luni, 31 octombrie 2016

Evreii în viaţa social-economică din Țările Române Publicat Sâmbãtã, 29 octombrie 2016

Istoria evreilor este una complicată, fie că ne referim la cei care au trăit pe teritoriul României, Poloniei, sau al fostei URSS, există particularităţi ale fiecărei comunităţi. Numai din ţara noastră zeci şi sute de mii de evrei, dacă îl cităm pe deputatul Aurel Vainer, sau zeci de mii de evrei formează o parte importantă a Israelului.
L-am intervievat pe Aurel Vainer, deputat al minorităţii evreieşti din România, preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi vicepreşedinte la Camera de Comerţ a Municipiului Bucureşti, cel care a avut amabilitatea să ne primească şi care ne-a vorbit pe larg despre istoria lor, despre perioadele în care au înflorit, sau în care ei au fost prigoniţi, respectiv despre o amplă mişcare sionistă, care a luat naştere în Țările Române, la Focşani, la sfârşit de secol XIX.
În Țările Române, evreii s-au stabilit începând cu ”Legiunea Iudaica”, apoi sunt consemnaţi în perioada de Ev Mediu târziu, când se vorbeşte destul de des despre comunităţile lor, de pe teritoriul Moldovei, al Țării Româneşti, al Transilvaniei, al Banatului şi al Bucovinei.
Cum s-au implicat evreii de pe teritoriul României în viaţa şi comerţul din Valahia şi Moldova?
Noi vorbim despre evrei pe teritoriul românesc de pe vremea lui Decebal şi a lui Traian, apoi în secolele XV-XVII, ei s-au stabilit aici într-un crescendo. Există documente şi vestigii arheologice. Au fost ostaşi iudei, de pe vremea lui Traian, legiunea numită "Iudaica", apoi în secolele XV-XVI ei au venit treptat aici. Cum au venit aici, cred că sunt multe căi, eu precizez doar câteva.
În secolele XV-XVI, s-au aşezat pe teritoriul României de azi ca medici. La curtea lui Ștefan cel Mare se vorbeşte despre Doctorul Șmil. Ei au început să se aşeze, mai ales la chemarea unor boieri, pe meleagurile româneşti. Perioada în care au venit se caracterizează prin trecerea de la feudalism la un capitalism incipient, un aşa-zis ”semicapitalism”. În secolul XVII, boierii români aveau nevoie de oameni care aduceau mărfuri ţăranilor. Țăranii primeau bani de la boieri.
Aşa a apărut un val de comercianţi, mai ales la sate unde ei erau cârciumari. Evreii erau deci oameni curajoşi. Lumea în care ei comercializau alcool era în întregime neevreiască. Veneau din zona rusească, poloneză, din cea ucraineană, dar şi din Bielorusia. Au fost şi nişte ordine, măsuri ale domnitorilor, de a aduce evrei, odată cu ei au venit şi armeni. Li se dădea o parcelă de teren ca să se aşeze. Au fost meseriaşi şi este important: trecerea românilor de la îmbrăcămintea tradiţională la îmbrăcămintea europeană s-a făcut foarte mult cu meseriaşi evrei: croitori, cojocari şi ciubotari.
Tot ei au contribuit la ridicarea unor oraşe: Ștefăneşti de Botoşani, un târg cu evrei care reprezentau jumătate de populaţie. La Iaşi nu mai vorbim de numărul de evrei, că este arhicunoscut, la Târgu Neamţ, la Piatra Neamţ, la Botoşani, peste tot în oraşe se aşezau evrei. Au apărut însă şi în Muntenia, nu ca la scara din Moldova, în secolul XIX. Mă refer în special în Bucureşti, dar şi în alte zone din Muntenia. Cifra maximă a evreilor din Bucureşti a fost de 120.000.
Care a fost poziţia lor vizavi de momentele cheie, de războaiele din secolul XIX?
O personalitate marcantă a evreilor din secolul al XIX-lea este pictorul Daniel Rosenthal, care a fost omorât în Austria. De asemenea, Barbu Iscovescu, care a fost activ la Revoluţia de la 1848. El era pictor şi scriitor. Aceşti paşoptişti s-au format în special în Franţa. Abia după 1879 au primit toate drepturile. Intelectualitatea evreiască de la Paris era puternică în acea vreme, ea a influenţat intelectualitatea din România. Dar lucrurile s-au petrecut şi invers. Apoi în anii următori, prezenţele masive în transformarea economică a ţării s-au făcut cu ajutorul evreilor, în vremea lui Carol I. Primele industrii au fost făcute cu participarea lor. Este cazul lui Max Ausschnitt. Am făcut o lucrare despre evreii din Iaşi, există numele lor în aceasta.
Ștefăneştii din Botoşani, de unde provin eu, era un târg cu mulţi mesteşugari evrei. Erau covalii, familii mai multe de evrei se numeau Covaliu, de la ocupaţia de fierari şi de potcovari, numele vine de fapt de la nicovală.
Era o meserie grea. Evreii de până în secolul al XIX-lea aveau nume ca Moshe, Abel, pe urmă s-au dus mai aproape de romanizare. Îşi ziceau ”Sin” (un fel de Son la americani, n.red. ”Fiu”).
Au pornit de la numele Himovici, Marcovici, sau nume cu rezonanţă germană. Erau dogari, erau celebri. Erau butnari (dogari) şi făceau butoaie. Erau croitori de toate gradele, de la cârpaci, până la cei de lux.
A.C. Cuza avea evreul lui personal, care era "croitorul". Tatăl meu îşi făcea hainele la un evreu pe nume Pascal. Era unul din croitorii mari ai Iaşiului.
Ce relaţii aveau evreii aceştia veniţi aici cu evreii care rămâneau acolo?
Nu prea aveau. Bunicul meu şi un văr de-al lui au fost "aruncaţi peste Prut". În ceea ce priveşte Transilvania, sunt două probleme. Evreii de la sate erau puţini, cârciumari şi meşteşugari, dar mai puţini cei din urmă. Nu puţini români vorbeau pe atunci idiş. Mesteşugari mai mulţi erau în oraşe, de aceea, evreii de la sate erau mai puţin angrenaţi în meseria asta, lumea îşi făcea obiecte la meseriaşii din oraşe. Dar să revenim. Victor Opaschi, care a crescut la Dorohoi, e mai tânăr ca mine, şi el vorbea idiş, deşi este român, el a fost în şcoală şi a învăţat.
Românii neaoşi ştiau idiş, erau comercianţi şi ştiau să vorbească cu clienţii în idiş. Evreii de după 1945 nu au mai vorbit.
Ce au făcut evreii în armata română?
Ei au avut drept la cetăţenie din 1923. În 1916-18, în 1877 ei au luptat ca soldaţi, sau ca ofiţeri. Tatăl meu a luptat în armată. Ca număr de morţi şi răniţi în război, evreii reprezentau cam 10%. Au avut şi grade de ofiţeri pînă în 1940, când au fost scoşi din armată. Au fost destui militari până la data aceea, de exemplu generalul Văculescu din Primul Război Mondial, era evreu. Tot el a înfiinţat serviciul de informaţii din armata română, după cum mi-a declarat Neagu Djuvara.
Simpatii şi antipatii la ocupaţia URSS au fost?
Staţi să vă zic care era situaţia la început de secol XX. Ei aveau doar o suprafaţă, atât cât să îşi întemeieze comunitatea lor, în oraşe. Baie rituală, şcoala şi sinagoga.
Nevoile capitalismului au adus arendaşii evrei. Moşierii arendau, ei erau interesaţi să crească producţia şi căutau arendaşi evrei. E cunoscut cazul lui Fisher, arendaş evreu, pe suprafeţe mari din Botoşani, de unde a început Răscoala din1907. Afost o răscoală ţărănească, ea s-a răspândit în toata Țara Românească.
În Transilvania ei au devenit din 1873 cetăţeni ai Imperiului Austro-Ungar. Eu vorbesc despre sate. În Maramureşul istoric, numeroşi evrei erau ţărani. Erau ocupaţi cu agricultura, cu animalele, erau foarte credincioşi. Sunt acolo foarte multe cimitire în aceste sate evreieşti. Aveau sinagogă sau mergeau la oraş la sărbătorile mai mari.
Gherla, Turda sau Sighet sunt oraşe unde au fost odată comunităţi evreieşti.
Prezenţa lor în teritoriile româneşti, apoi în Războiul Mondial a fost marcată şi de antisemitism.
Au apărut intelectualii evrei de tip idiş şi cei neologi.
Cilibi Moise era un bard care umbla prin târguri, le spunea, sau le vindea oamenilor poeziile sale, pe vremea aceea se scria mai puţin. După aceea, spre început de secol XX, au apărut intelectualii evrei.
Bineînţeles, a apărut opoziţia legionară din motive economice. Totuşi în ”Take, Ianke şi Cadîr” se vede o prietenie, în ciuda concurenţei între cei trei negustori. Pe vremea lui A.C. Cuza şi apoi a Mişcării Legionare apare un antisemitism agresiv.
Acesta apare deosebit de cel din Rusia, din Polonia, sau din URSS, mulţi evrei veniţi în Principate fugeau de pogromurile din ţările amintite.
La noi primul pogrom a fost la Dorohoi, în 1940. Apoi în 1941 deportarea evreilor din Moldova, nu şi cei din Bucovina.
Primul Congres Sionist 1881?
Au plecat mai târziu în Palestina, sub turci, au plecat şi au fondat o colonie agricolă, la Roş Pina, în nordul Israelului, ajutaţi de baronul şi de familia Rothschild. Evreii au mai creat foarte repede o comunitate care a cultivat viţa-de-vie, în zona în care se află şi azi, ei fac un vin celebru. În 1881 evreii îşi oficializează primul congres al sionismului. Ei sunt primii care au adus la noi în ţară ideea sionismului, în 1881.
În 1897 se vorbeşte de renaşterea ideii sioniste moderne, sub Theodor Herzl, un jurnalist austriac. Nu uitaţi de fenomenul din secolul XX, la o emigrare evreiască şi de asemenea de ardelenii, care au plecat în America. Sunt multe familii la început de secol XX care au plecat împreună cu evreii în America. Un frate al bunicului meu a plecat în America la început de secol 20.
Ce munceau ei?
Negustori, mesteşugari, dacă aveau aici avere ei nu plecau. Făceau acelaşi meşteşug şi aici şi acolo. A fost ţară de ”self-made men”. Erau unii care vindeau nasturi şi au ajuns milionari, mă refer la Harry Truman (n. red. preşedinte al SUA).
În America se dezvolta capitalismul prin multe oportunităţi. Evreii aveau o anumită experienţă şi aşa au făcut avere acolo.
Ei rămâneau acolo şi se întâlneau în comunităţi?
Era obligatoriu! Ei încă de pe vremea romanilor au trăit în comunităţi, în locurile unde s-au stabilit după alungarea din Israelul Antic. Dacă noi românii din Italia şi Spania vrem să rămânem români, trebuie să stăm în comunităţi.
Primele emigrări de evrei au fost în America şi în Palestina. Aici, în Israelul de azi era deşert, au reînviat agricultura, însă a fost foarte greu. Acolo se cumpărau terenuri, au existat pentru aceasta două fonduri.
”Keren Kaemen şi Keren Haesod” erau două programe prin care se cumpăra teren în Palestina.
Erau lăsaţi de turci sau de arabi în pace, în Israel?
Era teren cumpărat. La Ștefăneşti puneam fiecare în puşculiţe speciale monede pentru Keren Kaemen. Au fost donaţii şi de la evrei din America. Comunitatea din America era şi nu era o comunitate unită. Erau bogaţi şi săraci acolo. La evrei a fost o lege a zeciuelii. Aşa am făcut noi atâtea sinagogi, fără un ban venit de afară.
La Timişoara erau patru sinagogi, cum se construiau?
N-au fost deloc bani din străinătate. Aceştia din Timişoara erau evrei neologi, erau un nou val de iudaici. Sefarzii erau din Spania şi Turcia, ei aveau un limbaj diferit, nu idiş, ci o limbă apropiată de limba latină. După 1897 se dezvoltă mişcarea sionistă. Era o mişcare economică, politică, şi de renaştere naţională. Promovată de ziaristul vienez Theodor Herzl. El era liberal. În această mişcare sionistă s-au dezvoltat toate formele politicii: liberali religioşi, naţional - sionist - socialişti, cu scopul declarat de întoarcere în Israel şi de creare a unui stat evreiesc.
Eu am văzut cu ochii mei cum s-a format mişcarea socialistă în agricultură. Forma cea mai largă era de kibbutz. Munceai şi nu aveai acolo decât masă şi casă. În acest kibbutz s-a dezvoltat un comunism autentic. Era o altă formă mai putin colectivă, mai puţin severă. Apoi a apărut forma de ”Moshav” (sau Moşav), aşezarea agricolă occidentală.
Familia singură are terenul şi ea îl lucrează. Dar era şi nevoia de cooperativă. Valorificarea era altfel imposibilă! Eu mă pricep să şi produc, dar să şi vând? Nu, nu merge aşa. În Israel aşa se gândea.
Acum în vremurile astea e la modă să se reînvie kibbutzul. Au o proprietate, o casă, lucrează şi în afară, omul din kibbutz nu îşi pierde calitatea de membru.
Sunt unii miniştri, un exemplu a fost Igal Alon, ministru de externe şi vicepremier al Israelului. Vineri el pleca de la Tel Aviv, pleca în kibbutzul lui şi îşi făcea turul prin el. Igal Alon servea mâncarea la cantină. El respecta toate principiile evreieşti din kibbutz. Acum ca ministru poţi să fii membru al kibbutzului, dar e altfel. Depinde prin ce organizaţie sionistă ai venit în kibbutz.
Această organizare în muncă a apărut în România după 1897, după congresul sionist.
Și la noi erau organizaţii de tineret foarte puternice: de dreapta sau de stânga. Erau forme de pregătire în România pentru plecarea în alte ţări.
Eu personal am fost în perioada ianuarie - martie ’49 într-un kibbutz la Constanţa. Unii erau în domeniul forestier. Aici învăţau să lucreze şi manual pe lângă ce ştiau ei deja, pentru a face faţă cerinţelor din Israel. Să te reîntorci în Israel şi să faci muncă patriotică! Ce făceam de fapt? Nu eram hamali, ci descărcam cherestea din vapor pe dană. Alţii au fost angrenaţi să muncească în industria mobilei, în industria lemnului, în Bucovina. Fiecare kibbutz era al unei formaţiuni politice. Era o pregătire sionistă care cuprindea tot ceea ce v-am spus. Eu n-am mai plecat din ţară pentru că s-au schimbat vremurile.
Când a luat mişcarea amploare?
După 1945 şi mai ales după ce au venit comuniştii. Unde au fost ei încadraţi în muncă?
Eu am lucrat la Ferometal şi apoi am intrat la facultate. Evreii s-au despărţit prin natura muncii lor de familie. Aceste organizaţii aveau denumiri atractive: ”Constructorii Libertăţii” ş.a.m.d. Erau organizate pentru tineri, ca să fie angrenaţi în muncă. Principalul scop era reînvăţarea tinerilor evrei cu munca fizică, concomitent cu munca intelectuală, unde era cazul, pentru a începe o viaţă în Israel.
Eu am învăţat în liceu evreiesc până în 1948. În Bucureşti a existat ”Liceul Cultura Max Aziel”, era liceu comercial şi gimnaziu. În anii ‘40 şi ’41, în timpul legilor antievreieşti, s-au creat la comunităţile evreilor şcoli şi licee pentru evrei. Profesori erau destui. Au fost licee particulare, nu ale comunităţii evreieşti, ci te duceai să înveţi cu bani.
Era un liceu, ”Liceul lui Graur”, celebrul Alexandru Graur a predat la acest liceu, era al lui.
Eu eram la ”Liceul Cultura B”, cu profesorul Mihail Sebastian. Noi am luat numele de ”Liceul Sebastian” după moartea acestuia.
Aveaţi şi profesori evrei de profil real?
Sigur că da. Fostul profesor Solomon Marcus era şi el un produs al acelor vremuri. Ernest Abason, în anii ‘40, era alt matematician evreu, noi avem o carte despre oamenii de ştiinţă evrei.
După 48 s-au autodizolvat mişcările de tineret (atât româneşti, cât şi evreieşti).
S-au făcut şcoli în comunităţile noastre: noi am învăţat la comun, după 1948 nu mai aveai culoare politică ca până atunci. N-a mai fost antisemitism, după 1948. Cu noi sioniştii nu s-a întâmplat mare lucru. Noi sioniştii nu am fost scoşi din licee, ca liberalii sau ca ţărăniştii evrei.
Care au fost relaţiile evreilor cu PCR?
În anii lui Antonescu evreii nu aveau drept la învăţământ. Mai târziu au apărut noi perspective. Dacă nu era întoarsă situaţia politică, soarta noastră ar fi fost pecetluită. Atunci pentru evrei schimbarea de regim, în prima formă în 1944-1947, s-au anulat legile antievreieşti. Evreii datorită ocupaţiilor lor au mers foarte bine în ‘44-47. A fost momentul plecării regelui şi a lui Alexandru Șafran, celebrul rabin, în Elveţia.
Cine v-a eliberat, deci?
Eliberatoarea noastră era Armata Sovietică. Apare o atracţie specială pentru eliberatori. Ea ţine până când ei se trezesc. S-a distrus economia de piaţă, deci şi raporturile economice ale evreilor. Dintr-odată comercianţii şi meşteşugarii, sau bancherii, nu-şi mai au rostul în România.
Atunci era o soluţie?
Nu mai erau aceleaşi locuri de muncă. Au mers unii pe locuri de muncă inferioară, la drumuri. Dacă s-a deschis supapa emigrării, românii au ”scăpat” de 100 – 200.000 de evrei. Fenomenele de masă s-au pornit atunci pentru noi: se cunoaşte că acţionează spiritul de imitare, de turmă. Trebuia o cerere şi o aprobare ca să pleci în Israel. La început se pleca masiv şi uşor, cu vaporul de la Constanţa. Apoi tot mai greu se dădea aprobarea, la nimereală, dar nu la toată familia.
Aici se rup familiile. În ‘61-62 se reia dreptul de plecare şi pentru prima dată se reîntregesc familiile.
Au apărut, în vremea antisemitismului de secol XX, şi tinerii socialişti. Aşa-zişii ”ilegalişti”. Erau convinşi, unul din ei Alexandru (Saşa) Dobrogeanu Gherea, fiul scriitorului Constantin Dobrogeanu Gherea. Toţi au fost omorâţi, mai puţin Ana Pauker, ea l-a omorât pe Luximin, soţul ei.
Cei mai mulţi au făcut închisoare. Comuniştii erau împotriva sioniştilor.
Nu e o legătură între comunism şi sionism?
Nu, nu! Sioniştii sunt cei cu reîntoarcerea în Israel şi crearea Statului Evreiesc.
Aceşti comunişti şi ilegaliştii evrei erau cei cu comuniştii... Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice, a fost foarte bun în meseria sa. Era ilegalist. Mai mult, el a luptat în Spania.
El a revenit şi a fost la Gheorghiu-Dej şi la Ceauşescu ministru. Și-a dat demisia în vremea comunistă! A ajuns vicepreşedinte la Consiliul Naţional pentru Știinţă şi Tehnologie. Eu am cunoscut oameni care au fost evrei comunişti. În regimul Dej şi apoi mai ales la Ceauşescu s-au distanţat sau au fost înlăturaţi.
Fie că aceşti evrei au avut rude plecate în Israel, fie s-au distanţat de comunism. Dacă aveai dosar prost, sau erai sionist, erai înlăturat, strict şi clar!
Mulţi evrei au fost scoşi de la locul de muncă, pentru că erau sionişti. Steinhard era fiu de rabin, el a fost arestat. A fost luat, că era prieten cu unii români ”liberi la gură”. Iar fruntaşii sionişti au fost arestaţi, unii erau dispăruţi.
Spuneţi-ne despre evreii din anii ’90.
Eu în ‘90 mi-am văzut de treabă, am fost ca nemembru de partid şef de secţie de cercetare.
După ‘90 am fost vicepreşedinte CCIMB. E important. După 23 august nu mai eram sub antisemitismul de stat. Am avut o urcare până în anul ‘90, am avut doctorat la universitate, la 32 de ani.
În ‘90 am avut multe drepturi. După ’90 e evident că mi-a mers mai bine, pentru ce pregătire aveam.
Acum în România sunt până la 5.000 de evrei?
Da. Au rămas, dar cei rămaşi sunt foarte legaţi de cei ce sunt în Israel.
Eu în ‘90 am putut să plec. În România s-a liberalizat piaţa de investiţii. A apărut o legislaţie. Erau la început afaceri profitabile. Orice făceai, era profitabil.
Azi?
Azi e prost. A fost o perioadă de mare avânt pentru IMM-uri în România.
Cei din afară vin cu principii de profit, atât. E normal că dacă nu ai profit trebuie să pleci.
Totul azi e doar competiţie, investiţii nu mai vin deloc?
Evident, capitalul pleacă unde are teren, unde e de lucru. Eu sunt vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a Municipiului Bucureşti.
Evreii au investit în România?
Au fost evrei din Israel şi America care au luat proprietăţi în România, dar s-au dus.
Nevoile de capital în România erau foarte mari, evreii nu erau interesaţi să bage bani în afacerile noastre.
Capitalul vine după analize extrem de atente, după analiza factorilor pro şi contra. Noi am intrat în UE, am fost scoşi din facilităţile care se dădeau la investitori.
Să trec la situaţia economică de azi: ca să accesezi fonduri UE azi e extrem de greu.
Noi nu avem cu ce să mergem la arabi pe piaţă, nici în Asia nu ne putem duce cu produse româneşti.
Nu avem cu ce. Produsele noastre ajung greu acolo. Dacă intră în concurenţă cu ce e acolo, trebuie să îşi facă loc pe piaţa lor. La unguri, după ’56, se dădeau terenuri în arendă, au fost exploataţii capitaliste. La noi e un capitalism şi foarte întârziat, totul a venit târziu, adică în 1990, în România.
Ce este azi FCER?
Noi ca organ de reprezentare şi coordonare a evreilor avem 39 de comunităţi.
Există urme evidente ale prezenţei evreilor, avem 89 de sinagogi, inclusiv în zone unde nu mai sunt evrei, inclusiv Gherla, Turda ş.a.m.d. Există 832 de cimitire evreieşti. La Satu Mare, comunitate cu 80 de membri, au în păstrare 120 de cimitire. La Sighet tot aşa. Noi am lăsat urme peste tot. Am avut medici celebri: erau odată Lulu Baraci şi Doctorul Stanca, cel care a introdus igiena ca disciplină.
În biologie îl avem pe preşedintele actual al Supravieţuitorilor Holocaustului, Liviu Beriş, de 79 de ani, a creat o rasă de porci la un institut în România. Filosofi, istorici, militari: Colonelul Brocină, în 1877. Nu uitaţi că fiecare mamă evreică îşi îndeamnă la meserie copilul să se facă doctor sau avocat. Noi eram şapte copii, trei sunt doctori, unul e tot doctor, dar în economie, adică eu.
”Mergeţi şi faceţi-vă doctori”, aşa ni se zicea în familii. Dar în anii după Constituţia din ‘23, când evreii au dreptul la învăţătură, au apărut medici, farmacişti, avocaţi. Spre exemplu, farmacie mare era în Bucureşti, pe Calea Văcăreşti. În oraşul meu Ștefăneşti, am avut o farmacie condusă de farmacistul Șmilovici. Băiatul lui a fost doctor în Bacău, acum el e scriitorul Radu Huşanu din Israel. Apoi vorbim despre marele Norman Manea, e scriitor în America. Ury Benador, prozatorul, A. Toma (Alexandru Toma, sau Solomon Moscovici), scriitorul.Au fost tot evrei şi Edgar Papu sau Tudor Vianu.
Aurel Vainer este de profesie economist, doctor în economie, ”cu vechi stagii în muncă”, după cum el însuşi afirmă. A activat timp de 66 de ani în diverse domenii de activitate, pe termene lungi. Între 1953-1959 a lucrat la Direcţia Centrală de Statistică. Sursa cotidianul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii