vineri, 6 noiembrie 2015

CÂT DE PERICULOASE SUNT PLANTELE MEDICINALE. CONTRAINDICAŢII ŞI SFATURI

Ca fiecare medicament, plantele medicinale au contraindicaţii şi efecte secundare atunci când nu se respectă doza (se supradozează). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele acţionează mai fin, provoacă mai puţine reacţii adverse şi complicaţii. Din această cauză unii oameni consideră că folosirea plantelor este complet inofensivă, indiferent de modul lor de administrare.
Nu aşa stau lucrurile în realitate. Ca şi în cazul tratamentelor cu pastile, administrarea plantelor necesită respectarea strictă a dozelor şi termenilor. Depăşirea acestora provoacă deseori diferite dereglări în funcţionarea echilibrată a organismului, şi anume :
  • Aloea provoacă, în unele cazuri, inflamaţia intestinului gros, afluxul de sânge la organele bazinului mic, inhibă peristaltismul intestinal. Cei cu afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi vezicii biliare vor folosi cu prudenţă aceasta plantă.
  • Armurariul nu se foloseşte în cazurile de: tromboflebită, hipertensiune şi coagulabilitatea sângelui crescută.
  • Barba-ursului (mulţi o cunosc drept coada calului) – în caz de supradozare apar dureri de rinichi, în zona de jos a spatelui. Trebuie folosită cu moderaţie de către bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inimă şi de rinichi.
  • Castanul, supradozat folosit sub formă de flori în ceai, în doze mari provoacă crampe ale degetelor de la mâini.
  • Cimbrişorul, în cantităţi foarte mari, duce la hiperfuncţia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor însărcinate şi în cazuri de ulcer stomacal şi duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariană şi cerebrală, fibrilaţie auriculară (atrială).
  • Cătina este contraindicată pentru bolnavii cu colecistită acută, pancreatită, diaree cronică. La bărbaţi, cătina albă poate provoaca prostatită adenomatoasă, iar la femei mastopatie din cauza conţinutului de fitohormoni. În caz de astm bronşic şi în alte cazuri rare, beta-carotenul, care se află în cantităţi mari în catina albă, poate provocă alergie.
  • Coada şoricelului poate provoca, în caz de supradozare, ameţeală, diaree, erupţii, tromboflebită.
  • Echinacea nu se recomandă în cazuri de îmbolnăviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multiplă, colagenoza şi în caz de sensibilitate ridicată faţă de plante compozite.
  • Florile de tei, în supradoză în ceai, dau complicaţii la inimă dacă se bea mai mult de o lună, de două ori pe an. Pauza între două cure trebuie să fie nu mai mică de 6 luni.
  • Hameiul, folosit în cantităţi mari, provoacă dureri de cap, dureri de stomac, greaţă, vomă, dezvoltarea tumorilor, scăderea potenţei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
  • Iarba mare ridică tensiunea.
  • Imortela, folosită în doze mari, ridică tensiunea arterială, provoacă fenomene de încetinire a funcţiilor ficatului.
  • Inul, sub forma de seminţe, provoacă diaree. Folosirea îndelungată (mai mult de trei săptămâni) acţioneaza negativ în cazuri de colecistită şi hepatită.
  • Ginseng – nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infecţii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inimă, dezvoltare sexuală prematură (mai ales la fete). Supradozarea duce la scăderea potenţei.
  • Lăptişorul de matcă nu se foloseşte în caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
  • Laminaria (alge marine) – supradozată, folosită timp îndelungat, duce la osteoporoză.
  • Măceşul – provoacă distrugerea smalţului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, dacă e folosit excesiv.
  • Mătasea de porumb, în cantităţi mari, inhibă centrul nervos care coordonează activitatea inimii, dar în doze mici îl stimulează. Supradozată provoacă tromboflebita.
  • Melisa nu se foloseşte în caz de hipotensiune.
  • Menta nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, aciditate scăzută a sucului gastric, hernie. Folosirea îndelungată a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, şi ca rezultat la incontinenţa urinară. Uneori duce şi la scăderea potenţei.
  • Muştarul este contraindicat în tratarea bolilor de rinichi şi a tuberculozei.
  • Păducelul, în doze mari, provoacă scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale şi vomă dacă este băut pe stomacul gol. După folosirea ceaiului sau tincturilor cu păducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
  • Pătlagina şi seminţele ei, în caz de supradozare, când sunt folosite în ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer şi gastrita hiperacidă. Dacă aciditatea este scăzută, patlagina se foloseşte cu succes în tratarea acestor boli.
  • Pătrunjelul agravează durerile de cap, iar sucul este contraindicat femeilor însărcinate şi mamelor care alaptează. Consumarea lui duce la eliminări în exces de potasiu, care trebuie recuperat consumând alimente bogate în acest element.
  • Pelinul, în cantităţi mari, provoacă spasme, halucinaţii, tulburări psihice.
  • Podbalul este interzis categoric celor cu afecţiuni ale ficatului şi alcoolicilor. Provoacă dureri abdominale, greaţă, stări febrile, icter.
  • Punguliţa de câmp este contraindicată femeilor însărcinate.
  • Rostopasca este o planta minune care a salvat mulţi oameni bolnavi. Dar folosirea îndelungată a plantei provoacă greaţa, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinală, crampe musculare.
  • Salvia nu se administrează mai mult de două luni la rând deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor însărcinate şi bolnavilor de nefrita le este contraindicată.
  • Socul, doze mari (peste 200 de grame pe zi), duce la intoxicarea organismului asociată cu stări de vomă, arsuri la stomac, iritarea gâtului, dificultăţi în respiraţie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronică şi acută, producând iritaţii ale colonului.
  • Stejarul, coaja acestuoi copac, se foloseşte în medicina populară pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosită timp îndelungat pentru gargară duce la scăderea simţului olfactiv. Mai provoacă scăderea apetitului, voma, colica renală.
  • Sunătoarea ridică tensiunea arterială, provoacă stenozarea (îngustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scăderea potenţei dacă o folositi un timp îndelungat. Este total interzisă în combinaţie cu inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru răceală şi febră. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castraveţii în oţet, iaurtul.
  • Ştevia este contraindicată bolnavilor de tuberculoză. Uneori provoacă uremie.
  • Troscotul, în doze mari, întăreşte tonusul uterului, coagulabilitatea sângelui. Nu se recomandă femeilor însărcinate, pentru bolnavii cu inflamaţii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
  • Urzica, în cantităţi mari, duce la mărirea coagulabilitatii sângelui. Nu se recomandă pentru bolnavii cu hipertensiune arterială, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice în caz de hemoragie uterină provocată de fibroame şi mioame. La vârstnici poate agrava tromboflebita.
  • Valeriana (odoleanul), folosită timp îndelungat, duce la inhibarea funcţiilor organelor interne, provoacă dureri de cap, greaţă, aritmie cardiacă, scăderea capacităţii de muncă.
  • Vetricea este contraindicată femeilor însărcinate şi copiilor mici deoarece ridică tensiunea dacă e folosită în cantităţi mari.
Sursa doctoronline

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sper sa putem comenta impreuna

Stramosii

Stramosii