miercuri, 28 septembrie 2011

Viitorul pe care ni-l promite Rusia

Prof. Aleksandr Dughin, capul elitei intelectuale ruse care modelează astăzi politica externă a guvernului Putin, spune că marele plan al naţiunii sale este acela de a restabili sensul ierarhic al valorilor spirituale pe care modernitatea le-a îngropat. Pentru oamenii cu mentalitate religioasă, şocaţi de vulgaritatea brutală a vieţii moderne, propunerea poate suna foarte atrăgător, doar că realizarea ideii trece prin două etape. Mai întâi, trebuie să distrugi Occidentul, tatăl tuturor relelor, printr-un război mondial, inevitabil mai devastator decât primele două. Apoi va fi instaurat Imperiul Mondial Eurasiatic sub conducerea Sfintei Maici Rusia. În ce priveşte primul punct, “mântuirea prin distrugere” este unul dintre clişeele cele mai constante ale retoricii revoluţionare. Revoluţia franceză a promis că va salva Franţa prin distrugerea Vechiului Regim: ea a adus-o din prăbuşire în prăbuşire până la condiţia de putere de categoria a II-a. Revoluţia mexicană a promis că va salva Mexicul prin distrugerea Bisericii Catolice: a făcut din el un furnizor de droguri pentru lume şi de mizerabili pentru asistenţa socială americană. Revoluţia rusă a promis că va salva Rusia prin distrugerea capitalismului: a transformat-o într-un cimitir. Revoluţia chineză a promis că va salva China prin distrugerea culturii burgheze: a transformat-o într-un abator. Revoluţia cubaneză a promis pentru că va salva Cuba prin distrugerea exploatatorilor imperialişti: a transformat-o într-o închisoare de cerşetori. Pozitiviştii brazilieni au promis că vor salva Brazilia prin distrugerea monarhiei: au pus capăt unicei democraţii care exista pe continent şi au aruncat ţara într-o succesiune de lovituri de stat şi dictaturi ce s-au încheiat abia în 1988, pentru a face loc unei dictaturi modernizate, cu alt nume. Acum, Prof. Dughin promite că va salva lumea prin distrugerea Occidentului. Sincer, eu prefer să nu ştiu ce va urma. Mentalitatea revoluţionară, cu promisiunile sale auto-amânabile, gata să se transforme în contrariul lor cu cea mai nevinovată mină din lume, este cel mai mare flagel care a lovit vreodată omenirea. Victimele sale, din 1789 până astăzi, nu sunt mai puţin de trei sute de milioane de oameni – mai mult decât au ucis toate epidemiile, dezastrele naturale şi războaiele între naţiuni de la începutul timpurilor. Esenţa discursului său, aşa cum cred că am demonstrat deja, este inversarea sensului timpului: inventarea unui viitor şi reinterpretarea în lumina lui, ca şi cum acesta ar fi o premiză sigură şi arhi-dovedită, a prezentului şi trecutului. Inversarea procesului normal al cunoaşterii, ajungând a înţelege ceea ce este cunoscut prin ceea ce este necunoscut, ceea ce e sigur, prin ceea ce e îndoielnic, ceea ce este categoric prin ceea ce este ipotetic, este o falsificare structurală, sistematică, obsesivă, hipnotică. Prof. Dughin propune Imperiul Eurasiatic şi reconstruieşte întreaga istorie a lumii, ca şi cum aceasta ar fi o îndelungată pregătire pentru venirea acestui lucru minunat. Este un revoluţionar ca oricare altul. Dar incomparabil mai pretenţios. Cât despre Imperiul Mondial Eurasiatic, cu un pilier oriental susţinut în ţările islamice, Japonia şi China, şi un pilier occidental în axa Paris-Berlin-Moscova, el nu este deloc o idee nouă. Stalin a cultivat acest proiect şi a facut tot ce a putut pentru a-l realiza, şi a eşuat doar pentru că nu a reuşit să creeze la timp o flotă maritimă de dimensiuni suficiente. A dat greş la timing: spunea că Statele Unite nu vor trece de anii 80. Cea care n-a trecut a fost URSS. Deoarece Prof. Dughin împodobeşte proiectul cu recursul la valorile spirituale şi religioase, mai degrabă decât la internaţionalismul proletar ce legitima ambiţiile lui Stalin, pare logic să admitem că noua versiune a proiectului imperial rus este un fel de stalinism de dreapta. Dar lucrul cel mai evident la guvernul rus este faptul că cei care îl ocupă sunt aceiaşi care conduceau ţara în timpul comunismului. În esenţă, este personalul KGB (sau FSB, schimbarea periodică a numelor nu a schimbat niciodată natura acestei instituţii). Mai rău, este KGB-ul cu o putere extinsă brutal: pe de o parte, dacă în regimul comunist exista un agent de poliţie secretă pentru fiecare 400 de cetăţeni, astăzi există unul pentru fiecare 200, ceea ce caracterizează Rusia, fara îndoială, ca pe un stat poliţienesc; pe de altă parte, repartizarea proprietăţii de stat între agenţi şi colaboratori ai poliţiei politice, care s-au transformat de pe o zi pe alta în “oligarhi”, fără a-şi pierde legăturile lor de supunere faţă de KGB, îi conferă acestei entităţi privilegiul de a acţiona în Occident, sub straturi şi straturi de camuflaj, cu o libertate de mişcare ce ar fi fost de neconceput în timpul lui Stalin sau al lui Hruşciov. Ideologic, eurasianismul este diferit de comunism. Dar ideologia, cum o definea însuşi Karl Marx, este doar o “haină de idei” pentru a acoperi o schemă de putere. Schema de putere în Rusia şi-a schimbat haina, dar rămâne aceeaşi – cu aceiaşi oameni în aceleaşi locuri, îndeplinind aceleaşi funcţii, cu aceleaşi ambiţii totalitare dintotdeauna. Imperiul Eurasiatic ne promite un război mondial şi, ca urmare a acestuia, o dictatură globală. Unii dintre adepţii lui ajung să-l numească “Imperiul Sfârşitului”, o evocare clar apocaliptică. Doar uită să observe că ultimul imperiu dinainte de Judecata de Apoi nu va fi altceva decât Imperiul lui Antihrist. Inliniedreapta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii