrul acestui scenariu s-a optat pentru introducerea obligativitatii pentru furnizorii care practica tarife reglementate sa achizitioneze o anumita pondere din energia electrica furnizata consumatorilor de pe piata concurentiala, pondere care va creste progresiv conform calendarului propus. Concomitent, in factura tuturor consumatorilor care beneficiaza inca de tarife reglementate se va introduce o componenta tarifara care sa reflecte costul unitar de energie electrica din piata concurentiala", se arata in document.
Astfel, ponderea din energia electrica furnizata consumatorilor casnici de pe piata concurentiala va creste la10% in iulie 2013, la 20% in ianuarie 2014, la 30% in iulie 2014, la 40% in ianuarie 2015, la 50% in iulie 2015, la 60% in ianuarie 2016, la 70% in iulie 2016, la 80% in ianuarie 2017, la 90% in iulie 2017 si la 100% in decembrie 2017.
In cazul consumatorilor industriali, aceasta pondere va creste intr-un ritm mai rapid, respectiv la 15% inca din septembrie 2012, la 30% din ianuarie 2013, la 45% din aprilie 2013, la 65% din iulie 2013, la 85% din septembrie 2013 si la 100% din ianuarie 2014.
Executivul considera ca acest scenariu reduce riscul financiar al furnizorului, avand in vedere posibilitatea de actualizare trimestriala a componentei tarifare refelectand costul achizitiei energiei electrice in sistem concurential, permite implementarea graduala a preturilor concurentiale pentru fiecare tip de consumator, evitand "cresteri bruste si semnificative" ale preturilor la consumatorii finali de energie electrica si nu provoaca socuri de crestere a preturilor pe piata angro de electricitate.
In acelasi timp, Guvernul arata ca acest scenariu permite controlul procesului, fiind posibila "oprirea, suspendarea, incetarea sau revenirea la o etapa anterioara" daca efectele la consumatorul final indica "afectarea grava a suportarii valorii facturilor" sau sunt produse distorsiuni necontrolate pe piata angro de energie electrica.
Tariful social pentru consumatorii vulnerabili va fi eliminat inca de la inceputul anului viitor pentru persoanele si familiile care vor fi incadrate in prima transa de venit, in timp ce familiile din a doua transa de venit vor mai fi protejate doar un an, pana in ianuarie 2014, prin acest tarif social. Procesul va fi incheiat in ianuarie 2015, cand tariful social va fi eliminat si pentru celelalte familii vulnerabile.
In urma eliminarii tarifului social, statul va acorda ajutoare financiare, dar, conform unui document guvernamental prezentat recent de Mediafax, acest ajutor va fi acordat numai persoanelor sau familiilor cu un venit net mediu lunar mai mic sau egal cu salariul minim pe economie.
Sursa Finantistii

miercuri, 14 martie 2012

Telegonia: Primul partener din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai


Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba mai mult fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi.
Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe expuse biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra. Bineînţeles că nu a rezultat nimic pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi. Această întâmplare este punctul de pornire al teoriei telegoniei.
Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările  au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi  s-au ventilat.
Rămaşi sub formă de corpusculi  ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor şi  aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a  unui copil negru  rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.
Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu. “Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche “al lelei”, când este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic.
Informaţiile  genetice dezordonate introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de  afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive dar și negative rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului și implicit al copilului.
Sursa efemeride

Surpriza anului: Bursa de la Bucureşti, pe locul patru la creşteri în lume

Când nimeni nu se aştepta ca bursa autohtonă să aibă creşteri de 10% pe lună, piaţa de capital a renăscut. Investitorii ne consideră dintr-odată o piaţă subevaluată şi fără prea mari riscuri. 

Anul 2012 s-a dovedit până acum a fi excepţional pentru investiţii, portofoliile de acţiuni ale investitorilor marcând creşteri în decurs de două luni de 21%, cât aduce de regulă bursa de la Bucureşti într-un an bun.
"Majoritatea surselor de bani au fost direcţionate spre acţiunile foarte lichide din cadrul indicelui BET, lucru care arată că au fost investitori străini şi investitori de calibru de pe plan intern care au prins curaj. Motivaţia de cumpărare a fost în primul rând că percepţia asupra riscului s-a temperat şi din punct de vedere fundamental foarte multe acţiuni erau mult subevaluate la începutul anului. Şi în momentul de faţă nivelul multiplului de profit la nivelul bursei cu profiturile estimate pe 2012 este de 8,7 faţă de 10-11 în cazul altor burse din regiune, iar dintr-o abordare regională piaţa autohtonă pare mai atractivă", spune Mihai Alexa, analist la firma de intermediere Broker Cluj.
Aceasta poate să fie de bun augur şi pentru economie în 2012 având în vedere că de fiecare dată când bursa a crescut a urmat o evoluţie bună a economiei.
Într-un top al creşterilor la nivel mondial, bursa românească s-a plasat în acest an pe locul patru dintr-un total de 78 de burse internaţionale, potrivit firmei de brokeraj britanice Bespoke Invest.
Aprecieri mai mari nu au avut loc anul acesta decât pe bursele din Venezuela (37%), Vietnam (26,3%) şi pe cea din Rusia, care a urcat cu 21,7% în acelaşi interval.
Titlurile Fondul Proprietatea, BRD, Petrom şi SIF-urile au fost principalele ţinte ale investitorilor, în special fonduri de investiţii, care au plasat circa 1,65 mld. lei (380 mil. euro) în aceste acţiuni în decurs de două luni, multe dintre tranzacţii fiind realizate prin schimburi de pachete negociate (n.red. - deal). Analiştii vorbesc despre o "recoltă" sub stanţială de dividende pe bursa autohtonă care a convins investitorii, în special străini, să redirecţioneze fluxuri importante de capital către bursa de la Bucureşti.
Ofertele statului, care şi-a propus să listeze la bursă în următorii ani companii cu o valoare de circa 10 miliarde de euro, au reprezentat un alt catalizator pentru piaţa românească şi au atras atenţia investitorilor instituţionali, spun brokerii.
Bursa românească a adus în acest debut de an randamente mult mai ridicate şi decât bursa poloneză, considerată una dintre cele mai atractive din regiune, care a recompensat investitorii cu un câştig de doar 5,7%.
Bursa austriacă, deşi ocupă de asemenea un loc fruntaş în topul creşterilor la nivel mondial, a cunoscut un avans la jumătate faţă de piaţa autohtonă, de 10,8%, în timp ce burse precum cea din Bulgaria şi Ucraina au înregistrat scăderi.
Sursa ZF

miercuri, 7 martie 2012

Despre mult discutatul subiect Rosia Montana


Cititi cu atentie materialul de mai jos si, poate, interpretati altfel povestile triste expuse la TV/ Radio de cativa locuitori ai zonei!
Dezinformatorii cumpara reclame TV/Radio pe bani grei, in intervale orare foarte scumpe (pe prima pozitie!), fiind siguri ca dezinformarea ii va prinde IMEDIAT pe români. Ei îşi fac bine treaba prin gurile înfometate ale sărmanilor zonei. Acestia, pentru cativa arginti, se lasa manipulati (cumparati) de catre cei care doresc asazisul “bine al nevoiasilor”!
Crearea de locuri de munca e CEL MAI MARE PRAF IN OCHI aruncat vreodata! Azi, nu mai e la moda acest cuvant. S-a imputit! Cand cineva doreste crearea de locuri de munca, SIGUR are un plan malefic/diavolesc in spate.
NIMIC CURAT NU CREAZA LOCURI DE MUNCA!!!
Români care apar in reclamele TV/Radio, sărmani în realitate, care nu stiu că sunt “actori” ai Campaniei de Dezinformare Rosia Montană.
Pentru noi, românii, stârnesc milă, pentru RMGC ei chiar NU CONTEAZĂ!!!
Toti românii vor avea de pierdut, mai putin RMGC!
Dupa ce veti citi aceste randuri, veti realiza singuri ce e bine si ce nu. Nu dorim decat sa avem “mintea limpede”!
Romania a pierdut in perioada 1952-1960 printr-o firma sovieto-română cea mai mare rezerva energetica a tarii, 17.288 tone de uraniu.
Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a suparat foc, pentru ca sovieticii nu ne-au dat noua utilaje pentru extragerea uraniului.
Politicienii de astazi – majoritatea cumparati cu bani murdari – vor sa dea unei firme canadiano-romane cu actionariat american, zacamintele de metale rare si pretioase de la Rosia Montana in schimbul locurilor de munca(praf aruncat in ochi!!!).
Participatia Romaniei in aceasta firma este de doar 20% si risca sa ajunga la banalul procent de 0,6% in urma ultimei majorari de capital, la care actionarul roman nu a putut participa.
Statul (noi) urmeaza sa suporte cheltuielile de intretinere a barajului si a sistemelor de captare, monitorizarea emisiilor de acid cianhidric, pompare si tratare a apei pe o perioada nedeterminata, estimate la 12 milioane de euro anual. (…)
Statul roman ar primi 4% redevente pentru aur si argint.
4%????? ..pe pământ românesc??? INCREDIBIL!
Presa vorbeste despre majorarea acestui procent la 6% prezentata ca o negociere reusita, fara se spuna ca in tari ca Africa de Sud redeventele pentru metale pretioase sunt de minimum 20%.
In cele 200 de milioane de tone de minereu care se doresc a fi procesate cu cianuri la Rosia Montana, se estimeaza a fi 1,5 grame de aur pe tona de minereu si 11, 7 grame de argint pe tona. Daca nu vi se pare o exploatare rentabila aveti dreptate!
Motivatia pentru acest proiect sta in metalele rare care insotesc zacamintele de aur. Vanadiu – 2500 grame pe tona,  Arseniu – 5000 grame pe tona,  Titan – 1000 grame pe tona,  Molibden – 10 grame pe tona, Nichel – 30 de grame pe tona, Crom – 50 grame pe tona, Cobalt – 30 grame pe tona, Galiu – 300 grame pe tona, Germaniu – 20 grame pe tona, Wolfram etc.
METALE RARE
Daca punem aceste resurse in context mondial, epuizarea resurselor de energie si nevoia dezvoltarii energiilor regenerabile, a panourilor fotovoltaice si turbinelor eoliene, descoperim ca prima criza cu care se va confrunta lumea nu va fi cea petroliera ci a metalelor neferoase.
Galiu, spre exemplu, care se gaseste la Rosia Montana in cantitati de 300 de ori mai mari decat aurul, este folosit in fabricarea panourilor fotovoltaice si pretul actual este de 900 de dolari pe Kg.  Utilizarea lui va creste pe masura ce tehnologiile vor fi perfectionate si rentabilitatea energiei solare va creste cu scumpirea petrolului.
GALIU
26% din resursele de Cupru extractabil din scoarta Pamantului s-au pierdut deja in gropi de gunoi. Inchiderea minei de cupru de la Rosia Poieni pentru a se face loc RMGC  a dus la disponibilizarea a sute de muncitori, de care oficialii Gold Corporation nu isi aduc aminte cand fac calculele locurilor de munca.
Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul. Falsa desecretizare trambitata de Traian Basescu nu a facut lumina asupra acestui aspect.      Turcia, Cehia, Grecia, Costa Rica, Germania, Argentina, Filipinie au interzis mineritul cu CIANURI.(de ce guvernantii nostrii hipercorupti permit ?!) Nu se gandesc ca si odraslele lor rasfatate pot muri de la cianuri??????
Parlamentul European a cerut Comisiei Europene interzicerea acestei tehnologii de minerit pana la sfarisitul anului 2011. Aduceti-va aminte de accidentul de la Baia Mare de acum 10 ani. Ungaria l-a considerat cea mai mare catastrofa dupa Cernobal. Statul roman are de platit circa 200 de milioane de dolari despagubiri. Efectele uraniului si a exploatarilor cu cianuri. La Rosia Montana ar urma sa se foloseasca aproximativ 1.561.000 tone substante periculoase, dintre care 84.000 tone de cianura in cea mai mare cariera cu crater deschis din Europa si cel mai mare baraj, inalt de 185 m. Ganditi-va la efectele pe care un posibil accident le-ar avea asupra Deltei Dunarii, un ultim bastion european pentru protejarea biodiversitatii.
Rosia Montana este unul dintre siturile cele mai bogate in resurse de patrimoniu cultural ale Romaniei, cuprinzand intr-un teritoriu intins pe cca. 650 ha 50 monumente istorice clasate, dintre care 7 desemnate ca monumente de valoare nationala si universala. De asemenea, patrimoniul cultural de la Rosia Montana este recunoscut si prin Planul de Amenajare a Teritoriului National.
Acest statut juridic de protectie plaseaza Rosia Montana inaintea multor orase ,prin numarul si valoarea monumentelor istorice si pe primul loc intre asezarile rurale ale Romaniei.   Conform legii, protejarea si punerea in valoare a acestor valori instituite reprezinta lucrari de utilitate publica, de interes national.
Academia Romana, Casa Regala, ICOMOS (Comitetul International al Monumentelor si Siturilor), ca organizatie expert a UNESCO, Ad Astra, Alburnus Maior, ONG-uri din Romania si internationale, numerosi experti, institutii, studenti si cercetatori români din strainatate (RSSA, LSRS) recomanda si sustin includerea Rosiei Montane in Patrimoniul UNESCO.
Constatam ca rusinea de a fi roman si lipsa de reactie a romanilor in fata nedreptatilor a fost indusa de aceleasi televiziuni care astazi sunt complice la cel mai mare jaf din istoria poporului roman.
Va aflati printre putinii care au rezistat Campaniei de Dezinformare in care au fost angajate televiziunile si radiourile, de aceea  va solicitam implicarea nu doar ca simplu semnatar, ci ca militant, sa faceti cunoscut adevarul despre proiectul minier de la Rosia Montana.
Sursa Coja Ion

Stramosii

Stramosii