Un oraș imens, mai vechi decât piramidele egiptene, găsit pe traseul autostrăzii Sibiu - Nădlac

Descoperire de senzație în județul Hunedoara. Un oraș imens, mai vechi decât piramidele egiptene, găsit pe traseul autostrăzii Sibiu - Nădlac

Arheologii români au făcut o descoperire de senzație în județul Hunedoara! Aici a fost descoperit un oraș imens, cel mai vechi din Transilvania, și chiar mai vechi decât piramidele egiptene!
De cele mai multe ori, arheologii români au ocazia de a descoperi istoria României, ascunsă sub straturi de pământ, doar când autoritățile vor să mai construiască una-alta.
Este și cazul celui mai vechi oraș din Transilvania, ridicat pe la anul 4.200 î.Hr, înainte să apară piramidele din Egipt (2.630 – 2.611 î.Hr.). Așezarea a fost descoperită în timp ce muncitorii săpau pentru amenajarea autostrăzii Sibiu- Nădlac.

Se întinde pe 100 de hectare

Situl aflat în Turdaș, Hunedoara, se întinde pe 100 de hectare, are fortificații, cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase și statuete valoroase. „Un sistem de apărare din acea vreme, pe o așa mare suprafață, nu s-a putut cerceta în Europa: costă foarte mult. Noi am avut această șansă datorită autostrăzii”, a declarat Sabin Adrian Luca, coordonatorul cercetărilor.
Sistemul de fortificații descoperit de arheologii sibieni e oglinda celui pe care Nicolae Vlassa îl descoperise incizat pe o tăbliță. Ideea lui Vlassa că pe această tăbliță, locuitorii vechiului oraș au desenat sistemul de fortificații al așezării a fost astfel confirmată. Specialiștii cred că acest sistem de fortificații ocrotea un nucleu care avea, probabil, 100 de hectare. Delimitări existau și în interiorul așezării, mai ales că aceasta s-a extins tot extins din interior spre exterior.
De interes este și arhitectura caselor din acest oraș: „case imense și ca înălțime și anvergură, cu podina suspendată”. Altfel spus, din cauza deselor inundații care afectau perimetrul, oamenii și-au construit case suspendate, pe stâlpi imenși de 6-8 metri. Inundațiile afectau însă pivnițele și vetrele care se găseau la nivelul solului, așa că așezarea era refăcută după calamități ale naturii. S-au descoperit astfel șase orizonturi de arhitectură suprapuse, dar și un număr foarte mare de complexe arheologice: peste 3.000, în condițiile în care, în alte locuri, câteva situri abia totalizează împreună 2.000 de complexe arheologice.

Civilizației Turdaș îi aparține și cea mai veche scriere din lume (aproximativ 7.000 de ani)

Este vorba despre celebrele tăblițe de lut descoperite, în anul 1961, la Tărtăria, localitate situată între Alba Iulia și Orăștie. Acestea sunt inscripționate cu semne asemănătoare cu cele ale scrierii sumeriene, dar cu cel puțin o mie de ani mai vechi decât orice alfabet. Scrierea a rămas, deocamdată, nedescifrată.

Mircea Chelaru – Pietrele au început să vorbească

„Orașul dacilor de la Turdas” Da! Am fost acolo! Vă trimit, în premieră absolută, ceea ce am văzut la Turdas, pe traseul excavațiilor autostrăzii. Am fost cu prof. Victor Crăciun și senatorul Avram Crăciun, alăturat fotografului Virgil Jireghie de la Arad. Priviți înscrisurile și comparați-le cu cele de la Tărtăria și Oțelești de Iași! Sau chiar cele de pe inelul de aur de la Ezerovo. Este numitorul comun al existenței noastre inteligente de peste 20 de mii de ani. Constatările sunt numeroase. Dar vom dezvolta public subiectul. Am făcut acest demers pentru ca există deja emisă ipoteza descărcării arheologice, ceea ce ar fi încă un gest criminal asupra identității noastre ancestrale! Scriu toate acestea pentru a se ști și spre a se acționa! Iată cum, așa cum spunea fondatorul constiinței naționale, unicul Eminescu, pietrele au început să vorbească. Și nu numai de azi sau de ieri. Bucurați-vă!”, este de părere Gen.(r) Dr. Mircea Chelaru, Vicepreședinte al Ligii Culturale Române.

De ce e primul oraș din Transilvania?

„De ce spun că e primul oraș din Transilvania, ca să nu spun cel puțin din sud – estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificație, de împrejmuire, compus din 11 palisade și șanturi succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porți de intrare în sistemul de fortificație, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o așa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, șanturi, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul inițial avea cam 100 de hectare împrejmuit. Faptul că este consacrat după toate regulile vedem din faptul că, la distanțe de aproximativ 200 de metri, în interiorul primei sau celei de-a doua fortificații este pus câte un sacrificat. Am găsit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea ce este curios este că nici unul nu e în aceeași poziție, deci e clar că e sacrificiu, nu este o înmormântare. I-au sacrificat în diverse ritualuri. Sunt puși fie pe burtă cu mâinile și picioarele legate, fie pe spate cu mâinile și picioarele legate, fie cu capul tăiat și pus pe piept”, spune Sabin Adrian Luca, directorul muzeului Brukenthal
.Potrivit acestuia, așezarea de la Turdaș a fost un centru regional de producție și distribuție a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de cuptoare și obiecte din ceramică, de la vase, în stilul Turdașului, „unic în Europa”, până la statuete antropomorfe, zoomorfe, și „statuete pe tron”, care exemplifică regalitatea și care au mai fost găsite doar în „două – trei situri din Europa”.
„Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. Am găsit explicația asupra numărului mare de vase și statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni și singura concluzie care se poate trage este că aici se făceau statuetele, idolii pentru o țară. Și această mare așezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunități. E singura așezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr așa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în fața unei așezări protourbane aidoma marilor așezări din Orient, o așezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a mai explicat Sabin Adrian Luca.
„Săpăturile din ultimul an și jumătate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese întregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramică la metal, de la piatră la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani până când vom tipări volumele. (…) Până acum s-a cercetat un eșantion ceramic de doi-trei la sută și s-a cercetat cam trei-patru la sută din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poți să estimezi nimic, decât că la final vom raporta cel mai mare eșantion ceramic cercetat în Europa, cel mai mare eșantion osteologic cercetat în Europa, cel mai mare, pentru că asta a fost norocul nostru”, a adăugat Sabin Adrian Luca.
Sursw: romaniabreakingnews.ro, worldwideromania.com, noischimbamromania.org, libertatea.ro, dcnews.ro

Montura somn de suprafata – Pescuit la somn .

Descriere : Montura somn de suprafata  – Pescuit la somn .

In multe cazuri am intalnit somni care parasesc gropile si apele mai adanci pentru a venii sa se hraneasca la suprafata . Pentru astfel de cazuri o sa va prezentam  ” Montura pentru somn de suprafata ” , o montura aparent complicata , dar cum aparentele inseala in majoritaeta cazurilor , nu trebuie sa fim mari ingineri pentru a realiza aceasta montura . In prima faza o sa va prezentam montura dedicata pescuitului la somn dar aceasta se poate modifica adaugandu-i o struna la forfac si se poate pescuii la stiuca .

Realizare Montura somn de suprafata – Pescuit la somn 

Introducer firul principal printr-un plumb culisant ( 50-80g ) si un opritor iar capatul se va lega de vartejul triplu de la capatul monturii . Prin mijlocul unei plute din poliester , aproape rotunda, se introduce un tub conic, gol in interior, de aproximativ 70-80cm  lungime, asemanator unui element de varga. Pluta este fixata in prima treime a tubului. Prin interiorul tubului se introduce firul textil . De unul dintre capetele firului textil (capatul care iese prin partea mai groasa a tubului) se leaga un vartej puternic . Primul inel al vartejului, cel de care am legat firul textil, este fixat in interiorul tubului.. La celalalt capat al tubului, cel mai ingust, pe firul textil se ‘trage’ un tub de silicon pentru o mai buna stabilitate, fixare. . De capatul liber al firului textile se va lega o ancora. Ancora va ajunge pana la jumatatea tubului principal. La o distanta mica deasupra ei (5-8cm) este legat un carlig cu ochet . Pozitia plutei va fi reglata prin mulinarea firului principal (cu cat vom mulina mai mult cu atat pluta se va ridica) .  Daca pestele este prea usor , mai atasam un plumb alungit .

Frigider natural fara electricitate

Nu prea inteleg cum functioneaza acest frigider dar o sa studiez asta... sa vad cum poate ajunge o temperatura de 4 grade printr-un astfel de circuit. Banuiesc ca aerul este rece undeva la minus cateva grade.Trece prin pamant unde sunt cam 15 grade apoi prin apa aflata la soare si ajunge in frigider la 4 grade. Practic aerul este incalzit nu racit. Este un frigider care functioneaza iarna. Doar de aceea este inventat de canadieni nu-i asa? Schema este in link-ul de mai jos
Frigider natural

Beneficiile neştiute pe care le aduce organismului salata verde

Salata (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor. Provine din Egipt, unde a fost cultivată pentru prima dată în urmă cu peste 3.000 de ani. A fost preluată de greci și de romani și răspândită apoi în toată Europa. Salata verde se cultivă la noi în țară de peste o mie de ani. Există aproximativ șase soiuri de salată verde.

Frunzele de salată verde sunt o sursă excelentă de substanțe nutritive, conținând vitaminele A, C, B1, B2, K, E și minerale, precum potasiu, fier, cupru, fosfor și molibden.

Salata verde se consumă, ca atare, în sandvișuri sau sub formă de salată în amestec cu alte legume sau verdețuri. Prin fierbere, vitaminele sunt distruse aproape complet.

Frunzele de salată găzduiesc numeroși fitonutrienți necesari pentru un metabolism optim. Nivelul considerabil mare de vitamina C, E, B6 și acid folic, nutrienți-cheie, mențin un sistem imunitar sănătos și reduc riscul de obezitate, de boli cardiace și de alte boli cronice. Substanțele care dau frunzelor de salată gustul amărui au proprietăți miraculoase, mai ales atunci când salata este consumată constant, în cantități mai mari. Salata verde ne oferă antioxidanți puternici anticancerigeni.

Zeaxantina ce se găsește în salata verde este un important carotenoid ce asigură protecție împotriva degerenescenței maculare datorate vârstei, prin filtrarea luminii excesive la nivelul ochilor.

Prin potasiul conținut, o componentă importantă a celulelor și fluidelor corpului, ajută la controlul ritmului cardiac și al tensiunii arteriale. Betacarotenul din salata verde face din aceasta un real ajutor în prevenirea și reducerea riscului de a avea boli de inimă, dar și cancer, accidente vasculare sau cataractă.

Prezența lectucarimului în salata verde îmbunătățește calitatea somnului și ne ajută să ne odihnim, salata fiind astfel indicată și la mesele de seară. Sărurile de zinc din componența salatei ne ajută să combatem stresul. În plus, salata verde poate trata durerile de cap.

Mulți dintre nutrienții pe care îi conține salata verde ajută la prevenirea osteoporozei și la îmbunătățirea structurii osoase. Salata este o sursă bogată de vitamina K, cea care are un rol important în creșterea masei osoase și previne osteoporoza.

Salata verde previne anemia. Prin conținutul de cupru și fier, ajută la formarea celulelor roșii din sânge, ducând la creșterea valorilor hemoglobinei din sânge. Este folosită ca tonic excelent pentru persoanele diagnosticate cu anemie. Specialiștii afirmă că absorbția fierului din salata verde este mult mai mare decât cea din suplimentele care conțin fier.

În cazul pacienților care suferă de Alzheimer, salata verde are un rol esențial deoarece limitează daunele neuronale de la nivelul creierului.

Deoarece are în compoziția sa acid folic, care previne instalarea anemiei în timpul sarcinii, salata verde este recomandată femeilor însărcinate.

Fiind bogată în fibre, consumul de salată previne constipația și ajută la detoxifierea colonului. Poate fi folosită cu succes pentru vindecarea altor tulburări gastrointestinale. Enzimele naturale care se găsesc în salată ne ajută să avem o digestie bună. Amestecând suc de salată cu suc de lămâie, suc de mentă și miere de albine, putem obține un medicament eficient care tratează greața, vărsăturile, balonările și indigestia.

Săracă în calorii și cu un conținut ridicat de fibre, vitamine și minerale, salata verde este ideală pentru curele de slăbire.

Datorită conținutului mare de vitamina C, mărește rezistenta la infecții și virusuri. Este indicat consumul acesteia în amestec cu alte legume crude. Astfel, vitaminele sunt conservate iar organismul le absoarbe eficient.

Pentru consum, este indicată salata de culoare verde aprins, chiar verde închis, deoarece, cu cât este mai închisă la culoare, cu atât este mai bogată în nutrienți. Salata verde se păstrează foarte bine la frigider în pungi sau cutii de plastic.




Sursa realitatea

Cum sa jumulesti o pasare pentru gatit

Carnea de pasare este una dintre cele mai bune si indicate produse de origine animala folosite in bucatarie. Si cum nimic nu se poate compara cu carnea de pasare crescuta acasa, pasarile de casa sunt si mai cautate decat cele care poti fi cumparate din comert. Insa daca aveti o gaina crescuta in gospodarie, trebuie sa treceti cu ea printr-o serie de procese, pentru a ajunge la carnea pe care o veti folosi la gatit.

Unul dintre aceste procese este jumulirea pasarii, care trebuie realizata atunci cand pasarea mai este calda, imediat dupa taiere. Aceasta etapa este una nu foarte dificila si presupune cativa pasi, pentru care veti avea nevoie de un vas larg (precum un lighean), manusi subtiri de cauciuc (optional) si o lingura lunga pentru gatit.

Pentru a jumuli cat mai bine o pasare, va trebui sa parcurgeti urmatoarele etape:

1. Puneti la fiert, de preferinta chiar inainte de a taia pasarea, o oala mare cu apa. Lasati-o pe foc pana clocoteste, apoi dati-o deoparte. Duceti vasul mare in care veti jumuli pasarea afara si turnati apa fierbinte in el.

  

2.

Puneti-va o pereche de manusi de cauciuc, de preferinta subtiri, luati pasarea de picioare si scufundati-o in apa fierbinte.

3. Luati o lingura mare de lemn, ori daca nu un bat de lemn lung si tineti pasarea sub apa fierbinte, astfel incat sa fie cuprinsa in intregime de apa. Rotiti-o pe o parte si pe alta, astfel incat apa fierbinte sa ajunga peste tot si toate penele sa se inmoaie.

4. Nu lasati pasarea sa stea prea mult in apa fierbinte, ea trebuind scoasa dupa maxim 10-20 de secunde. Luati cu mana penele ude si trageti de ele, cele luate puneti-le deoparte. Repetati operatiunea pana ati curatat toate penele, inclusiv puful, care este mai mic si mai migalos de luat. Curatati bine pasarea, pentru ca pasarile cu resturi de pene ramase in piele sunt inestetice.

Sfaturi si avertismente:

Daca pasarea este mai batrana, tineti-o mai mult timp in apa fierbinte, astfel incat radacinile penelor sa se inmoaie mai tare.

Daca aveti de curatat o pasare tanara, tineti-o sub apa mai putin timp, pentru ca apa fierbinte ar putea face ca pielea sa se rupa si ea, odata cu penele.

In cazul in care va mai raman fulgi mici, pe care nu ii puteti lua, puteti tine pasarea deasupra unei flacari, intorcand-o pe toate partile, astfel incat sa fie arse de catre flacara .

CÂT DE PERICULOASE SUNT PLANTELE MEDICINALE. CONTRAINDICAŢII ŞI SFATURI

Ca fiecare medicament, plantele medicinale au contraindicaţii şi efecte secundare atunci când nu se respectă doza (se supradozează). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele acţionează mai fin, provoacă mai puţine reacţii adverse şi complicaţii. Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare.
Nu aşa stau lucrurile în realitate. Ca şi în cazul tratamentelor cu pastile, administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor şi termenilor. Depăşirea acestora provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea echilibrată a organismului, şi anume :

• Aloea provoacă, în unele cazuri, inflamaţia intestinului gros, afluxul de sânge la organele bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi vezicii biliare vor folosi cu prudenţă aceasta plantă.
• Armurariul nu se foloseşte în cazurile de: tromboflebită, hipertensiune şi coagulabilitatea sângelui crescută.
• Barba-ursului (mulţi o cunosc drept coada calului) – în caz de supradozare apar dureri de rinichi, în zona de jos a spatelui. Trebuie folosită cu moderaţie de către bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inimă şi de rinichi.
• Castanul, supradozat folosit sub formă de flori în ceai, în doze mari provoacă crampe ale degetelor de la mâini.
• Cimbrişorul, în cantităţi foarte mari, duce la hiperfuncţia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de ulcer stomacal şi duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară (atrială).
• Cătina este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoaca prostatită adenomatoasă, iar la femei mastopatie din cauza conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare, beta-carotenul, care se află în cantităţi mari în catina albă, poate provocă alergie.
• Coada şoricelului poate provoca, în caz de supradozare, ameţeală, diaree, erupţii, tromboflebită.
• Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza şi în caz de sensibilitate ridicată faţă de plante compozite.
• Florile de tei, în supradoză în ceai, dau complicaţii la inimă dacă se bea mai mult de o lună, de două ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.
• Hameiul, folosit în cantităţi mari, provoacă dureri de cap, dureri de stomac, greaţă, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
• Iarba mare ridică tensiunea.
• Imortela, folosită în doze mari, ridică tensiunea arterială, provoacă fenomene de încetinire a funcţiilor ficatului.
• Inul, sub forma de seminţe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămâni) acţioneaza negativ în cazuri de colecistită şi hepatită.
• Ginseng – nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuală prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei.
• Lăptişorul de matcă nu se foloseşte în caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
• Laminaria (alge marine) – supradozată, folosită timp îndelungat, duce la osteoporoză.
• Măceşul – provoacă distrugerea smalţului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv.
• Mătasea de porumb, în cantităţi mari, inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozată provoacă tromboflebita.
• Melisa nu se foloseşte în caz de hipotensiune.
• Menta nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, aciditate scăzută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, şi ca rezultat la incontinenţa urinară. Uneori duce şi la scăderea potenţei.
• Muştarul este contraindicat în tratarea bolilor de rinichi şi a tuberculozei.
• Păducelul, în doze mari, provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă dacă este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
• Pătlagina şi seminţele ei, în caz de supradozare, când sunt folosite în ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer şi gastrita hiperacidă. Dacă aciditatea este scăzută, patlagina se foloseşte cu succes în tratarea acestor boli.
• Pătrunjelul agravează durerile de cap, iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care alaptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat consumând alimente bogate în acest element.
• Pelinul, în cantităţi mari, provoacă spasme, halucinaţii, tulburări psihice.
• Podbalul este interzis categoric celor cu afecţiuni ale ficatului şi alcoolicilor. Provoacă dureri abdominale, greaţă, stări febrile, icter.
• Punguliţa de câmp este contraindicată femeilor însărcinate.
• Rostopasca este o planta minune care a salvat mulţi oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungată a plantei provoacă greaţa, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.
• Salvia nu se administrează mai mult de două luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi bolnavilor de nefrita le este contraindicată.
• Socul, doze mari (peste 200 de grame pe zi), duce la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăţi în respiraţie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică şi acută, producând iritaţii ale colonului.
• Stejarul, coaja acestuoi copac, se foloseşte în medicina populară pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosită timp îndelungat pentru gargară duce la scăderea simţului olfactiv. Mai provoacă scăderea apetitului, voma, colica renală.
• Sunătoarea ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scăderea potenţei dacă o folositi un timp îndelungat. Este total interzisă în combinaţie cu inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru răceală şi febră. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul.
• Ştevia este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.
• Troscotul, în doze mari, întăreşte tonusul uterului, coagulabilitatea sângelui. Nu se recomandă femeilor însărcinate, pentru bolnavii cu inflamaţii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
• Urzica, în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilitatii sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame şi mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.
• Valeriana (odoleanul), folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greaţă, aritmie cardiacă, scăderea capacităţii de muncă.
• Vetricea este contraindicată femeilor însărcinate şi copiilor mici deoarece ridică tensiunea dacă e folosită în cantităţi mari.

Sursa doctoronline

MIERE de albine cu CATINA, reteta miraculoasa pentru 45 de boli

Catina cu miere de albine este un adevărat leac universal. Conține de 10 ori mai multă Vitamina C decât fructele citrice și de 2 ori mai multă decât faimoasele măceșe. Conține de asemenea și alte vitamine și elemente precum: A, B1, B2, B6, B9, E, F, K, O, beta caroten, celuloză, fosfor, potasiu, fier, calciu, magneziu.
Cercetatori de prestigiu au stabilit ca nicaieri in lume catina nu contine atat de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi ca cea din Romania.

Datorita concentratiei foarte mari de vitamina C, catina te fereste de raceli si, cum in aceasta perioada de trecere de la iarna la primavara pericolul este mare, nu ezita, gandeste-te la efectele benefice ale bobitelor care inoata in miere.

Cunoscuta si sub denumirea de ginseng romanesc, catina este un tonic excelent, marind rezistenta atat la efort intelectual, cat si cel fizic. Se recomanda impotriva asteniei de primavara, dar si elevilor si studentilor, mai ales in perioadele de varf, teze si examene.

Proprietățile antioxidante de la catina cu miere de albine sunt recomandate pentru întărirea sistemului imunitar (poate vindeca orice viroză respiratorie sau răceala). De asemenea este recunoscută și pentru beneficiile sănătății ochilor după un consum zilnic de catina cu miere de albine.
Reglează sistemul endocrin și previne atacurile de cord (practic asigură o bine funcționare a întregului organism și previne rateurile inimii în urma unei vieți toxice de oraș).

Catina cu miere de albine are un conținut de microelemente similare cu sângele uman. Este ușor asimilată de organism pentru că vine cu efectul său antibacterian, bacteriostatic, vindecător și reparator. Mierea aduce alături succesul în tratarea bolilor hepatice, digestive, bolile ficatului și a sângelui.

Mod de preparare al catinei cu miere de albine

Intr-un borcan de 800 ml, se zdrobesc 500 g boabe de catina, peste care se adauga 500 g miere.

Se consuma zilnic cate o lingurita din acest preparat si astfel organismul este fortificat in perioadele cand raceala si gripa incearca sa ne razbeasca.

3 saptamani se lasa la macerat in borcan inchis si in frigider.

Proportia ideala este doua parti miere si o parte catina. Daca se pune prea putina miere se va subtia foarte mult iar catina fiind destul de zemoasa va incepe sa fermenteze. Este bine ca boabele de catina sa fie zdrobite si cojile aruncate altfel boabele se vor lipi de limba si unii nu suporta senzatia.

Catina cu miere de albine este un produs magnific dar poate fi folosita la medicament si mai puternic. Se amesteca într-un litru de compozitie, 500ml catina cu miere de albine, 100ml gel de aloe vera, 50ml pasta de usturoi, macerat de afine si 5-6 linguri de polen (crud sau pulbere). Acest produs este mai mult decât poate avea nevoie orice boală ca să dispara din corpul tau.

Excelenta in caz de arsuri, dar si anemie sau alcoolism

Atat catina, folosita ca atare sau uscata, cat si preparatele din catina au darul de a regla tranzitul intestinal. Daca suferi de constipatie, siropul de catina ti-ar putea fi de leac.

Specialistii spun ca uleiul de catina, bogat in acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli, este de un real folos in tratarea arsurilor, termice si chimice, chiar extrem de grave.

Uleiul de catina este, de asemenea, folosit cu bune rezultate si in tratamentul ulcerului gastric si duodenal, a diareei, urticariei si starilor alergice, a reumatismului, alcoolismului, anemiei, asteniei si stresului. Surse:formulaas.ro, blog.jorjette.ro, grijapentrusanatate.ro, health.com

Sursa frunza-verde

Beneficiile terapeutice ale uleiului de musetel

Uleiul de musetel este extras din flori de plante de musetel care sunt foarte populare. Exista doua tipuri de musetel, si anume musetel roman, care este cunoscut sub numele stiintific Anthemis Nobilis si musetel german al carui nume stiintific este Matricaria Chamomilla.                                                                                                                                                                                                                                                       Beneficiile uleiului esential de musetel pot fi atribuite proprietatilor sale antispasmodice, antiseptice, antibiotice, antidepresive, antinevralgice, antiinflamatoare, carminative, colagoge, cicatrizante, emenagogue, analgezice, febrifuge, hepatice, nervine, sedative, digestive, tonice, antispastice, bactericide, sudorifice, inflamatorii, antiinfectioase, vermifuge, care vindeca ranile, etc. Uleiul de musetel este extras din flori de plante de musetel care sunt foarte populare. Exista doua tipuri de musetel, si anume musetelul roman, care este cunoscut sub numele stiintific Anthemis Nobilis si musetelul german al carui nume stiintific este Matricaria Chamomilla. Desi uleiurile esentiale extrase din ambele soiuri sunt destul de asemanatoare in proprietatile medicinale, ele se deosebesc intr-o anumita masura, atunci cand vine vorba de compozitia lor si anumite proprietati. Uleiul de musetel roman este constituit din Alpha pinen, beta pinen, Camphene, Caryophyllene, Sabinene, Myrcene, Terpinene Gamma, pinocarvone, Farsenol, cineole, Angelate propil si butil Angelate. Uleiul de musetel german, pe de alta parte, este compus din azulene (aici numit Chamazulene), Alpha Bisabolol, Bisabolol Oxide-A & B si bisabolene Oxide-A. In timp ce uleiul de musetel roman este mai calmant si are un efect  emenago mai puternic, cel german este un foarte puternic antiinflamator datorita prezentei unui compus numit azulene (acesta este un compus cu azot si este responsabil pentru culoarea caracteristica albastra). Dar acestea nu sunt toate proprietatile medicinale pe care uleiul de musetel le are. Beneficiile uleiului esential de musetel roman si german includ urmatoarele:  Antiseptic, antibiotice, dezinfectant, bactericid si vermifug: leiul esential de musetel impiedica dezvoltarea infectiilor biotice (infectii datorate unor factori biotici, cum ar fi bacterii, ciuperci etc.), distruge infectiile deja prezente, ucide tot felul de viermi intestinali, iar daca este aplicat pe par, distruge paduchii si acarienii.   Stimulent si antideprimant: ambele soiuri de musetel lucreaza foarte eficient in lupta impotriva depresiei, elimina sentimentul de tristete, depresie, dezamagire si induce un sentiment de fericire si buna dispozitie.   Anti-inflamator si sedativ: in timp ce uleiul esential de musetel roman este eficient in lupta impotriva furiei, nervilor si iritarii la copii, cel german, pe de alta parte, este mai eficace in vindecarea inflamatiilor, in special cele ale sistemului digestiv si urinar. Ambele uleiuri reduc tensiunea arteriala.   Analgezic si antinevralgic: uleiul esential are proprietati analgezice si reduce in mod eficient durerea la nivelul muschilor si articulatiilor, dureri de cap, sinusoidale, dureri de dinti, leziuni osoase etc.   Sensibilitate stomacala, digestiv, hepatic si colagog: uleiul de musetel tonifica stomacul si il seteaza sa functioneze adecvat. Acesta promoveaza secretia sucurilor digestive in stomac si faciliteaza digestia. De asemeneaasigura o sanatate buna a ficatului si a fluxului adecvat de bila.   Antireumatic si anti-inflamator: musetelul vindeca disfunctiile sistemului circulator, stimuleaza circulatia si detoxifica sângele de toxine, cum ar fi acidul uric, contribuind astfel la vindecarea unor boli precum reumatismul, artrita etc., care sunt cauzate de o circulatie improprie si acumularea de uric.   Antispasmodic, relaxant si nervin: uleiul de musetel calmeaza toate tulburari nervoase sau hiper-reactii, care duc la convulsii, spasme, nervozitate, pierderea controlului asupra membrelor, etc.   Cicatrizant: uleiul de musetel este foarte popular in lumea cosmeticelor, deoarece diminueaza cicatricile, urmele si petele de pe piele si inclusiv cele ale tenului, protejandu-l si ferindu-l de infectii.   Sudorific si febrifug: uleiul esential induce transpiratia abundenta (fiind sudorific), eliminand astfel toxinele si agentii care provoaca infectiile si virozele.   Carminativ: musetelul indeparteaza si impiedica formarea gazelor din stomac si intestine. Acest lucru, ajuta la relaxarea organismului si scaderea tensiunii arteriale.   Tonic: uleiul esential de musetel tonifica pielea, muschii, organele interne, si nu numai.   Alte beneficii: uleiul esential de musetel este antialergen si ajuta la vindecarea acneei prin eliminarea toxinelor si curatarea Glandelor sebacee si ecrine prin transpiratie, curata sistemul urinar si rinichii prin urinare frecventa (fiind diuretic), detoxifica corpul, ajuta la vindecarea infectiilor virale ca oreionul, pojarul, poate fi folosit ca apa de gura pentru a tine la distanta respiratia urat mirositoare, eliminand in acelasi timp infectiile orale. Uleiul de musetel german este un vasoconstrictor. Atentie: nu exista reactii adverse, cu exceptia persoanelor care sunt alergice la musetel su orice planta din aceeasi familie (Asteraceae) Amestecuri: uleiul esential de musetel se poate amesteca cu cel de lavanda, iasomie, muscata, grapefruit, Tea Tree, trandafir, lamaie.

Sursa supereva

Beneficiile terapeutice ale uleiului de nuca de cocos

Beneficiile uleiului de nuca de cocos includ ingrijirea parului, pielii, inlaturarea stresului, mentinerea nivelului de colesterol, pierderea in greutate, cresterea imunitatii, digestie si metabolism adecvat, inlaturarea problemelor la rinichi, boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet zaharat, HIV si cancer, ingrijirea dentara si rezistenta oaselor.                                                                       Beneficiile uleiului de nuca de cocos includ ingrijirea parului, pielii, inlaturarea stresului, mentinerea nivelului de colesterol, pierderea in greutate, cresterea imunitatii, digestie si metabolism adecvat, inlaturarea problemelor la rinichi, boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet zaharat, HIV si cancer, ingrijire dentara si rezistenta oaselor. Aceste beneficii pot fi atribuite prezentei acidului lauric, capric, caprilic, dar si proprietatilor sale antimicrobiene, antioxidante, antifungice, antibacteriene, etc. Cum foloseste corpul nostru acidul lauric? Organismul uman transforma acidul lauric in monolaurin care lupta impotriva virusurilor si bacteriilor care cauzeaza boli, cum ar fi herpesul, gripa, cytomegalovirusul, HIV, Listeria monocytogenes, etc. Desi mecanismul sau exact de actiune era inca necunoscut, uleiul de nuca de cocos a fost utilizat pe scara larga in Ayurveda, sistemul de medicina traditionala a Indiei. Inainte de a trece la beneficiile uleiului de nuca de cocos in detaliu, trebuie sa intelegem din ce este compus. Componentele uleiului de cocos: uleiul de nuca de cocos este format din mai mult de nouazeci la suta din grasimi saturate (Nu intrati in panica! in primul rand cititi pana la final - opinia dvs. se poate schimba!), cu urme putine de acizi grasi nesaturati, cum ar fi acizii grasi mononesaturati si polinesaturati. Ulei de nuca de cocos virgin nu este diferit de aceasta. Sa vedem cateva componente mai detaliate:   * Acizii grasi saturati: majoritatea sunt trigliceride cu lanturi mijlocii, care ar trebui sa se asimileze bine. Acidul lauric este contribuabilul sef, cu mai mult de patruzeci la suta din actiuni, urmat de acidul capric, caprilic, miristic si palmitic.   * Acizii grasi polinesaturati: acid linoleic.   * Acizii mononesaturati grasi: acid oleic.   * Poly-fenoli: acid galic, care este acidul fenolic. Acesti poli-fenoli sunt presupusi a fi responsabili pentru aroma si gustul uleiului de nuca de cocos iar uleiul Virgin de cocos este bogat in acesti poli-fenoli.   * Anumiti derivati de acizi grasi ca Betaines, Ethanolamide, etoxilati, esteri grasi, polisorbati grasi, monogliceride si esteri poliol.   * Cloruri grase, sulfat de alcool gras si sulfat de alcool eter gras, toate fiind derivate din Alcooli grasi.   * Vitamina-E, vitamina K si minerale, cum ar fi de Fier. Beneficiile uleiului esential de nuca de cocos includ urmatoarele: Ingrijirea parului: uleiul de nuca de cocos este unul dintre cele mai bune produse naturale pentru ingrijirea parului. El ajuta la cresterea sanatoasa a parului, oferindu-i stralucire. Masajul regulat al scalpului cu ulei de nuca de cocos asigura lipsa de matretii, paduchilor si ouale acestora, si o buan hidratare a pielii. Ulei este intens utilizat in subcontinentul Indian pentru ingrijirea parului. Este un balsam excelent si ajuta la cresterea parului. Acesta prevede, de asemenea, proteine esentiale necesare pentru hranirea parului deteriorat. Prin urmare, este folosit ca ulei de ingrijire a parului si utilizat in productia diverselor balsamuri, creme si sampoane anti-matreata. Uleiul de nuca de cocos este in mod normal aplicat local. Inlaturarea stresului: uleiul de nuca de cocos este foarte linistitor si prin urmare, ajuta la eliminarea stresului. Aplicarea uleiului sub forma de masaj la cap ajuta la eliminarea oboselii. Ingrijirea pielii: uleiul de nuca de cocos este excelent pentru masarea pielii, de asemenea. Acesta actioneaza ca o crema hidratanta eficace pe toate tipurile de piele, inclusiv pielea uscata. Uleiul de cocos este comparabil cu uleiul mineral, insa spre deosebire de acesta, nu exista nici o sansa de a suferi de efecte secundare negative asupra pielii. Uleiul de nuca de cocos este o solutie sigura pentru a preveni uscarea si exfolierea pielii, intarzierea aparitiei ridurilor si ii ofera fermitate. Este folosit cu succes si in diferite probleme ale pielii inclusiv psoriazis, dermatita, eczeme si alte infectii. Prin urmare, ulei de cocos formeaza ingredientul de baza in diverse produse de ingrijire a corpului, cum ar fi sapunuri, lotiuni, creme, etc. Imbatranirea prematura: ulei de nuca de cocos ajuta la prevenirea imbatranirii premature si a bolilor degenerative, datorita proprietatilor sale antioxidante. Bolile de inima: exista o conceptie gresita raspandita printre multi oameni care zice ca uleiul de nuca de cocos nu este bun pentru inima. Acest lucru se datoreaza faptului ca acesta contine o cantitate mare de grasimi saturate. Cu toate acestea, uleiul de cocos este benefic pentru inima, deoarece contine aproximativ 50% acid lauric, care ajuta la prevenirea diferitelor probleme cardiace, inclusiv nivelurile de colesterol si hipertensiune arteriala. Grasimile saturate prezente in uleiul de nuca de cocos nu sunt daunatoare cum se intampla in cazul altor uleiuri. Acesta nu conduce la cresterea nivelului de LDL. De asemenea, reduce incidenta ranilor in artere si, prin urmare, ajuta la prevenirea aterosclerozei. Pierderea in greutate: uleiul de nuca de cocos este foarte util in reducerea greutatii. Acesta contine acizi grasi cu lanturi mijlocii si lungi, care ajuta la eliminarea greutatii in exces. De asemenea, este usor de digerat si ajuta la o functionare sanatoasa a sistemelor de tiroida si enzime. Mai mult, acesta creste metabolismul organismului prin eliminarea stresului, astfel arzand mai multa energie si ajutand persoanele obeze si supraponderalii sa reduca greutatea corporala. De aceea persoanele care locuiesc in zonele tropicale de coasta, si care consuma ulei de nuca de cocos zi de zi ca ulei de gatit, nu sunt in mod normal grasi, obezi sau supraponderali. Pancreatita: uleiul de nuca de cocos este de asemenea considerat a fi util in tratarea pancreatitei. Digestia: este indicat folosirea uleiului de nuca de cocos ca ulei de gatit. Acesta ajuta la imbunatatirea sistemului digestiv si astfel previne diverse probleme ale stomacului si digestiei, inclusiv sindromul de colon iritabil. Grasimile saturate prezente in uleiul de cocos au proprietati anti microbiene si ajuta in lupta impotriva diverselor bacterii, ciuperci, paraziti, etc., care provoaca indigestie. Uleiul de asemenea, ajuta la absorbtia altor elemente nutritive, precum vitamine, minerale si aminoacizi. Imunitate: uleiul de nuca de cocos este amicul sistemului imunitar. Acesta intareste sistemul imunitar, deoarece contine lipide antimicrobiene, acid lauric, acid capric si acid caprilic, care au proprietati antifungice, antibacteriene si antivirale. Organismul uman transforma acidul lauric in monolaurin care lupta impotriva virusurilor si bacteriilor care cauzeaza boli, cum ar fi herpesul, gripa, citomegalovirus, si chiar HIV. Vindecarea: atunci cand este aplicat pe o infectie, uleiul de cocos formeaza un strat chimic care protejeaza partea infectata a corpului de praful extern, aer, ciuperci, bacterii si virusi. Ulei de nuca de cocos este cel mai eficient pentru vanatai, deoarece grabeste procesul de vindecare prin repararea tesuturilor afectate. Infectii: ulei de nuca de cocos este foarte eficient impotriva o varietate de infectii datorita proprietatilor sale antifungice, antivirale, antibacteriene si. Potrivit Centrul de Cercetare de nuca de cocos, ulei de nuca de cocos ucide virusurile care provoaca gripa, pojar, hepatita, herpes, SARS, etc, de asemenea, ucide bacteriile care provoaca ulceratii, infectii ale gatului, infectii ale tractului urinar, pneumonie, si gonoree, etc ulei de nuca de cocos este de asemenea, eficiente pe ciuperci si drojdie de bere, care cauzeaza candidoza, pecingine, atlet pe picior, afte, scutec eruptii cutanate, etc Ficat: prezenta trigliceridelor cu lant mediu si acizilor grasi ajuta la prevenirea bolilor de ficat, deoarece substantele sunt usor transformate in energie atunci cand ajung in ficat, reducand astfel sarcina de lucru asupra ficatului si preveni, de asemenea, acumularea de grasime. Rinichi: uleiul de nuca de cocos ajuta la dizolvarea pietre la rinichi, prevenirea bolilor de rinichi si vezica biliara. Diabetul: uleiul de nuca de cocos ajuta la controlul zaharului din sange, si imbunatateste secretia de insulina. De asemenea, ajuta la utilizarea eficienta a glucozei din sange, astfel prevenind si tratand diabetul. Sistemul osos: asa cum am mentionat mai devreme, ulei de nuca de cocos imbunatateste capacitatea organismului de a absorbi minerale importante. Acestea includ calciul si magneziul, care sunt necesare pentru dezvoltarea oaselor. Astfel, uleiul de nuca de cocos este foarte util femeilor care sunt predispuse la osteoporoza. Ingrijire dentara: calciul este un element important prezent in dinti. Deoarece uleiul de cocos faciliteaza absorbtia calciului de catre organism, ajuta in obtinerea unor dinti puternici. Ulei de cocos opreste, de asemenea, si aparitia cariilor dentare. HIV si cancer: se crede ca uleiul de nuca de cocos joaca un rol esential in reducerea sensibilitatii virale a bolnavilor de HIV si cancer. Cercetari preliminare au aratat indicatii ale efectului uleiului de nuca de cocos in reducerea incarcaturii virale la pacientii cu HIV. In cele din urma, uleiul de nuca de cocos este adesea preferat de catre sportivi, culturisti si persoanele care tin o dieta. De ce? Ei bine, uleiul de nuca de cocos contine calorii mai mici decat alte uleiuri, continutul de grasimi este usor transformat in energie si nu duce la acumularea grasimilor in inima si artere, ajutand la stimularea energiei si rezistentei, si imbunatatind performantele sportivilor.

Sursa supereva