luni, 19 septembrie 2016

Destinul scandalos al diplomatului român care a negociat Unirea de la 1918. Mort în mizerie din cauza comuniştilor


Vreme de câteva decenii, numele lui Dimitrie Iuraşcu a fost pur şi simplu şters din cărţile de istorie, deşi a făcut parte din echipa de diplomaţi români care a negociat Unirea de la 1918. Puterea comunistă l-a exclus din diplomaţie şi i-a tăiat pensia, iar Iuraşcu a murit în mizerie. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Povestea românului de geniu alungat din propria ţară pentru că a îndră... Românul de legendă care a modernizat Australia. Australienii au numit ... Drama medicului genial care a operat-o pe Regina Maria de cataractă. A... Chiar dacă puţini ştiu asta, fără îndoială, Dimitrie Iuraşcu a fost un mare român. Din păcate, însă, încurcatele cotloane ale istoriei l-au ascuns, vreme de aproape şase de decenii, de ochii românilor, căci performanţele lui diplomatice n-au fost deloc pe placul puterii comuniste, care, pur şi simplu, l-a şters din toate referinţele publice. Măsura a fost cu atât mai bizară, cu cât mărturiile istorice arată că Iuraşcu n-a fost politician, nu a fost nici măcar un susţinător al vreunei puteri politice, ci doar s-a dovedit un patriot care a reprezentat cu demnitate şi cinste interesele ţării. Stă  dovadă mai ales implicarea sa în negocierile legate de Marea Unire de la 1918. Expert în influenţa rusă asupra Ţărilor Române Dimitrie Iuraşcu s-a născut la Galaţi, pe 29 iunie 1890 (peste câteva zile se fac, aşadar, 126 de ani de la naşterea sa) şi a urmat şcoala primară şi liceul („Vasile Alecsandri”) în oraşul natal. În 1908, a plecat la Paris, unde a făcut, în paralel, studii juridice şi politice, la Facultatea de Drept şi la Şcoala Superioară de Studii Diplomatice. Şi-a încheiat pregătirea în 1913, cu o teză de licenţă despre influenţa rusă în ţările române. Diploma lui Dimitrie Iuraşcu. FOTO Muzeul de Istorie Galaţi În acelaşi an, Dimitrie Iuraşcu şi-a început cariera dipomatică, fiind angajat ca ataşat pe lângă Legaţia României din Belgrad, într-o perioadă în care Balcanii erau în teribile zvârcoliri naţionaliste. În 1915, tânărul diplomar român  a fost transferat la Atena, iar un an mai târziu la Petrograd (Sankt Petersburg), unde a activat până în 1918. Mai exact până la începerea războiului civil rus, moment în care România şi-a retras diplomaţii din cauza teribilului climat de insecuritate. Este cooptat în echipa care a negociat Marea Unire Revenit în ţară, Dimitrie Iuraşcu este numit în funcţia de curier diplomatic special, făcând parte astfel din echipa care a negociat termenii Unirii de la 1918. De altfel, documentele vremii arată că în intervalul februarie-decembrie 1918 a a ajuns, rând pe rând, în calitatea de curier diplomatic, având la el documente foarte importante, la Istanbul, Praga, Berlin, Bruxelles, Sofia, Roma, Vatican şi Berna. Deloc întîmplător, după marele moment de la 1 Decembrie 1918 şi până în 1934 (când a fost promovat ministru plenipotenţiar şi a fost trimis la Oslo, unde a rămas timp de cinci ani) a parcurs acelaşi traseu, însă cu paşi mult mai rari, pe diverse funcţii diplomatice. Revenit la Bucureşti în 1939, a ocupat funcţiile de director al Afacerilor Consulare şi al Afacerilor Politice, iar din 1941 a activat ca ambasador la Lisabona. Este alungat din casă pentru a face loc ambasadei URSS În mai 1947, Dimitrie Iuraşcu a fost chemat în ţară şi epurat de regimul comunist proaspăt instalat (Guvernul Petru Groza). La numai 57 de ani, diplomatul este pur şi simplu concediat şi lăsat fără agoniseala de-o viaţă. Este aruncat în stradă, în apartamentele familiei sale din Bucureşti fiind instalată ambasada URSS. Istoria este, deseori cinică, având în vedre că Iuraşcu şi-a luat doctoratul tocmai cu o lucrare privind influenţa rusă asupra Ţărilor Române. Lăsat şi fără pensia cuvenită pentru cei 34 de ani de activitate diplomatică, Dimitrie Iuraşcu a fost nevoit, pentru a a putea supravieţui, să se angajeze betonist pe şantierul unei fabrici din Bucureşti, iar mai apoi, pe fondul şubrezirii stării de sănătate, a confecţionat lumânări la o cooperativă meşteşugărească. N-a mai putut munci nici acolo, în urma unui accident, astfel că a dus o viaţă extrem de retrasă, în cumplite privaţiuni materiale, până la moarte, survenită, la Bucureşti, pe 17 noiembrie 1964. O încercare admirabilă de restabilire a adevărului În iunie 2013, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi înfăptuia un gest extraordinar de reparaţie morală faţă de Dimitrie Iuraşcu, publicând lucrarea „Jurnal politic 1939-1950”, care însumează, în trei volume, peste 1.700 de pagini din scrierile marelui diplomat român. Jurnalul reprezintă radiografia cotidiană a celor peste 3800 de zile pe care Dimitrie Iuraşcu le-a petrecut în marile capitale europene ale vremii, alături de cele mai importante personalităţi politice din acea perioadă. Deloc lipsită de importanţă este şi partea de final, în care este relatată căderea în dizgraţia regimului comunist. Aceste memorii, însoţite de arhiva familiei Iuraşcu, au fost donate în anul 2010 Muzeului de Istorie de către fiul diplomatului, inginerul Niculae Iuraşcu. „Este un eveniment important pentru gălăţeni, pentru că readucem din arhiva perioadei interbelice, în faţa contemporanilor noştri, o fărâmă din istoria noastră naţională, dar şi internaţională”, a spus directorul Muzeului de Istorie Galaţi, Cristian Căldăraru.


Sursa adevarul.ro

vineri, 16 septembrie 2016

Susaiul (Sonchus oleraceus, S. asper, S. arvensis, S. tenerrimus)

Susaiul (Sonchus oleraceus, S. asper, S. arvensis, S. tenerrimus) este un nume atribuit mai multor specii Sonchus din familia Asteraceae, inrudite cu cicoarea. Sunt plante anuale care nu se reproduc din radacina anul urmator, ci prin raspandirea semintelor si considerate buruieni.
Tulpinile diferitelor specii Sonchus comestibile variaza in inaltime de la 30cm la 2m si contin un lichid alb lipicios. Frunzele alungite si cu lobi triunghiulari iregulati sunt comestibile. Toate au flori galbene, usor diferite intre ele, cu petale asezate in rozeta. Plantele sunt native pe toate continentele cu clima temperata, fiind cunoscute si folosite in alimentatie inca din Antichitate, din Europa pana in China si in Noua Zeelanda.
Frunzele se culeg tinere si au un gust proaspat si dulceag, fiind preferata in salate, supe, dar si utilizata in moduri asemanatoare spanacului. In Italia, la tara, se amesteca in paste, sau se folosea drept umplutura pentru ravioli. In Noua Zeelanda, Maori foloseau radacina susaiului drept guma de mestecat din cauza continutului de latex.
Frunzele sunt bogate in saruri minerale si vitamina C, ele contin aproximativ 47 mg de vitamina C 100g planta verde.
Triterpene pentaciclice pe care le contine susaiul imbunatateste productia de colagen si din acest motiv este utilizat in cosmetica.

Substante active
Acest plante medicinale contin alfa lactucerol, beta-lactucerol, manitol, inozitol, dioxid de siliciu, potasiu, flavonoide, taraksasterol.
In scop medicinal se folosesc radacinile, tulpinile si frunzele.

Utlizari terapeutice ale susaiului
Sonchus oleraceus a fost folosit ca un abortiv si, de asemenea, a fost folosit ca un purgativ, un sedativ, in combaterea cancerului. De asemenea, este si diuretic, vermicid si emolient; in unele culturi este folosit pentru a trata dependenta de opiu.
Frunzele plantei Sonchus arvensis se folosesc sub forma:
– cataplasme: au actiune antiinflamatorie motiv pentru care sunt folosite pentru cicatrizarea ranilor si pentru atenuarea suferintei musculare post-traumatice.
– infuzie pentru pietre la rinichi
Peste 50 mg de frunze uscate sonchus arvensis, adauga 250 ml de apa. Bea trei cani pe zi pana la vindecare.
Infuzia este utilizata si in tratamentul cancerului de san, iar despre ceaiul din frunze se spune ca poate calma nervii.
Boli ale vezicii biliare si litiaza biliara: mananca zilnic 5 frunze de susai pana la vindecare.
Radacina prajita este folosita ca un inlocuitor de cafea. Sub forma de ceai este utilizata in tratamententul astmului, tusei si febrei.

luni, 1 august 2016

REMEDIUL ideal care te scapă de DURERILE DE ARTICULAȚII de la o singură folosire contine mustar

Durerile de încheieturi sunt cele mai rele și de obicei le simțim în umeri, coate și genunchi. Sunt dureroase și deseori, mai ales dacă ești trecut de 40 de ani, le poți interpreta ca un semn al îmbătrânirii. Totuși, pe ce dai vina dacă resimți aceste dureri încă de la vârsta de 25 sau 30 de ani? Există multiple motive pentru apariția acestor dureri care pot avea legături cu fracturile, reumatismu, traume diferite sau chiar artrită. Scopul este, însă, de a găsi o metodă de a scăpa de aceste dureri articulare.
Rețeta pe care o poți face acasă la tine poate să amelioreze durerile de încheieturi chiar de la prima utilizare. Aceasta vine din medicina tradițională rusească și se prepară din ingrediente simple care sunt la îndemâna oricui.
Ingrediente:
– O lingură de muștar picant
– O lingură de apă
– O lingură de sare fină
– O lingură de miere
Cum se prepară:
1. Amestecă toate ingredientele până ce au o consistență omogenă
2. Pune această mixtură într-un recipient pe care să îl ai la îndemână la nevoie
Cum se folosește:
1. Întinde acest remediu pe încheietura care îți creează probleme. Pune o pungă de plastic peste și înfășoară peste acestea o eșarfă caldă (este util dacă aceasta este de lână)
2. Păstrează acoperită și lasă remediul să acționeze timp de 1,5 sau două ore; cel mai bine este să urmezi acest tratament înainte să de pui la somn, pentru ca încheieturile să fie relaxate și odihnite
3. Spală și înlătură dimineața.
4. Nu este neapărat să folosești acest remedio o singură dată ci poți să o faci timă de 4 sau 5 zile.
După prima folosire vei simți cu siguranță efectele acestui remediu. Repetă procesul dacă este necesar. Amestecul se poate folosi și după câteva zile, cu condiția să fie ținut în frigider.
Ingredientul principal este muștarul picant. Multe lucruri pot fi tratate cu acest ingredient care este făcut din mai multe ierburi. Dacă ai o arsură, acoper-o cu această mixtură groasă și durerea va dispărea. Dacă ai o durere de cap, aplică această mixtură la tâmple pentru a scăpa de ea. Dacă ai un gât iritat sau dacă ai o răceală, înghite o linguriță din acest muștar. Cu siguranță va face minuni!

Pietre la rinichi tratate cu tamaie

Are actiune farmacoterapeutica antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa.
In medicina noastra traditionala, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite si in tamaduirea unor afectiuni. Putini stiu ca Biblia face referire la multe remedii medicinale. Dintre ele, tamaia e considerata un dar regesc, are o mare putere de vindecare si impiedica raspandirea molimelor. Daca stim cum s-o folosim in scop terapeutic, vom descoperi ca tamaia rezolva multe suferinte, de la cele trupesti, pana la cele ale sufletului.
O rasina cu puteri miraculoase
In cultul crestin, tamaia e intrebuintata inca din cele mai vechi timpuri, considerata „o buna mireasma" al carei fum se ridica spre cer ca simbol a rugaciunilor noastre. De fapt, tamaia este sucul (rasina) unor arbusti exotici care, ajungand in contact cu aerul, se incheaga, la fel ca rasina brazilor. Arbustii din familia Burseraceae cresc in India, China, Somalia, Etiopia si Egipt, prin crapaturile stancilor din munti si in vecinatatea marii. Din incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust, se scurge un lichid laptos. Acesta este colectat intre sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie. Fiecare copac aduce dupa vechime, grosime si starea copacilor, trei pana la zece kg de tamaie. Un copac poate fi exploatat pana la patru ani, dupa care este necesara o pauza de mai multi ani. Tamaia are diferite forme si culori, dupa locurile si tarile din care provine. tamaia de Arabia, Egipt si Somalia e galbuie si in forma de lacrimi, cea de India este superioara, galbena. in antichitate, era una dintre cele mai pretioase marfuri, valoarea sa fiind apropiataa de cea a aurului. Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Azi se foloseste pe scara larga tamaia sintetica. Dar, in scop terapeutic, se recomanda tamaia naturala. Atentie la tamaia contrafacuta din diferite rasini de brad sau molid! Poate fi daunatoare.
Mijloc terapeutic in Europa si Asia
Tamaia, o substanta rasinoasa cu miros placut si aromatic, dezvolta bine aceasta aroma abia la temperatura de 100°grade C, cand se inmoaie fara a se topi. Are actiune farmacoterapeutica antiinflamatoare, antiseptica, astringenta, carminativa si cicatrizanta, diuretica, expectoranta, sedativa. Stiinta contemporana nu poate explica, de pilda, efectele exceptionale ale fumigatiilor cu tamaie in tratarea epilepsiei, a tulburarilor senzitive sau a psihozelor grave, dar exista numeroase consemnari ale efectelor extraordinare ale acestui procedeu. In lumea araba, tamaia se dizolva in apa si se bea pentru dureri de stomac. Pentru infectii ale cailor respiratorii o aprind pe carbuni, insipirand mirosul. Tot in medicina orientala, boabele de tamaie de culoare galbuie rosiatica sunt folosite ca fortifiante ale psihicului. In Europa, tamaia a fost folosita pana la mijlocul secolului XIX la alinarea durerilor reumatice. Medicina moderna pare a o redescoperi in terapia cancerului, dizenteriei si febrei. In medicina populara si in cea manastireasca, este un pretios leac magic, cu virtuti de protectie si de exorcizare. Se spune ca o bucatica de tamaie sfintita tinuta la gat apara de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli si de toate relele.
Un parfum care vindeca
Cum folosim tamaia in scop terapeutic? In primul rand, ca fumigatie. Tamaia are un rol important in aromaterapie, avand un puternic efect de relaxare. Se spune ca inhalarea fumului de tamaie ajuta la limpezirea mintii, substanta fiind folosita frecvent pentru rugaciuni si meditatie. in acest scop, se poate folosi si uleiul esential de tamaie. Acesta are efecte favorabile in afectiuni ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii, comprese sau in candela. Este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati antiinflamatoare si astringente. Inhalarea aburilor de tamaie este recomandata in anxietate, stres, stari tensionale. in stari de anxietate, se face in dormitor o fumigatie cu tamaie, inainte de culcare. Somnul va fi foarte linistitor. Tamaia sub forma de fumigatii este adjuvant in psihozele si nevrozele grave. De asemenea, masajul cu ulei esential de tamaie, pe fata si gat, are un rol important pentru infrumusetarea pielii, pentru tratarea acneei. Extractul de tamaie se foloseste si in industria parfumurilor, datorita calitatii sale de se evapora incet.
Leac pentru fumatoriSub forma de tinctura, tamaia e buna in laringita, tuse, raceala. Se iau zilnic 20-30 de picaturi de tinctura de tamaie, diluate in jumatate de pahar de apa. Suplimentar, se face gargara cu infuzie de tamaie, care are puternice efecte antiinflamatoare si antiinfectioase. In caz de nisip si pietre la rinichi, nefrite si infectii urinare, dimineata, la orele 8 si la orele 11, se ia cate o lingurita de tinctura de tamaie diluata intr-un pahar de apa plata sau de izvor. Tratamentul dureaza 2-3 saptamani si se repeta de cate ori este necesar. Tamaia dezinfecteaza, cicatrizeaza si marunteste pietrele de la rinichi. Tinctura se prepara prin combinarea a 10 lingurite de tamaie naturala cu un pahar de alcool de 90 de grade. Pentru inflamarea sanilor, se pun pe zona afectata comprese cu infuzie de tamaie. Se tin vreme de 1-2 ore pe zi. Se pare ca tamaia poate vindeca si de tabagism. Dr. Barbara Ritson sustine ca explicatia faptului ca majoritatea credinciosilor nu fumeaza se datoreaza inhalarii de tamaie, care ar avea rolul de a reduce tentatia. Ea a demonstrat ca fumul de tamaie actioneaza inhibitor asupra receptorilor nicotinici din creier. Medicul american Ronald Boris Vikery, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru medicina, a dovedit ca inhalarea fumului de tamaie scade cu 60% necesitatea de nicotina a fumatorilor. Se pare ca inhalarea fumului de tamaie de 2-3 ori pe saptamana, vreme de 2-3 minute, e suficienta pentru a scapa de acest viciu.
Tamaia topeste pietrele de la rinichi
Tamaia sub forma de tablete care se sug ajuta la inflamatii cronice ale gatului. Specialistii in medicina si farmaceutica cauta de mult timp un inlocuitor pentru cortizon care este folosit in aceste inflamatii cronice, se pare ca tamaia este un leac foarte eficient. Pietrele la rinichi pot fi eliminate cu bobite mici de tamaie si ulei de masline. Este un leac vechi care da mereu rezultate bune. Tratamentul se tine 23 zile. in prima zi, se incepe cu un bob de tamaie invelit in miez de paine, care se inghite cu o lingurita de ulei de masline. A doua zi se iau doua boabe, si tot asa, pana la 12 bobite, cantitatea de ulei ramanand aceeasi. In a 13-a zi, numarul bobitelor scade. Este bine sa inghitim tamaia fara a o tine in gura, deoarece daca atinge dintii ataca smaltul. Pentru a nu aparea accidente din cauza contrafacerilor, nu va fi folosita intern decat tamaia procurata din magazinele si farmaciile naturiste, pe ambalajul careia se mentioneaza explicit ca poate fi administrata pe cale orala.
Sursa ziuadecj.realitatea.net

Vetrice sau pelin de camp

Vetrice (Tanacetum vulgare, fam. Compositae) – o plantă utilă în grădinăritul organic

Vetrice (Tanacetum vulgare, fam. Compositae) este o planta perena care se autoînsămânţează. Ea supravieţuieşte şi înfloreşte în condiţii grele, meteorologice şi de sol, mai ales după ce plantele sunt mature. Este greu de găsit o plantă mai tenace şi mai rezistentă la secetă şi la arşiţă. Originară din Eurasia, astăzi se întâlneşte pe mai toate continentele.

Creşte în tufe până la o înălţime de 1,5 m, cu aspect rotunjit.
Frunzele sunt dublu crestate, asemănătoare celor de ferigă, dar mai mici.
Are flori galbene, de forma unor butoni, dispuse grupat, în inflorescenţe plate.
Tulpinile, netede, sunt roşiatice.
Înfloreşte vara, în lunie iulie şi august.
Nativă în Europa, această floare atractivă, de lungă durată, arată foarte bine, atât în ​​grădină cât şi în aranjamente sau coroniţe de flori uscate.
Însă poate deveni rapid o pacoste dacă nu este controlată.
Este deosebit de importantă eradicarea plantei de pe păşuni şi din fâneţe, păscutul acesteia, chiar în cantităţi mici, dar regulat, putând produce afecţiuni hepatice ireversibile şi chiar moartea animalelor.
În unele locuri din Statele Unite, vetricea se află sub incidenţa unor programe active de combatere a buruienilor nocive. Autorităţile recomandă smulgerea plantelor, adunarea lor în saci şi incinerarea. Nu este indicată lăsarea tulpinelor smulse la suprafaţa solului, existând pericolul împrăştierii seminţelor, chiar dacă plantele sunt doar înflorite. La vetrice, care este o plantă deosebit de rezistentă, procesul de formare a seminţelor poate continua, o vreme, chiar şi în aceste condiţii. Unii autori nu recomandată utilizarea plantelor la producerea compostului, datorită pericolului scăpării unor rădăcini sau seminţe nedescompuse, care pot infesta grădina.
În ciuda acestor dezavantaje ale  vetricei, ea joaca un rol însemnat în grădinaritul organic.
Vetricea este utilă atât în ​​compostare cât şi ca plantă companion. Este un insectifug organic, natural.

Vetricea se plantează  în apropierea pomilor  şi arbuştilor fructiferi, pe terase, în grădini de legume şi în rondouri de flori, în culturile de plante medicinale, pentru respingerea dăunătorilor. Frunzele emană un miros puternic, care respinge musafirii nepoftiţi. Gandacii japonezi, gandacii castraveţilor, ai dovleceilor, furnicile, moliile, muştele, purecii, şoarecii şi ţântarii sunt, toţi, alungaţi de către aceasta plantă companion benefică.
Totuşi, ea atrage albinele polenizatoare benefice la pomii fructiferi, în grădinile de legume, în culturile de plante medicinale şi în rondourile de flori.
Flori de vetrice puse într-o vază aşezată lângă uşă sau lângă ferestră, ajută la respingerea muştelor. Frunzele şi florile uscate pot fi, de asemenea, utilizate pentru respingerea moliilor, a furnicilor sau a puricilor. Radacina uscata este mai puternică decât frunzele. Pentru alungarea furnicilor se mărunţesc şi se zdrobesc frunze verzi, care sunt presărate în calea lor. Pentru alungarea puricilor şi căpuşelor din blana animalelor se pot pune câteva plante uscate de vetrice în cuşca lor.
Vetricea poate fi adăugată şi la compost. Este bogată în potasiu şi îl va adăuga compostului. Folositi-o cu moderatie pentru că, totuşi, este otrăvitoare. Acest compost conţinând vetrice trebuie să fie bine maturat înainte de utilizare în grădină organică.
Vetricea are un efect respingător şi asupra altor plante aflate în creştere.
În trecut a fost utilizată ca plantă medicinală şi chiar ca şi condiment. Câteva bucăţi de frunze asezonau  unele feluri de mâncare, precum omleta.
Consumată în cantităţi mari este otrăvitoare.
Din rizomi se produce un colorant verde.
Vetricele se înmulţesc primăvara, prin seminţe, sau toamna, prin despărţirea tufelor. Poate fi utilizată şi metoda butaşilor de tulpină. Uneori sunt semănate în spaţii încălzite, iar răsadurile transplantate în grădină după trecerea pericolului îngheţurilor. Nu manifestă pretenţii faţă de sol, atât că acesta trebuie să fie bine drenat, deoarece nu-i place de umiditatea stagnantă. Creşte aproape peste tot şi nu are nevoie să fie udată. Creşte atât în plin soare cât şi în umbră parţială sau penumbră. Este foarte rar atacată de boli sau dăunători. Nu are nevoie de îngrăşământe.
Necesită activităţi riguroase de control, planta fiind invazivă, ca menta sau ca pirul. Florile trebuie tăiate înainte de formarea seminţelor. Pentru evitarea formării reţelelor de rădăcini în sol este recomandată cultivarea vetricelor în ghivece.
Reţete cu vetrice
1. Macerat de vetrice
Maceraţi 300 g de frunze, tulpini si flori de vetrice, în 10 litri de apa, pentru aproximativ 5 zile. Puteţi să pulverizaţi maceratul filtrat împotriva ruginii, făinării şi, de asemenea, împotriva dăunătorilor, cum ar fi fluturii albi şi afidele
2. Potpuriu anti molii
Prin combinarea a două măsuri de vetrice zdrobit, o măsură de lavandă şi o măsură de santolina se obţine un potpuriu cu virtuţi anti-molii.
3. Infuzie de vetrice
Poate fi folosită împotriva atacului de afide, acarieni si alte insecte. Acţiunea împotriva acestor paraziţi se datorează conţinutului de tanacetină şi uleiuri esenţiale.
Produsul se prepară prin turnarea a 10 litri de apă de fierbere peste 300 – 500g de vetrice proaspătă (frunze şi flori), sau peste 30g de plante uscate. Amestecul se lasă să se odihnească  timp de 10 – 15 minute, apoi se filtrează. Se diluează în apă, la un raport de 1:3 şi se pulverizează planta.
Este recomandabil să nu păstraţi acest ceai la îndemâna copiilor, deoarece conţine substanţe amare şi toxice.
Sursanelucraciun

Pelinul dulce, planta care ar distruge 98% din celulele canceroase in 16 ore



Cancerul este boala care face din ce in ce mai multe victime, iar oamenii de stiinta incearca sa gaseasca un antidot. Unele cercetari arata ca o solutie ar fi pelinul dulce, o planta care ar distruge 98% din celulele canceroase in 16 ore.

Artemisia annua, cunoscuta si sub numele de pelinita sau pelinul dulce, este o planta folosita in medicina traditionala chineza pentru a trata febra. In 2012, un studiu arata ca artemisinina, substanta activa din Artemisia annua, sta la baza celor mai eficiente tratamente impotriva malariei.

Unele noi studii spun ca planta ar distruge singura 28% dintre celulele canceroase, iar in combinatie cu fierul ar elimina 98% din celulele canceroase. Potrivit unui experiment, aceasta planta nu ar afecta celulele sanatoase, asa cum se intampla in cazul chimioterapie.

In momentul in care aceasta se amesteca cu fier (18 mg-25mg dupa micul dejun), cercetatorii au descoperit ca in decurs de 16 ore, 98% din celulele canceroase au fost ucise.

Fierul se acumuleaza in celulele canceroase, datorita receptorilor de transferina care le ajuta in procesul de diviziune celulara. Si celulele normale au, de asemenea, acesti receptori, dar celulele canceroase pot fi vizate de combinatia de fier si artemisinina.

Pana acum, pelinita a fost testata pe 55 de tipuri de celule canceroase. Dupa cele mai noi cercetari stiintifice, reiese ca leucemia, cancerul de colon, melanomul (cancer de piele), cancerul la san, cancerul la prostata, tumorile cerebrale si cancerul la rinichi raspund bine la tratament. Planta este eficienta si in tratarea cancerului la pancreas.

“Extractul de pelin ucide 12.000 de celule canceroase si doar una sanatoasa. Totusi, mai avem nevoie de cativa ani de experimente suplimentare pentru a dovedi ca pelinul este 100% sigur in tratarea cancerului”, arata un studiu efectuat la Universitatea Washington (SUA).

Planta este recomandata si pentru eliminarea parazitilor intestinali (Giardoza, Oxiuraza, Ascaridioza, Teniaza, Chist Hidatic), artrita, dureri articulare, indigestie, astm, probleme dermatologice, Candida, tuse, migrene, digestie dificila, gastrita hipo-acida, precum si senzatiei de greata sau deranjamente stomacale frecvente. Pelinul este considerat cel mai puternic atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei.

Sursa dietetik.ro
PELINUL

(Artemisia absinthium)

Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a medicinii manastiresti. Preotul german Sebastian Kneipp dadea urmatorul sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l puna in mancare, ca pe piper".

Purificarea organismului

Pelinul alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade. Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree, asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza. Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile, herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem infestati.
O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se folosesc pentru clisme si spalaturi.
Mod de administrare: In primele 3 zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa, la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
Concomitent cu tratamentul intern, in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc infuzia in uretra.
Specialistii recomanda ca femeile sa stea in pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru ca infuzia sa actioneze mai mult timp.
Femeile cu probleme ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste pana la 37-38 de grade.
Spalaturile tractului urinar, la femei si la barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la disparitia infectiei.
PELINUL
Amareala pelinului ajuta si la slabit


Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
Toate procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele, lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat, sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului, provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de Papaverina.
Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine.
Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.

Alte tratamente cu pelin

* Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare. O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Hepatita infectioasa (icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp de 7 zile.
2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile.
* Tuberculoza si alte boli infectioase. Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute. Se infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita de miere de albine.
PELINUL
Pelinul e planta toxica. Respectati dozele


* Prevenirea balonarii. Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate 50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
* Tusea, raceala. Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore.
* Epilepsie, convulsii. 15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat.
* Cancer de esofag. Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu ulei nerafinat.


EXTERN

* Insomnie. Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5 minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul strecurat, se stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare.
* Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine 30-40 de minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea trebuie facut si un tratament specific.
* Rani, taieturi, traume ale pielii. Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel cu sucul stors si se aplica pe rana, lovitura sau vanataie, acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de 5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica fara stoarcerea sucului.
* Transpiratia abundenta. Pe timp de vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau palme, cu scoarta de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul emana o aroma deosebit de placuta.
PELINUL
Clopotei aurii


* Varice, tromboflebita. Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de minute, cu picioarele ridicate pe o perna.
* Dureri de picioare. Taranii care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate de inflamarea periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra apa clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica pe locul bolnav, in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin. Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de lana naturala sau se incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura, ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului.
* Hemoragie retiniana. Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate, invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in apa clocotita, se raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi.

Tinctura de pelin

Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide.
Se prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt, macerat in 500 ml de alcool dublu rafinat (sau de 70 de grade), tinut la intuneric timp de 3 saptamani. Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de 30-40 de zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o componenta in curele de slabire.




Sucul de pelin

In medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin masina de tocat carne. Sucul se stoarce manual, printr-un ciorap sintetic sau prin panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data, dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze mai bine, sucul se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu rafinat (10% din cantitatea totala).
Intrebuintari: Sucul de pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2 lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si se bea timp de 2-3 saptamani.
PELINUL

Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor.
Nu mariti doza recomandata!
* Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului (hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi, inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului.
* Insomnie. In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2 lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute inainte de culcare.
* Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza. O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei, cate o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei saptamani.
* Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani.

Uleiul de pelin

Se rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se macereaza la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2 picaturi pe un cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si extern, in dermatologie.

Vinul de pelin

Un pumn de frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o saptamana, intr-un litru de vin dulce. Se strecoara si se tine in sticla cu dop. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda in durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv.

Contraindicatii

Nu uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin, inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este contraindicat femeilor insarcinate.

Pelinul in bucatarie
PELINUL


Pelinul proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente. Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor, scoteau paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin.
Florile pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment va deveni o obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de sanatate.

Pelinul in uz casnic

Pelinul proaspat, cules de pe deal, este un luptator renumit cu "oaspetii nepoftiti" din casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite, capuse, iar aroma lui puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda, deoarece acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam atmosfera si "spiritul" casei. Cu infuzia obtinuta din 5 litri de apa si 50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii, dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai de praf, dar si de energiile negative.
* Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie.

Pelinul si bolile de stomac

* Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele *

Bolile de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la rand. Cele mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci simptome ale unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la ulcer.
* Simptome: pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora sau doua dupa ce a mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena, lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga, pofta de dulce si acru, constipatie cronica.
PELINUL


* Cauze. Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si de odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un domeniu care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de stomac pot fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit, mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces, mese neregulate si abuz de medicamente.
* Masuri gresite - simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si boala se agraveaza. Adesea se recurge la administrarea de bicarbonat, crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa administrarea unor remedii alcaline, acidul gastric se neutralizeaza, dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din nou, se apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc vicios.
* Tratamente corecte - aciditatea gastrica necesita tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate si odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale sau mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor, branza de vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi. Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust, dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si usoare.
Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita.

Din farmacia cu plante
Ceai pentru aciditate gastrica

Se ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura de inghititura, dupa mesele principale. Sursa formula-as

luni, 25 iulie 2016

REMEDII NATURALE PENTRU ALUNITE, NEGI SAU EXCRESCENTE CUTANATE!


Nu este obligatoriu ca pentru orice excrescenta a pielii sa ajungi sub bisturiu. Exista diferite tratamente, in functie de problema pe care o ai.
In categoria excrescentelor cutanate gasim: polipii fibroepiteliali, papiloamele virale, negii, verucile, papiloamele filiforme. In esenta sunt tumori cutanate bengine si cel mai frecvent se dezvolta in zonele unde exista contact cu piele cu piele si frecare, ca de exemplu, pleoape, subsoara, zona inghinala, gat sau sub sani, crie BZI.ro.
Uneori sunt de culoarea pielii, alteori de culoare cafenie, chiar bruna, si adesea sint confundate cu alunitele. Unele atarna ca niste globuri in pomul de iarna.
Cum tratam excrescentele cutanate
In mod traditional, aceste excrescente sunt tratate prin cauterizare sau crioterapie. De asemenea, puteti apela si la remedii naturiste pentru a scapa de papiloame, veruci, negi si polipi fibroepiteliali. Iata cateva:
1. Ulei de oregano
Ulei de oregano este unul dintre remediile naturale cele mai puternice pe care il puteti folosi pentru o varietate de probleme de sanatate. Este un antibacterian foarte puternic, anti-inflamator, are proprietati anti-oxidative.
Se amesteca cateva picaturi de ulei esential de oregano cu cateva picaturi de ulei de nuca de cocos si se aplica pe zona cu probleme de 3 ori pe zi. Acest tratament poate dura ceva timp, dar veti vedea cum formatiunea isi schimba culoarea si in cele din urma se desprinde.
2. Ulei de arbore de ceai
Este folosit de secole ca un antibacterian puternic, antifungic, si compus antiseptic. Arborele de ceai functioneaza pe negi si alte semne de piele pe care le usuca, in esenta, din interior spre exterior. Tot ce trebuie sa faci este sa iei o discheta de bumbac, sa o umezesti cu putina apa, si sa adaugi cateva picaturi de ulei de arbore de ceai, apoi sa frecati usor pielea. Se repeta tratamentul de 3 ori pe zi, pana cand excrescenta se usuca si cade.
3. Latex de papadie
Seva laptoasa din tulpinile de papadie este foarte buna pentru a trata negii si alte papiloame, alunite si chiar eczeme.Trebuie sa aplicati latexul de 3 ori pe zi, pana cand formatiunea cutananta cade.
4. Suc de lamaie
Acidul citric din lamaie este un astringent puternic si descompune incet incet excrescentele cutanate. Prin simpla frecare cu suc de lamaie, de 3 ori pe zi, ele vor disparea in 3-4 saptamani.
5. Otet de mere
Tot ce trebuie sa faceti este sa spalati si sa uscati zona cu excrescente si sa plicati otet de mere, de 3 ori pe zi. Sau puteti tine o compresa, timp de 15 minute, de 3 ori pe zi. Daca simtiti furnicaturi, intepaturi, diluati otetul cu cateva picaturi de apa.
6. Usturoi
Usturoiul este un alt antibacterian puternic, antifungic si antimicrobian. Tot ce trebuie sa faceti este sa zdrobiti un catel de usturoi intr-o pasta sa aplicati atat cat este nevoie pe piele si sa acoperiti cu un bandaj. Lasati sa actioneze pe timpul noptii.
7. Ulei de ricin
Este unul din cele mai vechi remedii traditionale pentru aceste situatii. Ungeti excrescentele de 3-5 ori pe zi. De asemenea, puteti face o pasta din ulei de ricin si bicarbonat de sodiu pe care o aplicati pe piele, acoperiti cu bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.
8. Suc de ceapa
Feliati o ceapa, presarati niste sare si lasati sa stea peste noapte. A doua zi, stoarceti sucul, inmuiati o discheta de bumbac si aplicati-o pe piele. Acoperiti cu un bandaj si lasati sa actioneze peste noapte.

Stramosii

Stramosii