duminică, 30 decembrie 2012

La multi ani tuturor celor care pot gandi cu inima!!

miercuri, 19 decembrie 2012

Asasinarea doctorului Ion I. Simionescu


În 1952, fratele mamei mele a fost eliberat din închisoarea Peninsula, unde fusese închis pentru că nu reuşise să dea statului cota integrală de produse agricole stabilită de cei care conduceau, atunci, Ministerul Agriculturii. După câteva săptămâni de la eliberare, fratele mamei mi-a relatat o crimă îngrozitoare săvârșită în Penitenciarul Peninsula-Constanţa – împuşcarea doctorului chirurg Ion I. Simionescu, de către brigadierul torţionar Cenuşă (nu se cunoştea numele lui adevărat).
Acest torţionar Cenuşă era ţigan, originar din oraşul Olteniţa. În acel penitenciar mai erau şi alţi cinci brigadieri torţionari ţigani: Bîrgaru din Olteniţa, Franţ Ţandără din Giurgiu, Epuran, Stîngăcel, Badea (nici nu ştia să scrie). Citiţi cartea DRUMUL DAMASCULUI. Spovedania unui fost torţionar, de Doina Jela, Editura Humanitas, 1999.
Împuşcarea doctorului Ion I. Simionescu s-a petrecut astfel: a fost trimis să aducă apă şi, sub pretextul că a vrut să evadeze, a fost împuşcat. Ordinele de asasinare veneau de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, care executa orbeşte dispoziţiile primite de la Ana Pauker, Iosif Chişinevski şi Teohari Georgescu. Această triadă iudeo-bolşevică, instalată la conducerea statului român în primele zile ale lunii septembrie 1944, începuse chiar de atunci acţiunea de asasinare a elitei intelectualităţii româneşti.
Grupul antiromânesc Ana Pauker, Iosif Chişinevski şi Teohari Georgescu hotărâse şi suprimarea, într-o singura noapte, a 6.500 de oameni arestaţi, mari intelectuali, savanţi români şi oameni care ocupaseră înalte demnităţi publice şi politice. Acest grup de evrei vroiau să suprime pe deţinuţi într-o singură noapte, să facă o Noapte a Sfântului Bartolomeu, ca în Franţa (cf. M. Ştefan, în Magazin istoric, serie nouă, XXV, 1991, nr. 8, august, pag. 55, apud Dan Zamfirescu, Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara. Fals ştiinţific sau TRĂDARE DE ŢARĂ?, Editura Roza Vânturilor, Editura Semne, Bucureşti, 2012, pag. 59-61).
Norocul românilor a fost că dr. Petru Groza, care era Preşedintele Consiliului de Miniştri, a aflat de acest plan al celor trei iudeo-bolşevici şi, cu ajutorul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a oprit masacrarea celor 6.500 de oameni arestaţi. Semnificativ este că printre cei 6.500 selecţionaţi să fie asasinaţi nu era nici un evreu. De fapt, evreii, care acaparaseră puterea din luna august 1944, urmăreau desfiinţarea statului român şi crearea statului izraelian pe teritoriile româneşti, visul lor de peste 150 de ani. Dacă nu au reuşit, aceasta se datorează grupului de patrioţi români: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza şi Constantin I. Parhon, care, cu ajutorul lui I. V. Stalin, au reuşit să înlăture evreii de la conducerea statului român. I. V. Stalin le-a spus clar evreilor să plece în Golful Persic, de unde migraseră spre câmpiile mănoase ale Mesopotamiei cu 1.500 de ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos.
Este un paradox. După prima revoluţie anticomunistă (anti-iudaică) reuşită din lume, din decembrie 1989 din România, conducerea Statului Român a intrat în mâinile fiilor şi nepoţilor iudeo-bolşevicilor care conduseseră ţara în anii 1944-1952, dardescendenţii sunt mai răi, mai hoţi, mai duşmănoşi, mai câinoși decât părinţii şi bunicii lor şi urmăresc ca România să fie lichidată ca stat şi poporul român ca naţiune. Dacă românii nu se vor trezi, în maximum 25-40 de ani românii vor fi pulverizaţi din istorie. Ne merităm soarta, am avut milă de alogeni.Comunismul a fost o formă mascată de stăpânire a omenirii de către evrei.
România a fost condusă exclusiv de către evrei până la Plenara din 19 martie 1952, când dictatura impusă de Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu s-a prăbuşit. Şi când te gândești că se găsesc în ziua de azi mulţi nemernici, în marea lor majoritate evrei, iudeo-ţigani, iudeo-maghiari şi sectanţi care îl acuză pe Gheorghiu-Dej de crimele săvârșite de evrei în anii 1944-1952. Nu trebuie uitat că, în primii ani de după ocuparea României de trupele Uniunii Sovietice, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost obligat la un fel de domiciliul forţat de către Ana Pauker (cf. Dan Zamfirescu, op. cit., pag. 64).
Conform spuselor unchiului meu şi ale altor persoane care au fost în închisorile şi coloniile de muncă de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, brigadierii torţionari care asasinau oameni primeau câte o lună de concediu şi 30.000 lei pentru fiecare persoană ucisă. Ce valoare aveau aceşti 30.000 lei în acea etapă? Ghinionul ucigaşului torţionar ţigan Cenuşă a fost că, în penitenciar, în aceea zi de 12 iunie 1951, se afla ca medic al închisorii şi dr. Maurer, fratele lui Ion Gheorghe Maurer.
Fratele lui Maurer, care era prieten cu vărul tatălui doctorului Ion Simionescu, i-a transmis imediat lui Ion Gheorghe Maurer ştirea despre crima abominabilă de la Penitenciarul Peninsula. Ion Gheorghe Maurer s-a dus la Gheorghe Gheorghiu-Dej şi i-a spus: „Mă Ghiţă, ăştia l-au împuşcat pe dr. Ion Simionescu“! Indignat, Dej a ordonat ca, în maximum zece zile, ţiganul ucigaş Cenuşă să fie judecat, condamnat la moarte şi executat, iar cenuşa să fie aruncată în Marea Neagră. Ion Gheorghe Maurer era prieten apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, fusese apărătorul  lui în procesul din 19 august 1933.
Conducerea penitenciarului de atunci a ascuns şi a difuzat versiunea sinuciderii, că dr. Simionescu a vrut să se omoare şi s-ar fi aruncat în gardul de sârmă, care împrejmuia lagărul şi prin care trecea curent electric. Aceeaşi muşamalizare avea să fie comisă şi în cazul asasinării savantului Gheorghe Brătianu la penitenciarul de la Sighet de către evreul gardian „Pitecantropus“ (nici azi autorităţile nu vor să-i divulge numele adevărat!). Conducerea penitenciarului Sighet a difuzat versiunea sinuciderii lui Gheorghe Brătianu la 23/24 aprilie, coincizând cu Sărbătoarea Sfântului Gheorghe (cf. Cinci ani şi două luni în penitenciarul de la Sighet, de Constantin C. Giurescu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994; vezi, similar, Petre Otu şi Aurel Pentelescu, Gheorghe I. Brătianu. Istorie şi Politică, de Editura Corint, Bucureşti, 2003).
În revista MEMORIA, nr. 27 din luna iunie 1999, editată de Fundaţia Culturală MEMORIA, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, a apărut un articol semnat de Ştefan Radu: „Împuşcarea doctorului Ion I. Simionescu“. Este regretabil că şi în această revistă este prezentată versiunea oficială a sinuciderii şi nu versiunea asasinatului, care era cea mai plauzibilă: adică, Ştefan Radu repetă versiunea falsă cum că doctorul Ion Simionescu „îşi pierduse minţile“ şi ar fi fugit prin curte să lase impresia că vrea să evadeze spre a fi împuşcat! Or, dacă „îşi pierduse minţile“, nu ar fi avut minte să mimeze evadarea, ca să fie împuşcat şi să scape de viaţa din puşcărie! E regretabil că într-o revistă serioasă se acordă credit unor asemenea făcături.
Doctorul Ion Simionescu nu era omul care să se omoare. Era chirurg, fiu de preot cu o educaţie profund creştină şi avea numai 54 de ani. Doctorul Ion Simionescu a fost liderul Mişcării Studenţeşti de la 10 decembrie 1922, preşedintele studenţimii creştine între 1922-1925, membru fondator al Ligii Apărării Naţionale Creştine, fondată la 4 martie 1923 la Câmpul Lung Moldovenesc, prefect al judeţului Romanaţi sub guvernul Goga-Cuza, subsecretar de stat la Ministerul Sănătăţii în guvernul Gigurtu (4.07-03.09.1940). A demisionat după cedarea Nordului Ardealului. A participat la războiul din 1916-1918, fiind demobilizat cu gradul de sublocotenent, decorat cu Crucea Comemorativă 1916-1918, a fost decorat cu Steaua României în grad de cavaler, cu Coroana României în grad de ofiţer, a participat în Al Doilea Război Mondial (1944-1945) ca maior medic-chirurg în Spitalul de campanie etc.
Doctorul Ion Simionescu s-a născut la 30 septembrie 1897 în comuna Erbiceni, judeţul Iaşi, ca al cincilea copil în familia preotului Ioan Simionescu şi al presbiterei Eufrosina. A fost împuşcat în ziua de 12 iunie 1951 la Peninsula Valea Neagră. După 7 ani, soţia şi fiul au identificat mormântul chirurgului asasinat, l-au deshumat şi au adus osemintele la Cimitirul Sfânta Vineri Bucureşti, unde se odihneşte împreună cu părinţii, fig. 23.
După moartea doctorului Simionescu, unul din cei mai mari chirurgi ai neamului românesc, prof. dr. Amza Jianu (1881-1959), format la şcoala creată de chirurgul naţional, prof. dr. Toma Ionescu (1860-1926), a declarat: „Prin dispariţia celui asasinat, chirurgia românească şi chiar mondială au suferit o pierdere imensă“.
Cinstindu-i pe înaintaşi, dovedim că-i merităm.
CU DUMNEZEU ÎNAINTE!
 27 noiembrie 2012                                                                       Voicu TUDOR
Sursa Coja Ion

luni, 17 decembrie 2012

De la devalizarea băncilor de stat s-a trecut la devalizarea internă şi privată a băncilor private. Care este mult mai mare, mai rea şi mai ascunsă. Plus că e dată cu parfum de lux

Apariţia în această toamnă a dosarelor fraudelor din bănci, episodul 1, 2 şi câte vor mai urma, readuce în discuţie o problemă pe care o credeam uitată, menţionată doar în anuarele financiare: "devalizarea băncilor".
Dacă în urmă cu 15-18 ani am văzut cum s-au devalizat băncile de stat - Bancorex, Banca Agricolă şi câteva bănci private, cu acţionari români, fie de stat, fie privaţi - Banca Dacia Felix, Albina, Bankcoop, Credit Bank, Banca Internaţională a Religiilor, Banca Turco-Română, Banca Română de Scont - acum ies la iveală scheleţi ascunşi în bănci private, cu acţionari privaţi străini - grupuri financiare internaţionale. Aici nu s-ar fi gândit nimeni să caute prin dulapuri, având în vedere reputaţia afişată şi susţinută aproape în orice discurs. Devalizarea a ajuns şi la ei. Întrebarea este cât s-a ştiut şi până la ce nivel. Acţionarii, din afară, cereau cotă de piaţă şi profit şi li s-a oferit. Dar niciunul dintre acţionari, fie că se află la Viena, Paris, Atena, Londra, nu şi-a pus problema ce se află în spatele creşterii exponenţiale a creditării. Sau nu-şi pune problema acum ce se află în spatele vânzării creditelor la discount-uri de 50-98%.
Între 1992 şi 1998 a fost prima etapă de devalizare a băncilor. Şi cum cea mai mare parte a sistemului bancar se afla în proprietate de stat, înţelegerile între politicieni, conducătorii de bănci, şefii companiilor de stat şi noua clasă de capitalişti au dus la "falimentul" Bancorex şi a Băncii Agricole, preluată de Raiffeisen, au scăpat, dar şi ele cu câteva găuri - BCR şi BRD (vă amintiţi cazul Bivolaru?). Pierderea acoperită de stat a ajuns la trei miliarde de dolari. Nimeni nu ştie cât s-a mai recuperat din creditele date de Bancorex sau Banca Agricolă. Cred că nici dosarele nu mai există, pentru că multe dintre ele au fost "inundate" sau roase de şoareci prin subsoluri. Pierderile din falimentul băncilor private de la finalul anilor '90 s-au ridicat şi ele la câteva sute de milioane de dolari. Aici au plătit şi acţionarii privaţi şi statul. Prea puţină lume îşi aminteşte că Banca Naţională a creditat prin 1995 -1996 Banca Dacia Felix cu un miliard de mărci germane prin acoperirea automată a descoperitului de cont a băncii.
A urmat o perioadă de frică 2001-2005 în care bancherii au creditat ceea ce se putea credita având în spate o bază sustenabilă. Société Générale preluase BRD, Raiffeisen luase Banca Agricolă, EFG Eurobank luase BancPost, iar băncile private cu capital românesc (Banca Românească cu National Bank of Greece, HVB şi apoi Unicredit luase Banca Ţiriac ) fuseseră şi ele achiziţionate. Vârful sistemului bancar românesc a fost achiziţia de către Erste a celei mai mari bănci - BCR pentru o sumă fabuloasă, la şase miliarde de euro fiind evaluată întreaga bancă.
Părea că bancherii, Banca Naţională, companiile private şi oamenii de afaceri au învăţat lecţia trecutului. Dar liniştit, în spatele perioadei de creştere economică susţinută de boomul creditării, s-au reluat devalizările. De data asta de la privat la privat. Sau şefi de bănci, fie români, fie străini şi-au dat mâna conştient sau inconştient cu partea tenebroasă a economiei româneşti, reprezentată de noii milionari apăruţi peste noapte cu relaţii politice. Ce management al riscului, ce evaluare internă a garanţiilor pentru credite, ce responsabilitate pentru banii acţionarilor băncilor-mamă? Toate au căzut la prima dorinţă de câştig, atât a acţionarilor, atât a şefilor din afară, cât şi a celor de pe piaţa românească.
Iar rezultatul a fost o creditare imobiliară, de consum şi puţin industrială care s-a prăbuşit imediat ce a apărut criza la finalul 2008. Cum pot justifica şefii de bănci acordarea de credite de consum cu sau fără garanţie la locuitorii unor zone, unde nici mascaţii nu au curajul să intre singuri. Ce să facă bancherii acum cu casele "cu turnuleţe lăsate în garanţie" sau cu pământurile pline de bălării pe care au dat milioane de euro. Dacă se adună toate creditele de acest gen date de bănci se ajunge la cel puţin două miliarde de euro.
La nici doi ani de la apariţia crizei, câteva bănci au fost nevoite să vândă cu un discount de 90-98% portofolii întregi de credite în valoare de zeci de milioane de euro, pentru că nu mai aveau nicio şansă să mai vadă vreun ban de acolo. Aşa că mai bine au vândut aceste portofolii unor firme de recuperare.
Problema este că a urmat a doua devalizare a băncilor, respectiv vânzarea în cadrul acestor operaţiuni şi a unor credite care mai valorau ceva. Adică s-au vândut pe "ochi frumoşi şi în înţelegeri" portofolii cu 70-90% discount când s-ar mai fi putut recupera 30-40% din împrumuturi. Diferenţa s-a împărţit. La creditele industriale, pentru echipamente, alta era schema. Cei care luau banii de la bancă erau şi vânzătorii echipamentelor către propria firmă, bineînţeles la supra-preţ. Asta era o altă metodă de a scoate banii şi de a lăsa băncii să se descurce ulterior cu recuperarea creditelor. Acum ce să facă şi bancherii cu echipamentele lăsate moştenire de creditori. Dacă prima dată au dat un milion de euro pe echipamente, când ele făceau 600.000 de euro, acum le scot la licitaţie la insolvenţă la 300.000 de euro şi ajung să le dea aceloraşi proprietari la 200.000 de euro. Pe acest lanţ s-au împărţit 800.000 de euro.
Dacă s-au "rezolvat" creditele date în perioada de boom, acum urmează soluţiile de refinanţare, rescadenţare, tăiere şi ceea ce în limbajul financiar preţios se cheamă "write-off". Bancherii, poate aceiaşi sau poate alţii, acceptă tăierea unor bucăţi din credite pentru ca proprietarii să nu bage firmele în insolvenţă şi ulterior în faliment. Un credit dat pe perioada de boom de zece milioane de euro este tăiat la cinci-şapte milioane de euro. Şi bancherii sunt fericiţi. Problema este că şi aceste tăieri conştiente sunt făcute la mica sau marea înţelegere.
Dacă adunăm toate aceste etape, rezultatul înseamnă câteva miliarde de euro pierderi pentru acţionarii anonimi şi mici ai băncilor mamă şi câteva miliarde de euro, bani care sunt acoperiţi intern prin provizioane şi prin menţinerea marjelor ridicate de creditare la clienţii buni. Conform ultimelor date, rata creditelor neperformante în sistemul bancar românesc este oficial de 17-18%. În această rată sunt puse creditele care nu au mai putut fi dosite în seifurile băncilor. Pentru creditele care mai respiră şi nu sunt moarte de tot băncile au pus de-o parte provizioane de cinci-şase miliarde de euro. Şi problema este că s-ar putea să nu fie de ajuns. Dacă s-ar reevalua toate garanţiile imobiliare începând de la terenuri în câmp până la case aflate la periferia Capitalei, dar cu preţuri ca la Milano, aduse de companii pentru creditele luate şi care merg înainte, ar fi un dezastru pentru sistem. Niciun acţionar de la Viena, Paris, Atena, Londra nu ar mai vrea să trimită miliarde de euro la Bucureşti. Dacă s-ar evalua la piaţă creditele imobiliare date persoanelor fizice, care sunt plătite la timp, dar care au în spate o altă valoare a apartamentelor, ar fi un dezastru şi mai mare. Gândiţi-vă că preţul apartamentelor a scăzut cu 40-60%, iar bancherii nu au avut timp să facă provizioane şi pentru această diferenţă. Asta înseamnă alte miliarde de euro.
Nu ştiu cum se va termina "devalizarea băncilor private" din interior şi cu ajutorul sectorului privat, dar sumele implicate sunt mult mai mari ca acum un deceniu şi sunt mai greu de acoperit în criză. De teama reputaţiei multe bănci ţin ascunse foarte multe dosare de "devalizare", preferând doar să concedieze paşnic pe cei care s-au ocupat de aceste dosare şi să rămână totul între patru pereţi. Nu ştiu dacă vreo bancă, din cele 40 din sistem, a scăpat de mecanismul "devalizării" private din ultimii ani. Sistemul bancar stă acum sub cuvertură şi nu ştiu dacă asigurările liniştitoare ale supravegherii BNR că sistemul este solid vor ţine loc mult timp de "sticlă caldă" pusă la picioare.
Sursa ZF

joi, 13 decembrie 2012

De Cartea Recordurilor. Cum au fraudat "baietii destepti" 85 mil. euro de la BRD si Volksbank

Ancheta in cazul retelei care a fraudat bancile BRD si Volksbank cu 85 milioane de euro dezvaluie fapte cu adevarat incredibile. In esenta, s-a dovedit inca o data, daca mai era nevoie, ca atunci cand cunosti pe cine trebuie, poti sa iei credite practic fara limita, bineinteles cu ajutorul unor documente falsificate.

De la buletine de identitate la contracte de proprietate, in Romania se poate falsifica orice. In absenta unor minime elemente de securitate si cu complicitatea unor notari, poti merge linistit la banca pentru a lua un credit.

Functionarii, daca stii sa ii motivezi, nu vor pune nicio intrebare pentru ca, pana la urma, si ei au de castigat din comisioanele oferite de banca.

Astfel se creaza, foarte simplu, o afacere pe banii altora. In cazul in care controlul intern al bancii nu sesizeaza frauda, vei putea relaxat sa te bucuri de bani.

“Reteta perfecta” a functionat pana la un punct si in cel mai nou caz de frauda, de la BRD si Volksbank. Cu complicitatea unor notari si functionari ai bancii, “baietii destepti” au luat 85 milioane de euro. Asta pana ce controlul intern al bancilor sa sesizeze frauda.

Am vazut multre anchete spectaculoase care s-au pierdut in ceata. Sper sa existe si o finalizare a acestor anchete pentru a fi o lectie pentru toata lumeaMircea Cosea, analist economic

„Se practica falsurile, nu e prima data cand aflam de asta, se utilizeaza tot felul de relatii de acoperire trecand prin filiere ascunse de la un compartiment al bancii la altul. Banii ajung la beneficiar care apoi ii impart la toti cei care au participat la fraude”, explica analistul economic Mircea Cosea.

Potrivit analistului Aurelian Dochia, “frauda nu este importanta ca valoare, dar nu poate fi nici neglijata pentru ca vine intr-o serie de scandaluri care parca se tin lant in ultima vreme si vine in conditiile in care sistemul bancar, de doi ani de zile, datorita creditelor neperformante, a suferit pierderi”. 

Potrivit analistului Mircea Cosea,  „astfel de fraude nu se opresc la nivelul unui director de banca. Banii se impart pe diverse criterii pana mult mai sus, pe scare ierarhica”.

Expertul se asteapta, astfel, ca in zilele urmatoare sa aflam si de alte nume grele implicate in dosar.

De altfel, pe surse au aparut informatii ca membrii retelei se laudau c? au sprijin la varful structurilor de control ale statului. In discutiile dintre membrii retelei fraudelor bancare apar si numele fostului ministru de interne, Vasile Blaga, si al fostului sef al politiei, Liviu Popa. Acestia au respins, ieri, orice implicare in scandal.

S-a umplut paharul tepelor

Analistul economic Ionel Blanculescu spune ca „anul acesta s-a umplut paharul, atat in ceea ce priveste fraudarea bancilor, banilor europeni etc”. Astfel s-ar justifica cele doua dosare de fraudare bancara din ultima luna. 

„Bineinteles cand ajungi la fundul sacului, ajungi sa fi mai atent. Cred ca s-a ajuns la o masa critica care a creat aceasta actiune generalizata”, a mai explicat analistul.

A inceput campania de curatare a sistemului bancar de fraudatoriIonel Blanculescu, analist economic

Mircea Cosea  este convins ca astfel de fraude sunt si la alte banci. „Ma astept sa apara si alte dosare. Este doar un inceput”, a precizat acesta.

„Cred ca Directia de Supraveghere din BNR se afla in spatele acestei operatiuni impreuna cu cele doua banci implicate. Este important sa eliminam putregaiul din sistemul bancar. Ma astept sa vad astfel de actiuni si in domeniul fondurilor europene, pentru ca in jurul acestora misuna acesti escroci, asa-zisi oameni de afaceri specializati in fraude”, a spus Blanculescu.

Expertul spune ca aceste dosare trebuie sa traga semnalul de alarma. 

 “Trebuie luate masuri. Dincolo de cele luate de justitie, este important ca bancile sa isi imbunatateasca sistemele interne de supraveghere si control pentru ca astfel de lucruri sa nu mai aiba loc pe viitor. Este clar ca exista o deficienta de control la nivelul bancilor”, a declarat analistul.

Ancheta, in plina desfasurare

DailyBusiness.ro a relatat joi despre perchezitiile facute de procurori in Bucuresti si trei judete, ce au vizat o grupare coordonata de persoane influente din mediul de afaceri din Capitala care ar fi luat ilegal credite de la BRD si Volksbank pentru 35 de firme cu sprijinul a sapte directori ai bancilor, prejudiul fiind de 85 milioane de euro.

Lucian Cojocaru, fost director BRD si in prezent vicepresedinte Volksbank, sefi ai sucursalelor BRD Unirii si Dorobanti si responsabili ATE Bank sunt cercetati de DIICOT in cazul fraudelor, capii afacerii fiind Marius Locic si fratii Crestin, au declarat pentru Mediafax surse judiciare.

Sapte directori de banci sunt vizati in ancheta DIICOT privind fraudari bancare, intre care Dana Bajescu, directorul Grupului BRD Dorobanti din Bucuresti, ajungand la audieri, a declarat, joi, avocatul acesteia.

Notarul Paula Rosenberg - sotia artistului Damian Draghici, consilier al premierului Victor Ponta pentru problemele romilor, ales senator pe listele USL - a fost adus cu mandat de politisti la sediul DIICOT, pentru audiere.

Ce spune BRD

“BRD - Groupe Societe Generale a luat cunostinta in dimineata zilei de 13 decembrie 2012 de solicitarea DIICOT de a efectua perchezitii la sediile a doua unitati bancare din Bucuresti, in cadrul investigatiilor de mai mare amploare ce vizeaza obtinerea in mod ilegal de credite de la mai multe institutii financiare”, se arata intr-un comunicat al bancii.

Potrivit prevederilor legale, BRD a asigurat conditiile necesare efectuarii perchezitiilor, conform mandatelor emise de autoritati. In acelasi timp, operatiunile cu clientii bancii au continuat in conditii normale, arata oficialii bancii.

“Precizam ca activitatea bancii nu este afectata de aceasta operatiune si ramanem in continuare la dispozitia clientilor nostri. BRD coopereaza de mai multe luni cu autoritatile asupra anchetelor in curs si continua sa asigure tot suportul necesar pentru finalizarea cercetarilor dispuse in acest caz”, se mai spune in document.

Ce spune Volksbank

De asemenea, se vehiculeaza si numele Volksbank printre bancile prejudiciate in acest caz. 

"Tinem sa precizam ca, in acest dosar, Volksbank a sesizat autoritatile, inca din mai 2010, in cazul unor dosare de credit in care s-au utilizat documente falsificate. Expunerea totala pe client si firmele afiliate este insa de circa 8 milioane de euro, mult sub cele 85 milioane anuntate de DIICOT", au declarat joi oficialii bancii.

"Creditele beneficiaza de garantii imobiliare. In acest caz, dupa identificarea fraudei, pe langa sesizarea autoritatilor, Volksbank Romania a demarat procedurile de executare silita. Creditele au fost de asemenea provizionate corespunzator, dat fiind ca acest caz dateaza din 2010", au adaugat ei.

In ceea ce priveste informatiile privind implicarea unuia dintre vicepresedintii bancii – Lucian Cojocaru – in acest caz, banca a subliniat ca "acesta nu este audiat cu privire la activitatea sa" in cadrul bancii.

“Volksbank are o echipa de management noua, toti membrii directoratului fiind numiti dupa septembrie 2010. Frauda a fost identificata si raportata autoritatilor in mai 2010”, au spus reprezentantii institutiei.

Ei au adaugat ca banca ofera tot sprijinul autoritatilor in acest caz, iar activitatea curenta a Volksbank se deruleaza in mod normal. Sursa dailybusiness

marți, 11 decembrie 2012

In Dubai, la summit-ul internetului, e tot mai clar dezacordul dintre tarile care sunt pentru mai multa libertate si cele care vor un control guvernamental

Crucialul summit despre viitorul internetului a trecut de jumatate, iar surse care au participat la discutii spun ca diferentele de opinii dintre tarile care sustin dreptul la libera exprimare pe internet si cele care vor un control guvernamental mai strict s-au adancit. Tari precum Rusia, Arabia Saudita, Algeria si Sudan ar fi semnat in secret La Dubai un document prin care guvernele lor spera sa aiba controlul asupra internetului, sustin surse citate de Reuters.

La Dubai a inceput pe 3 decembrie in spatele usilor inchise summit-ul care a nelinistit sustinatorii dreptului la libera exprimare pe internet. Se discuta modificarea unui tratat in domeniul telecomunicatiilor ce nu a mai fost schimbat de 24 de ani, dar marea frica tine de faptul ca o serie de tari cu regimuri autoritare vor impune reguli prin care sa justifice apoi aplicarea si mai dura a cenzurii online

Summit-ul se tine sub egida International Telecommunications Union (ITU) si ONU, iar marile temeri ale tarilor si companiilor care sustin libertatea pe internet tin de faptul ca statele care sustin cenzura - Rusia, China, Iran, Uzbekistan, dar si cele mentionate in primul paragraf - vor presa pentru schimbarea regulamentelor ITU, dand uniunii mai multe drepturi si implicit acestor state mai multe posibilitati de a controla si gestiona internetul pe teritoriul lor, dar si alocarea adreselor.

Aceste temeri par sa fie justificate fiindca inainte de jumatatea summit-ului, vineri, delegatii au refuzat sa adopte o propunere facuta de SUA si Canada care cereau ca modificarea tratatului ITU sa se refere doar la segmentul telecom, nu si la internet

Lucrurile s-au complicat si mai mult dupa ce un oficial american a spus ca stie de o coalitie formata din state precum Rusia, Emiratele Arabe, Algeria si Sudan care sustin amendamente pe care SUA si alte state din Europa de Vest le considera inacceptabile in domeniul guvernantei internetului.

Propunerile acestei coalitii sunt ingrijoratoare, spune oficialul american, si dovedesc dorinta acestor state de a avea mai multa putere de control asupra internetului si mai multa putere de supraveghere si implicit mai multe posibilitati de cenzura.

Un document obtinut de CNET in noiembrie detalia pozitia Rusiei care ar fi sustinut initial ca statele membre ar trebui sa aiba dreptul suveran asupra gestionarii internetuluui pe teritoriile lor, dar si asupra gestionarii numelor de domenii nationale. De partea cealalta sunt state precum SUA si companii mari precum Google care critica dur summit-ul si atrag atentia asupra consecintelor sale in tarile unde cenzura este deja bine instalata.

Vint Cerf, unul dintre creatorii www-ului si actual evangelist la Google, explica intr-un articol pentru CNN de ce summit-ul e important si care sunt pericolele. El spune ca tarile care deja cenzureaza puternic presa scrisa vor sa aiba control si mai mare asupra internetului fiindca se tem ca pe acest canal se pot raspandi mult mai usor idei care acelor guverne li se par periculoase.

Tarile autoritare pot profita de un astfel de summit cu usile inchise pentru a impune reguli care sa nu mai permita nimanui sa fie anonim pe internet, disidentii putand fi mai usor gasiti si arestati. In plus, si providerilor li se vor impune noi taxe si noi reguli care vor face ca internetul sa ajunga mai greu in zone indepartate.

Vint Cerf, un personaj foarte respectat in lumea tehnologiei, mai spune ca ITU trebuie sa isi pastreze prerogativele actuale legate de spectrul de frecvente, insa nu trebuie sa poata lua decizii in legatura cu viitorul internetului fiindca la ITU doar guvernele au drept de decizie, nu si companiile, specialistii si cei care ajuta la extinderea si mentenanta internetului.

Cerf mai spune ca peste 1/000 de organizatii din 160 e tari au luat pozitie impotriva schimbarilor ce se pregatesc in spatele usilor inchise, fara transparenta si fara consultare publica. Controlul strict al internetului intr-o anumita tara este complet inutil si va duce nu doar la cresterea costurilor, dar si la incetinirea extinderii penetrarii internetului, spune Vint Cerf care da ca exemplu revolutia tiparului realizata de Gutemberg, un eveniment care a dat tonul erei informationale. La doar cateva zeci de ani de la inventarea tiparului, monarhii si clericii deja au interzis tiparirea unui numar mare de carti. Istoria nu trebuie sa se repete acum, cu internetul.

Cei de la ITU spunea insa ca la summit-ul din Dubai nu se vor aborda lucruri legate de resurse critice ale internetului precum numele de domenii sau IP-uri. Aceste lucruri sunt deja gestionate de ICANN si acest lucru nu se va schimba.

Cei de la ITU tineau sa linisteasa opinia publica spunand ca tratatul de telecomunicatii trebuie adus la zi, el nemaifiind modificat din 1988 cand nu exista nici macar un site web. Oficialii ITU spun ca internetul este foarte dezvoltat doar in tarile bogate si ca este nevoie de reguli care sa incurajeze investitiile in infrastructura web si in tarile mai sarace.

Google se aratase cea mai vehementa in legatura cu posibilele urmari ale summit-ului si a lansat si o campanie numita Take Action.

Google avertiza ca in aceasta intalnire caracterizata prin secretomanie, unele guverne vor incerca sa obtina drepturi care sa le permita sa cenzureze mai mult internetul si sa impuna noi reguli. Aceste schimbari ameninta inovarea si vor da unor guverne dreptul de a cenzura libera exprimare si de a le taia opozantilor dreptul de a avea acces la internet.
 
Google spune ca doar guvernele au drept de exprimare la ITU, iar aici sunt incluse si statele care nu sustin dreptul la libera exprimare. ITU este o institutie care sustine secretomia, propunerile diverselor guverne sunt confidentiale, spun cei de la Google. Ei adauga ca guvernele nu ar trebui sa aiba dreptul, de unele singure, sa determine viitorul internetului. Sursa Stiri Yahoo

luni, 10 decembrie 2012

ROMANIA CONDAMNATA LA CEDO PENTRU INTERCEPTAREA ILEGALA A JUDECATOAREI ELENA POP BLAGA


ROMANIA CONDAMNATA LA CEDO PENTRU INTERCEPTAREA ILEGALA A JUDECATOAREI ELENA POP BLAGA – Judecatorii europeni au constatat ca ascultarea telefoanelor de SRI, in baza unor mandate ale Inaltei Curti, a incalcat dreptul la viata privata si de familie a judecatoarei, care a fost trimisa in judecata pentru mita in 2002 de PNA Oradea. Judecatoarea Blaga a fost achitata defintiv si reabilitata (Decizia)

Marţi, 27 noiembrie 2012 16:09 | Scris de Adina A. STANCU - Razvan SAVALIUC | pdf | print | email

Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a condamnat Romania, marti 27 noiembrie 2012, pentru incalcarea dreptului la respectarea vietii private si de familie in cazul judecatoarei Elena Pop Blaga, de la Tribunalul Bihor (foto - in prezent pensionara), care a fost arestata si trimisa in judecata abuziv de PNA Oradea, pentru o asa-zisa luare de mita, intr-un dosar instrumnetat de procurorii Ioan Moldovan si Dan Chirculescu. Incalcarea art. 8 din CEDO s-a retinut pentru faptul ca in timpul cercetarilor penale, judecatoarea Elena Pop Blaga a fost ascultata ilegal, in baza unor autorizatii de interceptare emise de procurori, dar si de Inalta Curte, in perioada 1999 – 2003, ascultari care au continuat si in 2005. Pe langa condamnarea Romaniei pentru incalcarea art. 8 din Conventie, judecatorii europeni au mai retinut si expunerea judecatoarei Blaga la rele tratamente pe perioada cat a fost tinuta in arest, dupa ce a fost plimbata de procurori cu catuse prin fata presei (vezi foto 2) pentru a fi expusa maximei umilinte.
Interceptarile ilegale au fost facute de SRI, pe siguranta nationala
Privitor la interceptarile ilegale, in plangerea de la CEDO, judecatoarea Elena Pop Blaga a acuzat faptul ca i-au fost ascultate ilegal convorbirile telefonice prin interceptarea acestora de catre SRI, in baza unor mandate de siguranta nationala (art. 13 din Legea 51/1991 privind siguranta nationala), cat si emise in baza art. 91, indice 1 din Codul de procedura penala. Judecatoarei i-au fost ascultate inclusiv convorbirile purtate cu sotul ei, si atentie, conform marturiilor acesteia, procurorul PNA Ioan Moldovan, care a arestat-o in 2002 (perioada in care procurorii inca mai puteau aresta): „Procurorul Ioan Moldovan i-a cerut judecatorului Virgil Cociubei, fostul presedinte al Tribunalului Bihor, sa ma viziteze acasa, sa-i ceara sotului meu sa divorteze de mine, pentru ca va urma o perioada lunga si grea pentru el, deoarece eu voi ispasi o pedeapsa privativa de libertate si totodata sa initieze actiunea de impartirea a bunurilor comune, oferindu-se chiar sa-l ajute pe sot sa ne vanda casa”.
CEDO a acordat daune simbolice, conform practicii sale potrivit careia simpla recunoastere a dreptului incalcat constituie o reparare a prejudiciului
Constatand incalcarea art. 3 (interzicerea torturii) si a art. 8 (dreptul la respectarea vietii private si de familie) din Conventie, Curtea Europeana a obligat Romania la plata a 4.900 euro, cu titlu de daune, catre judecatoarea Elena Pop Blaga. Precizam ca in plangerea de la CEDO, judecatoarea solicitase 112.000 euro daune materiale si 1.000.000 euro daune morale, insa in practica CEDO din ultimii ani s-a mers pe acordarea de daune simbolice, considerandu-se ca simpla recunoastere a dreptului incalcat constituie o reparare a prejudiciului. Anterior deciziei CEDO judecatoarea Elena Pop Blaga, dupa ce a fost achitata in penal pentru mita care i s-a pus in carca de catre procurorii Moldovan si Dan Chirculescu – a actionat statul roman in judecata, pe cale interna, obtinand de la Tribunalul Timis sumele de 10.000 de euro daune morale, 4.280 de lei contravaloarea medicamentelor si a tratamentelor medicale si 2.318 lei cheltuieli de judecata.
Decizia integrala a CEDO din 27.11.2012 o puteti citi atasata la finalul articolului.
Istoria inscenarii dosarului de mita de catre procurorii anticoruptie 
Judecatoarea Elena Pop Blaga, de la Tribunalul Bihor, arestata in 2002 si trimisa ulterior in judecata de PNA Oradea pentru o presupusa infractiune de luare de mitaa fost achitata in 07.02.2005 de Curtea de Apel Brasov, care a considerat ca fapta nu exista. Dosarul impotriva ei a fost fabricat de seful PNA Oradea, Ioan Moldovan - cel care a confirmat rechizitoriul - si procurorul Dan Chirculescu. Dosarul judecatoarei Elena Pop Blaga (suspendata din functie pe durata arestarii si judecarii ei) a fost criticat de intreaga presa pentru modul in care procurorii PNA au inteles sa probeze "flagrantul" de luare de mita, prin trimiterea unui denuntator (costrans de anchetatori) sa lase o plasa cu 100 de milioane de lei, in bancnote tratate chimic, la locuinta matusei judecatoarei).
Toate acestea, impreuna cu lipsa de la dosar a casetelor cu inregistrarile in baza carora s-ar fi facut "proba" infractiunii au dus la un verdict previzibil: achitarea. Pentru a arata opiniei publice de ce monstruozitati au fost capabili procurorii si politistii PNA, doar pentru a raspunde unor comenzi ierarhice si a raporta finalizarea unui dosar care s-a dorit din cale afara de spectaculos, Elena Pop Blaga ne-a dat o in urma cu cativa ani o declaratie al carui continut il publicam integral.
Parada de catuse contrar legii
"Am fost arestata o luna de zile (24.05.2002 - 22.06.2002) de procurorul Ioan Moldovan, care contrar dispozitiilor legale a intocmit abuziv un Regulament special doar pentru persoana mea. Ca urmare a acestui regulament am fost purtata in catuse la toate termenele de judecata, respectiv la Curtea de Apel Oradea si la Curtea Suprema de Justitie, contrar Legii 23/1969, care interzice purtarea catuselor la femei. Nu am avut voie sa iau legatura cu aparatorii mei pentru pregatirea apararii, sa primesc pachet decat cu mult dupa data de 10.06.2002, ocazie cu care am schimbat avocatul. In acest sens am formulat din arest doua cereri cu nr. 51689 din 4.06.2002 si 54196 din 11.06.2002 prin care am cerut insistent procurorului general Ioan Rus sa inceteze abuzurile la care sunt supusa, insa aceste cereri au ramas fara rezolvare. Am sesizat si faptul ca voi intra in greva foamei insa acest aspect nu a contat deloc. Tot ce a interesat organele de urmarire penala a fost umilirea mea la modul cel mai jos posibil, precum si distrugerea mea fizica si psihica".
Tortura psihica
"In celula am fost tinuta cu femei de etnie rroma, contraveniente sau prostituate, adunate de pe strada si din Vama Bors, cu diversi paraziti (paduchi, purici si raie) si boli venerice. In celula erau in total sase paturi de fier, cate trei supraetajate, fara lumina naturala, mese si scaune, si un singur WC. Masa se servea de cele mai multe ori pe jos pe beton, deoarece in pat nu era comod, fiind celalalt pat supraetajat care deranja. Celula avea 5 metri lungime si 3 latime, iar geamurile erau acoperite cu trei randuri de sita groasa si deasa, plus gratii. Un bec de 25 sau 40 de wati functiona toata ziua si noaptea. De mai multe ori pe saptamana toate saltelele si lenjeria de pat erau trase jos in timp ce eram duse la plimbare intr-un tarc, iar la intoarcere era un praf in celula de nu vedeai bine si nu iti mai recunosteai salteaua si lenjeria, avand in vedere bolile venerice si parazitii amintiti la unele femei. In celula nu se primeau substante cu care sa se dezinfecteze WC-ul si sa se spele pe jos, si nici sapun. Dus se facea o singura data pe saptamana, respectiv sambata, timp de 10-15 minute pentru toate din celula. Toate femeile erau instruite de ofiterul Traian Surducan sa se poarte urat cu mine, sa creeze o atmosfera tensionata si urata pentru a-mi distruge rezistenta psihica. Dupa mai multe discutii avute cu acestea, ele imi relatau tot ce se intampla, precum si modul de instruire, si ma incurajau dandu-mi puterea de a merge mai departe. Ofiterul de politie Traian Surducan a facut presiuni psihice asupra mea pentru a recunoaste infractiunea de foloase necuvenite, spunandu-mi ca procurorul Ioan Moldovan va revoca mandatul de arestare si voi putea pleca acasa sa imi vad copiii, deoarece el este mana dreapta a acestuia si are permisiunea de a discuta cu mine cand doreste el. In perioada arestului, timp de o luna de zile nu mi s-a luat nici o declaratie in dosar, iar toate discutiile au fost purtate pe tema santajului psihic, pentru a-mi trada colegii si a recunoaste infractiuni ce nu au fost savarsite de mine. Tot acest ofiter mi-a cerut sa dau declaratii false despre colegii mei, in special despre cei care isi desfasurau activitatea in penal, insa am refuzat cu toate ca au promis ca vor revoca mandatul de arestare".
Instigare la divort si partaj
"Procurorul Ioan Moldovan i-a cerut judecatorului Virgil Cociubei, fostul presedinte al Tribunalului Bihor, sa ma viziteze acasa, sa-i ceara sotului meu sa divorteze de mine, pentru ca va urma o perioada lunga si grea pentru el, deoarece eu voi ispasi o pedeapsa privativa de libertate si totodata sa initieze actiunea de impartirea a bunurilor comune, oferindu-se chiar sa-l ajute pe sot sa ne vanda casa. Acest mesaj i-a mai fost transmis sotului meu si de avocatul Dorin Caba, tot din partea procurorului Ioan Moldovan, care cerea insistent sotului, prin intermediul avocatului sa recunosc infractiunea de foloase necuvenite. Imi este foarte greu sa imi rascolesc aceste amintiri urate din perioada arestului, dar cred ca am relatat suficient pentru informa opinia publica spre a se cunoaste modul de lucru al organelor de urmarire penala. Toate aceste aspecte au fost sesizate de mine la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, iar dosarul meu este la Camera a III-a. Tot ce am relatat corespunde adevarului".
Sursa luju

Prostia nu doare. – Masoneria și democrația -


- Masoneria și democrația -

M-am întâlnit cu domnul Cornel Dan Nicolae, care mi-a dăruit ultima sa carte din impresionanta serie cu care și-a câștigat un nume atât de important și binemeritat în publicistica noastră militantă, anti-sistem. (Era să zic anti-semită, dar greșeam…)
Mi-a mărturisit că-mi dă cartea cu oarecare reținere: să nu mă supăr, dar cartea sa este critică la adresa masoneriei, iar eu, subsemnatul, știe dînsul că am o părere bună despre (franc)masonerie… De unde scoți aiureala asta?, m-am mirat eu. De unde? De pe Internet, unde circulă o înregistrare video, în care apar și eu – numai vocea, la o emisiune a dlui Marian Oprea, despre masonerie. Materialul poartă pe Internet titlul Ion Coja ia apărarea masoneriei – sau cam așa ceva. Cunosc acest material, am încercat să aflu cine l-a pus în circulație și să-i cer să schimbe titlul, deloc acoperit de spusele mele! N-am reușit! Titlul circulă mai departe, iar cei mai mulți internauți, dezamăgiți sau chiar revoltați, se mulțumesc cu informația din titlu și nu mai ascultă și textul, să-l vadă pe Ion Coja cât de rău a decăzut!…
Rea credință sau prostie? Cred că este mai degrabă prostie!
Iată cum stau lucrurile:
Nu am cum să iau apărarea masoneriei, de vreme ce am cunoscut mai îndeaproape numai trei masoni și toți trei m-au escrocat de bani, după ce mi-au câștigat încrederea și prin menționarea repetată a faptului că sunt fruntași în masoneria românească. Iar unul dintre ei, pe românește spus, m-a mai și „vîndut”! M-a turnat, m-a trădat, cum vreți să spuneți!…
Am făcut greșeala să cred că, așa cum citisem sau auzisem, există un tribunal masonic care cercetează faptele nedemne ale „fraților”! Ideea mi s-a părut excelentă pentru o organizație care se respectă! Și am intervenit în emisiunea respectivă ca să întreb, pe liderul masonic aflat în emisiune, dacă există vreun interes din partea instanțelor masonice să-i identifice pe masonii care fac de ocară numele de mason!… Adică am întrebat dacă pot eu reclama instanțelor masonice netrebnicia unor masoni! Și așa am constatat că nu există nici urmă de interes masonic pentru așa ceva! O fi existând acel tribunal masonic, dar bănuiesc că rezolvă pricini ivite numai între masoni, când un mason îl fură sau omoară pe alt mason!… În rest – bănuiesc mai departe, masonii au liber la furat și tâlhărit în afara lumii lor!… Pe fraieri ca mine!
În intervenția mea am mai spus ceva privind relația dintre masonerie și democrație! Pricep de la dl Cornel Dan Nicolae că aici este „veriga slabă” a intervenției mele în emisiunea respectivă. S-ar fi înțeles că am o părere bună despre masonerie afirmând că masoneria ajută mult democrația se funcționeze bine!…
Precizez: eu despre democrație am spus încă dinainte de 1990, la curs în fața studenților și în discuții particulare cu oricine, că nu dau nici doi bani pe democrație, așa cum nu au dat nici cei care au inventat-o: vechii greci. Au inventat-o și au abandonat-o ca pe o măsea stricată, la nimic bună! Concluzia a fost pusă de Aristotel: este cea mai mare nedreptate să institui egalitatea între oameni care se nasc inegal dotați. Inegalitatea de șanse, încă de la naștere, este o fatalitate, un dat peste care nu se poate trece, de care trebuie să ținem seama cu luciditate și curaj! Putem aduce o corecție acestei fatalități instituind cele două mari păcate: trufia și invidia! Punerea la index a trufiei, ca păcat, corectează comportamentul celor favorizați de fatala inegalitate, iar reprimarea invidiei îi vizează pe defavorizații soartei. Creștinismul va institui însă singura egalitate reală de șanse și cea mai importantă: egalitatea în fața lui Dumnezeu, egalitatea șanselor la mântuire, la împlinire sufletească întru Domnul! Este egalitatea de șanse în întrecerea cu tine însuți, în această competiție nu încape nici mita, nici pila, nici frauda sau impostura! Egalitatea concurenților la această competiție este totală, pentru motivul binecuvîntat că toți concurenții pot fi declarați câștigători! Sau perdanți… Astfel că niciun om, cu judecată dreaptă, nu se poate plânge că lumea este rău alcătuită! Este tare bine întocmită de Dumnezeu Bunul!
Studenților le vorbeam despre democrație când analizam ideile din dialogul Cratylos. Le prefațam cu o discuție despre Socrate, subiect care nu putea ocoli momentul rușinos al condamnării la moarte pe nedrept a celui mai înțelept om al antichității. Socrate a fost condamnat în modul cel mai democratic!, le atrăgeam atenția studenților. După care treceam și la procesul lui Iisus Hrsitos, omul cel mai curat, mai fără de păcat, din câți au trăit pe pământ! Condamnat și El la moarte tot prin consultarea electoratului!
În mai multe rânduri, după 1990, am susținut că democrația, prin alternanța partidelor la guvernare, nu poate asigura continuitatea unei politici pe o perioadă mai lungă de timp, iar fără această continuitate e de neconceput viața socială normală. Dacă totuși această continuitate se menține, în statele democratice occidentale, cum ar fi Statele Unite, aceasta se datorează existenței unor structuri discrete sau chiar oculte de guvernare, a căror existență nu demonstrează decât un lucru: că democrația este o minciună, este un paravan în spatele căruia structurile amintite își desfășoară activitatea, existența și …tentaculele!
Iar dacă, la emisiunea respectivă, am afirmat că democrația nu poate funcționa fără astfel de structuri, numai niște nătărăi puteau deduce că lăudam astfel acele structuri! S-au înmulțit nătărăii de pe internet! Măi, flăcăi, din spusele mele nu aveați dreptul să deduceți decât părerea ce o am despre democrație! Părerea că de fapt nici nu există democrație! Nici în America, nici în altă parte! Putem mima existența ei, îi putem păcăli pe fraieri, chemându-i la vot o dată la patru ani! Umplem sălile Parlamentului cu năuci plini de golul din căpățânile lor, dar în altă parte este decizia, nu la Parlament, nu la guvern!…
Iar părerea mea despre masonerie era clar exprimată prin reclamația pe care o făceam la adresa unor membri importanți ai acesteia!… De unde ați scos admirația și susținerea mea pentru masonerie?!
Se naște întrebarea unde este sediul puterii de decizie? Măcar în paranteză răspundem pe scurt la această întrebare. În cazul României, am delegat la Bruxelles și-n alte „locații” occidentale această putere. Însă avem și noi faliții noștri, adică structurile oculte de care vorbeam, dar puterea lor de decizie este limitată la firimiturile care rămân de la masa unde se ospătează globaliștii globului numit planeta Terra. În aceeași măsură se mai poate vorbi de suveranitatea noastră națională, ca stat. Suntem stăpâni pe destinul nostru în chestiuni mărunte, fleacuri, nimicuri…
Nici măcar în statele mari și tari puterea politică nu se află în mâinile celor aleși prin vot, prin „voința” electoratului, prin mecanismul democratic. Există câteva structuri, precum Trilaterala, la care suntem manipulați să privim ca la un factor major de decizie la nivel planetar. Mă îndoiesc că ar fi chiar așa! E tot pentru fațadă!… Ca și masoneria, de fapt…
Drept care, lucrând la proiectul de Constituție Organică (Creștină) a României, am încercat să imaginez un sistem politic care să corecteze neajunsurile regimului pretins democratic din lumea de azi. Adică am imaginat existența și funcționarea unor structuri (instituții) menite să asigure continuitatea unei direcții de dezvoltare, a unei politici naționale pe termen lung, indispensabilă propășirii unui neam, a unei țări, structuri constituite destul de democratic, dar fără a se apela la scrutin, la vot.
În al doilea rând am încercat să corectez sistemul de „vot universal”, care pune pe picior de egalitate amărîta de pe centură sau pe orice boschetar cu persoanele serioase, care au un aport social consistent, prin viața de familie, prin performanțe profesionale etc. După mintea mea, am propus „votul diferențiat” (denumire provizorie, nepotrivită…). Ar fi ca tuturor persoanelor cu drept de vot să li se recunoască din oficiu un „vot”, la care să li se adauge, dacă este cazul, încă alte voturi. Bunăoară, părinții să aibă încă un vot pentru fiecare copil minor pe care îl crește onorabil. Bacalaureatul, licența, doctoratul, să adauge fiecare un vot, până la un număr maxim la care să se poată ajunge. Ar fi o variantă a votului cenzitar, o variantă mult mai bine legitimată.
O altă corecție ar fi votul „corporatist”, anumite chestiuni de interes național, dar care cer o anumită competență profesională, să fie puse în dezbaterea și soluționarea breslei, a corporației profesionale vizate.  (Pentru alte detalii, se poate merge pe www.ioncoja.ro, la categoria Constituția Organică a României.)
Democrația, absentă din istorie aproape două mii de ani, a fost reînviată și „reșapată” de masoneria care a regizat tragedia numită Revoluția franceză din 1789. Acele structuri oculte au văzut corect: regalitatea, monarhia, cu aristocrația adiacentă, este o instituție care, prin stabilitatea ei împiedică accesul masoneriei la putere. Înlăturarea regilor și a vechii aristocrații de spadă, în numele triplei minciuni Libertate, Egalitate, Fraternitate, era imperios necesară pentru a se avansa în proiectul masonic de acaparare a lumii. Numai că masoneria care se înregistrează ca ONG nu are nicio legătură efectivă cu cei care într-adevăr sunt pe cale să instituie un control planetar, global. Masoneria aceasta este o țintă falsă, de aceea este deseori de tot rîsul prin reprezentanții săi… Mă gândesc la cei trei escroci, desigur!
…Cam acestea sunt părerile mele asupra subiectului. Le-am confruntat oarecum cu informațiile și comentariile din cartea dlui Dan Cornel Nicolae, cu lista masonilor propusă de autor. Am descoperit cu interes că am cunoscut de-a lungul anilor și alți masoni, dar nu i-am știut ce hram poartă, precum celebrul Oreste, care mi-a fost student (pare-mi-se), Caius Traian Dragomir, coleg de Senat, Răzvan Teodorescu, Dinu Săraru, Nicu Filip, Virgil Măgureanu și alții. Oameni serioși! Profit de ocazie și mai întreb o dată: fraților, nu cumva cu ajutorul vostru, masoni atât de serioși, mi-aș putea eu recupera banii de care m-au ușurat frații domniilor voastre?! Sunteți persoane pe care cu greu ți le poți imagina într-un conclav împănat de infractori?! Aștept, deci! Mai aștept…


Ion Coja

PS Am uitat să spun tilul cărții domnului Niculae: Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjurația Masoneriei, a Cluburilor Mondiale și a Ordinelor Illuminati – România sub viesparul Frățiilor Sfârșitului. Carte apărută la editura Carpathia Rex.
Sursa Coja Ion

marți, 4 decembrie 2012

Un colonel face dezvăluiri şocante despre Lovitura de stat din decembrie 1989


Col (r.) Paulian Păsărin a fost şeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înfiinţarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluţie, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi chiar împuşcarea lui şi a Elenei Ceauşescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică şi Statele Unite.  Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiaţi ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: "Mi-au făcut-o şi ei mie…". Agentia de presa "Asii Romani" a publicat in exclusivitate un foarte interesant interviu cu Pasarin despre culisele loviturii de stat din decembrie 1989.
Reporter: Domnule colonel, a ştiut Nicolae Ceauşescu 
ce i se pregăteşte, sau a fost luat prin surprindere de Revoluţia 
din Decembrie 1989?
Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în 
continuare de ce. 
S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. 
Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. 
La sfârşitul anilor 70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. 
Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. 
Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. 
De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. 
Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova. 
În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit şi mi-a spus că, în fiecare zi de marţi şi de vineri ale săptămânii, la blocul din Piaţa Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor şi era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turişti, care a două zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureştiul. 
În urma verificării informaţiilor am constatat că turiştii verificau pieţele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceauşescu. 
Dacă bărbaţii aveau ca sarcină să monitorizeze intersecţiile şi să vadă lipsurile cu care se confruntă populaţia, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieţii noştri aflaţi în dispozitiv şi încercau să le facă "ochi dulci", în ideea de a intra în vorbă cu ei. 
Am mers mai departe cu verificarea şi am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei îşi căutau anumite poziţii, din care să poată acţiona cu arme de foc. 
Eu îmi întăresc afirmaţia prin faptul că toţi care s-au aflat în mulţime şi asupra cărora s-a tras, au fost împuşcaţi de la înălţime, după traiectoria gloanţelor.  

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupuşii turişti cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulţime. 
De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambacian, care a mânuit tot timpul simulatorul şi a recunoscut ulterior acest lucru. 
Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă şi o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acţiunea ar fi eşuat, iar el ar fi fost prins.
R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?
P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: 
de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, 
o explozie, dar şi simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. 
Deci, revenind la întrebarea iniţială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceauşescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. 
Astfel, pentru că ştia că i se pregăteşte ceva, nu a rămas 
niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, 
n-a acceptat niciodată să se facă aplicaţii pe teritoriul României, 
împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varşovia 
şi nici măcar să treacă trupele pe teritoriul ţării, singurul lucru 
pe care l-a acceptat fiind aplicaţiile pe hartă. 
Mulţi spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securităţii, 
dar Securitatea şi-a făcut datoria, aceea de a culege informaţii, 
de a le verifica şi de a informa pe preşedinte despre ce se întâmplă, 
ori noi asta am făcut. 
Trebuie precizat că eu şi cu oamenii mei ne ocupam 
strict de securitatea preşedintelui şi nu aveam nici o legătură 
cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea naţională. 
Poate am fost acuzaţi că nu am acţionat în timpul 
evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândeşti întâi la ţară 
şi apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceauşescu. 
Dacă ar fi acţionat Securitatea, ar fi însemnat măcel naţional. 
Trebuie spus că s-a afirmat că în 
România a fost genocid şi că sunt 62.000 de morţi, 
o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, 
ca să justifice intervenţia militară, o altă variantă pusă la 
cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eşuat. 
S-a acţionat cu planuri de dezinformare, s-a acţionat cu 
zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă şi 
cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la 
Timişoara şi la Bucureşti. 
Asta pentru că lumea era nemulţumită şi era uşor de 
scos în stradă. 
Iar la acţiune n-au participat numai sovieticii, au 
participat şi americanii, aceştia din urmă în partea aeriană.
R: Deci, concret, cine şi ce a hotărât îl legătură cu soarta soţilor Ceauşescu?
P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui 89 la Malta şi au 
hotărât înlăturarea lui Ceauşescu de la conducerea României, dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică şi pe cale aeriană de Statele Unite. Reţeaua informativă, însă, a fost îmbunătăţită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse şi americane ce au acţionat în plan informaţional, s-a colaborat şi cu serviciile de informaţii ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceauşescu a fost Uniunea Comuniştilor Iugoslavi, în frunte cu Miloşevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanşat evenimentele de la Timişoara, a fost graniţa sârbească.
R: Am înţeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă?
P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceauşescu şi o Perestroika, adică schimbarea şi destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. 
De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov şi a fost şeful direcţiei de dezinformare din KGB, deci acţiona ca un profesionist. De altfel, la întâlnirea şefilor de state şi de guverne din Tratatul de la Varşovia, care a avut loc la Moscova, Gorbaciov s-a întâlnit separat cu fiecare şef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceauşescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar aşa cum s-au retras alţii (Honeker a plecat, Brejnev a plecat, Jivcov a plecat), e cazul să se retragă şi el, la al XIV-lea congres. 
Răspunsul lui Ceauşescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului şi a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a ameninţat, că-l şterge de pe faţa pământului, la care Ceauşescu a trecut şi el la ameninţări, spunând: “Dacă te mai amesteci în ţara mea îţi fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată şi-ţi cer Tezaurul, Insula Şerpilor şi Basarabia!”... 
Efectul discuţiei lor s-a văzut şi în întâlnirea generală, pentru că Ceauşescu a anunţat că s-a înţeles cu şefii de state şi cu primii miniştrii, ca următoarea întâlnire a primilor miniştrii să aibă loc la Bucureşti şi Gorbaciov din prezidiu i-a zis: “Să vedem dacă mai apuci!”.
R: A fost acea întâlnire de la Moscova semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 89?
P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva şi trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la Timişoara. 
Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti. Nu au fost oameni din Timişoara , ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. 
Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost 
pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii. 
R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?
P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, 
pentru că Ceauşescu era în Iran . Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria. Când a plecat din Timişoara , Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezile au ars. 
Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul. Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului 
să mascheze intervenţia externă.  Sursa Agentia

Stramosii

Stramosii