vineri, 30 septembrie 2011

Sa ne amintim: Genocidul ucrainean

Unul dintre cele mai putin dezbatute si evitate subiecte din istoria europeana este cel al foametei din Ucraina, petrecuta intre anii 1932 si 1933, numita si Holodomor. Aceasta foamete artificiala, aparuta in urma impunerii unor masuri drastice ordonate de Stalin, a dus la moartea a intre 7 si 10 milioane de oameni. Contextul Dupa caderea Imperiului Tarist si luarea puterii de catre bolsevici, ucrainenii s-au bucurat de o noua retrezire nationala, datorata in special politicii relaxate a Moscovei fata de acestia, din pricina rolului pe care l-au jucat in revolutia comunista. Se crease o elita intelectuala si o noua constiinta a poporului ucrainean, care promova in anumite momente chiar independenta fata de Moscova. In 1924, Lenin moare, iar puterea ii revine lui Stalin. Acesta a inceput insa sa isi arate ingrijorarea fata de miscarea nationalista ucraineana si compromisurile facute de Uniunea Sovietica comunistilor din Ucraina. Primele masuri Anul 1928 semnaleaza sfarsitul decadei de autonomie a Ucrainei. Are loc distrugerea elitelor, in jur de 80% dintre intelectuali fiind ucisi. Concomitent cu aceste evenimente, Stalin incepe si politica de colectivizare, ca urmatoarea etapa in dezvoltarea URSS. Aceasta fusese indelung amanata, in speciala datorita opozitiei acerbe a taranilor pe timpul lui Lenin, care nu vroiau sa se instraineze de pamantul detinut de ei. Stalin ordona asadar stramutarea a peste un milion de ucraineni si deportarea in Siberia a 800.000, intre 1930 si 1931, in incercarea de a impiedica coagularea unei rezistente impotriva colectivizarii. In ciuda masurilor sovieticilor, populatia inca refuza sa cedeze septelurile si pamantul detinut si sa intre in fermele de stat. In 1932 Stalin i se confeseaza lui Kaganovici, membru al Politburo, ca exista riscul sa piarda Ucraina. Au loc mai multe intalniri intre liderii sovietici si se pun la cale masurile ce vor duce in final la exterminarea a milioane de oameni. Inceputul genocidului Mai intai are loc cresterea cotei de colectare a recoltei de la taranii ucraineni, lasandu-i fara o mare parte a alimentelor. Concomitent, teritoriul Ucrainei a fost apoi izolat de URSS, pentru a impiedica raspandirea vestilor despre ceea ce se petrecea si pentru a limita libertatea de miscare a oamenilor. NKVD ii impusca pe loc pe cei ce vroiau sa treaca granita in Romania sau Polonia. Se emit documente speciale care restrictioneaza calatoria cu trenul. Dupa aceea, brigazi speciale perchezitionau fiecare casa in parte, luand pana si cea mai mica farama de mancare. Pana si semintele erau luate. Sunt emise ordonante secrete care permiteau soldatilor si trupelor NKVD sa ii execute pe taranii care furau din avutul statului un cartof sau chiar si un spic de grau. Satele erau pazite de militari pentru a impiedica oamenii sa plece sau sa caute mancare. Din cauza lipsei de alimente, oamenii incepeau sa manance iarba sau scoarta de copac. Deseori s-a recurs si la acte de canibalism. Membrii NKVD curatau casele si strazile de cadavrele oamenilor morti, primind in schimb cate 200 de grame de paine pentru fiecare. Au fost cazuri in care au ingropat oameni inca in viata, dar slabiti de foame. Supravietuitorii povestesc cum pamantul gropilor comune se misca. In tot acest timp, excedentul de cereale rezultat, aproape doua milioane de tone, a fost vandut in Occident. Aceeasi cantitate putea sa hraneasca intreaga Ucraina timp de doi ani de zile. Tulburator este si faptul ca restul alimentelor colectate erau depozitate in hale uriase chiar in Ucraina, fiind sub paza armata. Numarul exact al victimelor nu se cunoaste, insa conform calculelor pe baza datelor recensamintelor intre 7 si 10 milioane de oameni au murit intre 1932 si 1933 din cauza foametei. Asta inseamna ca aproape 1.000 de oameni mureau in fiecare ora. In jur de 25% din ucrainieni au cazut victime infometarii ordonate de Stalin. Memoria evenimentelor Foametea din Ucraina a fost vehement negata de URSS si a initiat o intreaga campanie de dezinformare in Vest, folosindu-se chiar de jurnalisti occidentali proeminenti. Cel mai bun exemplu este cel al britanicului Walter Duranty, de la The New York Times, castigator al premiului Pulitzer in 1932, care critica zvonurile existentei unei foamete si chiar o nega. Unul dintre negationisti contemporani, Douglas Tottle, considera totul o fabricatie a Germaniei naziste. O problema delicata este in ce masura foametea a fost un genocid. Majoritatea simpatizantilor comunisti au ajuns in final sa recunoasca foametea ca facand milioane de victime, dar spun ca ea a luat nastere neintentionat, datorita deciziilor gresite, luate de guvernarea sovietica sau din cauza conditiilor climaterice nefavorabile si nu poate fi un genocid. Acest punct de vedere este impartasit si de Rusia. Dovezile aparute dupa desfiintarea Uniunii Sovietice insa resping in totalitate aceste teorii. Mai mult, SBU, serviciul secret ucrainean, a declasificat, in 2006, mii de pagini de documente care demonstreaza caracterul intentionat al actiunilor conducerii de la Moscova. Ca urmare, Parlamentul ucrainean a adoptat o lege ce declara foametea din 1932 si 1933 un act de genocid impotriva ucrainenilor. In prezent, 26 de state considera Holodomorul genocid. Datorita rolului pe care il joaca Rusia astazi in politica energetica a Europei, multe state occidentale inca ezita sa faca acelasi lucru. ziare

Liniştea de la Jucu versus furtuna din Bochum. Cum au primit locuitorii din Jucu vestea închiderii fabricii Nokia. Reportaj de la faţa locului

Nokia anunţa în urmă cu trei ani închiderea fabricii de la Bochum, în vestul Germaniei. În prezent, România se află în aceeaşi situaţie. Însă dacă la Bochum angajaţii Nokia s-au revoltat faţă de decizia companiei de a închide fabrica din localitate, la Jucu este în continuare linişte. La porţile fabricii Nokia din Jucu te întâmpină un paznic care îţi spune sec că nu are nimic de comunicat şi că nu a fost informat în legătură cu închiderea fabricii Nokia. Mai mult, angajatul Nokia a fost instruit să nu facă declaraţii presei şi să transmită reprezentanţiilor mass media o hârtie cu datele de contact ale departamentelor de comunicare Nokia. Pe de altă parte, nimeni nu iese din fabrică să vorbească cu presa, chiar dacă angajaţii au fost anunţaţi într-o şedinţă, organizată joi dimineaţa, despre decizia companiei Nokia în legătură cu fabrica de la Jucu. Totodată este destul de greu să intri în vorbă cu oamenii care încă mai lucrează în fabrica Nokia de la Jucu, în condiţiile în care, aceştia sunt aduşi sau luaţi cu autobuzele şi microbuzele chiar de la intrarea în fabrică. Chiar dacă o mare parte din angajaţii Nokia au refuzat de-a lungul timpului să vorbească despre condiţiile de muncă din fabrica de la Jucu, au existat totuşi şi reacţii care au apărut în această perioadă. Pe de altă parte, angajaţii pe o perioadă determinată de la fabrica Nokia Jucu, s-au plâns că erau sunaţi în mai multe rânduri de reprezentanţii companiei şi li se spunea să nu vină câteva zile la serviciu, pentru că nu sunt comenzi. Salariile mici cu care îşi plătea Nokia angajaţii de la Jucu au fost condamnate şi de către locuitorii din comuna clujeană. ''Am vrut să mă angajez la Nokia, însă când am aflat că salariile nu depăşesc 700 de lei şi trebuie să lucrez 12 ore pe tură am renunţat. Plus că am aflat de la un prieten care lucrează acolo că sunt mai multe zile pe lună în care trebuie să stai acasă, fară bani. Am preferat să mă angajez la o benzinărie pentru 900 de lei şi doar 8 ore de muncă pe zi'', a spus unul dintre locuitorii comunei Jucu. Din cei apoximativ 2.000 de angajaţi ai fabricii Nokia, circa 100 de persoane provin din comuna Jucu, conform localnicilor. Restul angajaţilor sunt aduşi de Nokia din zonele învecinate Clujului. ''Vestea că pleacă Nokia din Jucu nu m-a luat prin surprindere, nici nu mă afectează în vreun fel. Auzeam tot felul de discuţii că s-ar putea închide fabrica, însă oameni din Jucu care lucrează pentru Nokia sunt prea puţini. Cei de la Nokia nu ne-au ajutat direct, n-au făcut ceva concret pentru noi, o sală de cinema, o cantină, un parc de distracţii'', a afirmat Elena, locuitor ai comunei Jucu. Pe de altă parte, Mihai spune că o parte din banii intraţi în bugetul primăriei din Jucu au fost folosiţi pentru infrastructură, renovarea unor şcoli sau chiar pentru modernizarea primăriei. ''A fost bine pentru comună la început, când a venit Nokia. Preţul terenurilor din localitate a crescut, s-au facut şi ceva vânzări de terenuri şi speram că vor mai veni investitori străini, iar Jucu va deveni un oraş puternic. S-au promis diverse lucruri, printre care o autostradă sau un tren direct spre aeroportul din Cluj, însă nu s-a mai realizat nimic. Poate că asta este soarta noastră'', a spus Mihai din Jucu Circa 2.000 de oameni îşi vor pierde locurile de muncă, deoarece unităţile de producţie de mare volum din Asia sunt mai eficiente pentru grupul finlandez, şi-au motivat decizia reprezentanţii Nokia. Decizia Nokia din anul 2007 de a transfera în România o parte din activitatea desfăşurată anterior în fabrica din localitatea Bochum a avut până în prezent un impact pozitiv asupra Clujului şi a judeţelor limitrofe, chiar dacă investiţia celui mai mare producător de telefoane mobile din lume nu şi-a atins potenţialul maxim. Cel puţin, pentru primăria din Jucu, o comună din estul judeţului Cluj care are aproape 5.000 de oameni şi unde principala activitate este agricultura, fabrica Nokia a adus un salt semnificativ al încasărilor la buget. De exemplu, în 2009 veniturile primăriei Jucu au ajuns la circa 2 mil. euro. Joi, când oficialii Nokia au anunţat decizia de a închide fabrica de la Jucu, primăria a fost indiferentă, spunând că sunt prinşi cu alte lucruri mai importante. Fabrica Nokia de la Jucu a fost construită în anul 2007 şi pentru modernizarea parcului industrial Tetarom 3, statul român a cheltuit 21 mil. euro. Toate necesităţile Nokia au fost îndeplinite până în prezent, mai puţin pista pentru avioane de mare tonaj din cadrul Aeroportului Internaţional Cluj. De la drumuri de acces, alimentare cu energie electrică, iluminat stradal şi alte utilităţi pentru buna funcţionare, toate au fost construite pentru Nokia. În 2007 Nokia a investit 60 de mil. euro şi a promis că numărul angajaţilor va ajunge la 15.000. În 2007, în plin boom economic oficialii spuneau că în parcul industrial din Jucu vor fi construite fabrici de ambalaje, tipografii, toate menite să deservească firma producătoare de telefoane, însă nu a apărut nimic suplimentar. Fabrica Nokia de la Jucu a demarat oficial activitatea de producţie cu 350 de angajaţi direcţi, atât din sectorul de management şi administrativ, cât şi în producţie, ajungând în prezent la circa 2.000 de salariaţi proprii. Tot în acest an, Nokia a anunţat că Centrul de Cercetare din Cluj se închide în luna octombrie, iar 120 de angajaţi sunt afectaţi de programul de restructurare al companiei. Procesul de disponibilizări anunţat de Nokia face parte dintr-o strategie globală de consolidare a operaţiunilor de cercetare şi dezvoltare ale companiei finlandeze şi de creştere a eficienţei. Sunt vizate puncte de lucru din mai multe ţări, obiectivul fiind acela de concentrare a eforturilor în direcţiile majore de dezvoltare stabilite la începutul acestui an, conform declaraţiilor reprezentanţilor Nokia făcute în prima parte a anului. Pe de altă parte ''închiderea fabricii Nokia de la Jucu se încadrează în strategia companiei şi are rolul de a reduce costurile, de a eficientiza şi simplifica structura grupului'', a spus conducerea Nokia. Compania a pus sub evaluare şi operaţiunile din Salo (Finlanda), Komarom (Ungaria) şi Reynosa (Mexic). Aceste fabrici vor continua să producă pentru pieţele din Europa şi America de Nord, însă grupul intenţionează să le reorienteze treptat către software şi personalizarea pachetelor de vânzare. Ziarul Financiar

joi, 29 septembrie 2011

Daca vrei sa iti cumperi un pom de la Baneasa uite ce afli

Indivizi cu acte măsluite distrug floarea cercetării pomicole din România • Ultima victimă – Staţiunea Pomicolă de la Băneasa • În spatele vandalilor se află „feţe“ politice şi administrative dirijate de mafia imobiliară Persoane, chipurile necunoscute, au intrat prin efracţie, într-o noapte din decembrie, şi au tăiat 500 de meri din livada experimentală a Staţiunii de Cercetare Băneasa din Bucureşti. Pomii au fost tăiaţi cu ferăstraie silenţioase şi lăsaţi, în batjocură, lângă cioturi. Apoi prădătorii au dispărut în noapte. „Când am mers în livadă şi am văzut merii în vârstă de zece ani culcaţi la pământ, am avut senzaţia că mi-a murit cineva din familie. Cred că nu am mai trăit acest sentiment decât atunci când a murit mama mea“, ne declara directoarea staţiunii, Adela Bărbulescu. Aflăm de la doamna Bărbulescu că era o livadă cu soiuri deosebit de productive şi care trebuiau multiplicate. Ele au fost primite de la Institutul de Pomicultură Mărăcineni, cele mai multe fiind americane, foarte rezistente la bolile specifice mărului, cum sunt rapănul şi făinarea. Locul din care au fost tăiaţi reprezenta o plantaţie pilot, în care se urmăreau calităţile pomilor. Acum, în iarnă, urma să înceapă altoirea, adică formarea de noi pomi. Valoarea pagubei, conform primelor estimări, se apropie de un milion de euro. Vandalii vin în cete SCDP Băneasa a fost vandalizată de mai multe ori în anul 2008. Cauza pare a fi terenul care valorează cam 1.500-2.000 de euro metrul pătrat! Prima ameninţare, cum că taie toate livezile, a venit la începutul anului 2008 din partea lui Virgil Tudorache, despre care se spune că ar fi finul lui Gigi Becali, finanţatorul echipei de fotbal Steaua Bucureşti. El a venit prima dată împreună cu un individ care ar lucra la Clubul Dinamo Bucureşti. Fără să prezinte vreun act, cei doi au demolat o poartă de intrare a staţiunii. Au fost prinşi în flagrant. Poliţia a început cercetarea penală, dar dosarul s-a „prăfuit“ pe vreun birou de la Secţia 2 Poliţie. Tudorache susţine că este proprietarul unei suprafeţe din cadrul staţiunii. Apoi a intrat în scenă Iulian Capeti, alt „proprie-tar“ care susţine că ar deţine terenuri în interiorul SCDP. În noaptea de 25-26 ianuarie 2008, o echipă trimisă de Capeti a distrus 736 de pomi din Colecţia Naţională de Piersici. Paguba, evaluată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Siseşti“, s-a ridicat la 1,3 milioane de euro. Autorii au fost prinşi în flagrant. Sub securea aceluiaşi Capeti, au fost distruşi 186 de caişi, în noaptea de 25-26 februarie 2008. Valoarea pagubei: 415.234 RON. Din nou autorii au fost prinşi. A urmat un nou atac asupra culturilor de piersici în noaptea de 24-25 martie 2008, când au fost tăiaţi 285 de pomi. Valoarea pagubei: 621.908 RON. De data asta se zice că autorul este necunoscut. Alţi 245 de piersici au fost tăiaţi în dimineaţa zilei de 22 aprilie 2008. Paguba: 522.399 RON. Tot autor necunoscut, dar terenul este revendicat de Virgil Tudorache. Dr. ing. Adela Bărbulescu ne-a spus că, în timpul verii, a fost linişte. Însă, în dimineaţa zilei de 26 octombrie 2008, nişte indivizi au demolat o parte din gardul SCDP şi au montat o poartă, pe care au scris „Proprietate privată“. Au fost prinşi în flagrant, dar dosarul zace tot la Poliţie. O altă vandalizare a avut loc în noaptea de 2-3 noiembrie 2008. Atunci au fost răpuşi „numai“ 44 de pruni tot din colecţie. Valoarea pagubei: 87.214 RON. De fiecare dată, SCDP Băneasa a făcut plângere la Secţia 2 Poliţie şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sectorului 2. Chiar dacă unii autori au fost prinşi în flagrant, până acum nu au fost nici judecaţi şi nici condamnaţi! Scenariul hoţiei Proprietari care vin cu securea în livada staţiunii susţin că au avut terenuri undeva prin Bucureşti. Conform legii, dacă acele terenuri sunt ocupate, primăriile pot face retrocedări în alte zone libere. Iar terenuri „libere“ şi valoroase se găsesc în Băneasa, la SCDP. Pasul unu. Administraţia Domeniilor Statului, fără să verifice sau să întrebe, ia câteva zeci de hectare de la Staţiunea Pomicolă şi le trece la Primăria Sectorului 1, unde primar este Andrei Chiliman. Pasul doi. Primăria Sectorului 1 pune proprietarii în posesie, cu terenurile luate pe şest de la SCDP. Pasul trei. Terenurile sunt băgate în suveică, adică sunt vândute şi revândute de mai multe ori, astfel încât să nu se mai ştie ce şmecherii s-au făcut. Pasul patru. Ultimii cumpărători îşi cer dreptul de a construi, iar Primăria Sectorului 1 aprobă planuri urbanistice şi avize necesare. Pasul cinci. Vandalizarea livezilor! „Cred că organismele abilitate ale statului ar trebui să verifice la Administraţia Domenilor Statului şi la comisiile funciare de la Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria Sectorului 1, pentru a vedea dacă este legal cum s-a procedat cu retrocedările, prin compensare, a unor terenuri care aparţin Staţiunii, încă din anul 1932. Atunci a fost promulgată o lege, prin Înaltul Decret Regal nr. 1.676, din 16 mai 1932, publicată în Monitorul Oficial nr. 116, partea I, la data de 21 mai 1932. Prin acea lege era înfiinţat Institutul de Cercetări Agronomice al României, căruia i se acordau 40 de hectare pe actualul amplasament al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, din Bucureşti. Acel Institut a devenit, mai târziu, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, de care aparţinem şi noi, astăzi“, a afirmat Adela Bărbulescu. Drăgan – ADS, eminenţa rea Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ a depus, în 2005, la Primăria Sectorului 1 un dosar cu toate actele care atestă dreptul de proprietate asupra terenurilor, pe care funcţionează Staţiunea Băneasa. Au trecut atâţia ani şi Academia nu a primit niciun răspuns de la primarul Andrei Chiliman. Povestea legată cu aţă albă merge mai departe. Conform unor acte măsluite la Administraţia Domenilor Statului, SCDP Băneasa aproape a dispărut, pentru că nu ar mai avea decât 5,4 ha, din 61,8 ha, câte i se dăduseră în concesiune. Diferenţa, care figurează în acte ca teren liber, a ajuns la Primăria Sectorului 1, iar primarul a împărţit terenurile ca pe propria lui moşie. Este limpede că liberalul Chiliman nu putea face acest lucru dacă nu era în concubinaj cu un alt liberal, abuziv pus la conducerea Agenţiei Domeniilor Statului, tocmai în ideea s-o distrugă din interior. Adela Bărbulescu ne-a precizat că diferenţa de teren, de la 40 la 61,8 ha, a fost dobândită prin alipirea unor vecinătăţi, iar proprietariilor li s-au acordat terenuri, prin compensare, la Odăi, în fosta livadă a defunctului PCR. Traian Dobre REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2009

miercuri, 28 septembrie 2011

Viitorul pe care ni-l promite Rusia

Prof. Aleksandr Dughin, capul elitei intelectuale ruse care modelează astăzi politica externă a guvernului Putin, spune că marele plan al naţiunii sale este acela de a restabili sensul ierarhic al valorilor spirituale pe care modernitatea le-a îngropat. Pentru oamenii cu mentalitate religioasă, şocaţi de vulgaritatea brutală a vieţii moderne, propunerea poate suna foarte atrăgător, doar că realizarea ideii trece prin două etape. Mai întâi, trebuie să distrugi Occidentul, tatăl tuturor relelor, printr-un război mondial, inevitabil mai devastator decât primele două. Apoi va fi instaurat Imperiul Mondial Eurasiatic sub conducerea Sfintei Maici Rusia. În ce priveşte primul punct, “mântuirea prin distrugere” este unul dintre clişeele cele mai constante ale retoricii revoluţionare. Revoluţia franceză a promis că va salva Franţa prin distrugerea Vechiului Regim: ea a adus-o din prăbuşire în prăbuşire până la condiţia de putere de categoria a II-a. Revoluţia mexicană a promis că va salva Mexicul prin distrugerea Bisericii Catolice: a făcut din el un furnizor de droguri pentru lume şi de mizerabili pentru asistenţa socială americană. Revoluţia rusă a promis că va salva Rusia prin distrugerea capitalismului: a transformat-o într-un cimitir. Revoluţia chineză a promis că va salva China prin distrugerea culturii burgheze: a transformat-o într-un abator. Revoluţia cubaneză a promis pentru că va salva Cuba prin distrugerea exploatatorilor imperialişti: a transformat-o într-o închisoare de cerşetori. Pozitiviştii brazilieni au promis că vor salva Brazilia prin distrugerea monarhiei: au pus capăt unicei democraţii care exista pe continent şi au aruncat ţara într-o succesiune de lovituri de stat şi dictaturi ce s-au încheiat abia în 1988, pentru a face loc unei dictaturi modernizate, cu alt nume. Acum, Prof. Dughin promite că va salva lumea prin distrugerea Occidentului. Sincer, eu prefer să nu ştiu ce va urma. Mentalitatea revoluţionară, cu promisiunile sale auto-amânabile, gata să se transforme în contrariul lor cu cea mai nevinovată mină din lume, este cel mai mare flagel care a lovit vreodată omenirea. Victimele sale, din 1789 până astăzi, nu sunt mai puţin de trei sute de milioane de oameni – mai mult decât au ucis toate epidemiile, dezastrele naturale şi războaiele între naţiuni de la începutul timpurilor. Esenţa discursului său, aşa cum cred că am demonstrat deja, este inversarea sensului timpului: inventarea unui viitor şi reinterpretarea în lumina lui, ca şi cum acesta ar fi o premiză sigură şi arhi-dovedită, a prezentului şi trecutului. Inversarea procesului normal al cunoaşterii, ajungând a înţelege ceea ce este cunoscut prin ceea ce este necunoscut, ceea ce e sigur, prin ceea ce e îndoielnic, ceea ce este categoric prin ceea ce este ipotetic, este o falsificare structurală, sistematică, obsesivă, hipnotică. Prof. Dughin propune Imperiul Eurasiatic şi reconstruieşte întreaga istorie a lumii, ca şi cum aceasta ar fi o îndelungată pregătire pentru venirea acestui lucru minunat. Este un revoluţionar ca oricare altul. Dar incomparabil mai pretenţios. Cât despre Imperiul Mondial Eurasiatic, cu un pilier oriental susţinut în ţările islamice, Japonia şi China, şi un pilier occidental în axa Paris-Berlin-Moscova, el nu este deloc o idee nouă. Stalin a cultivat acest proiect şi a facut tot ce a putut pentru a-l realiza, şi a eşuat doar pentru că nu a reuşit să creeze la timp o flotă maritimă de dimensiuni suficiente. A dat greş la timing: spunea că Statele Unite nu vor trece de anii 80. Cea care n-a trecut a fost URSS. Deoarece Prof. Dughin împodobeşte proiectul cu recursul la valorile spirituale şi religioase, mai degrabă decât la internaţionalismul proletar ce legitima ambiţiile lui Stalin, pare logic să admitem că noua versiune a proiectului imperial rus este un fel de stalinism de dreapta. Dar lucrul cel mai evident la guvernul rus este faptul că cei care îl ocupă sunt aceiaşi care conduceau ţara în timpul comunismului. În esenţă, este personalul KGB (sau FSB, schimbarea periodică a numelor nu a schimbat niciodată natura acestei instituţii). Mai rău, este KGB-ul cu o putere extinsă brutal: pe de o parte, dacă în regimul comunist exista un agent de poliţie secretă pentru fiecare 400 de cetăţeni, astăzi există unul pentru fiecare 200, ceea ce caracterizează Rusia, fara îndoială, ca pe un stat poliţienesc; pe de altă parte, repartizarea proprietăţii de stat între agenţi şi colaboratori ai poliţiei politice, care s-au transformat de pe o zi pe alta în “oligarhi”, fără a-şi pierde legăturile lor de supunere faţă de KGB, îi conferă acestei entităţi privilegiul de a acţiona în Occident, sub straturi şi straturi de camuflaj, cu o libertate de mişcare ce ar fi fost de neconceput în timpul lui Stalin sau al lui Hruşciov. Ideologic, eurasianismul este diferit de comunism. Dar ideologia, cum o definea însuşi Karl Marx, este doar o “haină de idei” pentru a acoperi o schemă de putere. Schema de putere în Rusia şi-a schimbat haina, dar rămâne aceeaşi – cu aceiaşi oameni în aceleaşi locuri, îndeplinind aceleaşi funcţii, cu aceleaşi ambiţii totalitare dintotdeauna. Imperiul Eurasiatic ne promite un război mondial şi, ca urmare a acestuia, o dictatură globală. Unii dintre adepţii lui ajung să-l numească “Imperiul Sfârşitului”, o evocare clar apocaliptică. Doar uită să observe că ultimul imperiu dinainte de Judecata de Apoi nu va fi altceva decât Imperiul lui Antihrist. Inliniedreapta

Scutul anticriza

Scutul anticriza exista. Nu l-am inventat eu ci este inventat de mult, dar zace pentru multi, aruncat intr-un colt intunecat al mintii. Este vorba de scutul financiar. Nu de cel antiracheta. Este un scut pasnic, care ascunde insa in el, un anumit grad de intelepciune, la care din pacate nu ajung foarte multi. In cazul nostru este vorba de intelepciunea minimei economisiri periodice. Dar in general avem dovada ca lumea este lipsita de intelepciune. Iata comentariile pertinente din The Man in the Higher Castle “Piețele au înregistrat minime istorice și, ca un semnal al gravității crizei, metalele prețioase evoluează în aceeași direcție cu acțiunile, adică în jos. Nebunia e totală: cu toate că vinovat pentru criza actuală este sistemul financiar - adică banul - toată lumea se refugiază în cash; cu toate că veriga slabă a economiei mondiale este SUA, toată lumea se înghesuie să cumpere datorii ale sale. Privind din exterior poți rămâne uimit de gradul din ce în ce mai mare de iraționalitate a piețelor. Și cum piețele înseamnă investitorii din spatele lor, e clar că trăim vremuri ale nebuniilor în masă. “ “Momentan se fac eforturi disperate de a păstra aparența de normalitate și se injectează fonduri prin intermediul instituțiilor financiare internaționale. Cel mai probabil, semnalul că lucrurile o iau cu adevărat razna va fi dat de intrarea în criză a acestora; e dezvoltarea normală a crizei: dinspre bănci către state, dinspre state către instituțiile internaționale și dinspre acestea către băncile centrale. Dar până atunci, până să ajungem la adevărata criză, cred că vom avea parte de o nouă creștere irațională.” Dar sa ne intoarcem la ratiune si echilibru. Deci ce este scutul financiar Este un produs oferit de firmele de asigurari sau de cele de investitii financiare.Un produs de economisire. Rezistenta scutului este data de materialul din care este facut ;bonuri de tezaur, titluri de stat, obligatiuni si portofolii de actiuni achizitionate de specialistii firmelor de asigurari sau de investitii, de pe piata. Acest aliaj nu poate fi spart de criza. De ce? Pentru ca toate elementele care il compun reprezinta la un moment dat ceea ce este mai rezistent in lumea economica cunoscuta. Frumusetea scutului este realizata de specialistii care il manageriaza. Scutul este practic oglinda gandirii acestor oameni care urmaresc piata cu ochi vigilenti si interesati.Daca scot profit vor avea salarii mai mari si clienti mai multi. O alta frumusete este data de faptul ca scutul este viu. Am vazut un reportaj in care un specialist spunea ca in organismul uman de-a lungu timpului au loc multe schimbari. Spre exemplu oasele noastre sunt schimbate complet la 9 ani, si muschii la 15 ani. Pielea se schimba continuu. Scutul este viu pentru ca si componentele sale se schimba. Azi ai in portofoliu niste actiuni, maine ai altele. Azi ai mai multe titluri de stat, maine ai preponderent portofoliu de actiuni. Oricat ar varia piata si cu 400% cum a mai fost ,exista componente in piata stabile sau care in loc sa scada cresc. Frumusetea suplimentara a scutului este data de detalii, daca le putem numi asa. Detaliile transforma scutul in pensie privata, asigurare de viata sau fond pentru studiile sau casatoria copilului. Pentru persoanele fizice sau juridice poate fi o gura de oxigen nesperata. In caz de faliment scutul iti aduce banii necesari pentru ati reveni. Dar de ce amina lumea constructia unui astfel de scut?!! Din motive rationale ? Va las sa reflectati asupra acestui subiect. Unii considera ca daca au un depozit in banca sunt protejati. Depozitul banacar simplu este bunicuta financiara. Ca sa fac o comparatie, este un fel de locomotiva cu aburi in vremea trenurilor de mare viteza. Intr-un articol viitor voi lamuri aceasta idee

luni, 26 septembrie 2011

Asigurarile de bunuri pot acoperi sume importante

Generali Asigurari a achitat dauna de la complexul comercial Dragonul Rosu, pagubele radicandu-se la valoarea de 55.250.000 lei. Pe langa acesti bani, Generali a mai platit si 100.000 de euro pentru daunele produse marfurilor chiriasilor din Dragonul Rosu. "Confirmam faptul ca am platit catre clientul nostru, Niro Investment, care detine centrul comercial 'Dragonul Rosu', suma de 55.250.000 lei, in data de 4 martie 2011. Suma a fost stabilita in urma unui proces de negociere intre cele doua parti, finalizat pe cale amiabila, evaluarea daunei fiind realizata de catre echipa Generali impreuna cu experti internationali in lichidari de daune", a declarat Marie Kovarova, Director General Generali Asigurari, intr-un comunicat remis catre Ziare.com. "La aceasta suma se adauga si daunele produse marfurilor, platite direct chiriasilor din Dragonul Rosu, cu care aveam contract separat, daune in valoare de circa 100.000 euro", au mai spus oficialii Generali Asigurari. Desi vorbim despre cea mai mare dauna din istoria pietei de asigurari din Romania, reprezentantii companiei au tinut sa precizeze ca aceasta plata nu a afectat stabilitatea financiara a Generali Asigurari. In luna mai, anul trecut, un puternic incendiu a izbucnit la centrul comercial Dragonul Rosu din Bucuresti. Un pompier a murit in timp ce incerca sa stinga flacarile. Peste el s-a prabusit o structura metalica. Pompierul in varsta de 24 de ani a murit in timp ce incerca sa isi salveze un coleg, ce a ajuns ulterior la spital cu arsuri usoare. Incendiu de proportii la centrul comercial Dragonul Rosu: un pompier a murit (Video)

joi, 22 septembrie 2011

Tensiune în piaţa de capital: sunt cele mai lovite acţiuni de pe bursă bune de cumpărat?

Vânzările în masă ale investitorilor din ultimele luni pe fondul turbulenţelor externe, care nu au mai ţinut cont de fundamentele companiilor, au lăsat în urmă cotaţii mult mai reduse comparativ cu începutul acestui an, deşi multe dintre acestea au continuat să înregistreze profit în primele şase luni, iar unele au performat chiar mai bine decât anul trecut. De exemplu, titlurile constructorului de conducte magistrale Condmag Braşov (COMI), se tranzacţionează în prezent la un preţ cu 56% sub nivelul de la finele anului trecut, iar cotaţia titlurilor firmei de construcţii Concefa Sibiu (COFI) şi cele ale firmei de intermediere Broker Cluj (BRK) s-a înjumătăţit în acelaşi interval. Cele trei titluri au fost în ultima perioadă ţinta predilectă a insiderilor care au acumulat aproa­pe zilnic acţiuni de pe piaţă, fapt perceput de analişti ca un semnal pozitiv. Corecţii severe au înregistrat anul acesta şi acţiuni solide de pe bursă, precum Erste Bank (-45%), în timp ce titlurile Transgaz Mediaş (TGN) şi Fondul Proprietatea (FP) au pierdut fiecare circa 31% din valoare. Tototdată, acţiunile Bursei de Valori Bucureşti (BVB) şi cele ale Antibiotice Iaşi (ATB) se numără printre acţiunile care au scăzut cel mai mult anul acesta, pierzând fiecare un sfert din valoare, deşi au raportat rezultate în creştere pe primele şase luni ale anului. Profitul Bursei s-a majorat de trei ori, la 12,5 mil. lei, iar câştigul net al Antibiotice a urcat cu 34%, la 23,1 mil. lei. "Unele acţiuni de la bursă au fost prea penalizate de către investitori şi mă gândesc că pe o revenire a pieţei acestea ar trebui să revină şi ele, dar mai accelerat decât piaţa. În condiţiile în care mediul bursier va fi ceva mai prietenos şi se va găsi o rezolvare la problemele externe legate de deficite, cred că atenţia investitorilor se va orienta în principal către companii mai mari şi aş miza pe Fondul Proprietatea, Transgaz Mediaş chiar şi Antibiotice Iaşi şi poate în subsidiar Condmag, Concefa sau Dafora", spune Mihai Alexa, analist la Broker Cluj. El mai spune că deşi acţiunile Erste Bank nu au expunere pe Grecia, investitorii tind să perceapă acţiunile bancare la pachet, astfel că acestea ar putea avea de suferit dacă corecţiile din acest sector vor continua. Alexa se aşteaptă ca acţiunile Condmag şi Concefa să revină pe un trend ascendent, mai ales dacă vor fi susţinute şi de o îmbunătăţire la nivelul rezultatelor. "Pentru că investitorii preferă mai mult acţiunile lichide m-aş uita la acestea. Cred că există o zonă de oportunitate în primul rând pe Transgaz, Fondul Proprietatea. Pe sectorul farma Antibiotice este o companie care ar putea concura pentru cel mai bun management din sectorul de stat. Reglementările care încurajează consumul de medicamente generice a compensat o scădere la export anul acesta. Ropharma are de asemenea unul dintre cei mai de succes antreprenori, însă este o companie foarte tânără şi orizontul investiţional este mai îndelungat. De poveşti precum Ropharma avem nevoie noi la bursă", spune Mihai Căruntu, şeful departamentului de cercetare pieţe de capital al BCR. Titlurile Ropharma Braşov (RPH) au înregistrat anul acesta una dintre cele mai severe scăderi, respectiv de 36%. Analistul BCR mai spune că dintre companiile de construcţii ar alege fără şovăială Concefa, pentru faptul că are contracte care-i vor permite o încărcare foarte bună în anii 2012 şi 2013. Căruntu mai spune că la actualele cotaţii, randamentul din dividende al Transgaz s-ar putea ridica anul viitor la 14%, iar în cazul Fondului Proprietatea la 8%, niveluri care se situează peste dobânda bancară. "Acumularea de acţiuni în urma unor perioade de scăderi mari de preţ trebuie confirmată şi de perspectivele pentru următoarele 12 luni pentru a vedea dacă reacţia pieţei este justificată. Pentru perioada următoare aş miza pe sectoarele defensive precum cel de utilităţi sau cel farmaceutic şi pe o alocare de cel mult 50% din portofoliu în acţiuni din cauza contextului macroeconomic incert", spune Dragoş Dărăbuţ, analist la Tradeville. Ziarul Financiar Adrian Cojocaru

Intoarcerea taranilor. Profitul vine din pamant

Romanii, adunati cu forta de comunisti sa populeze orasele industriale, incep sa se intoarca la tara. Potrivit datelor Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC), in primele 8 luni din 2011 numarul afacerilor din sectorul agricol, silvicol si piscicol a crescut cu 161%. Sectorul agricol a cunoscut cel mai mare boom din ultimii ani. Daca anul trecut erau inregistrate 7.199 de firme in acest domeniu, acum s-a ajuns la 18.807. Cresterea interesului pentru agricultura este explicat, pe de o parte, de avansul spectaculos al preturilor produselor alimentare din ultimii doi ani. "Cresterea preturilor alimentelor a atras multi investitori. Castigurile la cartofi, de exemplu, s-au dublat practic fata de anul trecut. Cine a investit in agricultura, se bucura anul acesta de o productie record", a declarat consultantul agricol Marian Sandulescu. "Incet, dar sigur, apare o piata alternativa la cea dezvoltata de retelele de hipermarketuri. Au reaparut traditionalele aprozare, iar mai nou, vedem si o oferta alternativa de produse sub forme de conserve, de la sucul de rosii la zacusca si dulceturi", afirma acesta. "Multe dintre IMM-urile care au investit in cultivarea legumelor si fructelor au renuntat la a tinti marile magazine si isi vand produsele prin magazinele mici, de cartier. Preturile sunt mai scazute decat in marile magazine, iar potentialul de fidelizare a clientilor este foarte mare", a mai spus Sandulescu. Pe langa avansul preturilor, la explozia afacerilor din acest domeniu a contribuit si scaderea preturilor terenurilor agricole. "Avem tot mai multe sere, unitati de productie de legume si fructe proaspete, dar si de conserve, unitati piscicole si de exploatare a lemnului", a mai spus acesta. Comertul aduce profit Datele statistice arata ca pentru romani, cel mai atractiv sector de investitii il reprezinta insa comertul cu ridicata si amanuntul. In acest domeniu, ce include in statisticile Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC) si repararea autovehiculelor si motocicletelor (service-uri), s-au deschis in primele 8 luni 25.123 de firme, in scadere cu 2% fata de anul trecut (25.542).
Potrivit analistilor, cresterea numarului firmelor nou deschise in aceste sectoare vine sa confirme faptul ca economia da semnale timide de redresare. Datele ONRC nu prezinta, in detaliu, ce afaceri sunt cele mai cautate. Potrivit analistilor, cele mai multe afaceri s-au deschis in sectorul food, de la fast-food la unitatile alimentare de cartier si in sectorul serviciilor catre populatie de la service-urile auto, la spalatorii sau atelierele de reparatii de orice fel. Potrivit datelor ONRC, dupa comert si agricultura, cele mai multe firme au fost deschise in sectorul constructiilor. In acest domeniu au fost infiintate 9.245 de firme si PFA-uri, in intervalul 1 ianuarie - 31 august 2011, in crestere cu 58% fata de primele 8 luni din anul trecut. Pe locurile urmatoare in topul celor mai cautate domenii de investitii se situeaza activitatile profesionale, stiintifice si tehnice, Potrivit statisticii ONRC, in primele 8 luni din 2011 s-au deschis 8.337 de firme cu acest domeniu de activitate, in crestere cu 4% fata de perioada similara din 2010. Un alt sector care a atras un numar semnificativ de noi inmatriculari de societati si PFA-uri este cel de prelucrare. In intervalul ianuarie-august s-au deschis 5.964 societati in acest domeniu, cu 29% mai mult decat anul trecut. Si transporturile continua sa atraga investitori, la un nivel mult mai mare fata de 2010. Astfel, in intervalul ianuarie-august s-au deschis 4.907 firme, cu 35% mai multe fata de anul trecut. Alte sectoare care au atras investitorii sunt informatiile si comunicatiile, Horeca, alte activitati de servicii, inclusiv suport, cu peste 1.000 de firme nou deschise pe fiecare segment. Datele statistice de la ONRC arata ca, pe ansamblu, in in primele 8 luni din acest an s-au infiintat 95.644 de firme, cu 27% mai multe decat in perioada similara din anul trecut. Cei mai activi investitori Potrivit datelor ONRC, cele mai multe business-uri noi au fost deschise, in perioada ianuarie-august, in municipiul Bucuresti (13.046), dintre care 9741 de SRL-uri si 2389 de PFA-uri. Dupa bucuresteni, cei mai activi investitori au fost clujenii (4.239), constantenii (3.815), iesenii (3.566), timisenii (3.271) si galatenii (3.126) Cele mai putine firme au fost deschise in Covasna (775), Ialomita (809), Calarasi (948), Tulcea (960), Giurgiu (998). Dailybusiness

miercuri, 21 septembrie 2011

Poti alege câştigătorul când toate fondurile de acţiuni sunt pe pierdere. Cum?

Performanţele slabe sau foarte slabe şi nu randamentele de două cifre sunt indiciile că acum este un moment bun de investit în fondurile de acţiuni, crede Mukul Pal, director al societăţii de consultanţă în investiţii Orpheus Capitals din Cluj-Napoca. Din toamna anului 2008, când falimentul băncii de investiţii Lehman Brothers a adus dezastrul pe burse, fondurile de acţiuni s-au transformat în Cenuşărese ale industriei de investiţii. Odată cu pierderile aduse investitorilor, acestea au pierdut puternic din popu­laritate, active şi clienţi. Deşi au trecut trei ani de atunci, fondurile de acţiuni continuă să afişeze pierderi de până 50%. Fondurile de acţiuni trebuie să rămână investite pe Bursă indiferent dacă acţiunile scad cu 10% sau urcă cu 10%. În cele 15 fonduri de acţiuni investesc 11.987 de investitori, averea totală a acestora fiind de 186 milioane de lei la finele lunii august. În vara anului 2007, când Bursa înregistra maxime, iar randamentele anuale urcau până la 70%, fondurile de acţiuni aveau 16.500 de investitori, de patru ori mai mulţi decât fondurile monetare. În august 2011, fondurile monetare au ajuns să aibă peste 115.400 de clienţi, de zece ori mai mulţi decât fondurile de acţiuni. Deşi performanţele trecute nu garantează performanţele viitoare, pierderile îi fac pe investitori să evite fondurile de acţiuni, în timp ce randamentele ridicate îi încurajează să investească. "Fondurile de acţiuni sunt asemeni unor active, care simulează direct sau indirect performanţa pieţei de acţiuni, marginal mai bine sau marginal mai rău. Iată de ce investitorii ar trebui să cumpere fonduri nu atunci când acestea o duc foarte bine, ci atunci când fonduri se clatină sub presiunea retragerilor şi au performanţe slabe sau foarte slabe", a spus Mukul Pal, director al societăţii de consultanţă în investiţii Orpheus Capitals din Cluj-Napoca. Nici 2011 nu a fost un an bun pentru fondurile de acţiuni, cauza fiind de această dată criza datoriilor suverane din Europa. Toate cele 15 fonduri de acţiuni afişează pierderi de la începutul anului. Cea mai mare pierdere pe 2011 este de aproape 25% raportată de fondul de acţiuni BT Index Austria denominat în euro, în timp ce performerul categoriei este fondul de acţiuni BCR Expert, cu o pierdere de minus 6,8%. Pierderea medie înregistrată de fondurile de acţiuni este de 15,8% în acest an, în condiţiile în care indicele BET, principala referinţă a Bursei de la Bucureşti, a pierdut 16,3% în acest an, iar indicele BET-FI, ce redă evoluţia celor cinci SIF-uri şi a Fondului Proprietatea, a pierdut 17,8%. Cum toate fondurile afişează pierderi, investitorul este pus în dificultate atunci când vrea să aleagă în care dintre fonduri să îşi plaseze banii. Mukul Pal explică care ar trebui să fie criteriile de selecţie: "Pentru că performanţa fondurilor de acţiuni este strâns legată de cea a pieţei, selecţia unui fond în funcţie de performanţa trecută ajută prea puţin investitorul. O modalitate mai bună de a privi performanţa trecută este de a lua în considerare fondurile care au scăzut mai puţin decât piaţa. Astfel, există şansa de a alege un fond de acţiuni cu un grad de risc mai bine administrat. Un alt criteriu este selecţia fondurilor în funcţie de cât de diversificat le este portofoliul de acţiuni", a conchis Mukul Pal. Roxana Pricop ziarul financiar

marți, 20 septembrie 2011

Un exemplu de urmat pentru agricultura românească: Polonia a ajuns exportator net de produse agroalimentare pentru că a investit 5 miliarde de euro în procesare

Exporturile de produse agroalimentare ale Poloniei au crescut cu două treimi în ultimii cinci ani, la 11 miliarde de euro după ce în această perioadă investiţiile în unităţile de procesare a alimentelor făcute cu bani europeni s-au ridicat la cinci miliarde de euro. În tot acest timp România continuă să fie importator net de alimente deşi din 2007 până în prezent în conturile fermierilor români au ajuns fonduri UE de 2,4 miliarde de euro pentru investiţii. "Avem cea mai modernă infrastructură de procesare de alimente din Europa, asta ne permite să ieşim la export. Pentru proiectele de investiţii în agricultură Polonia a cheltuit în acest exerciţiu financiar 17,2 miliarde euro, din care 13 miliarde de la UE. Din aceşti bani, 40% au fost investiţi direct în ferme, alţi în 40% în procesare, iar restul în infrastructura din zona rurală", a spus Marek Sawicki, ministrul agriculturii din Polonia, în cadrul unei întrevederi cu jurnalişti din Europa Centrală şi de Est. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană în 2004 exporturile de produse agroalimentare ale Poloniei s-au încadrat pe o pantă ascendentă. Astfel, dacă în 2005, primul an de după aderare, Polonia reuşea să exporte alimente de şase miliarde de euro, în 2009 valoarea exporturilor a atins cota de 9 miliarde de euro, potrivit datelor Oficiului de Statistică din Polonia (GUS). Mai mult, la finalul anului trecut valoarea livrărilor de alimente la extern s-a cifrat la 11 miliarde de euro. Pentru acest an oficialii polonezi estimează că valoarea produselor agroalimentare livrate la extern se va ridica la 15 miliarde de euro, un plus de 4 miliarde de euro faţă de 2010. Jumătate din aceste exporturi sunt acoperite de produse procesate, în timp ce cerealele cuantifică numai o pătrime din total. Spre comparaţie, mai mult de jumătate din exporturile de produse agroalimentare de anul trecut ale României au fost materii prime agricole brute precum cerealele. Mai mult impactul investiţiilor în procesare se vede şi în raportul dintre exporturile Poloniei şi suprafaţa agricolă. Astfel la 14 milioane de hectare exporturile agricole ale polonezilor se ridică la 11 miliarde de euro, rezultând că valoarea medie a exportului pe hectar se ridică la 785 de euro. În România acelaşi raport este de trei ori mai mic, respectiv 360 de euro. La 8,3 milioane de hectare România exportă produse agroalimentare de 3 miliarde de euro. "Cei mai importanţi parteneri comerciali pe agricultură ai Poloniei sunt ţări precum Germania, Franţa, Marea Britanie, Cehia, Ungaria şi Rusia. Abia apoi urmează România sau Bulgaria", a explicat Sawicki, care ocupă fotoliul de ministru din 2007 fiind reprezentantul Partidului Ţărănist Polonez. Polonezii se compară cu agricultura din Vest, nu cu România Austria sau Germania sunt şi pieţele la care oficialii polonezi se uită atunci când vine vorba de comparaţii. "Agricultura noastră este similară cu cea din Austria. Nu ne putem compara cu România pentru că voi aveţi două tipuri de ferme, cele mici de până în 2 hectare şi cele foarte mari. Noi avem însă numai 500 de ferme cu mai mult de 500 de hectare de teren. Mai mult structura agriculturii poloneze depinde de regiuni. În sud-est suprafaţa medie a fermelor este de 3,5 hectare, în timp ce în vestul ţării o fermă medie exploatează circa 30 de hectare de teren", a arătat Sawicki. Per total, suprafaţa medie de teren agricol deţinută de fermierii polonezi se ridică la şase hectare, aceasta fiind una dintre cele mai fragmentate pieţe agricole din Europa alături de cea din România, unde suprafaţa medie exploatată se ridică la 3,5 hectare, potrivit datelor preliminare din Recensământul General Agricol (RGA-2010). Deşi peste 80% din fermele din Polonia exploatează suprafeţe mai mici de 10 hectare de teren, în timp ce fermele de peste 50 de hectare acoperă 1% din total, Marek Sawicki spune că aceasta nu este o problemă pentru că alimentele din fermele tradiţionale sunt la mare căutare între consumatorii din vestul Europei. Nu se tem de străinii care cumpără teren agricol Polonezii nu se tem nici de investiţiile străine în agricultură, dar nici de faptul că străinii cumpără teren arabil. La polul opus oficialii de la Bucureşti au afirmat public în repetate rânduri că mulţi din străinii care cumpără teren agricol în România fac aceste achiziţii pentru a primi subvenţii din bani europeni fără a le lucra, acesta fiind unul dintre motivele pentru care circa 1 milion de hectare rămân nelucrate. "Până în 2016 ca străin poţi cumpăra teren în Polonia numai cu aprobare de la Ministerul de Interne. Avem şi limitări cantitative în privinţa terenurilor achiziţionate de la stat. Un străin nu poate cumpăra mai mult de 500 de hectare. Străinii pot achiziţiona însă de pe piaţa liberă mai mult de 500 de hectare, dar Autoritatea pentru Terenurile Statului îşi poate folosi dreptul de preemţiune pentru a opri astfel de achiziţii", a explicat ministrul polonez. Diferit faţă de România, autorităţile de la Varşovia nu fac diferenţa între străini şi cetăţeni naţionali atunci când vine vorba de achiziţiile de terenuri. "Toţi au aceleaşi drepturi. Străinii nu trebuie să îşi înregistreze firme pentru a cumpăra teren". Preţul unui hectar de teren arabil în Polonia variază între 3.800 de euro şi 4.500 de euro în funcţie de calitatea acestuia, potrivit datelor Ministerului Agriculturii din Polonia. Spre comparaţie, cotaţia terenului agricol pe piaţa locală variază între 1.000 şi 3.000 de euro, potrivit anunţurilor de vânzare postate pe internet. Statul pune umărul la creditarea agriculturii O altă diferenţă majoră între agricultura poloneză şi cea românească este aceea că fermierii au acces la credite cu dobânzi preferenţiale cu ajutorul susţinerii statului. "Dobânzile preferenţiale se ridică la 2%, iar pentru zonele calamitate sau defavorizate aceasta este de 0,1%. Avem o instituţie, Agenţia pentru Restructurare şi Modernizare în Agricultură, care este subvenţionată de la bugetul de stat. Misiunea de creditare este realizată însă de bănci. Pentru aceste dobânzi preferenţiale am obţinut aprobare de la Comisia Europeană până la finalul acestei perspective financiare", a povestit ministrul. În România nu numai că nu există o astfel de dobândă preferenţială, dar băncile s-au dovedit până în prezent reticente în a acorda credite fermierilor. Pe piaţa locală dobânzile pentru creditele agricole se cifrează între 7,5% şi 11%, fiind şi de cinci ori mai mari decât cele din Polonia. An slab pentru producătorii polonezi de cereale Faţă de România, care are unul dintre cei mai buni ani din istorie pentru agricultură, polonezii se aşteaptă ca recoltele să fie mai mici faţă de cele de anul trecut din cauza ploilor ce au lovit ţara în această primăvară. "Vom avea şi un randament mai scăzut la hectar dar şi calitatea cerealelor va fi afectată. Recolta de cereale se va ridica la 27 de milioane de tone. Pentru produsele furajere cantitatea este suficientă, dar pentru alimentaţie va trebui să recurgem la importuri. Pe porumb însă stăm bine, vom avea şi record", a estimat ministrul. Deşi două dintre atuurile agriculturii poloneze sunt cartofii şi merele, şi producţiile de grâu, rapiţă sau orz vor fi şi în 2011 peste cele din România. Spre comparaţie fermierii de pe piaţa locală au recoltat în acest an circa 8 milioane de tone de grâu, în creştere cu 40% faţă de 2010. Chiar şi aşa producţia românească nu va reuşi să o depăşească pe cea poloneză în condiţiile în care recolta de grâu din 2010 din Polonia se ridică la 9,4 milioane de tone, conform datelor Ministerului Agriculturii din Polonia. România importă produse agroalimentare de 150 mil. euro din Polonia Ca o ilustrare a eficienţei procesării alimentelor, Polonia este de departe pe plus şi atunci când vine vorba de comerţul internaţional cu produse agroalimentare în relaţia cu România. Astfel, România importă anual din Polonia alimente de 150 de milioane de euro, în acelaşi timp exporturile fiind de zece ori mai mici. Polonia livrează pe piaţa locală cafea, preparate alimentare, brânzeturi, condimente, dar şi ouă de pasăre. Astfel valoarea importurilor de produse agroalimentare din Polonia se ridică în primele şapte luni ale acestui an la 151 de milioane de euro, fiind cu 12,6% mai mare decât în perioada similară a anului trecut. De cealaltă parte, exporturile agroalimentare româneşti în Polonia sunt de zece ori mai mici, acestea ridicându-se la 14,7 milioane de euro în primele şapte luni ale acestui an, fiind cu o treime mai mici decât cele din perioada similară din 2010. Pe piaţa poloneză ajung astfel ţigări produse în România în valoare de 4,1 milioane de euro, margarine de 2,6 milioane de euro, porumb de 0,5 milioane de euro, dar şi produse de panificaţie de 0,9 milioane de euro. Per total România a exportat în 2010 produse agricole de 3 miliarde de euro, în timp ce importurile s-au situat la 3,7 miliarde de euro - un minus de 700 de milioane de euro. ziarul financiar

vineri, 16 septembrie 2011

"Triunghiul bermudelor" la BCR. Cum au reusit austriecii sa fenteze listarea la bursa

Grupul Erste incearca, printr-o miscare de culise, sa puna mana pe inca 24,2% din actiunile BCR, cea mai importanta banca din Romania. Austriecii au convins sefii a patru din cele cinci SIF-uri sa accepte o "oferta de criza", care coteaza banca la 2 miliarde euro, de trei ori mai putin decat in urma cu sase ani. Austriecii de la Erste au anuntat, miercuri seara, in jurul orei 21.30, (o ora mai putin obisnuita pentru astfel de comunicari) ca au ajuns la un acord cu 4 dintre cele 5 societati de investitii financiare (SIF-uri), pentru a prelua 24,12% din actiunile BCR. Tranzactia ar implica un schimb de titluri plus o suma in cash. In total, echivalentul a 435 milioane de euro. La aceasta cotatie, BCR ar valora in prezent 2,05 miliarde de euro, fata de 6,2 miliarde de euro, in momentul privatizarii. Erste a cumparat acum sase ani pachetul majoritar de 61,8% din actiunile BCR, intr-o tranzactie de 3,75 miliarde de euro. O afacere profitabila pentru toata lumea, au declarat la unison reprezentantii SIF-urilor si ai Erste. Sa fie oare asa? Nu toata lumea crede in “beneficiile” acestei tranzactii. Iar poate cel mai important purtator de cuvant este seful de la SIF Moldova, Costel Ciocea, reprezentantul singurei societati care nu a fost inclusa in tranzactie. SIF Moldova detine 6% din BCR. “Noi nu am primit o asemenea oferta”, a declarat Ciocea. Nici daca ar fi primit-o, n-ar fi acceptat-o in conditiile propuse de austrieci. “Nu putem intelege tonul imperativ al Erste si nici nu am inteles nivelul maximal impus prin oferta. Asteptam o oferta concreta, la sediul nostru si nu prin comunicate de presa, vom intreba actionarii si vom vedea”, a mai spus seful SIF Moldova. Cat valoreaza BCR? Sefii SIF Banat Crisana, SIF Transilvania, SIF Munteania si SIF Oltenia au acceptat oferta Erste Bank, insa pentru a vinde actiunile, mai au nevoie de aprobarea actionarilor. Potrivit analistilor, SIF-urile au acceptat tranzactia cu Erste in conditiile in care, pe fondul crizei, datele lor financiare arata destul de prost. Banii de la austrieci si oferta de actiuni (vor detine fiecare cate 1% din Erste) i-au facut sa cedeze presiunilor exercitate de Grupul Erste. Si asta in conditiile in care alternativa o reprezenta vanzarea actiunilor prin bursa. “Sefii SIF-urilor au vazut esecul Petrom si probabil s-au speriat ca nu vor face branza daca BCR va fi listat la bursa, asa cum prevede contractul de privatizare”, a afirmat analistul Cristian Dinulescu. “Pana la urma, si-au luat niste bani. Daca nu s-ar fi listat banca, ar fi trebuit sa astepte dividentele, iar acum anul 2011 e foarte prost, ar fi putut sa nu primeasca mare lucru”, a mai spus acesta. Un comportament ce poate fi incadrat la capitolul “sa nu dai cioara din mana pentru vrabia de pe gard”. Si Adrian Simionescu, directorul companiei de servicii financiare Vienna Investment Trust, s-a declarat surprins de aceasta tranzactie. In opinia lui, pretul la care s-au negociat actiunile este suspect de mic. „BCR-ul este pe profit, nu are active toxice, este cea mai mare si mai puternica banca din Romania. BCR valoreaza mult mai multi bani, in conditiile in care din 2006 si pana in prezent s-a dezvoltat spectaculos. Este imposibil ca BCR sa valoreze mai putin ca BRD”, adauga expertul. Suntem deschisi discutiilor, insa nu de pe pozitii imperativeCostel Ciocea, presedinte SIF Moldova Mihai Muresian, director de tranzactionare la Intercapital Invest, vede insa situatia in cu totul alte valente. „La cum arata pietele, bursele, situatia economica internationala, pretul cred ca este unul corect”, a spus acesta. Insista pe ideea ca sistemul bancar s-a schimbat datorita crizei. Seful de la SIF Moldova, Costel Ciocea, crede ca pentru ca o negociere normala sa aiba loc, ar fi trebuit auditat BCR-ul. „Sa fi angajat, impreuna, o firma care sa evalueze BCR si sa ne spuna cat valoreaza activele, cum arata portofoliul si in functie de asta, sa negociem”, a declarat acesta. “To support the financial terms of the transaction a fairness opinion was issued by Rothschild an independent, reputable investment bank”, afirma Erste in comunicatul de presa care anunta tranzactia. Pe romaneste, austriecii vor sa spuna ca oferta lor este una corecta, sustinuta de un nume mare al finantelor, banca de investitii Rothschild. Miercurea neagra pentru bursa Vestea agreement-ului dintre Erste si SIF-uri a adus o atmosfera de inmormantare la Bursa de Valori Bucuresti. Prin contractul de privatizare, Erste s-a angajat ca va lista banca la bursa. Pana acum a tot amanat termenul. Investitorii asteptau cu speranta listarea celei mai mari banci romanesti. “Ar fi fost o gura de oxigen pentru bursa”, afirma Septimiu Stoica, fostul presedinte al Bursei de Valori Bucuresti. “Pentru bursa, faptul ca au cazut de acord sa nu mai listeze actiunile este o veste foarte, foarte proasta. Chiar mai proasta decat esecul ofertei Petrom”, a mai declarat Stoica. Adrian Simionescu, directorul companiei de servicii financiare Vienna Investment Trust, spune ca aveam de-a face cu „una dintre cele mai mari pierderi pentru piata de capital romaneasca”. „Daca ar fi ajuns pe bursa, am fi avut o evaluare corecta a actiunilor BCR, un climat transparent, o vizibilitate sporita”, a mai spus acesta. Cristian Dinulescu remarca stratagema austriecilor. „Erste nu cred ca si-a dorit vreodata sa vada actiunile BCR pe bursa. Cu siguranta ca vor continua sa cumpere actiuni, vor convinge probabil si SIF Moldova cu o oferta probabil mai buna, si vor scapa de actionari. Ce urmeaza? Vom vedea o companie extinsa, care isi va spala rufele, creditele neperformante, in familie”, a mai spus acesta. „Pana la urma, nu sunt deloc de condamnat nici ei si nici sefii SIF-urilor. Austriecii sunt multumiti ca nu isi va mai baga nimeni nasul in afacerea lor, SIF-urile castiga niste bani nesperati in vreme de criza”. Daca actionarii SIF-urilor vor aproba tranzactia cu Erste, grupul financiar va ajunge sa detina 93,52% din BCR. In comunicatul de presa, austriecii si-au aratat interesul de a cumpara si restul actiunilor, bineinteles la pretul stabilit in acordul cu SIF-urile. dailybusiness

joi, 15 septembrie 2011

Corporatism

Astazi nici macar nu avem capitalism, ci o forma de corporatism, in care marile corporatii isi cumpara privilegii de la factorii de decizie politici. Aceste privilegii incalca drepturile indivizilor, prin faptul ca li se ingradeste dreptul de a actiona liber, sau chiar le este spoliata proprietatea si rodul muncii. Inflatia, care e o forma de taxare putin vizibila, precum si taxele directe sau indirecte, percepute de stat pentru propriile cheltuieli si in vederea redistributiei catre grupuri de interese privilegiate, indiferent ca e vorba de asistati sociali cronici sau clienti politici sunt o forma de furt. Orice sistem care se bazeaza pe furt este condamnat pieirii. Asa cum a cazut socialismul va cadea si corporatismul. A enumera modurile in care statul ne restrictioneaza dreptul de a actiona liber, in conformitate cu dreptul nostru la proprietate, si fara a-l afecta pe cel al altora ar lungi prea mult acest comentariu, pentru ca aproape toate formele de reglementare fac acest lucru. Mai mult, unele reglementari nu fac altceva decat sa favorizeze si sa protejeze frauda si pe cei care o infaptuiesc. Un exemplu clar este tocmai sistemul bancar, care in aparenta este "prea putin reglementat". Problema e defapt ca e reglementat mult si prost, in sensul restrangerii sau eliminarii concurentei, si favorizarii comportamentelor riscante, la limita, sau dincolo de limita criminalitatii. Iata si exemple concrete: - Productia de moneda este monopolul unei banci centrale, care serveste interese politice si nu economice; - Moneda produsa de banca centrala poarta costuri extrem de scazute pentru aceasta, deoarece nu este acoperita de niciun bun economic, cale expansiunii infinite (hiperinflatie) fiind mereu deschisa; - Reglementarile de tip "legal tender" impun utilizarea acestei monede, in majoritatea tranzactiilor, in locul unei monede agreate de comun acord de catre partile contractante. In lipsa interventiei guvernamentale, actorii de pe piata ar fi capabili sa convina asupra uneia sau mai multor monede universale, definite ca cele mai vandabile marfuri de pe piata, divizibile si nealterabile in timp. Nu e de mirare ca mii de ani oamenii au ales acelasi lucru - metalele pretioase, si nu niste hartii frumos colorate fara nicio acoperire (bancnotele au aparut ca certificate de depozit pentru cantitati de metale pretioase; - Productia de credit este planificata central de catre aceeasi banca, prin manipularea dobanzii de referinta si a rezervelor obligatorii impuse bancilor; - Reglementarile impuse de catre banca centrala si alte institutii regulatorii si "asiguratorii" creeaza un fals sentiment de siguranta in sistem, atat pentru banci, cat si pentru clientii lor; - Existenta bancii centrale, in calitate de imprumutator de ultima instanta, precum si a posibilitatii ca statul sa preia pierderile, favorizeaza comportamentul nesabuit al bancilor, care opereaza cu capitalizari extrem de scazute, uneori mai mici ce 1%. Ele sunt virtual falimentare la orice moment; Consecinta utilizarii unei monede fara nicio acoperire, asupra careia exista un monopol dependent politic, si a posibilitatii de a expanda creditul fara a-ti asuma prea multe riscuri produc erori decizionale si distorsiuni in alocarea resurselor la nivelul antreprenorilor, care sunt defapt cauza principala a ciclului economica. In timp ce banii sunt practic nelimitati, nu acelasi lucru se poate spune si despre resurse. In momentul in care antreprenorul are acces la bani foarte usor, el va tinde sa isi faca planuri extrem de greu de realizat, si foarte riscante. La finalul ciclului economic, antreprenorii intrati in joc folosesc din ce in ce mai multi bani, pentru a licita pentru din ce in ce mai putine resurse, lucru care duce la explozia pretului acestora, si pentru multi dintre ei la imposibilitatea de a le achizitiona, si de a finaliza proiectele incepute. Astfel, antreprenorii dau faliment, iar preturile incep sa scada. In mod normal, ar trebui sa urmeze si o ajustare a datoriilor la valoarea activelor, cand bancile sunt nevoite sa isi asume la randul lor pierderile. Insa banca centrala, pentru a evita recesiunea, prin scaderea dobanzii de referinta, pompeaza bani in sistem pentru a mentine cu orice pret valorile activelor ridicate, sau chiar pentru a ajuta in mod direct bancile sa evite falimentul. Pe langa interventia bancii centrale, statul mai intervine si direct, prin programe de "stimulare" a cererii, preluarea datoriilor neperformante, sau chiar a bancilor falimentare in intregime, totul pe seama cresterii deficitului, datoriei publice, a inflatiei, si a fiscalitatii. Practic, prietenii politici, mai ales cei din sectorul bancar sunt salvati pe seama indivizilor care au stat afara din joc. O astfel de actiune este nu numai imorala, ci si paguboasa pentru economie, deoarece prelungeste perioada de alocare ineficienta a resurselor, si face ajustarea absolut necesara, cunoscuta sub numele de "recesiune" mult mai dura pentru toata lumea. Dupa cum s-a vazut si in America, programele de "redresare" nu au facut decat sa distruga bogatie, prin favorizarea investitiilor neperformante, dar intreprinse de actori bine conectati politic, si prin distrugerea accelerata a locurilor de munca din sectorul privat. Ori, dupa cum am explicat in primul paragraf, un asemenea sistem nu este capitalism, ci corporatism, adica mai degraba o forma de socialism economic. Nu capitalismul si pietele esueaza, ci tocmai socialismul. Orice farama de socialism, oricat de mica, odata aruncata in angrenajele pietei, va fi capabila sa le faca sa functioneze prost. A arunca cu reglementari si programe de "relansare" care sunt opera birocratiei etatiste asupra unei probleme de acest tip este ca si cum ai incerca sa repornesti masinaria desertand un sac intreg de nisip inauntrul ei. Nu va faceti iluzii ca politicienii "de dreapta" gandesc altfel. Ei sunt la fel de socialisti prin definitie, pentru ca le convine de minune sa stea pe locul planificatorului central, si sa faca schimb de favoruri cu companiile corupte. Alex Nicolin

Deprecierea monedei la mana BNR

Moneda nationala s-a depreciat, miercuri, la cel mai scazut nivel din acest an in fata euro, de 4,2886 lei. Analistii economici citati de DailyBusiness.ro spun ca leul ar sta si mai prost, daca n-ar fi sprijinit de BNR. Ce ne asteapta in continuare? Pana la ce nivel va fi lasat leul sa se deprecieze? Potrivit datelor BNR, a fost pentru a cincea sedinta valutara la rand cand leul a pierdut teren in fata euro. Leul nu a mai fost cotat la o asemenea valoare din 29 decembrie 2010, cand euro valora 4,2914 lei. Intr-o economie normala, moneda nationala ar fi trebuit sa se intareasca in fata celei europene, avand in vedere deprecierea monedei unice in fata dolarului. In fata dolarului, leul s-a apreciat cu un ban, la 3,1346 lei. Numai ca in Romania, cursul nu prea are nicio legatura cu realitatea. Potrivit analistilor, moneda nationala joaca dupa cum ii "canta" BNR-ul. Motivul? Analistul Ilie Serbanescu vorbeste de interesele bancherilor. „In mod normal, la cum arata economia, euro ar fi trebuit sa fie la 5 lei. Numai ca Mugur Isarescu il tine in frau pentru a nu da peste cap interesele bancherilor“, spune analistul. „Orice depreciere a leului atrage o crestere a riscului de neplata a creditelor, iar bancherii, care au un lobby cat se poate de bun, stiu sa isi impuna punctul de vedere“, a mai spus Serbanescu, pentru DailyBusiness.ro. Nicolae Chidesciuc, economistul sef de la ING Bank, invoca „traditionalul“ sentiment al investitorilor. In opinia lui, deprecierea leului reflecta temerile pietei privind efectele crizei din zona euro. Grecia e cu un picior in groapa, iar daca se ajunge la incapacitate de plata, bancile elene vor avea mari probleme, pe care le vom simti si noi in Romania. BNR nu apara leul, apara interesele bancilor straine din RomaniaIlie Serbanescu, analist economic Chidesciuc mai spune ca actualul curs al leului n-ar fi unul tocmai real, in concordanta cu evolutia economica a Romaniei. “Avem un curs destul de stabil, dar asta nu inseamna ca este dat de performanta economica”, afirma economistul care invoca, la randul sau, interesele Bancii Nationale. “Daca ne uitam la evolutia zlotului polonez, vom vedea ca acesta s-a depreciat spre 4,3 pentru un euro. Si ei au o economie in spate”, a spus acesta. BNR incearca sa mentina leul la un nivel cat de cat stabil pentru a nu da si mai mult peste cap economia si asa fragila. Pe de o parte, daca leul s-ar deprecia puternic, dincolo de impactul cresterii ratelor la banci, ar inflama preturile, adica inflatia. Oficialii Bancii Nationale a Romaniei apreciau recentca riscul de credit ramane, insa, principala vulnerabilitate a sectorului bancar. Daca leul ar creste prea mult in fata euro, ar da in cap exportatorilor, singurul motor care tine pe linia de plutire economia. Unde se va opri scaderea leului? Va trece euro peste pragul de 4,3 lei? O intrebare la care analistii ezita sa raspunda foarte clar. “Depinde de BNR”, spune analistul Cristian Dinulescu. “Nu cred ca Isarescu e interesat sa intervina acum, mai cu seama ca au iesit bine si datele privind inflatia. Daca va interveni, o va face mai incolo, in octombrie-noiembrie, in functie de cum va evolua situatia din Grecia. Daca se ajunge la faliment, vom intra rapid in vizorul speculantilor, iar atunci va trebui sa intervina. Va fi insa o interventie cu dublu tais. Va stopa, probabil, deprecierea pe termen scurt, insa va atrage speculatorii”, a mai spus acesta. Cu siguranta nu vom vedea miscari agresive din partea BNR in perioada urmatoareNicolae Chidesciuc, economist sef ING “Cursul, in prezent, este relativ stabil, asa ca nu cred ca vor fi evolutii spectaculoase”, afirma Nicolae Chidesciuc de la ING. El anticipeaza ca BNR va mentine prognoza de 4,2 lei/euro in 2011. Ilie Serbanescu spune ca, atata timp cat vom fi sub umbrela FMI, cursul nu va sari foarte mult din anumite limite. “Interesul FMI este sa mentina o oarecare stabilitate monetara, astfel ca va impune Guvernului si BNR sa tina cotatia leului cu orice pret. Chiar daca va trebui sa cheltuim din rezerve sau, cine stie, sa mai luam un imprumut pentru a sterge urmele unor posibile falimente ale bancilor grecesti”, a mai spus acesta. dailybusiness

vineri, 9 septembrie 2011

Roman salvator la Londra

Adrian Manu a reuşit să treacă de cordonul de poliţie, chiar înainte ca o tânără de origine poloneză să sară dintr-o clădire în flăcări. Multe ziare britanice au publicat poza şocantă şi povestea polonezei. Salvatorul ei spune că nu aşteaptă mulţumiri de la nimeni. Românul Adrian Manu (38 de ani) a devenit erou peste noapte în Marea Britanie, după ce mare parte a presei londoneze a publicat pe prima pagină o fotografie în care poate fi văzut salvând o femeie care sare de la etaj, dintr-o clădire în flăcări. „Nu sunt un erou. Eram pur şi simplu acolo“, a povestit românul pentru „Adevărul“. „Nu o cunoşteam pe femeie. Locuim în zona Craydon (din Londra) amândoi, dar până atunci nu o mai văzusem“, povesteşte Adrian, pentru „Adevărul”. „Când am observat că blocul din vecini este în flăcări, m-am dus împreună cu un prieten, tot român, să dăm o mână de ajutor. Nu doar noi. Tot cartierul se strânsese. Şi o găleată de apă dacă aruncam fiecare, tot era bine“, spune bărbatul. Poliţiştii care se aflau la faţa locului au format un cordon în faţa intrării clădirii în flăcări şi nu au lăsat pe nimeni să intervină până la sosirea pompierilor. „Cineva din mulţime a strigat că o perdea de la etaj se mişcă. Atunci le-am spus poliţiştilor că este cineva în clădire şi am şi vrut să intrăm. Dar au început poliţiştii să strige la noi, să ne vorbească urât“, povesteşte Adrian, supărat pe poliţiştii britanici, care nu au vrut să intervină. „M-am certat cu ei. I-am zis unuia să-şi dea uniforma de poliţist jos, să se ducă să plimbe câini prin parc, să spele maşini, dar nu să fie poliţist. I-am zis că la noi, în România poliţiştii ştiu să-şi facă treaba“, a mai adăugat vâlceanul. Adrian a reuşit să treacă de cordonul de poliţie, moment în care femeia, disperată că nu o poate lua pe scări, pentru că acolo, dacă nu ardea, era foarte mult fum, se pregătea să sară pe fereastră. „Erau acolo pe jos saltele, cârpe şi nişte perne, aruncate de locatari. Le-am pus unele peste altele. Femeia a sărit şi eu am prins-o în braţe. Atât“, spune românul cu modestie. Femeia, o poloneză de 32 de ani, n-a scos câteva clipe niciun cuvânt. „Plângea , era foarte speriată. Sărise aşa, în pijama, cum a prins-o incendiul“, spune Adrian, care nu aşteaptă mulţumiri de la nimeni pentru fapta sa. S-a mirat că poliţia nu a făcut nimic după ce femeia a fost salvată, că nimeni nu a chemat nicio salvare, să vadă dacă e bine. „A venit un prieten şi a luat-o aşa, în pijama cum era. Mie mi-a spus un poliţist că, dacă nu tac, mă arestează“, povesteşte bărbatul. A rămas pe străzi până la ora 4.00 dimineaţa de frica huliganilor care au devastate cartiere întregi din Londra. „Mi-era frică că vine vreunul şi îmi dă foc în somn“, spune el. Este extrem de intrigat de violenţele şi actele de vandalism din ultimele zile, petrecute în mai multe oraşe din Regatul Unit. „Ăştia nu sunt infractori, nici măcar găinari. Trebuie să fii nebun, să spargi un magazin doar ca să furi o sticlă de vin de trei lei“, povesteşte Adrian. Bărbatul este din Bălceşti (judeţul Vâlcea), „de acolo, de la Mitică Dragomir“, cum îi place să spună. Munceşte în construcţii în Marea Britanie de patru ani. „Suntem muncitori, dar aici se uită la noi românii, ca la ultimii oameni. Nu beneficiem de ajutor de şomaj sau de altfel de asistenţă. Şi ăştia (care jefuiesc) au locuinţe de la stat“, spune Adrian.

Manipulare informationala

Informatia este valuta forte a societatii moderne. Cei care conduc din umbra îi cunosc valoarea. De aceea o manipuleaza cu abilitate pentru a-si face jocurile. Va prezentam câteva dintre regulile de joc si strategiile manevrelor informationale.
"Prima directiva" prevede sa nu se actioneze niciodata direct. Se actioneaza însa prin recomandari, sugestii, insinuari, într-un cuvânt te fac sa crezi ce vor ei sa crezi. Iar în final, daca pici în aceasta plasa si iei decizia catre care te-au îndrumat, vor spune: e decizia ta libera, noi nu ti-am impus nimic. Daca observati cu atentie evenimentele care se petrec veti gasi peste tot exemple în acest sens. De pilda se vorbeste frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.

În fiecare moment fiecare este liber sa aleaga! Ei doar au grija sa creeze toate conditiile pentru ca oamenii sa nu aleaga în cunostinta de cauza. De ce nu se actioneaza direct? Foarte simplu. În primul rând pentru ca forta „lor” sta în faptul ca actioneaza din umbra: Cine ar putea rasturna o putere nevazuta? Caci puterea lor este una de felul acesta.

Aceasta strategie a actiunilor indirecte poate sa dea impresia celor care actioneaza în acest fel ca se respecta liberul arbitru al celorlalti si prin urmare nu vor trebui sa suporte consecintele actiunilor lor. Manipularea, caci despre manipulare vorbim în ultima instanta, este o actiune profund negativa. Faptul de a actiona indirect nu numai ca nu îi scuteste în totalitate de aceste consecinte, dar atrage si alte fiinte în aceasta cursa, facându-le partase prin ignoranta, complicitate pasiva sau indiferenta.

Pentru a iesi din jocul prin care se manipuleaza oamenii, am vazut cât este de important ca oamenii sa fie constienti ca pot alege în orice situatie. Ori pentru a alege în cunostinta de cauza este necesar sa fii informat. De aceea controlul informatiilor a fost una din preocuparile de baza ale guvernantilor din umbra. S-a pus la punct o retea foarte vasta de mijloace de comunicare în masa.

Mass-media este un cuvânt atât de des utilizat încât si-a pierdut adevaratul sens. În orice act de comunicare exista emitator, receptor si relatie de feed-back. În cazul nostru receptorul este clar definit - masa, nici macar nu se vorbeste de un ansamblu de fiinte umane, având o constiinta si liber arbitru. Ramâne sa ne punem întrebarea: cine este emitatorul? si cu ce intentie emite un anumit mesaj?

Conteaza cine spune primul! Gustave Le Bon scria în cartea Psihologia multimilor: "Am spus ca una din caracteristicile generale ale multimilor este excesiva lor sugestibilitate si am aratat cât de contagioasa este o sugestie în rândul oricarei aglomerari umane, care explica orientarea rapida a sentimentelor într-o directie determinata. Oricât de neutra am presupune-o, multimea se afla într-o stare de expectativa atenta, favorabila sugestiei. Prima sugestie formulata se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor si stabileste de îndata orientarea care se transforma în act. Totul va depinde de natura stimulului si nu ca în cazul individului izolat de relatiile ce exista între actul sugerat si cumpanirea rationala care se poate opune realizarii sale".

De aceea guvernantii din umbra au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care sa îsi asigure monopolul si întâietatea asupra informarii oamenilor. În prezent stirile lumii sunt monopolizate de câteva mari agentii de presa care au în spate mari finantatori masoni. Ziarele, televiziunea si radiourile din întreaga lume preiau stirile transmise de ele si fac acest lucru cu toata încrederea considerând ca aceste institutii cu recunoastere internationala sunt cele mai credibile surse.

Uneori chiar mai credibile decât faptele în sine. Daca cineva vrea sa transmita o informatie credibila, oficiala, recunoscuta, trebuie sa treaca prin aceste agentii de presa. Daca nu reusesc sa dea tonul, intervin pe parcurs, creând un fagas în sensul dorit de ei. Când informatiile apar din surse asa zis neoficiale, adica nerecunoscute de ei pentru ca nu se afla sub controlul lor, se aplica planul B: informatiile sunt lasate sa se propage aparent liber, dar sunt distorsionate si atent monitorizate.

Sunt amplificate anumite aspecte într-o directie dorita si minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse în functiune si mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spatii în care oamenii îsi pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu va faceti iluzia ca ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea în ce stadiu se afla procesul si daca lucrurile s-au orientat pe fagasul dorit.

E ca si cum, neputând împiedica apa unui râu sa inunde o zona, tot ce poti face atunci este sa urmaresti care este tendinta naturala de scurgere a apei si sa sapi fagasuri prin care ea sa se scurga astfel încât sa nu fii pus în pericol.

Sunt numeroase exemple în acest sens, poate cel mai evident este cel al crestinismului care se manifesta acum în lume în cea mai mare parte sub forma institutionalizata a Bisericii. De cele mai multe ori institutia bisericeasca este pusa înaintea preceptelor spirituale si istoria demonstreaza ca rolul acestei institutii a fost sa monopolizeze, apoi sa filtreze si sa distorsioneze învataturile pe care Isus le-a daruit omenirii, si nu în ultimul rând sa vegheze ca orice aparitie de informatii ce nu corespund cadrelor stabilite sa fie blocata sau discreditata.

Acelasi rol îl joaca în prezent si filmele, tot mai numeroase în ultima vreme care sunt presarate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stapânul inelelor, Harry Potter, Truman Show, Înscenarea, Teoria Conspiratiei, SimOne, pentru a nu da decât exemple mai recente.

Tot mai multi oameni încep sa se trezeasca si sa îsi puna întrebari. Oamenii cer raspunsuri si din punctul de vedere al guvernului din umbra este mult mai bine sa le satisfaci aceasta curiozitate cât mai rapid, dar într-un mod care sa nu le permita sa descopere adevarul. Astfel ei se asigura ca cei curiosi nu vor cauta mai departe, multumiti în orgoliul lor ca au avut acces la informatii prezentate ca fiind secrete, multumindu-se cu jumatati de adevaruri sau chiar cu minciuni. Privite însa din afara si la nivel de ansamblu lucrurile se leaga între ele si scot la iveala adevarul, un adevar care este atât de prezent peste tot în jurul nostru încât nici nu îl mai vedem.

Am subliniat pâna acum în acest text cuvintele recunoastere, oficial, credibil întrucât în zilele noastre oamenii ajung sa creada automat ca un lucru este real sau adevarat doar pentru ca provine dintr-o sursa oficiala. Crearea de asa-zisi experti, gata plini de orgoliu sa faca jocurile acestui guvern din umbra care îi influenteaza, uneori fara ca ei sa îsi dea seama, a fost necesara pentru a completa ceea ce s-a vrut sa fie un mecanism perfect de control al informatiilor. Caci atunci când si aceasta creare de fagase esueaza, se apeleaza la discreditarea sursei sau a informatiilor respective.

Traim într-o lume artificiala în care credibilitatea este foarte importanta. O persoana agreata si tolerata de ei trebuie sa fie o persoana ireprosabila din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin constienti ca aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt exclusi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se gasesc motive, fie social sau economic. scritube

joi, 8 septembrie 2011

Europa este cu ochii pe banci. La fel si noi

În condiţiile în care Europa se luptă să aducă sub control criza datoriilor guvernamentale, cea mai mare temere este că una dintre cele mai importante bănci ale continentului s-ar putea prăbuşi, declanşând o panică financiară de genul celei care a dus la falimentul Lehman în septembrie 2008. Politicienii europeni, hotărâţi să evi­te repetarea scenariului Leh­man, sunt pregătiţi să recurgă la fon­duri de bailout de sute de mi­liarde de euro pentru a preîntâm­pina prăbuşirea oricărei bănci majore, scrie The New York Times. Totuşi, semnele de întrebare privitoare la capacitatea băncilor europene de a face faţă cri­zei persistă, în condiţiile în care unele din­tre acestea întâmpină dificultăţi în obţinerea de credite necesare pentru desfăşurarea ope­raţiunilor zilnice. Tensiunile din sistemul ban­car au dus la scăderea abruptă a preţurilor acţiunilor marilor creditori, de la începutul lunii august creditori precum Societe Generale, BNP Paribas, UniCredit sau Deutsche Bank pierzând 30-40% din valoare. La rândul lor, instituţiile financiare ame­ricane, temându-se de riscul unei contagiuni, sunt din ce în ce mai reticente în acordarea de credite pe termen scurt în unele cazuri şi îşi restrâng relaţiile cu băncile europene, mişcări ce ar putea exacerba problemele de finanţare ale băncilor europene. Turbulenţele din Europa s-ar putea extin­de rapid dincolo de Atlantic şi, în plus, ar putea afecta economii deja fragile. "Această cri­ză ar putea fi mult mai severă decât cea de­clanşată de Lehman Brothers", a declarat George Soros, invocând lipsa unui organism paneuropean care să facă faţă unei astfel de crize. Europa îşi susţine băncile Deşi nu au reuşit să calmeze pieţele, liderii europeni au luat o serie de măsuri pentru a evita un colaps de genul Lehman. Noi linii de credit au fost deschise de către Banca Centrală Europeană pentru instituţii care au nevoie de fonduri, în timp ce fondul de urgenţă al zonei euro EFSF urmează să primească puteri sporite, printre care şi cea de a acorda guvernelor împrumuturi pentru a-şi recapitaliza băncile. În plus, banca centrală a achiziţionat obligaţiuni guverna­mentale pentru a preîntâmpina o creştere pu­ternică a ratelor dobânzii. Astfel, BCE, instituţie condusă de francezul Jean-Claude Trichet, duce greul susţinerii sectorului bancar european. În timp ce problemele din ţări mai mici ca Grecia nu sunt noi, în ultimele săptămâni temerile s-au extins către giganţi bancari din ţări ca Germania şi Franţa, cruciali pentru funcţionarea sistemului financiar mondial şi având strânse legături cu băncile americane. În Europa, temerea este că valoarea obligaţiunilor guvernamentale deţinute de băncile europene ar putea înregistra o scă­dere dramatică a valorii dacă ţările cu probleme nu-şi vor putea rambursa creditele. Astfel, cele mai expuse bănci ar înregistra pierderi uriaşe. Drept rezultat, băncile ezită să se împrumute reciproc şi acumulează cash. ]Au nevoie de 150 mld. euro Philip Finch, analist în cadrul UBS, arată că băncile europene au nevoie să atragă cel puţin 150 mld. euro sub formă de capital nou chiar dacă nu vor înregistra pierderi mari legate de titlurile suverane. Băncile franceze, cu uriaşe deţineri de titluri suverane din ţări europene, sunt printre cele mai afectate în pofida eforturilor guvernului francez de a le proteja. Oficialii SocGen spun că temerile pieţei sunt nefondate. Directorul executiv Frederic Oudea a caracterizat zvonurile privitoare la presupusele probleme întâmpinate de bancă drept "fantezii". Între timp, problemele din Spania au ieşit la suprafaţă recent când una dintre cele mai mari bănci de economii ale ţării, Caja de Ahorros del Mediterraneo, a raportat o creştere dramatică a creditelor neperfor­mante. Totuşi, uriaşele sume depozitate de bănci la BCE sugerează că nicio bancă nu este aproape de un faliment gen Lehman. Riscul în prezent este ca refuzul Europei de a-şi recapitaliza băncile să se transforme într-o criză mai amplă.
Ajutor pentru bănci Băncile care au nevoie de finanţare pot apela liniile de credit deschise de Banca Centrală Europeană. Fondul de urgenţă al zonei euro EFSF urmează să primească puteri sporite, printre care şi cea de a acorda guvernelor împrumuturi pentru a-şi recapitaliza băncile. BCE achiziţionează de pe piaţa secundară obligaţiuni guvernamentale pentru a preîntâmpina o creştere puternică a ratelor dobânzii. Această măsură ajută băncile pentru că le scapă de activele cu probleme. Ziarul Financiar

miercuri, 7 septembrie 2011

Unde duce dictatura

Belarusul a intrat într-o nouă fază a dezintegrării economice. Inflaţia creşte galopant, moneda este în continuă depreciere, dobânzile în creştere puternică şi carnea dispare de pe galantarele magazinelor, fiind cumpărată de vecinii din Rusia. În urmă cu două luni, Money.ro semnala cazul Belarusului, o ţară a cărei economie se afla pe marginea prăpastiei. Confruntată cu o criză a rezervelor valutare, Banca Naţională a Belarusului a decis să deprecieze masiv moneda. Pe 24 mai, dolarul american, euro şi rubla rusească au devenit cu 56,3%, 51%, respectiv 54% mai puternice decât rubla belarusă (BYR). De atunci, Banca centrală este singura care are dreptul de a efectua operaţiuni pe piaţa interbancară şi interzice şi băncilor comerciale să efectueze schimburi valutare pentru companii. Chiar şi aşa, moneda continuă să se deprecizeze. Dacă la începutul anului un euro valora 4.000 de ruble, acum cursul este la 7.325. În cazul dolarului şi a rublei ruseşti avem 3.000 vs. 5.152 BYR/USD, şi 98 vs. 177 BYR/RUB. Inflaţia a lovit economia Belarusului. Preţurile au crescut cu 43,8% în iunie faţă de anul precedent, cu 36% faţă de luna decembrie şi cu 8,6% faţă de mai, asta potrivit datelor oficiale. Preţul mâncării a crescut cu 48,6% în ultimul an – cu multe categorii de alimente în care preţurile s-au dublat –, gazele s-au scumpit cu 71%, benzina cu 54%. De la 1 septembrie, preţurile la alimentele de bază au fost crescute de către stat cu 5%. Mai mult carnea a dispărut din galantarele magazinelor, aceasta fiind achiziţionată de ruşi, care vin să cumpere cu o monedă ce a devenit aproape de două ori mai puternică în doar câteva luni. “Toată carnea s-a dus în Rusia. Rudele mele de lângă graniţa cu Rusia m-au sunat acum câteva zile şi mi-au spus că magazinele sunt goale”, spune Alexander Andreyevich, un bărbat de 82 de ani din Minsk, citat de Bloomberg. Un membru al guvernului spune că “privaţii” cumpără carne de la stat şi o vând peste graniţă pentru un profit frumos. Recent, în urma unor tratate privind traficul din zona frontierelor, ruşii care locuiesc la graniţă pot trece nestingheriţi în Belarus. Dând piept cu economia bazată pe cerere şi ofertă, statul a decis să scoată preţul maxim la carne, după ce toţi producătorii au fugit de pieţe pentru că preţul impus de guvern era prea mic. De asemenea, în tentativa disperată de a ţine inflaţia în loc, Banca centrală a crescut dobânzile cu 16,5 pp în acest an. De la 1 septembrie, dobânda cheie a fost ridicată de la 22 la 27%. Însă, acţiunile guvernului nu conving. Lumea caută să îşi schimbe economiile din moneda locală în valută pentru a se proteja de deprecierile continue. Singura opţiune legală pentru asta e să se înscrie pe liste de aşteptare şi să schimbe sume mici. Mai există şi alternativa pieţei negre, unde un euro e 12.600 de ruble şi un dolar 8.800 ruble. Peste asta, EurAsEC a decis să amâne o tranşă vitală de 440 milioane de dolari către Belarus, dintr-un împrumut de urgenţă de 3 miliarde. Directorul rus al domeniului corporate din Banca de dezvoltare euroasiatică spune că Belarusul nu a îndeplinit condiţiile care au venit cu acordul de bailout, cum ar fi unirea cursurilor paralele şi stabilizarea cursului de schimb, potrivit RIA Novosti. Lukaşenko declara săptămâna trecută că va lăsa rubla să fluctueze după condiţiile pieţei de la mijlocul lunii septembrie. Acesta se confruntă cu o opoziţie tot mai puternică a populaţiei, protestele intensificându-se în ultima vreme, bieloruşii fiind nemulţumiţi de evoluţia inflaţiei. În tentativa de a se salva, dictatorul bielorus a promis să elibereze toţi deţinuţii politici – oamenii care au protestat după ultimele alegeri, pe care atât ei, cât şi organismele internaţionale le-au considerat fraudate. Cazul Belarusiei este unul clasic de dezintegrare economică. În această ţară, aflată la 670 km de România, statul condus de Lukaşenko după un model comunist a reuşit să pună pe butuci întreaga economie. Prezenţa statului în economie este una foarte puternică. 44% din populaţie lucrează la stat, iar preţurile sunt controlate. Doar că acest hibrid de comunism cu iniţiativă privată au fost deranjat de alegerile din 2010. Pentru a-şi asigura un nou mandat, Lukaşenko a mărit salariile bugetarilor cu 50%, în timp ce pensiile au crescut în termeni reali cu 24%, iar creditul a crescut cu 38%. Asta a pornit motorul inflaţiei, pentru că salariile mărite nu au fost acoperite de un salt fantastic al productivităţii, ci au fost plătite prin emisunea de monedă fără acoperire. Cum inflaţia a mâncat între timp creşterile salariale, politica statului nu a făcut decât să sărăcească puternic populaţia şi a creat portiţe pentru epuizarea rezervelor valutare. De altfel, situaţia Belarusului este similară cu cea a României de la începutul anilor '90 şi cu cea de la afârşitul anilor '90. Cel puţin în ceea ce priveşte promisiunile electorale acoperite cu hârtii devalorizate de la Banca centrală, pentru că spre deosebire de România acelor ani, Belarusul nu trece printr-un proces de tranziţie spre captialism. În situaţia de acum, Belarusul este dependent de ajutorul extern. Înainte de mărirea salariilor a fost Fondul Monetar Internaţional cu un împrumut în prima parte a crizei financiare. Dar FMI nu mai vrea să ajute Belarusul după evenimentele de la ultimele alegeri, aşa că rămâne doar Rusia. Şi ruşii nu se mulţumesc să cumpere la preţ de chilipir carnea de pe piaţă, vor active de belaruse de 7,5 miliarde dolari în următorii trei ani. Rămâne de văzut cum îşi va juca ultima carte ultimul dictatator din Europa - cum îl numea Bush. money

luni, 5 septembrie 2011

Vedeti cum investesc cei bogati banii

Cum investesc cei bogati banii

Deciziile pripite in investitii

Volatilitatea crescută de pe pieţele bursiere cu care ne-am confruntat în ultima perioadă i-a determinat pe mulţi dintre investitori să reacţioneze impulsiv, şi să facă tranzacţii din panică. De cele mai multe ori, deciziile investiţionale luate în astfel de condiţii nu sunt favorabile investitorului. De aceea, este important pentru investitori să ştie următoarele: planul financiar întocmit trebuie să aibă prioritate – în cadrul planului financiar sunt definite obiectivele de economisire şi de investiţie, orizontul de timp urmărit precum şi gradul de volatilitate acceptat. Dacă planul are un orizont mai îndelungat, 10 ani, spre exemplu, este contraproductiv să reacţionezi la schimbări de moment de pe pieţe. De asemenea, diversificarea investiţiilor – parte integrantă a punerii în practică a planului trebuie să fie suficient de mare pentru a absorbi şocurile resimţite pe un anumit segment de piaţă ţineţi legătura cu un consultant financiar specializat – acesta vă poate oferi o perspectivă obiectivă asupra pieţelor, şi vă poate ajuta să vă respectaţi obiectivele cuprinse în planul financiar ajustaţi-vă portfoliul investiţional la intervale regulate de timp – aceasta pentru a vă putea urmări progresul în vederea atingerii obiectivelor, şi pentru a alege instrumentele potrivite pentru îndeplinirea obiectivelor în orizontul de timp rămas. despreinvestitii

Asta este piatra de moara

Preşedintele Băsescu, premierul Boc, miniştrii Udrea şi Lăzăroiu constată că statul nu mai poate susţine pensiile şi nici ajutoarele sociale. Sunt prea puţini salariaţi care contribuie la buget (2,9 milioane în sectorul privat şi 1,2 milioane în sectorul de stat) şi, mai mult decât atât, au salarii prea mici (criza a mai tăiat din ele) pentru cât ar fi nevoie să susţină bugetul de pensii în vigoare (5,5 milioane de pensionari) plus cei care beneficiază de ajutoare sociale (40 de tipuri), deci în total 10 milioane.

Stramosii

Stramosii