luni, 31 octombrie 2016

Evreii în viaţa social-economică din Țările Române Publicat Sâmbãtã, 29 octombrie 2016

Istoria evreilor este una complicată, fie că ne referim la cei care au trăit pe teritoriul României, Poloniei, sau al fostei URSS, există particularităţi ale fiecărei comunităţi. Numai din ţara noastră zeci şi sute de mii de evrei, dacă îl cităm pe deputatul Aurel Vainer, sau zeci de mii de evrei formează o parte importantă a Israelului.
L-am intervievat pe Aurel Vainer, deputat al minorităţii evreieşti din România, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi vicepreşedinte la Camera de Comerţ a Municipiului Bucureşti, cel care a avut amabilitatea să ne primească şi care ne-a vorbit pe larg despre istoria lor, despre perioadele în care au înflorit, sau în care ei au fost prigoniţi, respectiv despre o amplă mişcare sionistă, care a luat naştere în Țările Române, la Focşani, la sfârşit de secol XIX.
În Țările Române, evreii s-au stabilit începând cu ”Legiunea Iudaica”, apoi sunt consemnaţi în perioada de Ev Mediu târziu, când se vorbeşte destul de des despre comunităţile lor, de pe teritoriul Moldovei, al Țării Româneşti, al Transilvaniei, al Banatului şi al Bucovinei.
Cum s-au implicat evreii de pe teritoriul României în viaţa şi comerţul din Valahia şi Moldova?
Noi vorbim despre evrei pe teritoriul românesc de pe vremea lui Decebal şi a lui Traian, apoi în secolele XV-XVII, ei s-au stabilit aici într-un crescendo. Există documente şi vestigii arheologice. Au fost ostaşi iudei, de pe vremea lui Traian, legiunea numită "Iudaica", apoi în secolele XV-XVI ei au venit treptat aici. Cum au venit aici, cred că sunt multe căi, eu precizez doar câteva.
În secolele XV-XVI, s-au aşezat pe teritoriul României de azi ca medici. La curtea lui Ștefan cel Mare se vorbeşte despre Doctorul Șmil. Ei au început să se aşeze, mai ales la chemarea unor boieri, pe meleagurile româneşti. Perioada în care au venit se caracterizează prin trecerea de la feudalism la un capitalism incipient, un aşa-zis ”semicapitalism”. În secolul XVII, boierii români aveau nevoie de oameni care aduceau mărfuri ţăranilor. Țăranii primeau bani de la boieri.
Aşa a apărut un val de comercianţi, mai ales la sate unde ei erau cârciumari. Evreii erau deci oameni curajoşi. Lumea în care ei comercializau alcool era în întregime neevreiască. Veneau din zona rusească, poloneză, din cea ucraineană, dar şi din Bielorusia. Au fost şi nişte ordine, măsuri ale domnitorilor, de a aduce evrei, odată cu ei au venit şi armeni. Li se dădea o parcelă de teren ca să se aşeze. Au fost meseriaşi şi este important: trecerea românilor de la îmbrăcămintea tradiţională la îmbrăcămintea europeană s-a făcut foarte mult cu meseriaşi evrei: croitori, cojocari şi ciubotari.
Tot ei au contribuit la ridicarea unor oraşe: Ștefăneşti de Botoşani, un târg cu evrei care reprezentau jumătate de populaţie. La Iaşi nu mai vorbim de numărul de evrei, că este arhicunoscut, la Târgu Neamţ, la Piatra Neamţ, la Botoşani, peste tot în oraşe se aşezau evrei. Au apărut însă şi în Muntenia, nu ca la scara din Moldova, în secolul XIX. Mă refer în special în Bucureşti, dar şi în alte zone din Muntenia. Cifra maximă a evreilor din Bucureşti a fost de 120.000.
Care a fost poziţia lor vizavi de momentele cheie, de războaiele din secolul XIX?
O personalitate marcantă a evreilor din secolul al XIX-lea este pictorul Daniel Rosenthal, care a fost omorât în Austria. De asemenea, Barbu Iscovescu, care a fost activ la Revoluţia de la 1848. El era pictor şi scriitor. Aceşti paşoptişti s-au format în special în Franţa. Abia după 1879 au primit toate drepturile. Intelectualitatea evreiască de la Paris era puternică în acea vreme, ea a influenţat intelectualitatea din România. Dar lucrurile s-au petrecut şi invers. Apoi în anii următori, prezenţele masive în transformarea economică a ţării s-au făcut cu ajutorul evreilor, în vremea lui Carol I. Primele industrii au fost făcute cu participarea lor. Este cazul lui Max Ausschnitt. Am făcut o lucrare despre evreii din Iaşi, există numele lor în aceasta.
Ștefăneştii din Botoşani, de unde provin eu, era un târg cu mulţi mesteşugari evrei. Erau covalii, familii mai multe de evrei se numeau Covaliu, de la ocupaţia de fierari şi de potcovari, numele vine de fapt de la nicovală.
Era o meserie grea. Evreii de până în secolul al XIX-lea aveau nume ca Moshe, Abel, pe urmă s-au dus mai aproape de romanizare. Îşi ziceau ”Sin” (un fel de Son la americani, n.red. ”Fiu”).
Au pornit de la numele Himovici, Marcovici, sau nume cu rezonanţă germană. Erau dogari, erau celebri. Erau butnari (dogari) şi făceau butoaie. Erau croitori de toate gradele, de la cârpaci, până la cei de lux.
A.C. Cuza avea evreul lui personal, care era "croitorul". Tatăl meu îşi făcea hainele la un evreu pe nume Pascal. Era unul din croitorii mari ai Iaşiului.
Ce relaţii aveau evreii aceştia veniţi aici cu evreii care rămâneau acolo?
Nu prea aveau. Bunicul meu şi un văr de-al lui au fost "aruncaţi peste Prut". În ceea ce priveşte Transilvania, sunt două probleme. Evreii de la sate erau puţini, cârciumari şi meşteşugari, dar mai puţini cei din urmă. Nu puţini români vorbeau pe atunci idiş. Mesteşugari mai mulţi erau în oraşe, de aceea, evreii de la sate erau mai puţin angrenaţi în meseria asta, lumea îşi făcea obiecte la meseriaşii din oraşe. Dar să revenim. Victor Opaschi, care a crescut la Dorohoi, e mai tânăr ca mine, şi el vorbea idiş, deşi este român, el a fost în şcoală şi a învăţat.
Românii neaoşi ştiau idiş, erau comercianţi şi ştiau să vorbească cu clienţii în idiş. Evreii de după 1945 nu au mai vorbit.
Ce au făcut evreii în armata română?
Ei au avut drept la cetăţenie din 1923. În 1916-18, în 1877 ei au luptat ca soldaţi, sau ca ofiţeri. Tatăl meu a luptat în armată. Ca număr de morţi şi răniţi în război, evreii reprezentau cam 10%. Au avut şi grade de ofiţeri pînă în 1940, când au fost scoşi din armată. Au fost destui militari până la data aceea, de exemplu generalul Văculescu din Primul Război Mondial, era evreu. Tot el a înfiinţat serviciul de informaţii din armata română, după cum mi-a declarat Neagu Djuvara.
Simpatii şi antipatii la ocupaţia URSS au fost?
Staţi să vă zic care era situaţia la început de secol XX. Ei aveau doar o suprafaţă, atât cât să îşi întemeieze comunitatea lor, în oraşe. Baie rituală, şcoala şi sinagoga.
Nevoile capitalismului au adus arendaşii evrei. Moşierii arendau, ei erau interesaţi să crească producţia şi căutau arendaşi evrei. E cunoscut cazul lui Fisher, arendaş evreu, pe suprafeţe mari din Botoşani, de unde a început Răscoala din1907. Afost o răscoală ţărănească, ea s-a răspândit în toata Țara Românească.
În Transilvania ei au devenit din 1873 cetăţeni ai Imperiului Austro-Ungar. Eu vorbesc despre sate. În Maramureşul istoric, numeroşi evrei erau ţărani. Erau ocupaţi cu agricultura, cu animalele, erau foarte credincioşi. Sunt acolo foarte multe cimitire în aceste sate evreieşti. Aveau sinagogă sau mergeau la oraş la sărbătorile mai mari.
Gherla, Turda sau Sighet sunt oraşe unde au fost odată comunităţi evreieşti.
Prezenţa lor în teritoriile româneşti, apoi în Războiul Mondial a fost marcată şi de antisemitism.
Au apărut intelectualii evrei de tip idiş şi cei neologi.
Cilibi Moise era un bard care umbla prin târguri, le spunea, sau le vindea oamenilor poeziile sale, pe vremea aceea se scria mai puţin. După aceea, spre început de secol XX, au apărut intelectualii evrei.
Bineînţeles, a apărut opoziţia legionară din motive economice. Totuşi în ”Take, Ianke şi Cadîr” se vede o prietenie, în ciuda concurenţei între cei trei negustori. Pe vremea lui A.C. Cuza şi apoi a Mişcării Legionare apare un antisemitism agresiv.
Acesta apare deosebit de cel din Rusia, din Polonia, sau din URSS, mulţi evrei veniţi în Principate fugeau de pogromurile din ţările amintite.
La noi primul pogrom a fost la Dorohoi, în 1940. Apoi în 1941 deportarea evreilor din Moldova, nu şi cei din Bucovina.
Primul Congres Sionist 1881?
Au plecat mai târziu în Palestina, sub turci, au plecat şi au fondat o colonie agricolă, la Roş Pina, în nordul Israelului, ajutaţi de baronul şi de familia Rothschild. Evreii au mai creat foarte repede o comunitate care a cultivat viţa-de-vie, în zona în care se află şi azi, ei fac un vin celebru. În 1881 evreii îşi oficializează primul congres al sionismului. Ei sunt primii care au adus la noi în ţară ideea sionismului, în 1881.
În 1897 se vorbeşte de renaşterea ideii sioniste moderne, sub Theodor Herzl, un jurnalist austriac. Nu uitaţi de fenomenul din secolul XX, la o emigrare evreiască şi de asemenea de ardelenii, care au plecat în America. Sunt multe familii la început de secol XX care au plecat împreună cu evreii în America. Un frate al bunicului meu a plecat în America la început de secol 20.
Ce munceau ei?
Negustori, mesteşugari, dacă aveau aici avere ei nu plecau. Făceau acelaşi meşteşug şi aici şi acolo. A fost ţară de ”self-made men”. Erau unii care vindeau nasturi şi au ajuns milionari, mă refer la Harry Truman (n. red. preşedinte al SUA).
În America se dezvolta capitalismul prin multe oportunităţi. Evreii aveau o anumită experienţă şi aşa au făcut avere acolo.
Ei rămâneau acolo şi se întâlneau în comunităţi?
Era obligatoriu! Ei încă de pe vremea romanilor au trăit în comunităţi, în locurile unde s-au stabilit după alungarea din Israelul Antic. Dacă noi românii din Italia şi Spania vrem să rămânem români, trebuie să stăm în comunităţi.
Primele emigrări de evrei au fost în America şi în Palestina. Aici, în Israelul de azi era deşert, au reînviat agricultura, însă a fost foarte greu. Acolo se cumpărau terenuri, au existat pentru aceasta două fonduri.
”Keren Kaemen şi Keren Haesod” erau două programe prin care se cumpăra teren în Palestina.
Erau lăsaţi de turci sau de arabi în pace, în Israel?
Era teren cumpărat. La Ștefăneşti puneam fiecare în puşculiţe speciale monede pentru Keren Kaemen. Au fost donaţii şi de la evrei din America. Comunitatea din America era şi nu era o comunitate unită. Erau bogaţi şi săraci acolo. La evrei a fost o lege a zeciuelii. Aşa am făcut noi atâtea sinagogi, fără un ban venit de afară.
La Timişoara erau patru sinagogi, cum se construiau?
N-au fost deloc bani din străinătate. Aceştia din Timişoara erau evrei neologi, erau un nou val de iudaici. Sefarzii erau din Spania şi Turcia, ei aveau un limbaj diferit, nu idiş, ci o limbă apropiată de limba latină. După 1897 se dezvoltă mişcarea sionistă. Era o mişcare economică, politică, şi de renaştere naţională. Promovată de ziaristul vienez Theodor Herzl. El era liberal. În această mişcare sionistă s-au dezvoltat toate formele politicii: liberali religioşi, naţional - sionist - socialişti, cu scopul declarat de întoarcere în Israel şi de creare a unui stat evreiesc.
Eu am văzut cu ochii mei cum s-a format mişcarea socialistă în agricultură. Forma cea mai largă era de kibbutz. Munceai şi nu aveai acolo decât masă şi casă. În acest kibbutz s-a dezvoltat un comunism autentic. Era o altă formă mai putin colectivă, mai puţin severă. Apoi a apărut forma de ”Moshav” (sau Moşav), aşezarea agricolă occidentală.
Familia singură are terenul şi ea îl lucrează. Dar era şi nevoia de cooperativă. Valorificarea era altfel imposibilă! Eu mă pricep să şi produc, dar să şi vând? Nu, nu merge aşa. În Israel aşa se gândea.
Acum în vremurile astea e la modă să se reînvie kibbutzul. Au o proprietate, o casă, lucrează şi în afară, omul din kibbutz nu îşi pierde calitatea de membru.
Sunt unii miniştri, un exemplu a fost Igal Alon, ministru de externe şi vicepremier al Israelului. Vineri el pleca de la Tel Aviv, pleca în kibbutzul lui şi îşi făcea turul prin el. Igal Alon servea mâncarea la cantină. El respecta toate principiile evreieşti din kibbutz. Acum ca ministru poţi să fii membru al kibbutzului, dar e altfel. Depinde prin ce organizaţie sionistă ai venit în kibbutz.
Această organizare în muncă a apărut în România după 1897, după congresul sionist.
Și la noi erau organizaţii de tineret foarte puternice: de dreapta sau de stânga. Erau forme de pregătire în România pentru plecarea în alte ţări.
Eu personal am fost în perioada ianuarie - martie ’49 într-un kibbutz la Constanţa. Unii erau în domeniul forestier. Aici învăţau să lucreze şi manual pe lângă ce ştiau ei deja, pentru a face faţă cerinţelor din Israel. Să te reîntorci în Israel şi să faci muncă patriotică! Ce făceam de fapt? Nu eram hamali, ci descărcam cherestea din vapor pe dană. Alţii au fost angrenaţi să muncească în industria mobilei, în industria lemnului, în Bucovina. Fiecare kibbutz era al unei formaţiuni politice. Era o pregătire sionistă care cuprindea tot ceea ce v-am spus. Eu n-am mai plecat din ţară pentru că s-au schimbat vremurile.
Când a luat mişcarea amploare?
După 1945 şi mai ales după ce au venit comuniştii. Unde au fost ei încadraţi în muncă?
Eu am lucrat la Ferometal şi apoi am intrat la facultate. Evreii s-au despărţit prin natura muncii lor de familie. Aceste organizaţii aveau denumiri atractive: ”Constructorii Libertăţii” ş.a.m.d. Erau organizate pentru tineri, ca să fie angrenaţi în muncă. Principalul scop era reînvăţarea tinerilor evrei cu munca fizică, concomitent cu munca intelectuală, unde era cazul, pentru a începe o viaţă în Israel.
Eu am învăţat în liceu evreiesc până în 1948. În Bucureşti a existat ”Liceul Cultura Max Aziel”, era liceu comercial şi gimnaziu. În anii ‘40 şi ’41, în timpul legilor antievreieşti, s-au creat la comunităţile evreilor şcoli şi licee pentru evrei. Profesori erau destui. Au fost licee particulare, nu ale comunităţii evreieşti, ci te duceai să înveţi cu bani.
Era un liceu, ”Liceul lui Graur”, celebrul Alexandru Graur a predat la acest liceu, era al lui.
Eu eram la ”Liceul Cultura B”, cu profesorul Mihail Sebastian. Noi am luat numele de ”Liceul Sebastian” după moartea acestuia.
Aveaţi şi profesori evrei de profil real?
Sigur că da. Fostul profesor Solomon Marcus era şi el un produs al acelor vremuri. Ernest Abason, în anii ‘40, era alt matematician evreu, noi avem o carte despre oamenii de ştiinţă evrei.
După 48 s-au autodizolvat mişcările de tineret (atât româneşti, cât şi evreieşti).
S-au făcut şcoli în comunităţile noastre: noi am învăţat la comun, după 1948 nu mai aveai culoare politică ca până atunci. N-a mai fost antisemitism, după 1948. Cu noi sioniştii nu s-a întâmplat mare lucru. Noi sioniştii nu am fost scoşi din licee, ca liberalii sau ca ţărăniştii evrei.
Care au fost relaţiile evreilor cu PCR?
În anii lui Antonescu evreii nu aveau drept la învăţământ. Mai târziu au apărut noi perspective. Dacă nu era întoarsă situaţia politică, soarta noastră ar fi fost pecetluită. Atunci pentru evrei schimbarea de regim, în prima formă în 1944-1947, s-au anulat legile antievreieşti. Evreii datorită ocupaţiilor lor au mers foarte bine în ‘44-47. A fost momentul plecării regelui şi a lui Alexandru Șafran, celebrul rabin, în Elveţia.
Cine v-a eliberat, deci?
Eliberatoarea noastră era Armata Sovietică. Apare o atracţie specială pentru eliberatori. Ea ţine până când ei se trezesc. S-a distrus economia de piaţă, deci şi raporturile economice ale evreilor. Dintr-odată comercianţii şi meşteşugarii, sau bancherii, nu-şi mai au rostul în România.
Atunci era o soluţie?
Nu mai erau aceleaşi locuri de muncă. Au mers unii pe locuri de muncă inferioară, la drumuri. Dacă s-a deschis supapa emigrării, românii au ”scăpat” de 100 – 200.000 de evrei. Fenomenele de masă s-au pornit atunci pentru noi: se cunoaşte că acţionează spiritul de imitare, de turmă. Trebuia o cerere şi o aprobare ca să pleci în Israel. La început se pleca masiv şi uşor, cu vaporul de la Constanţa. Apoi tot mai greu se dădea aprobarea, la nimereală, dar nu la toată familia.
Aici se rup familiile. În ‘61-62 se reia dreptul de plecare şi pentru prima dată se reîntregesc familiile.
Au apărut, în vremea antisemitismului de secol XX, şi tinerii socialişti. Aşa-zişii ”ilegalişti”. Erau convinşi, unul din ei Alexandru (Saşa) Dobrogeanu Gherea, fiul scriitorului Constantin Dobrogeanu Gherea. Toţi au fost omorâţi, mai puţin Ana Pauker, ea l-a omorât pe Luximin, soţul ei.
Cei mai mulţi au făcut închisoare. Comuniştii erau împotriva sioniştilor.
Nu e o legătură între comunism şi sionism?
Nu, nu! Sioniştii sunt cei cu reîntoarcerea în Israel şi crearea Statului Evreiesc.
Aceşti comunişti şi ilegaliştii evrei erau cei cu comuniştii... Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice, a fost foarte bun în meseria sa. Era ilegalist. Mai mult, el a luptat în Spania.
El a revenit şi a fost la Gheorghiu-Dej şi la Ceauşescu ministru. Și-a dat demisia în vremea comunistă! A ajuns vicepreşedinte la Consiliul Naţional pentru Știinţă şi Tehnologie. Eu am cunoscut oameni care au fost evrei comunişti. În regimul Dej şi apoi mai ales la Ceauşescu s-au distanţat sau au fost înlăturaţi.
Fie că aceşti evrei au avut rude plecate în Israel, fie s-au distanţat de comunism. Dacă aveai dosar prost, sau erai sionist, erai înlăturat, strict şi clar!
Mulţi evrei au fost scoşi de la locul de muncă, pentru că erau sionişti. Steinhard era fiu de rabin, el a fost arestat. A fost luat, că era prieten cu unii români ”liberi la gură”. Iar fruntaşii sionişti au fost arestaţi, unii erau dispăruţi.
Spuneţi-ne despre evreii din anii ’90.
Eu în ‘90 mi-am văzut de treabă, am fost ca nemembru de partid şef de secţie de cercetare.
După ‘90 am fost vicepreşedinte CCIMB. E important. După 23 august nu mai eram sub antisemitismul de stat. Am avut o urcare până în anul ‘90, am avut doctorat la universitate, la 32 de ani.
În ‘90 am avut multe drepturi. După ’90 e evident că mi-a mers mai bine, pentru ce pregătire aveam.
Acum în România sunt până la 5.000 de evrei?
Da. Au rămas, dar cei rămaşi sunt foarte legaţi de cei ce sunt în Israel.
Eu în ‘90 am putut să plec. În România s-a liberalizat piaţa de investiţii. A apărut o legislaţie. Erau la început afaceri profitabile. Orice făceai, era profitabil.
Azi?
Azi e prost. A fost o perioadă de mare avânt pentru IMM-uri în România.
Cei din afară vin cu principii de profit, atât. E normal că dacă nu ai profit trebuie să pleci.
Totul azi e doar competiţie, investiţii nu mai vin deloc?
Evident, capitalul pleacă unde are teren, unde e de lucru. Eu sunt vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Municipiului Bucureşti.
Evreii au investit în România?
Au fost evrei din Israel şi America care au luat proprietăţi în România, dar s-au dus.
Nevoile de capital în România erau foarte mari, evreii nu erau interesaţi să bage bani în afacerile noastre.
Capitalul vine după analize extrem de atente, după analiza factorilor pro şi contra. Noi am intrat în UE, am fost scoşi din facilităţile care se dădeau la investitori.
Să trec la situaţia economică de azi: ca să accesezi fonduri UE azi e extrem de greu.
Noi nu avem cu ce să mergem la arabi pe piaţă, nici în Asia nu ne putem duce cu produse româneşti.
Nu avem cu ce. Produsele noastre ajung greu acolo. Dacă intră în concurenţă cu ce e acolo, trebuie să îşi facă loc pe piaţa lor. La unguri, după ’56, se dădeau terenuri în arendă, au fost exploataţii capitaliste. La noi e un capitalism şi foarte întârziat, totul a venit târziu, adică în 1990, în România.
Ce este azi FCER?
Noi ca organ de reprezentare şi coordonare a evreilor avem 39 de comunităţi.
Există urme evidente ale prezenţei evreilor, avem 89 de sinagogi, inclusiv în zone unde nu mai sunt evrei, inclusiv Gherla, Turda ş.a.m.d. Există 832 de cimitire evreieşti. La Satu Mare, comunitate cu 80 de membri, au în păstrare 120 de cimitire. La Sighet tot aşa. Noi am lăsat urme peste tot. Am avut medici celebri: erau odată Lulu Baraci şi Doctorul Stanca, cel care a introdus igiena ca disciplină.
În biologie îl avem pe preşedintele actual al Supravieţuitorilor Holocaustului, Liviu Beriş, de 79 de ani, a creat o rasă de porci la un institut în România. Filosofi, istorici, militari: Colonelul Brocină, în 1877. Nu uitaţi că fiecare mamă evreică îşi îndeamnă la meserie copilul să se facă doctor sau avocat. Noi eram şapte copii, trei sunt doctori, unul e tot doctor, dar în economie, adică eu.
”Mergeţi şi faceţi-vă doctori”, aşa ni se zicea în familii. Dar în anii după Constituţia din ‘23, când evreii au dreptul la învăţătură, au apărut medici, farmacişti, avocaţi. Spre exemplu, farmacie mare era în Bucureşti, pe Calea Văcăreşti. În oraşul meu Ștefăneşti, am avut o farmacie condusă de farmacistul Șmilovici. Băiatul lui a fost doctor în Bacău, acum el e scriitorul Radu Huşanu din Israel. Apoi vorbim despre marele Norman Manea, e scriitor în America. Ury Benador, prozatorul, A. Toma (Alexandru Toma, sau Solomon Moscovici), scriitorul.Au fost tot evrei şi Edgar Papu sau Tudor Vianu.
Aurel Vainer este de profesie economist, doctor în economie, ”cu vechi stagii în muncă”, după cum el însuşi afirmă. A activat timp de 66 de ani în diverse domenii de activitate, pe termene lungi. Între 1953-1959 a lucrat la Direcţia Centrală de Statistică. Sursa cotidianul

Mareșalul Ion Antonescu către liderul evreilor din România

DOMNULE FILDERMAN,

În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sunteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decât aceea de a fi evrei“.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg.

Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov? Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cât suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi când au putut au omorât mişeleşte soldaţii cu bâte. Avem dovezi.
Aceiaşi ticăloşi au întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti. Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.

Sunt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt. V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade? V-aţi întrebat câţi din ai noştri au căzut omorâţi mişeleşte e coreligionarii Dvs., câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea. Sunt acte de ură, împinsă până la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui. Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovietice în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgându-se temporar şi-au lăsat câţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Când au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor. Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice. Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.

Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?Te îngrozeşti? Te înduioşezi? Te întrebi, de ce atâta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit. Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs. Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită. Plângeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs. atâta rău.

MAREŞAL ANTONESCU
31.X.1941

P.S. Un soldat rănit din P. Neamţ a fost îngropat de viu din ordinul şi sub ochii comisarilor sovietici jidani, deşi nenorocitul implora să nu-l îngroape, arătându-le că are 4 copii. Sursa istorie-pe-scurt

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Casa Regala implicatii

NICOLAE IORGA: HOHENZOLLERN sunt EVREI. Asta ar explica multe despre “Casa Regala” a Romaniei

Posted in Uncategorized by saccsiv on iulie 15, 2016
nicolae-iorga2
Am primit pe e-mail:
Decembrie 1938.
Evreii din Capitală şi ȋn special membrii Lojei desfiinţate a Marelui Orient, comentează în toate împrejurările, cu tendinţa de a se difuza în cercuri cât mai largi, următoarele:
Consilierul Regal N. Iorga ar fi adus grave ofense Suveranului într-o şedinţă a Academiei, când preşedintele acestei înalte instituţii propusese ca toţi academicienii să se înscrie în bloc în „Frontul Renaşterii Naţionale” (înfiinţat de Carol al II-lea la 16 decembrie 1938, în locul partidelor politice declarate clandestine).În acel moment, N. Iorga s-a ridicat, spunând că îl surprinde ca tocmai preşedintele să facă o atare propunere adunării, ca şi cum aceasta ar fi o breaslă de bărbieri, tinichigii sau o asociaţie de funcţionari comerciali.
„Nu, domnule preşedinte – a spus în continuare noi nu suntem o turmă de mameluci, fiecare dintre noi are puterea de discernământ necesară, şi prin nimic nu am putea fi constrânşi ori măcar ademeniţi să comitem un asemenea act. Eu cel puţin, declar de la început, că nu m-aş putea înscrie niciodată în asemenea condiţiuni.”
La strigătele de „destul”, „stai jos!” ale academicienilor, N. Iorga s-a ridicat din nou şi a mai spus că nu vorbeşte numai în calitate de academician, ci şi de istoric, şi că dacă este vorba să facă istorie, apoi să mai aştepte puţin, domnii colegi, că vor afla lucruri interesante.
Cu toate protestele asistentei şi fiind des întrerupt de academicieni, N. Iorga a început prin a aminti că „În Evul Mediu existau în Germania trei oraşe libere: Hamburg, Lubeck şi Bremen. În Lubeck, printre diferitele familii de evrei conlocuitoare se găseau unele care se numeau „Zollern”, adică familiile din deal, şi spre a nu se confunda cu cele din vale îşi ziceau „Hohenzollern”. Aceşti Hohenzollerni, prin camătă şi tot felul de mijloace specific evreieşti, devenind extrem de bogaţi, au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului şi domeniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu înnobilaţi de Margraful Bavariei. Din aceşti Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, care după cum este şi firesc,poartă nu numai stigmatele rasei evreieşti, dar mai suferă şi de anumite tare care se transmit pe calea ereditară şi periodic din patru în patru generaţii.”
Deşi des întrerupt de asistență, N. Iorga a continuat totuşi, arătând cum în calitatea sa de istoric, a putut stabili că „printre alte boli ale acestei familii se află şi nebunia transmisă invariabil din patru în patru generaţii şi că păcatele au căzut tocmai pe M.S.Regele ca să fie din generaţia celor nebuni.
Regele Ferdinand a fost deplin sănătos la minte, după cum a fost sănătos şi Regele Carol I, ca şi fratele său, tatăl Regelui Ferdinand.
Deşi părintele Regelui Carol şi bunicul Regelui Ferdinand au fost sănătoşi, bunicul Regelui Carol I a fost totuşi nebun, nebunie transmisă astăzi după  a patra generaţie, Regelui Carol II.
Mai mult încă: toţi aceşti regi ori prinţi nebuni, atunci când au simţit că puterea de vitalitate a sângelui evreesc din vinele lor scade, din cauza rezultatelor încrucişării cu prinţese de sânge arian, au căutat să-şi reconforteze virusul iudaic, prin căsătorii cu evreice. Aşa a făcut şi străbunicul lui Carol II, care l-a precedat cu patru generaţii şi aşa a făcut şi actualul Rege al României, căsătorit – după cum se ştie, a mai adăugat N Iorga – cu d-na Lupescu.”
Suveranul, informat de propunerea ce urma a fi făcută de preşedintele Academiei, pentru înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul Renaşterii Naţionale”, asculta la microfon [!] dezbaterile din sala de şedinţe a Academiei. Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Academie pe colonelul Urdăreanu, ca să-l împiedice de a vorbi mai departe.
Intrând în sala de şedinţe, dl. Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe care l-a ameninţat, spunându-i că toate cele declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.
Acesta a spus d-lui colonel Urdareanu următoarele: „Du-te şi spune stăpânului tău, că profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar dacă Regele ar porunci să fie ucis şi că toate cele spuse acum la Academie se vor învăţa în viitor în cărţile de şcoală. Chiar dacă voi fi suprimat, cele spuse se vor cunoaşte totuşi în lumea întreagă, deoarece am avut grijă să le trimit mai înainte la Londra, Roma, Paris şi Berlin.”
Toate aceste insinuări fac obiectul de discuţie prin toate lojile masonice, loji în care s-ar fi hotărât detronarea Suveranului României. Tot masonii mai pretind că, pentru ca opinia publică să nu dea crezare celor care s-ar comenta, [Regele] a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea şi recepţia membrilor Ordinului „Ferdinand”, Suveranul s-a fotografiat întreţinându-se cordial cu acesta.
Arhiva SRI, fond D, dosar 11382, vol. ÎI, f.181-184.
Comentariu saccsiv:
   N-am mai citit pana acum acest text. Unele cadre universitare, pe care evident ca nu le voi numi, il considera credibil. Asa ca l-am postat si eu.
Am cautat oleaca si pe internet. Pare ca prima data a fost publicat aici:
Daca informatiile sunt reale, s-ar explica ura lui Carol al II lea impotriva legionarilor:
Precum si relatia sa stransa cu evreii Elena Lupescu si Aristide Blanck:
Dar nici Carol I nu-i de laudat, fiind un campion al daramarii de biserici si manastiri:
Sa ne amintim si ca enigmaticul Carada s-a implicat decisiv in 1865 la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza si inlocuirea sa cu un principe strain:
Cititi va rog si:
Sursa saccsiv.wordpress.com

O puternica cetate, ce putea rivaliza cu Roma sau Babilon, se inalta langa Timisoara! Ce au scos la lumina arheologii cu peste 1 milion de euro?

Intr-o vreme in care Roma antica si Babilonul erau cele mai importante orase ale lumii cunoscute, iar imperiul hitit era in plina putere, pe meleagurile Timisului de azi exista una dintre cele mai puternice fortificatii din aceasta zona a continentului. La 3500 de ani de la ridicarea cetatii de la Cornesti, arheologii au inceput sa scoata din maruntaiele pamantului fragmente nepretuite din batrana fortareata de altadata. In urma sapaturilor facute in acest an, au fost descoperite case construite in epoca bronzului, dar si elemente de ceramica. Arheologii cred insa ca nu doar cetatea care se afla sub pamant este importanta.
Zidurile acestea sunt 4 la numar, au 1765 de hectare circumscrise in interiorul lor. Practic vorbim despre aproape jumatate din teritoriul Timisoarei. Zidurile, dupa cercetare, s-au dovedit a fi facute in jurul anului 1500 inainte de Hristos, deci acum 3500 de ani, si undeva pe la anul 1000 au fost scoase din uz. Deci, fortificatia a functionat aproape 500 de ani, la sfarsitul epocii bronzului, intr-o lume in care iubitorii de istorie stiu ca a functionat Troia, lumea miceniana, imperiul hitit. Deci, este o vreme framantata, cu tulburari, cu multe razboaie, mici, mai mari. Stim cantecele homerice care ne dau dimensiunea reala a conflictului, dar aceasta fortificatie imensa a ridicat probleme pentru toti cercetatorii. E atat de mare incat e imposibil de aparat. Aceasta cetate nu este numai defensiva, pentru ca zidurile au 20 de metri latime, vreo 4-5 metri numai valul de pamant, la care daca adaugi si palisada de 1,5 metri, obtii deja o inaltime aproximativa de 5-6 metri, si santul de aparare, de la 2,5 pana la 4,7 metri adancime. Acest lucru ne spune ca aceasta cetate, dincolo de rolul defensiv trebuie sa fi avut si rolul de expunere a puterii unei comunitati, a unei elite razboinice, conduse de un lider suficient de puternic, care a putut sa coordoneze aceasta activitate de construire a cetatii, pentru ca aici nu vorbim numai despre niste palmasi care sapa si taie. Cineva taie lemnul, cineva aduce pamantul, cineva sapa pentru pamant, cineva da de mancare la muncitori si toti cei care au lucrat aici nu pot sa incapa intr-o singura asezare, deci trebuie sa fi fost mai multe asezari care au lucrat coordonati de catre un lider„, a declarat seful sectiei de arheologie a Muzeului Banatului, Alexandru Szentmiklosi.
Primele sapaturi in situl de la Cornesti au inceput in anul 2005, pentru ca in 2007 Muzeul din Berlin sa vina langa arheologii romani cu primele sume de bani pentru a sprijini descoperirile de la Cornesti. De atunci si pana in zilele noastre, nemtii au investitit aproape 1 milion de euro pentru descoperirile din Timis.
Avem o traditie indelungata in cercetare peste tot in Europa, dar sa lucram aici alaturi de colegii nostri din Romania este foarte important pentru noi. Este unul dintre principalele proiecte ale noastre si sunt cu adevarat impresionat de ce s-a intamplat aici si pot sa spun ca e unul dintre cele mai importante locuri pentru arheologia epocii bronzului, pentru ca este incredibil si uimitor ce avem aici. Si avem acum acum abia primele idei despre ce s-a intamplat aici. Cred ca este unul dintre multele locuri din Europa din urma cu 3500 de ani. Si este important sa intelegem ce s-a intamplat aici, care a fost aria de influenta a acestui loc, cum erau casele construite, cum erau pozitionate casele, ce era in centru. Daca priviti in jur, veti vedea marile ziduri, si colegii mei au spus ca zona Cornesti este atat de grozava precum erau Roma sau Babilonul, dar nu intelegem ce s-a intamplat aici. Acum avem primele idei, si de aceea este important sa facem sapaturile aici si sa intelegem ce s-a intamplat„, a spus Mathias Wimhoff, directorul Muzeului de Istorie din Berlin, prezent si el la sapaturile de la Cornesti.
Si Consiliul Judetean a sprinjinit descoperirile arheologice de la Cornesti, iar presedintele Sorin Grindeanu a promis ca va ajuta in continuare echipa de arheologi. Grindeanu a vorbit si despre posibilitatea promovarii sitului de la Cornesti pentru a aduce si turisti in zona, dar si despre ce se va intampla in viitor cu descoperirile de aici.
Foarte putina lume cunoaste in Timis ce este aici, si pana ieri ma includeam intre cei care aveau foarte putine cunostinte despre acest sit. Le multumesc pentru deschidere partenerilor nostri,pentru ca mi-au promis ca la anul o sa vina cu o expozitie de la Berlin extrem de interesanta la Timisoara. Am primit propunerile din partea dansilor, si anume, un laborator absolut necesar pentru ce vor descoperi aici, eventuale piste de biciclete, daca se ajunge si gasim o varianta si nu incurca munca dansilor. Nu vreau sa spun lucruri mari, dar suntem extrem de deschisi la a colabora. Pana acum parca au fost mai interesati partenerii nostri din Germania si din Marea Britanie din ce inteleg, decat noi si asta e pacat. Sper, cu timpul, sa incercam si noi sa ne promovam ceea ce avem„, a spus Sorin Grindeanu, liderul CJT.
Imediat dupa cucerirea Banatului de catre habsburgi, valurile de pamant de la Cornesti-Iarcuri au atras atentia topografilor militari inca din 1720, devenind o prezenta constanta pe hartile din secolele XVIII-XIX.
Atribuita initial popoarelor migratoare (mai precis, avarilor), fortificatia de la Cornesti-Iarcuri a fost cercetata sistematic abia in anul 1939, ocazie cu care s-a stabilit ca, cel mai probabil, aceasta fortificatie apartine populatiilor din epoca bronzului. Ca urmare a izbucnirii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cercetarile arheologice au fost sistate, iar in partea a doua a secolului 20 nu au mai fost reluate din cauza lipsei banilor.
Fortificatia de la Cornesti e datata in a doua jumatate a mileniului II, inainte de Hristos, fiind construita de comunitatile culturii Cruceni-Belegis. Desi nu au fost descoperite evidente arheologice care sa indice vreun atac din exterior, sfarsitul fortificatiei este unul violent, fiind incendiata catre sfarsitul mileniului al II-lea. Motivele care au dus la aceasta distrugere sunt obiectiv al viitoarelor cercetari arheologice. In urma cercetarilor facute se poate afirma cu certitudine ca fortificatia de la Cornesti este formata din 4 valuri de pamant concentrice. Dintre acestea sunt inca vizibile valurile de pamant ale incintelor 1 si 2, i doar partiale cele care delimiteaza zonele 3 si 4. Impreuna, cele patru valuri insumeaza circa 33 de kilometri.
Valurile de pamant care au format sistemul de aparare al fortificatiei au fost fixate in jurul unor structuri de lemn, compartimentate.
Alaturi de complexele datate in a doua jumatate a mileniului al II-lea, inainte de Hristos, au mai fost descoperite si complexe apartinand eneoliticului, cat si primei epoci a fierului.
Sursa opiniatimisoarei

MAFIA RUSEASCA A DISTRUS un intreg oras din Romania !

Zeci de mii de romani, locuitori ai orasului Onesti, au trecut in decursul unei singure generatii de la un loc de munca stabil si un salariu decent la foamete, saracie lucie si disperare. Rafinaria Onesti, motorul orasului, a fost furat de rusi in mod sistematic si repetat pana ce in urma lor au rams doar ochii inlacrimati ai romanilor.

In 1990, Romania avea 10 rafinarii functionale, acum, in 2015, mai avem 3. Petromidia ce apartine kazahilor de la Rompetrol, Petrobrazi ce apartine austriecilor de la OMV si Teleajan ce apartine rusilor de la Lukoil. In orasul Onesti functiona ”mandria” rafinariilor romanesti, 25 de ani mai tarziu, mafia ruseasca a reusit scufunde in saracie si disperare un oras intreg.

In 1990, Romania avea 10 rafinarii functionale, acum, in 2015, mai avem 3. Petromidia ce apartine kazahilor de la Rompetrol, Petrobrazi ce apartine austriecilor de la OMV si Teleajan ce apartine rusilor de la Lukoil. In orasul Onesti functiona ”mandria” rafinariilor romanesti, 25 de ani mai tarziu, mafia ruseasca a reusit scufunde in saracie si disperare un oras intreg.

Povestea furtului calificat de la Onesti incepe in 2005 cand din arestul politiei, Marian Iancu incepe negocierea pentru vanzarea lui Rafo. Devin vizibili rechinii internationali cu state vechi in traficul de produse petroliere care se invarteau de mult in jurului rafinariei din Bacau.In lume sunt doar cativa furnizori de materie prima. Interfata pentru provizionarea cu titei la Rafo a fost mai tot timpul omul de afaceri evreu Yoav Stern- fie ca era vorba despre firma britanica Interlink Overseas sau Glencore. Iar aceasta dependenta de traderi si-a spus cuvantul.
Glencore a fost fondat de Mark Rich, om de afaceri condamnat pentru trafic de arme si evaziune fiscala in SUA, acum decedat. Companiile controlate de acesta faceau afaceri in Romania inca dinainte de 1989, scrie stirileprotv.ro.

Si pentru ca datoriile se acumulau si la furnizor, o alta companie s-a oferit sa dea titei. Este vorba despre Expanet Trading, o societate controlata de Mihail Ciornai, oligarh rus cautat la acea ora in 10 state pentru spalare de bani. Expanet a fost reprezentata in Romania tot de Yoav Stern. In contul datoriilor acumulate, o parte din actiunile Rafo au ajuns la Calder A, un offshore din Antilele Olandeze controlat de acelasi Ciornai si de Yakov Goldovski, alt miliardar rus, stabilit in Austria.
Marian Iancu vinde Rafo din arestul politiei pentru o suma cu multe zerouri : peste 100 de milioane de euro. Cel cu care s-a perfectat intelegerea era directorul Calder A, un bulgar Teodor Batkov, interfata lui Ciornai in multe afaceri dubioase.

Pentru a prelua afacerea de la Onesti, Calder A avea nevoie si de acordul statului roman prin AVAS. Fostul sef AVAS, Razvan Orasanu, povesteste ca “Am fost informati de autoritatile americane ca in jurul lui Rafo este o filiera de spalare de bani si in spatele actionariatului fantoma a lui Balkan Petroleum se afla o retea de crima organizata.”
O gramada de persoane controversate se perinda prin Romania pentru preluarea Rafo. “Sursa banilor chiar nu m-a intersat, – puteau sa vina din crima organizata- nu puteau sa vina, sau ma rog, pe mine nu m-a intersat. Pe mine ca administrator m-a interesat strict functionarea Rafo”, explica Marin Anton. .

In transferul actiunilor catre Calder A s-a implicat inclusiv vicecancelarul austriac de la acea ora Hubert Gorbach, un lobbyist notoriu. Intr-o telegrama dezvaluita de WikiLeaks, reprezentantii Ambasadei Statelor Unite se arata ingrijorati de coruptia din jurul Rafo pe care o considera unul dintre cele mai mari esecuri in privatizarile din Romania.
„Rafinaria de petrol RAFO este prinsa intr-o increngatura de coruptie, spalare de bani, frauda si fapte penale in care sunt implicate entitati dubioase din Romania, Rusia, Ucraina si Bulgaria. Se presupune ca doua persoane care apartin crimei organizate ruso-israeliene, Mihail Ciornii si Iakov Goldovski, se afla in spatele incercarilor de achizitionare de catre compania olandeza Calder-A. […] Guvernul Romaniei este subiectul unor presiuni puternice, care vin inclusiv din partea Guvernului austriac, pentru a aproba preluarea RAFO de catre compania rusa. […] Aparenta lipsa de interes a presedintelui Basescu in ceea ce priveste cazul RAFO este ingrijoratoare”. Telegrama era semnata de  Nicholas Taubman, ambasadorul SUA in Romania.

In 2006 Calder A a fost preluat de grupul Petrochemical Holdings din Austria, patronat, oficial de Yakov Goldovski. Miliardarul evreu de origine rusa a fost presedintele celui mai mare combinat petrochimic din Rusia – Sibur. Goldovski a fost acuzat de fraude economice si in urma unor disesnsiuni cu presedintele  Vladimir Putin a fugit in Austria, tara care i-a acordat cetatenie.
Asadar, din 2006, Rafo este patronata in mod deschis de Yakov Goldovski, iar administratorul rafinariei, Marin Anton, a fost inlocuit cu bulgarul Miroslav Dermendjiev. Pentru a nu pierde compania, Petrochemical Holdings plateste datoriile istorice catre statul roman, datorii ajunse atunci la aproape 200 de milioane de euro,  dar activitatea rafinariei nu a mai continuat.

Se ridica mari semne de intrebare cum niste afaceristi care platesc peste 300 de milioane de euro – 100 pentru actiuni plus 240 in contul datoriilor, nu se preocupa ca investitia lor sa functioneze. Din 2008 in Rafo nu s-a mai procesat deloc titei, scriestirileprotv.ro.

Sandu Berendea este maistru in Rafo de 36 de ani. El este unul dintre cei 400 de angajati care se mai duc pe platforma. “Adunam iarba pe care o cosim noaptea”, spune el. “Mai aduc niste benzina si niste motorina de la Rompetrol pe care noi o incarcam si o dau pe unde o dau. Instalatiile nu functioneaza si nu vor mai functiona niciodata. Nu se face nimic si nici nu se va mai face. Interesul rusilor a fost sa ne termine, nu sa progresam”.

Rafinaria din Onesti este legata cu o conducta de portul Constanta, la Oil Terminal. De acolo era aprovizionata direct cu titei pentru procesare. Constant, in acea conducta existau peste 40 de mii de tone, asa-zisa zestre de titei. In urma cu cativa ani, rusii de la Petrochemical au vandut-o la Lukoil semn ca interesul pentru activitatea de procesare nu mai exista.

Actionariatul rus al lui RAFO a venit de-a lungul timpului cu tot felul de proiecte, dar nici unul nu s-a materializat. In campania electorala din 2009, presedintele in functie, Traian Basescu a vizitat Rafo, care in campania precedenta a fost un punct important in dezbaterile impotriva contracandidatului Nastase. De data asta a venit ca prieten al actionariatului rusesc de la Onesti, scrie stiri-extreme.ro.

Firma austriaco-rusa solicita sprijinul pentru un imprumut garantat de guvernului Romaniei in valoare de 330 de milioane de euro. In 2010 guvernul Boc, aproba un memorandum prin care sa-i sustina pe rusi. Valerian Vreme este acum deputat in colegiul de care apartine si Onestiul, iar pe atunci era ministru Telecomunicatiilor si un sustinator al proiectului de ajutor.

2011 marcheaza o noua etapa in destinul Rafo: in contul unui imprumut cifrat in jurul a 150 de milioane de euro, contractat de Petrochemical Holding de la banca VTB Capital Londra, se depun garantii 20 % din actiunile detinute la RAFO. In ianuarie 2015, VTB Capital isi extinde gajul pe 80 % din activele RAFO care constituie garantie mobiliara de rang 1.

Banca creditoare este detinuta  de VTB, a doua mare banca din Rusia, institutie financiara controlata de guvernul de la Moscova. Grupul financiar este supus acum sanctiunilor europene  si americane, in urma conflictului din estul Ucrainei.

Asadar, Rafo a fost gajat bancii moscovite, dar investitiile nu au aparut. Dimpotriva, Petrochemical Holding detinuta de Yakov Goldovski si-a plasat capitalul in alte zone, in special in Rusia si Ucraina. Din banii imprumutati prin punerea ca gaj a actiunilor de la Rafo s0a investit in Nijni Novgorod, in Moscova, in Kiev.

In 2011, Yakov Goldovski a fost rechemat la Moscova, dupa un deceniu de expulzare, si cooptat intr-un proiect strategic pentru Federatia Rusa – constituirea unui sistem petrochimic integrat. I s-au acordat toate drepturile pe care le-a pierdut, si din acel moment, a investit in Rusia si a uitat de Rafo.
Desi parea ca oligarhul rus vrea sa faca ceva si la Rafo Onesti, nici un proiect n-a mai fost pus pe picioare, in ciuda promisunilor repetate. La inceputul acestui an Adunarea Actionarilor a decis dezafectarea instalatiilor pe doua directii – valorificate ca deseuri metalice si relocarea componentelor procesarii titeiului.

Sursa frip.ro

marți, 11 octombrie 2016

Medicul austriac, Rudolf Brojs a căutat întreaga viață un tratament alternativ pentru cancer și a descoperit o soluție incredibilă.

Sucul său special stimulează sistemul imunitar, curăță sângele și oferă energie. Se pare că aceasă băutură luptă și împotriva cancerului. Din 1986, exista peste 45,000 de marturii ale pacientilor vindecati, care atesta faptul ca banalul tratament al lui Breuss i-a vindecat.

Barbatul a conceput un regim special de 42 de zile in care se bea doar ceai si acest suc special din legume. In aceasta perioada, celulele canceroase mor de foame in timp ce starea de sanatate se imbunatateste.

Breuss a scris o carte, intitulata „Leacul lui Breuss impotriva cancerului, leucemiei si a altor boli incurabile similare”, care a fost tradusa in 7 limbi si a fost vanduta in peste 1 milion de copii.
Ingrediente:
– 300 de grame de sfecla rosie
– 100 de grame de morcov
– 100 de grame de radacina de telina
– 70 de grame de cartof crud
– 30 de grame ridichi

Nota: Cartoful este optional, cu exceptia cancerului la ficat, unde joaca un rol important.
Preparare :
Pune toate ingredientele intr-un storcator si colecteaza sucul. Toarna-l intr-un recipient pe care il poti inchide si pastreaza-l la frigider.
Sucul se bea pe tot parcursul zilei, cate putin, 1-2 inghititituri, pana cand se epuizeaza. Cantitatea este suficienta pentru o singura zi.
De asemenea pe tot parcursul zilei trebuie sa inlocuiti apa cu ceaiuri din plante (salvie, coada calului, urzica, sunatoare).
Cum functioneaza?
 Tratamentul lui Breuss impotriva cancerului consta intr-o metoda care se desfasoara pe parcursul a 42 de zile. Avand in vedere ca celulele canceroase au un alt fel de metabolism in comparatie cu cele normale, Breuss a facut o dieta care sa determine infometarea celulelor canceroase, pana la moartea lor, prin care nu le-a mai oferit ca hrana niciun tip de proteina din alimente. Dieta mentionata nu face absolut nici un rau celulelor sanatoase.
Regimul alimentar de 42 de zile al lui Breuss implica consumul ceaiului in cantitati mari, precum si a unui suc de legume dupa propria sa reteta. Tinand cont de faptul ca teoria sa spune ca celulele canceroase pot trai datorita proteinelor din alimentele solide consumate, Breuss a insistat foarte tare ca pacientii bolnavi de cancer sa nu bea sau sa manance nimic altceva decat ceaiuri si sucuri. Asadar, prin consumul a nimic altceva decat a sucului recomandat de Breuss, timp de 42 de zile, celulele canceroase vor muri, in timp ce celulele normale nu vor fi afectate.

luni, 3 octombrie 2016

Lucrări importante în stupină în luna octombrie! În această perioadă aplicultorii trebuie să finalizeze pregătirea familiilor de albine pentru iernare care constă în principal în activităţi legate de organizarea cuibului. În această perioadă, familia de albine încetează creşterea puietului, centrul cuibului fiind alcătuit din rame goale sau parţial goale. În acest sens, zilele însorite din luna octombrie îți permit o serie de intervenţii în cuibul familiilor de albine care au ca scop aranjarea cuibului pe faguri necesari pentru o bună iernare şi îndepărtarea celor necorespunzători.

Când zilele sunt mai răcoroase şi albinele formează un ghem răsfirat (semighem), ai posibilitatea de a analiza mult mai precis puterea familiilor de albine şi în consecinţă necesarul de faguri pentru iernare, ţinând cont de faptul că albinele trebuie să ierneze pe fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere pe care-i acoperă, plus doi faguri cu miere marginali. De asemenea, pentru o bună dezvoltare la sfârşitul iernii şi în primăvară, când începe creşterea puietului, trebuie să ai în vedere şi păstrarea unor faguri cu păstură care vor fi încadraţi înainte de ultima ramă. Surplusul de faguri (goi, parţial cu miere, de culoare deschisă) va fi ridicat şi depozitat în corpuri de stupi, rastele sau dulapuri speciale, care să asigure păstrarea acestora pentru sezonul următor.

Iată care sunt principalele lucrări pe care orice apicultor trebuie să le aibă în vedere în perioada următoare:

1. Organizarea cuibului. Apicultorul trebuie să așeze fagurilor cu miere în funcţie de puterea familiei de albine şi tipul de stup, să îndepărtez fagurilor goi, parţial cu miere care sunt în plus. Tot aici trebuie să asiguri rezervele de hrană, astfel 1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate și 18 kg/familia de albine prin împrumutarea unor faguri cu miere de la alte familii mai puternice. De asemenea, este importantă păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii.

2. Unificarea familiilor temporare între ele sau cu alte familii de albine mai slabe. Surplusul de mătci poate fi păstrat ca mătci de rezervă pentru primăvară, prin iernarea în sistem bancă de mătci, într-o familie de albine orfanizată.

3. Fixarea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor.

4. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire.

5. Protecţia termică a familiilor de albine prin împachetări cu materiale izolante, salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, după diafragmă, care să asigure şi absorbţia umezelii din stup şi circulaţia corectă a aerului.

6. Efectuarea tratamentelor necesare împotriva varroozei. Amplasarea pe fundul stupului a foii de control (hârtie albă, cerată, parafinată) care îți poate da informaţii despre modul cum iernează albinele şi gradul de infestare cu varroa. O alternativă la clasica foaie de control este fundul antivarroa sau fundul de control care permite examinarea a tot ce cade pe fundul stupului.

7. Conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei. Tot aici se continuă lucrărilor de reformare a fagurilor vechi şi de recondiţionare a elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare şi a celor de surplus.

8. Amenajarea perdelelor de protecţie din jurul stupinei împotriva vânturilor puternice, viscolului din timpul iernii, curenţilor reci etc.

Pentru o bună desfăşurare a iernării, în condiţiile ţării noastre, familiile de albine au nevoie de o cantitate de 18 kg miere de calitate/stup care va fi distribuită diferit în funcţie de starea familiilor de albine. La familiile puternice sau medii, care acoperă cel puţin 7-8 faguri cu albină rezervele sunt aranjate astfel: în centrul cuibului se aşează faguri cu cel puţin 2 kg miere având în partea de jos celule goale pentru miezul ghemului, iar lateral acestora se aranjează fagurii în ordine crescătoare din punct de vedere al cantităţii de miere, terminând pe fiecare latură cu un fagure cu păstură şi unul plin cu miere. La familiile mai slabe sau când rezervele sunt insuficiente, cuibul se organizează central pe faguri care au cantitatea cea mai mare de miere, iar marginal acestora se aşează fagurii cu cantităţi din ce în ce mai mici de miere. Sursa agrointel

Amestecul care vindeca gatul inflamat in doar doua ore

Acest leac deriva din intelepciunea straveche, atunci cand oamenii se bazau pe medicina alternativa naturala pentru a combatebolile. Remediul este surprinzator de eficient: vindeca durerile in gat si inflamatia amigdalelor in doar 2 ore. Pentru preparare aveti nevoie de:

- 200 de ml de apa

- 50 de grame de chimen

- 1 lingura de otet de mere


Macina chimenul intr-o rasnita de cafea. Toarna intr-o oala 200 de ml de apa si adauga apoi chimenul. Pune oala la fiert. Lasa apa sa fiarba la foc mic timp de aproximativ 30-40 de minute, astfel incat sa obtii un amestec dens, bine inchegat si lipicios. La final, ia oala de pe foc, las-o sa se raceasca, si adauga otetul si mierea. Amesteca bine pentru a se omogeniza perfect. Ia cate 1 lingura din acest amestec la fiecare 20 de minute. Simptomele se vor ameliora simtitor dupa prima ora, iar dupa 2 ore durerea va disparea complet. In cazul in care aveti diabet, puteti urma remediul, fara insa a adauga miere.
Sursa sanatate.bzi.ro

Stramosii

Stramosii