Translate

luni, 3 octombrie 2016

Lucrări importante în stupină în luna octombrie! În această perioadă aplicultorii trebuie să finalizeze pregătirea familiilor de albine pentru iernare care constă în principal în activităţi legate de organizarea cuibului. În această perioadă, familia de albine încetează creşterea puietului, centrul cuibului fiind alcătuit din rame goale sau parţial goale. În acest sens, zilele însorite din luna octombrie îți permit o serie de intervenţii în cuibul familiilor de albine care au ca scop aranjarea cuibului pe faguri necesari pentru o bună iernare şi îndepărtarea celor necorespunzători.

Când zilele sunt mai răcoroase şi albinele formează un ghem răsfirat (semighem), ai posibilitatea de a analiza mult mai precis puterea familiilor de albine şi în consecinţă necesarul de faguri pentru iernare, ţinând cont de faptul că albinele trebuie să ierneze pe fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere pe care-i acoperă, plus doi faguri cu miere marginali. De asemenea, pentru o bună dezvoltare la sfârşitul iernii şi în primăvară, când începe creşterea puietului, trebuie să ai în vedere şi păstrarea unor faguri cu păstură care vor fi încadraţi înainte de ultima ramă. Surplusul de faguri (goi, parţial cu miere, de culoare deschisă) va fi ridicat şi depozitat în corpuri de stupi, rastele sau dulapuri speciale, care să asigure păstrarea acestora pentru sezonul următor.

Iată care sunt principalele lucrări pe care orice apicultor trebuie să le aibă în vedere în perioada următoare:

1. Organizarea cuibului. Apicultorul trebuie să așeze fagurilor cu miere în funcţie de puterea familiei de albine şi tipul de stup, să îndepărtez fagurilor goi, parţial cu miere care sunt în plus. Tot aici trebuie să asiguri rezervele de hrană, astfel 1,5-2,5 kg miere căpăcită/fagure, de calitate și 18 kg/familia de albine prin împrumutarea unor faguri cu miere de la alte familii mai puternice. De asemenea, este importantă păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii.

2. Unificarea familiilor temporare între ele sau cu alte familii de albine mai slabe. Surplusul de mătci poate fi păstrat ca mătci de rezervă pentru primăvară, prin iernarea în sistem bancă de mătci, într-o familie de albine orfanizată.

3. Fixarea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor.

4. Stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire.

5. Protecţia termică a familiilor de albine prin împachetări cu materiale izolante, salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, după diafragmă, care să asigure şi absorbţia umezelii din stup şi circulaţia corectă a aerului.

6. Efectuarea tratamentelor necesare împotriva varroozei. Amplasarea pe fundul stupului a foii de control (hârtie albă, cerată, parafinată) care îți poate da informaţii despre modul cum iernează albinele şi gradul de infestare cu varroa. O alternativă la clasica foaie de control este fundul antivarroa sau fundul de control care permite examinarea a tot ce cade pe fundul stupului.

7. Conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei. Tot aici se continuă lucrărilor de reformare a fagurilor vechi şi de recondiţionare a elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare şi a celor de surplus.

8. Amenajarea perdelelor de protecţie din jurul stupinei împotriva vânturilor puternice, viscolului din timpul iernii, curenţilor reci etc.

Pentru o bună desfăşurare a iernării, în condiţiile ţării noastre, familiile de albine au nevoie de o cantitate de 18 kg miere de calitate/stup care va fi distribuită diferit în funcţie de starea familiilor de albine. La familiile puternice sau medii, care acoperă cel puţin 7-8 faguri cu albină rezervele sunt aranjate astfel: în centrul cuibului se aşează faguri cu cel puţin 2 kg miere având în partea de jos celule goale pentru miezul ghemului, iar lateral acestora se aranjează fagurii în ordine crescătoare din punct de vedere al cantităţii de miere, terminând pe fiecare latură cu un fagure cu păstură şi unul plin cu miere. La familiile mai slabe sau când rezervele sunt insuficiente, cuibul se organizează central pe faguri care au cantitatea cea mai mare de miere, iar marginal acestora se aşează fagurii cu cantităţi din ce în ce mai mici de miere. Sursa agrointel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii