https://reflectiicotidiene.blogspot.com Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.
Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Din depozitul de deşeuri (1) de biomasă se trece prin moară /tocător (2), materialul utilizat este apoi trimis în rezervorul de preparare suspensie biomasă (3). Suspensia de biomasă este preluata de pompa (4) şi introdusă în reactoarele de fermentaţie anaerobă (5). Rezervorul de agent de corecţie pH (6) asigură, prin sistemul de control, condiţiile de desfăşurare a procesului de fermentaţie metanică. Biogazul rezultat este trecut printr-un filtru (7) de reţinere a hidrogenului sulfurat rezultat din proces apoi printr-un sistem de reţinere a dioxidului de carbon (8), după care are loc desorbţia CO2 şi comprimarea lui în sistemul adiacent (9), iar biogazul purificat şi îmbogăţit în metan este trimis la utilizare (10). Materialul uzat din reactoarele de fermentatie metanică este evacuat periodic cu pompa (11) (evacuarea poate fi realizată şi manual, prin orificiile de la baza rezervoarelor) şi este reţinut materialul solid într-un filtru de compost (12) (sau o incintă specifică), iar uscarea acestuia este realizată într-un uscător /sterilizator (13) (de asemenea, pentru cantităţi reduse se mai poate folosi şi uscarea naturală, neforţată) unde este oprită fermentaţia apoi este trimis într-un depozit de compost (14) în vederea utilizării ca fertilizant pentru sol. O parte din lichidul rezultat este neutralizat, când este cazul, în sistemul (15) şi trimis în reţeaua de canalizare sau este preluat de pompa de reutilizare/recirculare lichid (16) şi trimis la rezervorul de preparare suspensie de biomasă (3). Reactoarele de fermentaţie metanică sunt încălzite termostatat cu ajutorul unei centrale termice.
Pentru solutii biologice de filtrare a hidrogenului sulfurat, Jetrun Energo Eco colaboreaza cu firma Daneza BioGasclean, furnizor global de echipamente pentru desulfurarea biologica. Sistemele BioGasclean pot fi proiectate pentru a face fata oricarui flux de gaz si oricarei concentratii de H2S din biogazul brut. Deasemenea, nivelul de H2S rezidual poate fi adus la 0 spre deosebire de alte sisteme de desulfurare biologica.
Procesul de indepartare a hidrogemului sulfurat este 100% biologic si are costuri de operare cu 80-90% mai mici decat sistemele de desulfurare chimice, deoarece filtrele Biogas nu folosesc soda caustica si nu necesita inlocuire frecventa pentru consumabile
Procesul se bazeaza pe o cultura bacteriana prezenta in mod normal in mediu, cultura ce se hraneste cu hidrogen sulfurat. Singurul reziduu din proces este un lichid bogat in sulf si nutrienti (PNK) similar unui fertilizator lichid. Astfel, un sistem de desulfurare Biogas nu este doar economic, dar poate fi considerat si o investitie ecologica.
Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile, tiobacteriile) sunt bacterii chemoautotrofe, care utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea sulfului și a compușilor săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură și se găsesc în mediile bogate în S și H2S ca izvoare sulfuroase, mâl, ape de canal, soluri cu exces de umiditate. Sursa lor de energie o constituie hidrogenul sulfurat (H2S) pe care îl transformă în sulf (S), acid sulfuros (H2SO3) și acid sulfuric (H2SO4) și astfel este înlăturat efectul toxic al hidrogenului sulfurat și se redă sulful în circuitul biologic, care este absorbit și asimilat de plante. http://ro.wikipedia.org/wiki/Chemosintez%C4%83
In incercarea de a scapa de una dintre cele mai dificile plante care ne afecteaza culturile –pirul, am cautat metode cat mai ecologice posibil.Cele pe care vi le prezint sunt cele mai pasnice si cu cele mai bune rezultate.
Pe portiunea afectata de pir se planteaza amestecuri de seminte care intra in vegetatie inaintea acestuia (pirul intra in vegetatie cam prin aprilie) Un amestec ce se poate folosi este cel format din lolium(reigrasul peren), festuca, trifoi, ghizdei.In primul an de la plantare coexista,dar prin iulie-august pirul face saminta,si pierde din putere (la partea aeriana ma refer). Peste iarna pajistea a ramas verde,iar in martie -aprilie a avut o crestere puternica si a sufocat pirul.
O alta metoda folosita de catre cei afectati de pir este cultivarea trifoiului pitic. Acesta se foloseste si ca ingrasamant verde imbogatind terenul cu azot, folosit pe interval pentru mulci verde, are proprietatea de a innabusi buruienile si nu necesita taiere.In primul an pe suprafata insamantata cu trifoi vor mai exista cam 15-20% din bburuieni dar in anul urmator acestea vor fi inlocuitte de trifoi in proportie de 95%singura planta care se pare ca poate convietui bine cu trifoiul este papadia.
Sub stratul de trifoi , pamantul se pastreaza mult mai mult timp umed , fapt care atrage ramele care, se sti,e ca sunt foarte benefice pentru sol , produc humus , afaneaza solul prin micile galerii pe care le sapa ,
Dusmanul natural al pirului este floarea soarelui deci solele infestate cu pir, se ara adanc de toamna – nu sunt adeptul araturii si mai ales a celei adanci dar situatiile deosebite impugn masuri deosebite - (asta ca sa scoti rizomii la suprafata, sa ii distruga inghetul intr-o oarecare masura), primavara, se trece cu grapa cu colti (nu cu discuri) . Coltii grapei mai culeg rizomi, si ii aduc la capete, de unde ii strangi si le dai foc. Discurile, le taie si astfel se inmulteste si mai tare prin diviziunea rizomilor . Apoi se seamana floarea-soarelui, care concureaza pirul (si orice alte buruieni). Este rapace, are radacina pivotanta foarte adanca, consuma resursele si apa pe o adancime mai mare decat orice alta buruiana. Este un erbicid natural, lasa solul curat de buruieni... dar si de resurse . De aceea in orice asolament cu rotatia pe pe 4 sau 5 ani, unde sunt probleme cu pirul, se pune floarea-soarelui, apoi leguminoase care readuc solul la fertilitatea dinainte de floarea soarelui.
Cea cu care am reusit eu sa elimin pirul este plantarea de trifoi alb, pitic.
Alta metoda ce poate fi folosita pe suprafete mici, este acoperirea suprafetei de teren cu carton udat cu apa si amenajarea de paturi de pamant ridicate ( raised beds ) deasupra cartonului. Se preteaza mai ales pentru cultivarea de legume; din toate sursele consultate reiese ca
1. buruienile nu reusesc sa treaca de stratul de carton si
2. cultivarea in patul de pamant creste productivitatea. Evident, patul de pamant trebuie acoperit ( mulcit ) cu fan, iarba uscata, frunze uscate pentru a impiedica semintele de buruieni sa ajunga pe sol. In plus, orice buruiana care reuseste sa treaca de stratul de mulci poate fi usor jumulita, solul din patul de pamant fiind afanat.Sursa vasilerosciuc
În Europa, sistemele de biodegradare anaerobă a deşeurilor solide se folosesc încă de la începutul anilor 1990 şi sunt utilizate pentru descompunerea reziduurilor menajere solide orăşeneşti. Majoritatea sistemelor aplicate în acest sens sunt de tip continuu, automatizat, în care deşeurile sunt introduse continuu, iar materialul organic descompus anaerob se elimină, tot fără întrerupere.
Sisteme lichide de fermentaţie
În agricultură, sistemele de fermentaţie anaerobă şi de producere a biogazului sunt, în mare parte, sisteme lichide de fermentaţie sau de fermentaţie în sistem submers, cum sunt denumite în industria de profil.
Aceasta se datorează faptului că majoritatea sistemelor de evacuare a gunoiului din fermele din vest duc la obţinerea dejecţiilor în stare lichidă. Chiar şi în cazurile în care rezultă dejecţii solide, pentru a le fermenta şi pentru a produce biogaz, companiile specializate în acest domeniu propun sisteme de fermentaţie lichidă.
Astfel, materia solidă se amestecă cu volume mari de apă, se folosesc fermentatoare de capacităţi foarte mari, iar după fermentaţie, solidele se separă din nou de faza lichidă. Oare nu se pot elimina aceste etape tehnologice, astfel încât dejecţiile în stare solidă să poată fi procesate fără a trece printr-o suspensie apoasă?
Fermentaţia în substrat solid
Recent, am vizitat Universitatea Hohenheim din Stuttgart şi am aflat că cercetătorii de aici au dezvoltat un sistem de fermentare a biomasei solide cu producere de biogaz. Aceştia s-au gândit să transfere sistemul aplicat la biodegradarea deşeurilor solide orăşeneşti la degradarea dejecţiilor şi a biomasei din ferme cu producere de biogaz.
Pentru că în ferme se obţin cantităţi mult mai mici de dejecţii sau de reziduuri solide decât volumul deşeurilor din aşezările omeneşti, nu se poate prelua sistemul continuu, automatizat, aplicat în acest din urmă caz. Aici este necesară aplicarea unui sistem de fermentare în şarje, sau un sistem batch, termen folosit în industria de profil.
Acest sistem constă în umplerea fermentatorului o singură dată, în care, odată închis, fermentaţia durează câteva săptămâni, Apoi, se deschide, biomasa fermentată se descarcă şi se umple din nou cu o altă şarjă de fermentaţie. În acest sistem nu există amestecare, porţiuni din materialul fermentat rămânând în fermentator ca inocul (maia) pentru iniţierea fermentaţiei următoare.
Producţie continuă de biogaz
Întrucât producţia de biogaz fluctuează în timpul fermentaţiei, (are valoarea zero la început, apoi creşte atingând producţia maximă, după care începe să scadă pe măsură ce substanţa organică este consumată), se impune construirea mai multor fermentatoare, dispuse în baterie, astfel încât fiecare să se afle într-o altă fază de fermentaţie.
Prin urmare, se va obţine o producţie continuă de biogaz. Sistemele de fermentaţie în substrat solid au o construcţie mult mai simplă decât fermentatoarele pentru fermentaţie lichidă şi majoritatea folosesc fermentatoare de tip garaj. Practic, ele sunt încăperi din beton armat, închise ermetic, în care se introduce substratul solid. În partea superioară se dispune un sistem de conducte perforate, prin care substratul solid se stropeşte cu lichid.
Acesta este percolat prin toată masa solidă şi se acumulează în partea inferioară într-un rezervor, de unde este pompat din nou în conductele perforate pentru a fi împrăştiat pe biomasa solidă. Această spălare a substratului solid se face de obicei de două ori pe zi, timp de 15 minute.
Cum şi ce tip de îngrăşământ folosim?
Substratul folosit trebuie să aibă o structură care să permită circulaţia lichidului prin toată masa solidă. De aceea, nu se folosesc materiale cu grad mare de compactare, cum sunt fecalele de vacă, sau, dacă se folosesc, acestea trebuie să se amestece bine cu materiale care să le confere textură şi afânare, pentru circulaţia lichidului (paie tocate, substrat vegetal, etc.).
Cele mai bune rezultate se obţin cu fecalele de cal, care au o structură mai fibroasă şi mai afânată. De asemenea, s-au obţinut rezultate bune cu gunoiul de la ferme avicole, în care se utilizează aşternut permanent.
În cazul în care se folosesc materiale solide cu grad mare de compactare, se formează zone prin care lichidul se scurge şi porţiuni în care lichidul nu ajunge niciodată, iar materialul rămâne nedegradat.
Lichidul are un rol crucial în fermentarea materialului solid, pentru că reprezintă cărăuşul microorganismelor care fermentează materia organică. Dezvoltarea lor se iniţiază doar în unele zone din materia solidă, iar la trecerea periodică a lichidului prin substratul solid, acesta va spăla celulele de microorganisme şi le va împrăştia pe toată masa substratului prin partea superioară.
Lichidul va conduce microorganismele metanogene în zonele în care acestea lipsesc. Percolarea are loc pentru că în sistemul de fermentaţie în substrat solid nu există amestecătoare, aşa cum se întâmplă în sistemul lichid, pentru a obţine un amestec omogen de substrat şi microorganisme metanogene.
Vă vine să credeţi, sau nu, pe străzile Piteştiului circulă o Dacia Logan 100% electrică. Şi este omologată R.A.R.! Costă doar 1 euro/100 km şi spui adio banilor aruncaţi pe tot felul de consumabile! Iar partea şi mai frumoasă este că e ieftină şi poate fi făcută chiar de tine, dacă ai câteva cunoştinţe de electromecanică!
Multe tehnologii ne sunt mai la îndemână decât lasă marii producători să se vadă. Goana după profit face ca uneori lucrurile să fie complicate artificial şi progresul să ne fie servit cu linguriţa, pentru a se scoate maximum din orice investiţie şi resursă, încă disponibile. La fel pare a fi şi în industria producătorilor auto, unde dependenţa de petrol e prelungită artificial, deşi există alternative tehnologice din ce în ce mai simple şi mai eficiente.
În ultimii ani toţi producătorii de automobile au prezentat publicului multe concepte şi maşini electrice, însă insuficient de convingătoare ca şi performanţe. Dacă mai punem în ecuaţie şi preţul absolut prohibitiv pentru cumpărătorul obişnuit, plus un sistem de încărcare a bateriilor gândit să oblige conectarea la prize speciale, pentru care să se plătească suplimentar, obţinem un rezultat deloc încurajator pentru alternativa maşinii electrice.
,,Intenţia mea este să construiesc o maşină electrică low-cost, accesibilă pentru toată lumea” Din fericire, situaţia nu este deloc aşa de complicată. Un entuzisat, fără studii de specialitate, s-a încăpăţânat să demonstreze că motorul electric poate fi o soluţie nu doar ecologică şi eficientă, dar şi ieftină. Prin urmare pe străzile Piteştiului circulă o Dacia Logan 100% electrică. La prima vedere arată ca un Logan obişnuit. Doar că, deşi îi lipseşte cu desăvârşire eşapamentul, se strecoară aproape fără niciun zgomot prin traficul aglomerat al oraşului. E iute şi uşor manevrabilă, pentru că în oraş nu prea mai trebuie să calci ambreajul şi să schimbi viteza. În treapta a doua merge de la 0 la 80 km/h, fără probleme. Cuplul motor impresionant face ca plecarea de pe loc să fie mult mai rapidă decât la alte mărci cu pretenţii. Sistemul Start/Stop cu care sunt dotate suratele de top, pentru a opri motoarele termice când aşteptăm la semafor, e o banalitate pentru Loganul electric la care, dacă ai ridicat piciorul de pe acceleraţie, motorul se opreşte şi nu mai e nevoie să decuplezi ambreajul. În plus, merge cu viteza maximă permisă pe autostradă! Sunt doar câteva dintre primele concluzii trase după ce am făcut un drive-test cu proprietarul – Marc Areny, un francez îndrăgostit iremediabil de România.
,,Am luat un Logan din 2005, am scos motorul, am păstrat cutia de viteze şi ambreajul şi am adaptat un motor electric la care am adăugat baterii pe litium, care însumează 190 de kg şi... gata automobilul electric! Are doar cinci componente de bază şi nişte cabluri, este foarte simplu de făcut! Eu sunt inginer în construcţii, nu am studii în domeniu, şi am făcut maşina fără probleme după ce am studiat puţin.” ne spune Mark, imediat ce deschide capota maşinii.
,,Am ales un Logan pentru că intenţia mea este să dezvolt o maşină electrică low-cost, accesibilă pentru toată lumea. Acum, toate maşinile electrice de la Renault sau alţi producători sunt foarte scumpe.” mai adaugă Marc.
Doar 1 euro pentru 100 de km parcurşi! Este foarte mândru de reuşita sa, mai ales că a reuşit, lucru deloc uşor, să obţină şi omologare R.A.R., adică O.K.-ul de a circula cu Loganul său electric pe toate străzile din România. Cu kit-ul pe care l-a dezvoltat acum, dar la perfecţionarea căruia lucrează, are o autonomie 200 de km. Se încarcă la orice priză de 220v. Şi consumă curent de 1 euro la 100 km parcurşi! Sună bine, nu? Cu încărcătorul de acum, ciclul complet de încărcare durează 7 ore, însă testează un altul care reduce timpul de încărcare la o oră şi jumătate. De asemenea, kit-ul poate fi adaptat şi montat pe orice tip de maşină.
Maşina, cât costă maşina? ,,Cu piese cu tot, şi cu maşina, am cheltuit 13.000 de euro. Nu pun la socoteală manopera, adică munca de doi ani.” ne spune Marc. Însă preţurile ar putea scădea, considerabil, pe viitor.
În primul rând este vorba de baterii:
,,Toate bateriile sunt din China şi America. Sunt baterii făcute pentru aviaţie şi se pot folosi pentru orice. Se întâmplă să meargă foarte bine pe maşina electrică. Eu am 30 de baterii pe maşină. Am ales un sistem care merge cu 100 de volţi. Fiecare baterie costă aproximativ 200 de euro, adică 6.000 de euro pentru tot setul. Bateriile pe care le am eu acum se schimbă după 3000 de cicluri de încărcare, adică peste 10 ani. Însă acest lucru urmează să-l dovedesc şi practic, în timp. Şi dacă după 8 ani schimb bateriile şi dau alţi 6000 de euro, tot mai merg încă 8-10 ani gratis, fără să încarc la pompă!”
Ideea este că, peste 8-10 ani, preţul bateriilor se va diminua considerabil. Asta pentru că nu vor mai fi aşa de greu de găsit. Mai mult, capacitatea de stocare a acestora va fi mult mai mare. În fapt deja este, însă aşa cum spuneam, descoperirile tehnologice ni se dau cu... pipeta. Ca să nu mai spunem că unii îngroapă intenţionat orice posibilitate de a circula ieftin şi fără a polua.
,,În viitor se vor produce alte baterii, cu mai multă putere pentru aceeaşi greutate. Vom ajunge, anticipez eu, să încărcăm maşina la priza de acasă o dată la 5 sau 10 zile, iar autonomia bateriilor să fie pentru 2000-3000 de km. Specialiştii unei firme din Franţa deja au inventat o plăcuţă de 1 kg pe care au stocat 33 de kilowaţi. Asta înseamnă că pot să fac 300 de km cu un kilogram. Cu 10 kilograme fac 3000 de kilometri! Mai există pe piaţă baterii cu argint şi ceramică care au o capacitate incredibilă. Cu 200 kg, cum am eu, merg 10.000 de km! Marii constructori, însă, nu au încă interesul pentru a introduce pe piaţă maşinile electrice. Texaco, spre exemplu, a cumpărat un brevet cu baterii pe bază de potasiu tocmai pentru a nu le mai putea produce cineva. Erau prea ieftine şi prea ecologice. Au cumpărat brevetul ca să îngroape produsul.” povesteşte Marc.
Sunt şi ţări în care guvernanţii gândesc ceva mai departe de interesul banului. În Canada, ne spune Marc, statul plăteşte până la 2000 de euro pentru baterii, pentru oricine vrea să îşi facă maşină electrică.
Pe lângă costul bateriilor, mai vorbim de motorul electric.
,,Vreau să fac tot produsul în România. Ştiu că sunt nişte firme de la care aş putea găsi piesele necesare. Sper să găsesc un motor şi un invector mai ieftine. Pe mine m-au costat 3000 de euro. Cred că aş putea găsi aşa ceva cu 1500 de euro.”
A renunţat la afacere pentru că nu vrea să aibă pe conştiinţă viaţa altora Poate vi se pare greu de crezut, însă Marc a renunţat la afacerea pe care o avea în Franţa în momentul în care nu a mai vrut să participe la... răul lumii.
,,Eu am muncit în construcţii, dar când am văzut atâţi litri de petrol consumându-se, am plecat. Eu, cu trei muncitori şi un excavator, consumam 1000 de litri pe zi. Într-adevăr, firma noastră producea la nivel mare, ne permiteam, petrolul era ieftin. Şi petrolul venea din Irak, acolo unde oamenii suferă din cauza intereselor politice ale mai-marilor lumii. Le-am spus celor din Franţa că războiul din Irak se duce doar pentru că noi continuăm să folosim combustibil. Noi suntem vinovaţi că oamenii mor în alte colţuri ale lumii. Iar eu nu am mai vrut să particip la asta. Gândiţi-vă şi la faptul că un litru de motorină înseamnă 25 de ore de muncă fizică din punct de vedere al energiei şi costă 6 lei. Cu cât sunt plătiţi 25 de muncitori într-o oră?... Deci motorina nu este scumpă deloc, e chiar ieftină! Nu ne costă mai nimic pe noi. În schimb, pe alţii îi costă enorm!”
Totul a pornit cu un Porsche... Ideea de a construi un automobil electric low-cost i-a venit în Franţa. Pentru asta a citit şi învăţat şase luni. S-a inspirat din ceea ce au făcut ceilalţi înaintea lui, însă voia mai mult: voia să facă nu doar o maşină ecologică, ci una pe care să şi-o permită majoritatea şi care să aibă o autonomie mulţumitoare.
,,În Franţa am adaptat un Porsche din ’85, cu acelaşi motor şi aceleaşi baterii pe care le am acum pe Logan. Pasul următor a fost să îl omologhez, însă m-am lovit de un sistem total potrivnic. Am întrebat în oraşul din care provin dacă se poate înmatricula. Am fost trimis la Registrul Auto Național, unde mi s-a spus că trebuia ceva mai special. Am sunat la Porsche să întreb dacă mă ajută să omologhez kit-ul acesta, dar mi-au spus că nu se bagă decât în ceea ce este făcut de ei. Am sunat apoi la Registrul Autonom regional, nimeni nu era capabil să îmi răspundă. Am sunat la Registrul Autonom naţional, centrul din Paris, care m-a trimis la laboratorul francez de probe. Acolo am avut un răspuns negativ. Mi s-a spus: dacă vreţi să omologaţi maşina, va trebui să facem două crash-test. Îmi trebuiau încă trei maşini şi tot nu eram sigur de omologare. Ar fi însemnat pentru mine o grămadă de bani. Atunci am aflat că laboratorul francez de probă este, de fapt, privat, deţinut de Renault, Peugeot şi Citroen, adică în niciun caz nu ar fi avut interesul să mă ajute. Am sunat chiar şi la ministrul Transporturilor, am trimis documentarea. Nimeni nu m-a ajutat, nimeni nu m-a băgat în seamă. Am luat legătura şi cu politicianul care se ocupă cu ecologia. Nici măcar el nu au fost interesat.” povesteşte Marc.
Oamenii de la R.A.R. România au fost entuziaşti, nu contează banii, vor să te ajute! Paradoxal, deşi noi credem că România este ţara tuturor... birocraţiilor, lucrurile au stat tocmai invers cu autorităţile din ţara noastră, atunci când Marc Areny a vrut să îşi omologheze Loganul electric.
,,După ce am terminat de echipat Loganul, prima oară am fost la R.A.R. Piteşti. M-am întâlnit cu şeful instituţiei care m-a ajutat cu cântăritul maşinii şi mi-a spus care sunt toate documentele de care am nevoie. Apoi m-am dus la R.A.R. central. Am lăsat maşina acolo timp de o lună, pentru teste. Oamenii au fost foarte curioşi, voiau să vadă dacă e ceva serios. Când am deschis capota, reacţia lor a fost extrem de favorabilă: e făcută de meseriaşi! Oamenii de aici, de la R.A.R., au fost chiar entuziasmaţi, vor să faci parte din asta, nu contează banii, vor să te ajute. În Franţa, dacă nu eşti cineva, nu te bagă în seamă. Înţeleg că înainte au mai fost şi alte maşini pentru omologare, dar nu li s-a dat acceptul. Din câte ştiu, până acum, în România s-a omologat doar un Oltcit electric, tot în Piteşti. Numai că acesta nu prea avea baterii şi autonomie, avea doar două locuri… Era o maşină O.K., care arăta că se poate. Am lucrat o perioadă cu cel ce l-a făcut şi îi sunt dator într-un fel, pentru că a deschis un drum. Eu am omologat Loganul la sfârşitul lunii octombrie a acestui an şi de atunci am făcut 3000 de km fără probleme, cu doar 30 de euro.”
,,Cred că asta este revoluţia, că totul poate să fie liber, să fie open-source.” Aceştia fiind paşii făcuţi până în prezent, Marc vrea ca timp de un an să testeze maşina omologată. Abia apoi intenţionează să pună la dispoziţia celor interesaţi un kit complet şi 100% sigur. Între timp, se interesează de cele mai bune oportunităţi de pe piaţă pentru baterii şi motor, pentru că vrea să scoată cea mai ieftină maşină electrică cu putinţă.
,,Vreau să fac un kit serios, încă muncesc la asta. Eu nu sunt Renault, nici un alt mare capitalist, nu vreau să mă îmbogăţesc, am deja suficient. Vreau ceva pentru toată lumea. Scopul meu este ca oricine are minime cunoştinţe de mecanică, să cumpere un kit de la mine şi să îl pună pe maşină. Acum, cine vrea schema mea, nu e problemă, i-o dau. Nu contează că e brevetul meu sau al tău. Cred că asta este revoluţia, că totul poate să fie liber, să fie open-source. Internetul face ca asta să fie posibil, informaţia să circule şi să fie împărţită cu ceilalţi.” ne mai spune Marc.
Acesta îi încurajează pe cei care vor să facă o maşină electrică pornind de la conceptul său să monteze kit-ul pe un Logan, pentru că e o maşină ieftină, fiabilă şi... ,,de ce să fie nevoie de mai mult?” Însă pentru cei care vor totuşi mai mult, dar electric, are un alt proiect în lucru:
,,Nişte americani au făcut cea mai puternică maşină din lume, este o maşină electrică. Vreau să fac şi eu asta cu Porsche-ul meu: vreau să fac cea mai puternică maşină electrică din Europa. Va avea două motoare.”
,Dacă vom continua în ritmul acesta, viitorul va fi ca la americani: oameni graşi şi bolnavi, maşini mari şi consum mare...” Între timp, Marc îi invită pe toţi cei care au o maşină, sau îşi doresc una, să încerce, pentru o secundă, să realizeze care sunt consecinţele alegerilor pe care le fac.
,,Este vorba despre cum vezi viaţa sau de cum nu mai trebuie să vezi viaţa. Trebuie să ne întoarcem la un echilibru. Se vede că lumea asta e bolnavă... Nu poţi să mai consumi în halul în care se consumă acum! În numele banului, nişte oameni distrug planeta, iar noi suntem complici. Trebuie să fim conştienţi de ceea ce facem. Cu petrolul suntem toţi... addicted. Iar dacă vom continua în ritmul acesta, viitorul va fi ca la americani: oameni graşi şi bolnavi, maşini mari şi consum mare...” a concluzionat Marc.
Scăderea preţului petrolului cu 30% în mai puţin de şase luni, până la sub 80 de dolari barilul şi lipsa totală de reacţie a Arabiei Saudite, cel mai mare producător din cadrul OPEC, a dus la apariţia unor suspiciuni legate nu numai de o înţelegere între Washington si Riyadh pentru atacarea bazei economiilor ruse şi iraniene, ci şi la o posibila încercare a Arabiei Saudite de a lovi în industria americană a petrolului şi gazelor de şist.
În ultima zi, prețul petrolului s-a apreciat ușor, însă tendința este pusa pe seama reducerii dobânzilor în China. Această măsură, menită să stimuleze economia chineză, a creat percepția că vânzările de petrol ar putea crește, motiv pentru care prețul barilului a crescut cu până la 2 dolari. Revenirea prețului petrolului depinde însă în uriașă măsură de o decizie a OPEC.
Arabia Saudită i-a băgat în ceaţă pe analiştii occidentali
Reuters scrie că, dacă ministrul saudit al Petrolului, Ali al Naimi, a dorit să invalideze teoriile conspiraţiei din jurul scaderii pretului petrolului, acesta a ratat ocazii bune şi nu o mai poate face decât până la reuniunea OPEC de săptămâna viitoare, pe 27 noiembrie.
Jucătorii de pe piaţa petrolului încep să nu mai înţeleaga nimic din modul în care Arabia Saudită reacţionează, sau mai bine zis nu reacţionează, la reducerea preţului petrolului. Autorităţile de la Riyadh au păstrat o asemenea tăcere, încât vidul de informaţie a început să fie umplut de teorii ale conspiraţiei.
Pornite în special din Rusia şi Iran, statele cele mai lovite de scăderea preţului la petrol, aceste teorii cuceresc tot mai mult teren, până şi cei din cadrul Council on Foreign Relations din SUA, fiind băgaţi în ceaţă total de declaraţiile confuze al ministrului saudit al Petrolului. După două luni de tăcere, Naimi a declarat, pe 12 noiembrie că “politica saudită a petrolului a fost supusa unor analize incorecte în ultimele săptămâni. Nu vrem să politizam petrolul… Pentru noi este o chestiune de cerere şi ofertă, este pur şi simplu o afacere”.
O reluare a scenariului preferat de Reagan
“Este doar imaginatia mea că avem de a face cu un razboi al petrolului între SUA si Arabia Saudita, pe de o parte, şi Rusia şi Iranul pe de cealalta?”, scria editorialistul Thomas Friedman pentru New York Times, in luna octombrie.
“Obama a mers să se întâlnească cu regele saudit imediat după ce evenimentele din Crimeea l-au determinat să recurgă la aceste acţiuni (reducerea pretului petrolului)”, spune si Leonid Fedun, coproprietar al celei mai mari companii private din domeniu din Rusia – Lukoil. O opinie similară a exprimat şi Nikolai Patruşev, secretarul Consiliului National de Securitate din Rusia, în paginile Rossiskaya Gazeta.
Nu ar fi o premieră. În anii 1980, preşedintele Ronald Reagan se întâlnea cu regele saudit pentru a încheia un acord secret ce avea sa reducă preţul petrolului şi să dea o lovitură suplimentară Uniunii Sovietice, grăbindu-i căderea.
Potrivit unor surse diplomatice care au asistat la întrunirile cu uşile închise din cadrul OPEC, oficialii saudiţi au precizat că ţara lor este pregătită să suporte o scădere a preţului petrolului până la 70 de dolari pe baril. Cu siguranţă că aici nu mai poate fi vorba despre afaceri, atât timp cât bugetul saudit este conceput pentru un preţ de 80 de dolari.
O lovitură pentru Rusia şi capetele sale de pod
Toate capetele se întorc către Moscova şi Teheran. Bugetul Federaţiei Ruse pentru 2015 este fundamentat pe un preţ al petrolului de 100 de dolari barilul, iar cel al Iranului pe un pret de 153 de dolari barilul. Federaţia Rusă obţine majoritatea veniturilor la buget din exportul de hidrocarburi, la fel şi Iranul sau Venezuela. Statele Unite nu pot decât să zâmbească văzând cum regimul preşedintelui Nicolas Maduro (urmasul impotent al lui Hugo Chavez) – un ultim cap de pod al Rusiei in America de Sud – se prăbuşeşte sub povara unui deficit bugetar uriaş.
Vizita decisivă a lui John Kerry in Arabia Saudită
Arma petrolului este cea mai eficientă pentru a obţine marile concesii din partea Moscovei şi a Teheranului: o retragere a trupelor ruse din sud-estul Ucrainei şi un angajament care să garanteze că Iranul va renunţa la presupusa latură militară a programului său nuclear. Cu siguranţă că la întâlnirea în formatul P5+1 şi Iran (membrii permanenţi ai Consiliului de Securiotate ONU, Germania şi Iran) ce se defăşoară în aceste zile la Viena, unde se aşteapta ajungerea la un acord in chestiunea nuclear până pe 25 noiembrie, partea occidentala va pune presiune pe Teheran în privinţa pretului petrolului, arătând că pe 30 noiembrie, la reuniunea OPEC, Arabia Saudită ar putea decide să menţină preţul la un nivel cât mai redus, dacă Iranul nu renunţă la programul nuclear militar.
Tot mai mulţi analişti sugerează că decizia de a recurge la strategia scăderii preţului petrolului a fost luată în urma vizitei de pe 11 noiembrie a secretarului de Stat american John Kerry în Arabia Saudită. Întrebat atunci dacă discuţiile cu saudiţii au atins şi subiectul Rusia, Kerry a evitat în mod clara să dea un răspuns.
Intransigenţa lui Putin îi determină pe saudiţi să atace bugetul Rusiei
Nu numai Statele Unite au interesul de a lovi in Rusia şi Iran în acest fel.
Dacă şeful Statului Major Interarme al armatei americane, generalul Matin Dempsey, a anunţat recent ca poate lua în calcul trimiterea de trupe la sol în Iraq, dacă Iranul semnalează acum că ar putea renunţa la programul sau de îmbogăţire a uraniului şi dacă triburile şiite pro-iraniene din nordul statului eşuat Yemen nu vor mai ameninţă Arabia Saudită prin preluarea puterii, totul va fi fost datorită politicii Riyadh-ului de a pompa într-atât de mult petrol cât să producă îngrijorare la New York sau Londra, Moscova sau Teheran.
În acest context, faptul Arabia Saudită a semnalat, vineri, că va recurge la o reducere a producţiei, ceea ce a dus la o uşoară creştere a petrolului tranzacţionat la Londra, arata ca parte din dezideratele de mai sus ale monarhiei saudite sunt pe cale de a fi atinse.
Arabia Saudită are o dispută serioasă cu Vladimir Putin, după ce acesta a refuzat să îşi retragă sprijinul pentru regimul sirian al lui Bashar al-Assad, mare inamic al Arabiei Saudite. În 2013 s-a ajuns chiar la o ofertă a Riyadh-ului prin care se promitea Rusiei o creştere a preţului petrolului, dacă Moscova va permite înlăturarea regimului Assad. Când Putin a refuzat, din partea saudită au venit chiar ameninţări cu extinderea insurgenţei islamiste din Caucazul de Nord. În cazul Iranului, motivaţia Arabiei Saudite este la fel de mare, atât din teama ca Iranul să nu obţină arma nucleară, cât şi datorita competiţiei acerbe pentru dominaţie dintre cele două state fanion al sunnismului, respectiv şiismului.
Jocul pe cont propriu al saudiţilor împotriva SUA
Nu mai puţin, aceleaşi teorii ale conspiraţiei susţin că Arabia Saudita joacă propriul joc şi urmăreşte să lovească puternic şi în industria americană a extragerii gazelor şi a petrolului de şist. Avântul acestui sector al al economiei americane este bătut doar de explozia extracţiei de petrol din Arabia Saudită din 1970-1974. În acest fel, SUA au devenit cel mai important producător de petrol din lume, depăşind Arabia Saudită în 2013. Desigur, fiind şi cel mai mare consumator, iar exporturile de ţiţei fiind permise de lege doar în cazuri speciale, SUA contează puţin pe piaţa exporturilor, unde figurează doar cu produse rafinate.
Potenţialul major al SUA în acest domeniu îi face pe saudiţi să loveasca industria şisturilor în punctul sensibil – preţul de producţie, mult mai mare decât în cazul resurselor convenţionale de petrol. “Sunt puşi pe şisturile din SUA”, a spus un participant la întrunirile cu partea saudită, scrie Reuters.
Saudiţii i-ar ataca pe americani chiar cu strategia celor din urmă, scrie John C. Hulsman, membru al Council on Foreign Relations. Oficialii din monarhia salafistă din Golf nu ar trebui să facă decât ce a făcut John D. Rockefeller cu concurenţii săi mai slabi – a continuat să extragă petrol, chiar cu riscul de a pierde mult din profit, ştiind că preţul redus îi va ingropa rivalii înainte de a lovi serios şi în Standard Oil.
Mai mult decât o pârghie economică, acest posibil război al petrolului intre SUA şi Arabia Saudita are şi o miză politică puternica. După o răcire a relaţiilor dintre cele două state aliate (pe fondul apropierii administraţiei Obama de noul preşedinte iranian moderat Hassan Rouhani), Arabia Saudită a ajuns să refuze un loc în Consiliul de Securitate ONU şi chiar o cooperare “contra naturii” cu Israelul în ce priveşte poziţia faţă de Iran.
Acum, controlând preţul petrolului cu autoritate, saudiţii le pot readuce aminte Statelor Unite de forţa pe care o reprezintă şi pot forţa administraţia Obama să fie mai intransigentă cu Iranul, dar şi să pună capăt regimului Assad din Siria, trimiţând trupe la sol, şi nu recurgând doar la soluţia nu întotdeauna eficientă a bombardamentelor. Pretextul – expansiunea şi mult mediatizatele atrocităţi comise de organizaţia teroristă Statul Islamic.
Arabia Saudită nu mai este cea cu care negocia Ronald Reagan
Are însă Arabia Saudită puterea de a forţa mâna Statelor Unite în acest fel? Dacă avem în vedere că regatul wahabbit a acumulat rezerve de peste 500 de miliarde de dolari, cu siguranţă că va putea suporta pierderi de câteva miliarde pentru atingerea unui obiectiv geopolitic important. Mai mult, dacă avem în vedere modul în care vicepreşedintele Joe Biden şi-a retras declaraţia cum că grupările teroriste ce mişună în Orientul Mijlociu sunt sprijinite de cetăţeni saudiţi (cu toate că, aşa cum scrie şi Financial Times, în spatele acestor cuvinte ale lui Biden se ascunde cu siguranţă ceva şi mai întunecat), s-ar putea spune ca Riyadh-ul are aceste pârghii de influenţă.
Doar că Arabia Saudită nu mai este cea cu care negociau preşedinţii SUA în anii ’70-’80. Atunci regatul era văzut ca fiind extrem de bogat, condus de un rege în putere, cu o populaţie de doar 5 milioane de suflete care stăteau pe o mare de petrol. Acum însă ţara este condusă de o elită octogenară, de modă veche şi cu reale probleme de succesiune, care se confruntă nu numai cu o generaţie tânără ce poate urma modelul “primăverii arabe”, dar şi cu fundamentaliştii sunniţi. Mai mult, populaţia ţării a crescut de şase ori, iar cei 30 de milioane de saudiţi au început să consume aceeaşi cantitate de petrol cât 200 de milioane de brazilieni. În aceste conditii, un esec al strategiei Arabiei Saudite, fie el alături de SUA, fie împotriva Washingtonului, poate avea un preţ uriaş pentru dinastia Saud.
Klaus Iohannis a depăşit un milion de fani pe Facebook şi a devenit cel mai popular politician din Europa, susţine site-ul foxcrawl.com. Din acest punct de vedere, noul preşedinte al României a depăşit politicieni mult mai cunoscuţi în lume, precum cancelarul Germaniei - Angela Merkel (898.444 fani), Nikolas Sarkozy (992.609), Francois Hollande (516.967), David Cameron, Silvio Berlusconi, Jose Manuel Barroso sau Tony Blair. De asemenea, la nivel mondial, Iohannis este în TOP 15 politicieni cu cei mai mulţi fani pe Facebook şi în TOP 3 - politicieni non-americani.
Entuziasmul declanşat în ultimele zile a fost uriaş. Duminică dimineaţa, Iohannis avea 870.950 de fani, iar luni numărul acestora a sărit la 994.088. Marţi dimineaţă, pagina acestuia arăta 1.017.537 de fani, iar miercuri dimineaţa ajunsese la 1.057.240. Este una dintre cele mai accentuate creşteri pe Facebook înregistrată în ultimele zile. Nici măcar paginile marilor cluburi de fotbal n-au avut o asemenea creştere, aşa cum puteţi vedea mai jos.
Pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis a cunoscut o creştere de circa 183.000 de like-uri în ziua de duminică, în care a avut loc turul II al Alegerilor Prezidenţiale 2014. În contrapartidă, cea mai mare creştere a unei pagini de sport a fost cea a Barcelonei, cu 75.757 de like-uri. În total, pagina lui Iohannis ajunsese luni dimineaţă la 884.000 de like-uri.
”Aţi scris istorie. Pentru prima dată, online-ul a făcut diferenţa”, a fost unul dintre primele mesaje postate pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis, noul preşedinte al României. Şi, într-adevăr, campania excelentă pe care a dus-o candidatul ACL în mediul online, pe pagina proprie de Facebook, s-a reflectat şi în rezultatele alegerilor prezidenţiale din luna noiembrie. Popularitatea lui Iohannis în mediul online a fost una incredibilă, noul preşedinte al României reuşind o ascensiune fulminantă pe cea mai populară reţea de socializare din lume. Cu postări targetate şi promovate, rezultat al unei strategii bine pusă la punct, pagina lui Iohannis a înregistrat o creştere de aproximativ 183.000 de likeri în cursul zilei de duminică, creştere care l-a propulsat în topul celor mai populari politicieni pe reţeaua de socializare în discuţie. În total, în ultima săptămână, pagina lui Iohannis a câştigat 373.000 de like-uri, fiind pagina cu cea mai mare creştere din România.
400,1% a fost creşterea lui Iohannis pe Facebook, până la 884.000 de like-uri, luni, la ora 09:00
Manchester United + Barcelona + Real Madrid, aproximativ cât Iohannis
Pentru a pune în context sportiv creşterea lui Iohannis, trebuie menţionat că nicio pagină sportivă din lume nu a cunoscut o creştere atât de mare în ziua de duminică. Spre exemplu, pagina echipei FC Barcelona, care are 78,9 de milioane de likeri, a avut o creştere de 75.757 de like-uri, în timp ce pagina lui Real Madrid a avut o creştere de 61.611 de like-uri. Dacă se adaugă şi creşterea paginii lui Manchester United, de 55.288 like-uri, se ajunge la un total de 192.656 de like-uri, cu doar 10.000 mai puţin decât pagina lui Iohannis.
Aroma puternica si iute a rucolei adauga o savoare minunata salatei, sanatatii si chiar vietii tale sexuale. Rucola mai este cunoscuta si sub alte denumiri, precum rocket, rocket de gradina, roquette, voinicica, rugula sau varza nemteasca. Numele stiintific este Eruca sativa. “Rucola este un elixir ce da savoare vietii. “Dennis Lybeer
9 Beneficii pentru sanatate date de rucola
1. Un super aliment ce combate cancerul Rucola face parte din familia de crucifere impreuna cu broccoli, conopida si varza. Aceste legume au un continut bogat in fibre si antioxidanti, si de asemenea, in glucozinolati, care conform studiilor, reduc riscul aparitiei cancerului la plamani, prostata, san si pancreas.
2. Bogata in clorofila Clorofila ajuta la combaterea aflatoxinelor care pot ataca ADN-ul si ficatul. Pentru a beneficia de cat mai multa clorofila din rucola, cel mai bine este sa fie consumata cruda. Verdeturile sunt tot timpul o alegere buna, dar rucola este una dintre cele mai bune!
3. Hidratare Rucola are 90 % apa. De aceea este un aliment perfect si racoritor in timpul verii.
4. Sanatatea oaselor Vitamina K este necesara pentru sanatatea oaselor; este necesara pentru absorbtia calciului in oase si dinti. Jumatate de cana de rucola contine 10.9 micrograme de vitamina K. Trei cani de rucola consumate zilnic vor furniza corpului 100 % din necesarul zilnic de vitamina K. Contine, de asemenea, de opt ori mai mult calciu decat salata iceberg (preferata de multe ori in restaurantele cu pretentii)
5. Reduce inflamatiile din corp Contine indoli-3-carbinol si izotiocianate despre care s-a dovedit ca suprima producerea inflamatiilor in organism. Prin reducerea inflamatiilor, rucola da energie si mobilitate.
6. Curata si detoxifica corpul Continutul de fibre ajuta la curatarea colonului contribuind la imbunatatirea digestiei. Fitochimicalele, antioxidantii si mineralele esentiale prezente in rucola ajuta corpul sa se curete de toxine.
7. Protejeaza creierul odata cu inaintarea in varsta de declinul cognitiv Rucola are cantitati mari din cele mai multe dintre B-uri, dar contine in special cantitati mari de folati. La adultii foarte activi cantitatile reduse de folati s-au dovedit a fi un risc pentru declinul cognitiv. Folatii sunt de asemenea extrem de importanti in sarcina.
8. Pierderea in greutate Rucola poate fi utilizata cu succes in diete datorita aportului mare de nutrienti. Un beneficiu in plus este faptul ca 2 cani contin numai 80 de calorii, fiind alegerea perfecta pentru cei ce tin regim.
Pierdere in greutate PLUS afrodisiac dintr-o SALATA?
9. Afrodisiac Rucola este folosita ca afrodisiac inca din secolul unu. Studiile au dovedit ca micromineralele si antioxidantii din legumele cu frunze verde-inchis sunt foarte bune pentru sanatatea sexuala. Acestea blocheaza substantele contaminante din mediu considerate ca ar avea un impact negativ asupra libido-ului.
Un studiu a descoperit ca extractul din frunze de rucola mareste nivelul testosteronului si activitatea spermatozoizilor la soareci. Rezultatele sugereaza ca fitochimicalele si/sau nutrientii din rucola au proprietati afrodisiace. (Publicat in martie 2013 in Revista Universitatii din Al-Nahrain)
“Voinicica trezeste dorinta sexuala in oamenii adormiti,” dintr-un poem, al lui Virgil, unul dintre cei mai mari poeti ai Romei.
Lucruri mai putin cunoscute despre rucola
Rucola era folosita ca afrodisiac puternic in timpul civilizatiei antice a Romei. In antichitate erau facute potiuni speciale pentru iubire din rucola si alte ierburi precum levantica. Din seminte de rucola presate se obtine uleiul Taramira, folosit la murat, gatit, si ca sos de salate in nordul Indiei. Romanii consumau rucola pentru a le aduce noroc.
Sfaturi pentru consum si preparare
Aceasta salata este populara in special bucataria italieneasca. Consumata cruda, rucola poate furniza organismului mai multe izotiocianate sanatoase decat daca e consumata gatita. Totusi, daca este foarte putin gatita, organismul inca poate absorbi usor anumiti nutrienti pe care-i contine aceasta.
Rucola are un continut relativ scazut de oxalati spre deosebire de spanac, iarba–grasa, mustarul verde, telina, etc. Astfel, aceasta salata poate fi consumata fara probleme si in timpul sarcinii si alaptarii.
Venele varicoase sunt vene umflate, ridicate deasupra pielii, care ar putea fi moi si dureroase, si care de obicei dau senzatia de picioare obosite, dureroase, contractate si grele. In general, ele nu pun nici un risc semnificativ de sanatate, desi ar putea fi deranjante si urate la vedere.
Cum apar
Circa jumatate dintre oamenii de varsta mijlocie au o forma oarecare de vene varicoase. Dieta saraca (fibre putine si grasimi multe), lipsa de activitate fizica si obezitatea pot impovara venele, in timp ce femeile insarcinate sau care au dezechilibre hormonale sunt mult mai susceptibile la aceasta afectiune.
Alti factori de risc includ slabiciune genetica la vene sau la valvele acestora, boli de ficat, deficiente nutritive si sezut sau stat in picioare timp indelungat.
Arterele aduc sangele de la inima catre variate parti ale corpului, in timp ce venele duc sangele inapoi la inima. Spre deosebire de artere, venele nu pot depinde de actiunea de pompare a inimii pentru a transporta sangele. In loc de aceasta, miscarea sangelui prin vene este produsa de contractarea si relaxarea muschilor din jurul lor. Venele au valve care asigura ca sangele curge doar intr-o singura directie.
Cand aceste valve functioneaza defectuos, peretii venelor sunt slabiti sau exista o slaba circulatie, curgerea sangelui ar putea fi impiedicata. Aceasta cauzeaza acumularea sangelui in vene, slabirea lor si face ca ele sa se intinda si sa se umfle. Venele varicoase apar de obicei la picioare – unde venele lucreaza constant impotriva gravitatiei – si la anus, unde ele sunt numite hemoroizi.
Suplimente de ajutor
James Balch, doctor in medicina, si Mark Stengler, doctor in naturopatie, recomandata urmatoarele remedii naturale:
• Afine – sporesc circulatia sangelui si ajuta la intarirea peretilor capilarelor. Incearca un extract standardizat cu 25% antocianozide, la o doza de 160 mg de doua ori pe zi.
• Castane salbatice – intaresc peretii si valvele venelor, sporesc circulatia si alina umflaturile. Incearca un extract standardizat de 100 mg zilnic.
• Ghimpele paduret (Ruscus aculeatus) – reduce inflamarea venelor. Incearca un extract standardizat cu 200-300 mg de ruscogenine zilnic.
• Extract din seminte de struguri – contine compusi care sporesc circulatia si imbunatatesc integritatea peretilor venelor. Incearca zilnic 200-300 mg.
• Vitamina E – subtiaza sangele, favorizand fluxul sanguin si alinand inflamatia la vene. Ia de doua ori pe zi 400 UI. Atentie , clorul din apa de la robinet distruge vitamina E din corp.
• Ginkgo biloba – utilizata frecvent pentru probleme circulatorii. Incearca zilnic un extract standardizat cu 24% glicozide flavonoide de doua ori pe zi la o doza de 60-120mg.
• Vitamina C – imbunatateste sanatatea peretilor venelor. Incearca 500 mg de doua sau trei ori pe zi.
• Bromelaina – alina inflamatiile la vene si ar putea preveni cheagurile de sange. Incearca de trei ori pe zi 500 mg, intre mese.
• Complexul bioflavonoid – unii flavonoizi, de exemplu hesperidina si rutinul sunt eficienti in tratarea venelor varicoase. Ei imbunatatesc integritatea structurilor de suport ale venelor, ca si intregul sistem vascular. Incearca 1000 mg de doua sau trei ori pe zi. Ai mai putea consuma fructe rosiatic-albastrui, precum cirese, mure, afine, paducel, intrucat ele contin flavonoizi care imbunatatesc rezistenta si elasticitatea peretilor venelor. Extracte din aceste fructe sunt larg utilizate in Europa pentru a trata diferite tipuri de tulburari circulatorii, inclusiv vene varicoase.
Aplicatii locale
Unguentele cu galbenele, sub forma cremelor si balsamurilor, pot fi aplicate local pe venele varicoase la partea inferioara a picioarelor (gambe) pentru a reduce aspectul umflat.
Sugestii dietare
O dieta bogata in fibre, cuprinzand cantitati bune de fructe si legume proaspete, cereale integrale, seminte si nuci, ar fi de mare ajutor. Hrisca contine rutin, care sporeste rezistenta capilarelor.
Ierburile si condimentele precum ardeiul cayenne, ghimbirul, usturoiul si ceapa ajuta la sporirea circulatiei si ar putea fi adaugate si ele in dieta.
In rest este recomandata miscarea zilnica si gandirea pozitiva!
Tu ce folosesti pentru a trata venele varicoase?
Sursele pentru acest articol includ:
Balch, James F., MD, and Stengler, Mark, ND. Prescription for Natural Cures: A Self-Care Guide for Treating Health Problems with Natural Remedies Including Diet and Nutrition, Nutritional Supplements, Bodywork, and More. Hoboken, New Jersey: John Wiley & Sons, Inc, 2004. Print.
Stengler, Mark, ND. The Natural Physician’s Healing Therapies: Proven Remedies Medical Doctors Don’t Know. New York, NY: Prentice Hall Press, 2010. Print.
Murray, Michael, ND. The Pill Book Guide to Natural Medicines: Vitamins, Minerals, Nutritional Supplements, Herbs, And Other Natural Products. New York, NY: Bantam Books, 2002. Print.
Ienuparul, raspandit in mai toata Europa si in Asia, pana sus, in Himalaya, este un conifer rezistent atat la cele mai puternice geruri, cat si la caldurile cele mai mari. Se spune ca ienuparul nu are preferinte pentru un anumit sol, adica nu este mofturos. La noi, creste mai ales prin zonele muntoase din Apuseni si Podisul Transilvaniei. Fructele de ienupar, mari cat un bob de mazare, aromate, cu un usor gust dulceag, sunt niste bobite rosii care, la coacere, au o nuanta neagra-albastrie. Boabele de ienupar se recolteaza din august, cand incep sa se coaca, si pana la inceputul iernii. Acele si ramurele tinere se culeg din luna aprilie si pana in iunie.
Ca planta medicinala, ienuparul trateaza si vindeca bolile aparatului respirator, infectiile urinare, reumatismul, guta, raceala, bronsita, bolile de piele si de ficat, ajuta la eliminarea pietrei de la vezica urinara. Fructele de ienupar pot fi un remediu natural in caz de anemie, artrita si lipsa poftei de mancare, asigurand o buna functionare a intregului organism.
Uleiul de ienupar, care se gaseste la magazinele de produse naturiste ori la plafar, favorizeaza eliminarea acidului uric si a altor toxine din organism, fiind cunoscut si ca un purificator al sangelui. Astfel, el este util atat in caz de obezitate, retentie de apa, cat si in indepartarea celulitei prin comprese, masaj ori bai.
Intern, uleiul de ienupar face minuni in afectiunile bronhice si pulmonare. Se iau cate trei - cinci picaturi, de doua ori pe zi, in cure de cate 14 zile, cu pauza de alte 14 zile. Acelasi ulei poate fi folosit si extern, in masaje. Intr-o suta de ml de ulei de masline ori floarea soarelui se dizolva 3 ml de ulei de ienupar. Dupa omogenizare, se maseaza usor pieptul.
Uleiul, astfel preparat pentru masaj, se recomanda si pentru calmarea durerilor reumatice, care devin de nesuportat mai ales cand vremea este urata. In caz de guta, uleiul se foloseste sub forma de bai la picioare ori comprese.
Pulberea si tinctura, inca doua forme sub care poate fi folosit ienuparul, potenteaza alte virtuti ale plantei.
Pulberea din fructe de ienupar se obtine macinand bobitele bine uscate prin rasnita de cafea. Pulberea se pastreaza in borcane de sticla, inchise ermetic, la loc rece si intunecos. Se macina atata pulbere cat se consuma in doua saptamani, perioada dupa care uleiurile volatile se evapora. Se ia cate o lingurita rasa de pulbere de trei ori pe zi, pa stomacul gol, in caz de lipsa a poftei de mancare ori dispepsie.
Bun si in caz de pietre la rinichi
Ienuparul este unul din cele mai puternice remedii naturiste cu efect diuretic, antiseptic reno-urinar si depurativ din flora noastra, de aceea tinctura preparata din boabele sale se recomanda in caz de guta, infectie urinara, infectie cu candida, obezitate, pietre la rinichi, retentie de lichide. La nevoie, se administreaza cate o lingurita de tinctura de ienupar, de patru ori pe zi, in cure de cate 18 zile, urmate de alte 10 - 12 zile de pauza.
Tinctura de ienupar se poate prepara in casa din 15 linguri de pulbere peste care se toarna doua pahare de alcool alimentar si un pahar de apa. Se agita bine vasul si se lasa la macerat timp zece zile, dupa care se filtreaza si se pastreaza la rece si intuneric, in sticle mici, de culoare inchisa. Tinctura astfel preparata se foloseste timp de doi ani de la data cand au fost culese fructele.
