joi, 24 octombrie 2013

Secretele bugetului: 260.000 de “paznici” consuma 40% din fondul public de salarii. Cum comentati?

Unul din cinci bugetari lucreaza la Interne, servicii secrete sau Aparare. Cei 260.000 de bugetari “speciali” consuma 4 mld. euro anual, adica aproape 40% din cheltuielile cu salariile in sistemul public.

Statul cheltuie anual aproximativ 4 miliarde de euro pentru plata a 260.000 de bugetari din sistemele “speciale”, de siguranta publica si aparare, care nu apar in statisticile oficiale, adica 38% din cheltuielile totale de personal cu angajatii din sectorul public (10,7 mld. euro), potrivit unor estimari ZF pe baza informatiilor de la Ministerul de Finante si de la Institutul National de Statistica.

In negocierile privind reducerea de salarii ale bugetarilor apar pentru prima data defalcari privind structura pe salarii si pe institutii. Problema este ca intre datele de la Ministerul de Finante, care spun ca exista 1,36 milioane de bugetari, si cele de la Institutul de Statistica si care numara doar 1,1 milioane bugetari exista o diferenta de 260.000 de salariati despre ale caror salarii nu se stie nimic.
“Din datele privind structura salariilor sunt excluse cadrele militare si personalul asimilat (Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Roman de Informatii etc.)”, se arata intr-un document furnizat de INS, care prezinta structura salariilor celor 1,1 milioane de bugetari civili.
Astfel, reiese ca unu din cinci bugetari este din “structuri”, adica lucreaza in ordine publica si siguranta nationala. Aici intra partea de Interne din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, cele patru servicii secrete (SRI, SPP, SIE, STS) si militarii. Comparand cat cheltuie statul cu cei 1,1 milioane de bugetari civili, si anume circa 6,7 miliarde de euro pentru 2010, cu cheltuielile totale salariale prinse in bugetul pentru 2010 de 10,7 miliarde de euro (9,3% din PIB), rezulta ca pentru doar 19% din numarul total de bugetari statul cheltuie 4 miliarde de euro, adica 36% din bugetul alocat salariilor din sistemul public.
In lipsa unor date oficiale, calculul se verifica prin venitul net lunar mediu inregistrat de acesti bugetari speciali.
Cele 4 miliarde de euro cheltuieli salariale anuale inseamna cheltuieli lunare de 330 milioane de euro, adica un venit mediu net de circa 2.700 de lei pentru fiecare din acesti 260.000 de angajati speciali.
Bugetele de salarii pentru politisti, militari si angajati ai serviciilor secrete sunt duble fata de cele alocate pentru plata a 325.000 de angajati civili din administratia publica locala si centrala, care consuma anual circa 2,1 mld. euro.
In invatamant, unde lucreaza 360.000 de bugetari, adica profesori si personal auxiliar, cheltuielile totale ale statului cu salariile sunt de circa 2,7 mld. euro, in timp ce pentru cei aproximativ 260.000 de angajati din sanatate sunt cheltuite fonduri in valoare totala de 1,9 mld. euro.
Conform structurii salariale oferite de Statistica, numai 28.000 de angajati bugetari civili castiga peste 1.000 de euro net pe luna, in timp ce 5.600 castiga peste 2.000 de euro net pe luna. Mass-media a prezentat la sfarsitul saptamanii trecute structura salariilor fara sa tina cont de ceilalti 260.000 de bugetari speciali care nu apar in statistici cu salariile defalcate, deci veniturile nete din sistemul public de peste 1.000 de euro si de peste 2.000 de euro sunt mult mai numeroase, de ordinul zecilor de mii.
La acestia se adauga cei 400.000 de salariati din companii de stat, dintre care peste 15.000 de angajati castiga peste 1.000 de euro net si circa 5.000 peste 2.000 de euro net pe luna.
Daca fondul de salarii pentru politisti, militari si angajati din servicii speciale - estimat la 4 mld. euro - s-ar reduce cu 30%, statul ar face o economie de 1,2 mld. euro. In afara acestor bani, bugetul statului mai este grevat si de cheltuieli anuale de 1 miliard de euro pentru sustinerea pensiilor fostilor angajati din Ministerul de Interne, servicii secrete si Aparare, platite integral de la buget.
Conform declaratiilor de avere, exista cazuri in care un sofer din cadrul MAI a avut anul trecut un venit de 3.630 de lei pe luna, iar un zidar - faiantar care a lucrat pentru acest minister a fost platit cu 1.500 de lei pe luna.
Aproape jumatate dintre bugetarii care lucreaza in administratia publica, invatamant si sanatate, reprezentand 454.805 angajati, sunt platiti lunar cu pana la 1.500 lei, in timp ce salariile intre 4.000 lei si peste 8.000 lei sunt impartite intre 54.315 persoane, reprezentand 5,72% din total.
UPDATE> Aproape 2.300 angajati din administratie, 1954 de angajati din invatamint si 1360 de angajati din sanatate si asistenta sociale castiga peste 2.000 de euro brut lunar (peste 8000 de lei) potrivit datelor Comisiei Nationale de Prognoza, care au fost transmise de Ministerul Finantelor partenerilor sociali. Potrivit datelor CNP, peste 40 000 din angajatii de la stat si privat castiga peste 2000 de euro brut lunar, reprezentand 1 procent din numarul total al salariatilor. La celalalt capat al clasamentului se regasesc cei platiti sub salariul minim brut de 750 de lei (150 de euro) acestia reprezentind 0,26 % din numarul total al angajatilor.
Statistica arata ca in Romania sunt angajate 3.732.199 de persoane.
Autor: Adelina Mihai

miercuri, 23 octombrie 2013

Avertisment în SUA: Merkel,cel mai mare pericol pentru euro. Austeritatea duce la default sau la revoluții anti-UE

În timp ce SUA și Japonia au ieșit din recesiune, statele euro se află în cel de-al șaselea trimestru de cădere economică fără oprire. Cei peste 300 de milioane de locuitori ai UE  retrăiesc coșmarul Marii Crize din 1930, în vreme ce autoritățile repetă cu obstinație aceleași greșeli care au prăbușit economia acum 80 de ani, scrie New Yorker. Articolul este devastator pentru politicienii de la Bruxelles și pentru promotoarea austerității, Angela Merkel.
Avertisment în SUA: Merkel,cel mai mare pericol pentru euro. Austeritatea duce la default sau la revoluții anti-UECriza datoriilor suverane a fost o minciună, cea mai mare mistificare din istorie, se arată în articol. Nu cheltuielile din sistemul public au declanșat criza datoriilor suverane, ci faptul că statele euro au preluat la datoria publică datoriile băncilor private. Modelul economic impus de Germania va duce fie la un colaps continental, fie la o serie de revoluții în statele membre, care vor dezintegrea UE. Americanii o acuză pe Merkel de imoralitate, odată ce a transferat săracilor povara salvării bancherilor, dar și de lipsă de viziune. Germania refuză planurile de stimulare economică, solicitând doar austeritate, fără să țină seama că exporturile germane depind de țări mai puțin performante de pe continent. Germanii vor cădea odată cu restul Uniunii, dacă mai continuă politicile de austeritate.
Alianță monstruoasă între bancheri și guvernul german
Austeritatea impusă cetățenilor este cea mai mare greșeală în criză, cred americanii. Autoritățile europene spun că fără austeritate nu poate fi menținut euro. Analiștii ziarului New Yorker avertizează că tocmai austeritatea este cea mai mare amenințare a monedei comune. Dacă recesiunea mai durează, instabilitatea politică va arunca în aer zona euro, cu tot cu fragila sa monedă comună.
Jurnaliștii citează dintr-o recentă carte a lui Mark Blyth, profesor de economie la Universitatea Brown, “Austeritatea: Istoria unei idei periculoase. Rădăcinile acestui curent vin din perioada Iluminismului, scrie Blyth. În cazul Europei anilor 2000, austeritatea este generată de o alianță monstruoasă între finanțiști, guvernatorii băncilor centrale și politicienii germani, care au impus o politică nefastă pentru populație și inefientă pentru rezolvarea crizei.
Criza datoriilor suverane, o minciună
Principala mistificare cu care a fost păcălită populația ține de așa numita criză a datoriilor suverane. În realitate, criza datoriilor a fost generată de sectorul privat, nu de cel public, arată Blyth. În 2007,  datoria publică în Irlanda era de 12% din PIB, în Irlanda și 26%, în Spania. Doar în Grecia și Italia se înregistrau cifre mai mari, dar pe ansamblu, zona euro nu era îndatorată semnificativ.
La debutul crizei imobiliare și apoi al celei financiare, Europa a luat hotărârea să salveze băncile private, preluând datoriile acestora. Dintr-o dată, țările din zona euro au devenit supraîndatorate. În loc să recunoască adevărul,  politicienii europeni au spus că scăparea de sub control a cheltuielilor publice a generat criza.
Blyth consideră această campanie de propagandă  drept cea mai mare mistificare din istorie. O imensă campanie de publictate înșelătoare a determinat populația să creadă că datoriile țărilor sunt generate de sectorul public, nu de greșelile și lăcomia băncilor private, apărate de politicienii europeni.
Pactul de stabilitate, default la nivel continental
Mecanismul euro nu a putut împiedica prăbușirea, însă împiedică revenirea la normal și creșterea. Țările membre nu pot tipări bani, pentru a relansa economia, cum au făcut americanii, nici nu-și pot devaloriza moneda. Așa că nu le rămâne decât să crească prețurile și să reducă salariile, adică să genereze austeritate. Ceea ce  pornește un cerc vicios, din care economiile europene nu pot ieși.
Teoretic, s-ar fi putut rupe acest cer vicios prin reducerea taxelor și creșterea cheltuielilor guvernamentale. Dar ridicolul ”Plan de stabilitate și creștere” împiedică Franța și Italia să acționeze, întrucât au deficit peste 3%. Germania,  care ar avea un excedent bugetar, refuză să își ajute vecinii prin introducerea unui plan de stimulare economică, pe model american.
Sfârșitul acestor politici va fi unul dramatic: fie un default la nivel continental, fie o serie de revoluții în statele membre, care va dezintegra UE.
Merkel și Schäuble greșesc și față de Germania
Principalii vinovați sunt politicienii gremani, în special Angela Merkel și  Wolfgang Schäuble, miniastrul său de finanțe. Încurajați de succesul economiei germane în a crea produse pentru export, ei cer Greciei sau Portugaliei să fie la fel de eficiente, ceea ce este imposibil. Mai mult, este greșit și din perspectiva intereselor germane.  În primul rând, prezența unor economii mai slabe în zona euro, menține un curs acceptabil al monedei comune, permițând Germaniei să facă exporturi, să aibă o industrie competitivă. Dacă Grecia sau Portugalia ar ieși din zona euro, moneda s-ar întări prea mult, iar mărcile germane ar deveni prea scumpe la export.
În al doilea rând, este imposibil ca toate țările europene să aibă excedentul Germaniei. De ce? Fiindcă acest execedent e obținut pe seama exporturilor în celelate țări europene. Dacă toate țările ar încerca să cheltuie mai puțin, ca să aibă excedentul Germaniei, ar rezulta o recesiune globală permanentă!
Austeritatea, o calamitate morală ce putea fi evitată!
Austeritatea nu este doar ineficientă economic, este și imorală, arată Blyth. Costurile sociale sunt uriașe, fiind imoral ca actuala generație de muncitori să plătească pentru salvarea bunăstării actualei generații de bancheri. Mai grav este că s-ar putea să nu existe o generație viitoare. Oricât de grele au fost timpurile în care am copilărit, scrie autorul acestei cărți-manifest, original din Țara Galilor, am avut școală gratis, ajutor alimentar, am primit un acoperiș de-asupra capului.
Promotorii austerității vor ca astfel de beneficii sociale să dispară, fiindcă nu mai au reperele morale care au ghidat societatea europeană până acum.  Astfel, acceptă o calamitate morală care ar fi putut fi evitată. E ușor, fiincă de plătit pentru greșelile lor plătesc ceilalți.
Sursa dcnews

miercuri, 16 octombrie 2013

SUA ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933


Statele Unite ar putea deveni prima ţară occidentală care intră în default după Germania nazistă în 1933, dacă impasul din Congres privind creşterea plafonului de îndatorare va pune statul federal american în postura de a nu-şi putea plăti datoriile la scadenţă.
Germania a încetat unilateral să mai achite scadenţele datoriei pe termen lung la 6 mai 1933, la numai trei luni după ce Adolf Hitler a fost instalat în postul de cancelar. Neplata datoriilor l-a ajutat pe Hitler să-şi consolideze forţele, după ani de instabilitate politică în care Republica de la Weimar s-a luptat cu îndatorarea ridicată.
"Acestea sunt în general evenimente catastrofice. (...) Nu există final fericit", a declarat Eugene N. White, profesor de istorie a economei la Universitatea Rutgers din New Jersey, potrivit Bloomberg.
Datoria uriaşă a Germaniaei ca urmare a reparţiilor de război a declanşat hiperinflaţie, blocaje politice şi de finanţare şi a adus naziştii la putere, iar ulterior default-ul. Datoria uriaşă poate conduce la rezultate greu de prevăzut, precum războiul civil şi despotismul care au devastat Florenţa după ce regele Edward al III-lea al Angliei a refuzat să-şi plătească datoriile către băncile oraşului stat italian în 1339 sau revoluţia din 1779 din Franţa, venită în urma a două default-uri ale coroanei franceze în 1770 şi 1788.
Un default al SUA, cea mai mare economie a lumii, riscă să genereze consecinţe devastatoare la nivel global, cu prăbuşiri pe burse din Brazilia până în Elveţia şi blocarea pieţei de 5.000 de miliarde de dolari a datoriei emise de Trezoreria SUA. Costurile de împrumut ar creşte puternic, rolul dolarului de monedă de rezervă a lumii ar fi pus la îndoială, iar economiile SUA şi ale altor ţări ar risca să intre în recesiune.
Liderii partidelor din Senatul SUA negociază pentru a evita intrarea ţării în default după ce autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată la 17 octombrie. După 17 octombrie, SUA vor avea lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se vor adăuga veniturile la buget, iar statul ar putea ajunge în situaţia de a nu putea plăti scadenţele în intervalul 22-31 octombrie, potrivit Biroului pentru Buget din Congres.
Germania, cu o datorie de 132 miliarde mărci aur pentru reparaţii de război şi cu interdicţia de a exporta în ţările învingătoare din Primul Război Mondial, a trecut prin mai multe default-uri începând din 1922, a declarat Albrecht Ritschl, profesor de istorie a economiei la London School of Economics.
Dacă o companie care nu-şi poate plăti datoriile intră în faliment, este divizată, vândută unui competitor sau se restructurează, default-ul unei ţări este diferit, notează Bloomberg.
Republica de la Weimar a amânat plăţi, a oprit transferuri, a reformat moneda şi a şters datorii, obţinând o serie de concesii de la creditori, înainte ca naziştii să respingă în totalitate obligaţiile în 1933.
Situaţia datoriilor Germaniei a fost clarificată abia în 1953, printr-un acord care efectiv a amânat plăţile până după reunificarea Germaniei, a afirmat Timothy Guinnane, profesor de istorie a economiei la Universitatea Yale.
Statele Unite, dornice să transforme Germania într-un bastion împotriva comunismului, au exercitat presiuni pentru acordarea de facilităţi Germaniei. Guvernul de la Berlin a finalizat în octombrie 2003 rambursările la obligaţiuni de 150 de milioane de euro emise pentru a finanţa plata reparaţiilor de război.
Germania şi Franţa au trecut prin default de câte opt ori fiecare începând cu anul 1800, afirmă economiştii Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff în cartea "This time is different" (De data asta este diferit). În timp ce Germania a fost suficient de mare şi de importantă strategic pentru a primi ajutor, default-ul de obicei nu se încheie cu bine pentru ţările mici.
Statele Unite s-au mai aflat în situaţia de a nu-şi respecta la literă obligaţiile financiare. În 1979, Trezoreria a întârziat plata a 122 milioane de dolari din cauza unor probleme tehnice, au scris Terry Zivney şi Richard Marcus în 1989, în cartea "The Financial Review" (Analiza finaniară).
În 1935, Curtea Supremă a decis că statul federal poate respinge cererile pentru plata în aur la obligaţiuni care dădeau posesorilor acest drept. Pentru că termenii contractului nu au fost respectaţi în totalitate, unele persoane afirmă că este o situaţie echivalentă cu default-ul.
De asemenea, în 1790, SUA au amânat până în 1801 plata dobânzilor la obligaţiuni preluate de statul federal, afirmă Reinhart şi Rogoff.
Argentina a intrat de cinci ori în default începând din 1951, iar în 2001 a stabilit un nou record pentru cea mai mare restructurare de datorie din istorie. Recordul a fost doborât de Grecia în 2012. Investitorii care deţin obligaţiuni ale Argentinei se judecă încă cu statul din America de Sud.
Incluzând şi restructurarea datoriei din 2012, Grecia a trecut prin şase situaţii de default începând din secolul XIX. Statul elen s-a aflat mai mult de jumătate din ultimele două secole în default

duminică, 13 octombrie 2013

Perlit agricol

Perlitul agricol ( perlit agro ) este utilizat in retetele de preparare a substraturilor de cultura sau in sere, ca inlocuitor al substraturilor (hidroponic) in domenii agricole: horticultura, pomicultura, viticultura, legumicultura.

Mod de utilizare:
-  Produsul se poate aplica pe suprafete mari, terenuri agricole, sere, cat si in ghivece si jardiniere;
-  Pentru plante de gradina, dupa prelucrarea uzuala a solului, se aseaza un strat de perlit agricol, de grosime 4-5 cm, umezit in prealabil, in fiecare groapa de plantare;
-  Pentru plantele cultivate in ghivece, se aseaza pe fundul vasului un strat de perlit agro de grosime 3-4 cm, umezit in prealabil;
-  Se poate folosi si in amestec omogen cu solul in proportie de 1/3 – 1/5 functie de calitatea solului
-   Perlitul agricol  poate constitui el insusi substrat de cultura in serele unde exista dotari si tehnologii adecvate
-  Perlitul agro, ambalat in geotextil sau asezat intre doua straturi de material geotextil constituie strat usor cu rol de drenaj, de filtrare si rezervor de apa in sistemele de terase verzi
-  Conform standardelor, normativelor, tehnologiei furnizorului sau pe baza retetelor puse la dispozitie de producator corespunzator domeniului de utilizare declarat de cumparator.

*Mentiune: producatorul este in masura sa execute si alte sorturi de perlit  solicitate de clienti conform cerintelor beneficiarului in functie de utilizarea  produsului finit.

Perlit absorbant

Perlitul absorbant, datorita structurii sale granulare si poroase, are capacitatea de a absorbi motorina, uleiuri de ungere, uleiuri hidraulice, kerosen, uleiuri alimentare, diversi solventi organici, acizi, hidroxid de sodiu,  emulsii de racire si taiere, solutii apoase de amoniac, etc.

Domenii de intrebuintare:

depunerea preventiva  in zonele de lucru cand se executa interventii la instalatiile de transport a hidrocarburilor sau a altor substante lichide poluante;
depunerea pe suprafetele poluate prin deversare accidentala, in vederea stoparii poluarii prin absorbtie si  pentru curatarea suprafatei;
depunerea sub rezervoare de ulei, pe pozitiile de lucru sau pe durata transportului, in cazul masinilor si utilajelor;
pentru absorbtia carburantilor in benzinarii sau in cazul unor accidente rutiere;
absorbtia de pe suprafata apelor a petelor de hidrocarburi sau a altor substante poluante;
ca material antiderapant pe sosele;
in grajduri sau in  orice spatiu  destinat cresterii animalelor sau pasarilor, cu rolul de a abosrbi reziduurile apoase (  dupa colectare favorizeaza imprastierea materialului obtinut uniform si pe o suprafata agricola mult mai mare, decat in lipsa perlitului, ca ingrasamant natural ).




Sursa ideal-design

Trebuie sa asiguram la insamantat o densitate de 750 de boabe germinabile/mp si sa uitam de infratire


Lectie despre grau cu Dimitrie Musca: 

Cu 3.400 ha cultivate cu grau, la fermele din Curtici si Olari, judetul Arad si cu o productie de peste 6.000 kg/ha in fiecare din ultimii 10 ani, Dimitrie Musca este unul dintre fermierii care pot fi luati ca exemplu. Din acest numar, luna de luna, va vom prezenta “ce si cum face Musca” pentru a obtine aceste rezultate. 

Samanta 
La grau, lucrez numai cu soiuri romanesti, de la Fundulea. Am facut experiente cu toate soiurile. In toamna anului trecut, am insamantat, in principal, soiurile Glosa, Boema si Izvor. Am avut campuri experimentale de sute de hectare pe acelasi agrofond, cu parcele de 30 de hectare si pentru alte soiuri, straine. Fata de cele romanesti, nu au avut constanta. Unul a avut productie si nu a avut gluten, altul a dat productie si nu a avut proteina sau a avut gluten si proteina dar nu a avut productie, si asa mai departe. 
Am parcele pe care facem, an de an, chiar peste 8.000 de kilograme la hectar. 

Cantitatea 
Elementul de baza, in opinia mea, este densitatea la insamantare, numarul de boabe germinabile pe metru patrat. Este impropriu sa discutam in kilograme la hectar. In cazul soiurilor actuale, intensive, nu mai trebuie mizat pe aspectul de infratire, conform caruia, dintr-un bob faci 3-4 spice. 
Eu, in contradictie cu lumea universitara, am sustinut ca, in cazul acestor soiuri intensive, nu mai este de luat in considerare aspectul infratirii. In testele pe care le-am facut, am mers cu o cantitate de samanta la hectar care sa imi asigure 750 de boabe germinabile pe metru patrat. Stiu, sunt multi fermieri care nu impartasesc ideea pe care eu o sustin, dar logica mea este urmatoarea: un spic de grau are 40-42 de boabe; un spic din frati are 6-8 boabe, dar pana sa ajunga in stadiul de planta, cu 3-4 frunze si cu spic, consuma aproape cat o planta pentru dezvoltarea partii vegetative, dar numarul de boabe este abia la 20%. 
La 750 de boabe germinabile, cu aproximativ un gram productie pe spic, rezulta 7.000-7.500 kg de grau la hectar. 
In toamna trecuta, am semanat o parte din grau mai tarziu si mi-am luat o marja de siguranta: am semanat 770 de boabe pe metrul patrat. 
Trebuie sa uitam de aspectul de infratire. Este sigur un fenomen depasit, pe care l-am invatat in facultate, dar era un fenomen caracteristic altor soiuri de grau, nu celor de azi, intensive. 

Insamantarea 
Intreaga suprafata am semanat-o direct in miriste, de obicei dupa porumb, discuind inainte, de 2-3 ori, cu ajutorul unor utilaje performante, care intra in pamant pana la 20 de cm, cat o aratura. 
Daca timpul este favorabil, in conditii normale, terminam semanatul in zece zile, cu ajutorul semanatorilor de mare capacitate. 
Fertilizarea incepe inainte de insamantare. Pornind de la simplul calcul ca o tona de grau consuma 25 de kg de azot substanta activa, 14 kg de fosfor si 21 kg de potasiu, folosim un ingrasamant de la Targu Mures, pe care il aplicam sub discuitura, in raport de: 27; 13,5; 0 (azot, fosfor, potasiu). Pentru cultura graului, gradul de aprovizionare cu potasiu il am asigurat de sol. 

Perioada de insamantare este si ea foarte importanta. Niciodata nu insamantam graul inaintea datei de 1 octombrie. 
In aceasta toamna a fost o invazie de afide, purtatoare a catorva virusuri, cel mai puternic fiind cel al piticirii graului, fenomen frecvent intalnit cand semeni foarte devreme. 
In conditiile in care se obtin 750 de plante din boabe germinabile, se creeaza o masa vegetativa foarte puternica, foarte mare. Datorita faptului ca graul “fuge dupa lumina”, el tinde sa fie mai subtire si mai fraged. 

Este obligatoriu un tratament cu retardant de crestere. Eu am folosit, in ultimul timp, produsul Modus de la Syngenta, efectele acestuia fiind foarte bune: 0,4 litri la hectar, mai mult decat recomanda tehnologia lor deoarece si tehnologia mea este mai aparte. Asa am reusit sa produc scurtarea internodiilor si cresterea in diametru a paiului. 
Rezultatul este obtinerea unei rezistente la cadere, astfel incat graul sa nu fie culcat de furtuna si de ploi. 
Plantele cazute la pamant ingreuneaza recoltarea deoarece combina merge mult mai incet si pierde viteza de recoltare, putandu-se pierde, in acest fel, pana la 50 de hectare pe zi, ca suprafata recoltata. 

Pentru bolile foliare facem 2-4 tratamente preventive: 4 intr-un an ploios si 2 intr-un an secetos, respectiv atat cat se impune. Aceste tratamente se fac obligatoriu preventiv, nu curativ. La fiecare aplicare realizata cu ajutorul avionului, mai adaug la fiecare hectar circa 20 kg de uree dizolvata in apa (uree, nu azotat de amoniu), pentru a obtine efectul de ingrasamant foliar. Am testat! Ureea nu arde planta! Necesitatea de a face pana la patru tratamente se datoreaza si densitatii mari a plantelor, care impiedica patrunderea vantului, nepermitand aerisirea culturii si creand in acest fel mediul propice pentru dezvoltarea bacteriilor, a virozelor, precum si a oricarui atac de boli. Nu are voie sa se instaleze fainarea, nici ruginile si mai ales fusarioza. 

Toate tratamentele se fac cu ajutorul avionului. Un avion poate trata pana la 1.000 hectare pe zi, in conditiile in care un zbor acopera 25 de hectare. 
Ma doare sufletul sa vad o planta de grau culcata la pamant si peste care a trecut tractorul de mai multe ori. Impotriva insectelor intervenim cu diverse produse imediat ce apare fenomenul. 

Sol si precipitatii 
La Curtici, anul trecut, precipitatiile au depasit 750 l/mp, dar au fost si ani cu 240 l/mp, media multianuala fiind de 570 l/mp. Avem soluri bune, cu predominanta in cernoziom, fapt care ne permite obtinerea de productii ridicate. 
In totalul de 5.200 hectare detinute de CAI Curtici, exista si o suprafata de 580 hectare de soluri foarte nisipoase, precum si 300-400 hectare de saratura.  Sursa agrinet

vineri, 11 octombrie 2013

Si calamitaţi, şi impozitaţi

Toamna se numără bobocii. La Teasc însă, în această perioadă, legumicultorii numără banii pentru a-şi plăti impozitul pe venitul din agricultură. Localnicii spun că estimările privind venitul sunt mai mari decât ceea ce se găseşte în teren. Mai ales că la Teasc, în urmă cu câteva săptămâni, culturile au fost distruse de grindină.
În comuna doljeană Teasc, uliţele sunt animate de copiii care merg la şcoală. Localnicii nu se văd prea mult pe străzi. Sunt în trecere spre locurile de muncă: grădinile şi solariile. Chiar dacă este toamnă şi s-a lăsat frigul, în grădini se munceşte intens. Mulţi din asta îşi câştigă existenţa. Anul acesta însă, sunt puşi să dea o parte din venituri şi la stat. Primăria Teasc a primit deja tabelul cu cât ar trebui să se oprească fiecărui producător. Edilul comunei spune însă că impozitul va fi o corvoadă pentru localnici.
„La declaraţia făcută la Agenţia de Plăţi cu terenurile cultivate de cetăţeni se aplică un impozit de 16%  pe sumă fixă, la care  se mai adaugă un 5,5% pentru CAS, ceea ce nu mi se pare corect. Unii dintre oamenii comunei sunt şi angajaţi. Ei plătesc deja la locul de muncă 5,5% CAS-ul şi mai trebuie să mai plătească şi pe declaraţia la APIA. Limitele neimpozabile sunt extrem de mici. La cereale, impozitarea începe de la două hectare.  Şi este stabilită o normă de venit de 449 de lei la hectar. Tot de la două hectare se impune impozit şi pentru producţia de cartofi, la care statul român a estimat un venit de 3.488 de lei pe hectar. Ceea ce ne interesează pe noi la Teasc mai mult este că legumele din câmp pe suprafeţe mai mari de 50 de hectare se impozitează, fiind luată în calcul o normă de venit de 4.001 leu pe hectar. Şi la solarii, cei care au mai mult de 20 de ari de solarii sunt impozitaţi cu 8.000 de lei la hectarul de legume în solar“, a precizat Cristinel Banu, edilul comunei.

25 de hectare distruse de grindină

Acesta susţine că veniturile estimate de stat pentru impozitare nu sunt reale. „Seminţele costă foarte mult, la fel şi folia. În schimb, preţul la legume a fost destul de mic, piaţa de desfacere insuficientă în Craiova. Ei preferă să meargă în  Deva, Cluj, Timişoara, Braşov, Arad, Oradea. Oferta este prea mare şi piaţa este prea mică. Este ocupată de acei intermediari. Încercăm să facem petiţii la parlamentarii care reprezintă aceste colegii şi reprezintă comuna, să propună micşorarea acestor norme de venit. Să fie normele reale. Toate sunt făcute pe statistică. Să vină la faţa locului să vadă cât producem pe hectar“, a mai declarat Cristinel Banu. Primarul din Teasc a mai spus că estimările sunt mult mai mari, având în vedere că localnicii au fost calamitaţi de grindină. „Noi, pe 12 septembrie, am fost calamitaţi de grindină, peste 25 de hectare de legume cu diferite produse în solarii şi în câmp fiind distruse. Situaţia am trimis-o şi la Ministerul Agriculturii, la prefectură şi la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Dolj, şi am cerut să se realizeze o comisie care să stabilească paguba pentru despăgubiri. Dar nu s-a deplasat nimeni la faţa locului până acum să vadă realitatea“, a spus edilul. 

Milioane de romani ar putea fi datori la stat fara sa stie

Mai multe milioane de romani au fost pusi anul acesta in fata unui nou paradox fiscal: pentru simplu fapt ca au statut de actionar la un SIF, care a repartizat dividende, sunt datori cu 44 de lei catre Casa Asigurarilor de Sanatate. O plata pe care nici nu stiu ca o au de facut, pentru o suma pe care cei mai multi dintre ei nu au incasat-o si nici nu stiu ca o au de incasat.
Asociatia pentru Reformarea Sistemului de Impozite si Taxe (ARSIT) a fost sesizata, recent, in legatura cu aplicarea CASS asupra veniturilor din dividende asupra acelora care au calitatea de actionar la cele 5 Societati de Investitii Financiare, obtinuta prin programele de privatizare in masa.

Detinerile de actiuni dobandite prin aceste programe sunt foarte mici, iar conform datelor furnizate de SIF Moldova, exista circa 5,5 milioane de actionari care au dreptul la un dividend net in valoare de sub 5 lei/actionar in 2013, se arata intr-un comunicat transmis de ARSIT.

Pentru aceste dividende, indiferent la cat se cifreaza ele per actionar, SIF-urile au obligatia de a plati la buget impozitul pentru venituri, indiferent daca sumele respective sunt platite efectiv actionarilor sau nu.

Actionarii, la randul lor, au de asemenea de achitat taxe in consecinta, indiferent daca si-au incasat sau nu dividendele.

Ca urmare, in 2013 ANAF a transmis in consecinta informatiile catre Casele de Sanatate, iar acei actionari pentru care venitul din dividende era venit unic au primit decizii de impunere din oficiu, expediate de CNAS, pentru CASS aferent acestor venituri.

Chiar si in cazul unui venit sub 5 lei, calculul se face, insa, la un salariu minim pe economie lunar. Deciziile de impunere stabileau debite de plata, dar si dobanzi si penalitati pentru neplata acestora la timp.

Asa se face ca un numar semnificativ de romani au de plata, in 2013, un impozit de 44 lei, pentru o suma de 5 lei pe care posibil sa nu o fi incasat, spun reprezentantii ARSIT.

In consecinta, ARSIT a trimis o scrisoare catre ANAF, sesizand aspectele mai sus mentionate si a solicitat anularea deciziilor de impunere din oficiu emise de Casele de Sanatate si reanalizarea acestora, precum si o modificare legislativa. Textul integral al scrisorii poate fi accesat aici.

De asemenea, pentru a avea o imagine cat mai exacta asupra numarului de persone care se afla in aceasta situatie in 2013 in Romania, ARSIT a adresat, in baza Legii 544/2001 privind accesul la informatii publice, o cerere si catre Casa Nationala Asigurarilor de Santate, respectiv Casele Judetene de Sanatate. Solicitarile pe aceasta tema nu au primit decat raspunsuri partiale din partea oficialitatilor pana la data de 10 octombrie 2013.

Asociatia pentru Reformarea Sistemului de Impozite si Taxe (ARSIT), membra a Taxpayers Association of Europe (Asociatia Contribuabililor din Europa, este o organizatie non-profit, care s-a infiintat din dorinta de a reprezenta vocea contribuabilului roman in relatia cu autoritatile statului.ARSIT a implinit, in septembrie 2013, un an de prezenta activa in Romania. Sursa dailybusiness

joi, 10 octombrie 2013

Cam cu ce se mai ocupa CNN-ul zilele astea sau cum putem discredita Biserica

CNN Frunza Verde
Este de notorietate conflictul mocnit si foarte vechi dintre Iudaism si Crestinism, reprezentat in special de Biserica Catolica a carei infuenta in crestere nu le pica bine evreilor . Rivalitatea mai mult sau mai putin fortata dintre Europa Crestina, in cea mai mare parte catolica, si Statele Unite iudaicizate (vezi o mostra CNN) si laicizate este, iarasi, mai mult decat evidenta. In acest context, postul TV american cu actionariat evreiesc CNN toaca de saptamani intregi un subiect intors pe toate fatetele, deja demonetizat: asa-numitele scandaluri legate de pedofilie din Biserica Catolica. Evident, un canal media crestin s-ar fi oprit de la astfel de comentarii in Postul Pastelui.
Dar nu si CNN… La stirile de azi aflam ca presedintele Obama a adresat tarii un discurs cu ocazia “pass-over-ului” evreiesc, dupa care aflam in trecere ca si crestinii sarbatoresc ceva. Dupa care se trece la miezul problemei – asa-zisul scandal de pedofilie cu care se confrunta Biserica Catolica. Dupa ce suntem tocati marunt cu asta, se ajunge, la adevarata “problema” – cresterea influentei Catolicismului in lume, in special in America de Sud si in Africa. Din slide-urile prezentate “profesionist” aflam, totusi, ca procentajul catolicilor in Europa s-a injumatatit in ultimii 50 de ani, ajungand la 27%.
“Reportajul” continua cu un interviu luat unui frizer din Spania, nascut si crescut catolic care spune nonsalant ca tineretul nu mai crede in Biserica si nci in Dumnezeu si ca, oricum, tinerii prefera sa meraga la plaja in loc de Biserica.
Reportajul se incheie apoteotic cu interventia cantaretei Shinead O’Connor care “condamna” Biserica Catolica si cere ca marii prelati sa fie adusi in fata justitiei.
Evident, dupa acest “reportaj” este prezentata “stirea” cu militia Huntaree din Michigan, cu asa-zisii “crestini razboinici” care voiau sa destabilizeze America omorand politisti (sic!).
Evident, apoi il vedem pe David de Rothschild, mostenitorul imperiului cu acelasi nume, cum incearca el sa salveze planeta initiind o revolutie verde prin simplu fapt ca se plimba pe oceanele lumii intr-o barca facuta, chipurile, din pet-uri de plastic, cel putin pe dinafara.
Baietii de la CNN nu sunt singuri in aceasta “lupta”. Poatul CNBC ii sustine cu abnegatie . Traim vremuri interesante, nu-i asa?
Sursa badpolitics

Ruşine: Germania şi Rusia somează România să recunoască Pactul Ribbentrop-Molotov


pactului-ribbentrop-molotov

Urmaşul Angelei Merkel a venit la Bucureşti cu un mesaj special: români, vă rugăm să faceţi pe plac prietenei noastre comerciale Rusia, şi să semnaţi tratatul de frontieră cu Republica Moldova.

Iată ce înseamnă solidaritatea europeană şi tot sacrificiul făcut de poporul român pentru a sta de pază în faţa expansiunii hoardelor ce tot au venit din Est; iată mulţumirea primită pentru cedarea resurselor naturale ale României către marea familie europeană:  În vizită la Bucureşti, Philipp Missfelder, preşedintele organizaţiei de tineret al CDU din Germania, a ţinut să ceară Imperativ României semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova. A ţinut să sublinieze că Germania are legături puternice comerciale cu Rusia. Practic, în cel mai perfid mod cu putinţă, tinerii liderii germani vin şi ne cer să recunoaştem Pactul semnat de ei cu ruşii în 1939 şi care prevedea ruperea României în două (în condiţiile în care acest tratat a fost declarat nul de către toate puterile lumii, inclusiv de Rusia post-sovietică). 
Drept dovadă că cei care nu îşi cunosc istoria tind să o repete, politicienii români sunt puşi acum în faţa unui nou Dictat. Este ruşinos ca în secolul XXI astfel de abordări să mai fie permise.    Tinerii germani, uitând moştenirea trecutului, aşa cum de multe ori şi noi facem ,  repetă ceea ce au tot criticat până acum. Am încrederea că un astfel de mesaj nu poate fi unul oficial ci doar punctul de vedere al unui tânăr ce a absentat la lecţia de istorie. Ironic este că chiar Germania s-a aflat într-o situaţie similară mai bine de jumătate de secol, şi a adoptat exact aceeaşi strategie.  Este momentul să vedem dacă românii vor fi la fel de slabi ca în 1940 şi dacă vor accepta acest lucru.
De mai bine de jumătate de secol am fost buni la criticat: adică am considerat că am cedat prea uşor atunci. Iată că acum suntem practic puşi în aceeaşi situaţie, suntem somaţi să alegem.   Sper să dovedim că am învăţat din greşelile trecutului.   Aş pune aceste lucruri pe necunoaşterea realităţilor istorice şi nu pe asetimentul negativ pe care politicienii nemţi îl au faţă de români, asetiment ce mi-a fost confirmat de către cei care locuiesc în Germania. Un jurnalist român stabilit în Germania îmi spunea că nemţii şi acum consideră că noi i-am trădat în cel de al Doilea Război Mondial şi că astfel au pierdut războiul. Se pare că ei nu ştiau de faptul că Hitler a rupt şi el o bucată din România tot aşa cum a făcut şi Rusia, nu ştiau că petrolul românesc era luat la preţuri mici şi impuse, nu ştiau că sute de mii de români au fost trimişi dezbrăcaţi şi flămânzi să moară pe frontul din Est…
Ei ştiau doar ce pentru ei contează.   Pe 20 octombrie 2013, începând cu ora 14.00, românii vor ieşi în stradă şi vor cere ca Unirea dintre Republica Moldova şi România să devină o prioritate pentru politicienii români. Afirmaţia de astăzi ne arată încă o dată că Europa nu se poate dovedi decât o soluţie temporară şi că doar Unirea este soluţia. Eu aş vrea o Uniune Europeană funcţională, dar nu e suficient ca noi să credem în ea, este nevoie ca şi Franţa şi Germania să creadă în ea.   Este nevoie ca românii să iasă în stradă şi să arate Europei că Sunt Uniţi şi să transmitem mesajul Basarabia e România şi dincolo de graniţa de Vest. În lipsa unei activităţi directe de lobi unionist purtat la nivel înalt, poate că este nevoie ca noi românii să trimitem un mesaj de solidaritate şi de unitate către Europa. Nu este vina lor că nu dispun de informaţii corecte, este vina noastră că nu le furnizăm. Nu am pretenţia ca un neamţ să nu ştie regiunile istorice ale României tot aşa cum nici eu nu le ştiu pe cele ale Germaniei- dar am pretenţia ca noi să le punem informaţia la dispoziţie,.
Atitudinea Germaniei ne spune un singur lucru: Franţa şi SUA sunt singurii parteneri reali ai României (binenţeles că vorbim de interese comune şi nu de iubiri adolescentine nefundamentate), şi asta mai ales pentru că resursele Rusiei sunt mai de interes decât cele ale României. Important este ca şi noi să înţelegem că între naţiuni există numai interese nu şi sentimente.   Cel mai probabil România nu va ţine cont de recomandările nemţilor şi sincer am speranţa ca tânărul să îşi ia o bună mustrare când se va întoarce acasă. Nu poate reprezenta semnarea acestui tratat o condiţie pentru intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană deoarece nici pentru România nu a reprezentat. Ţara noastră a intrat în blocul comunitar fără a avea tratat de frontieră semnat cu Republica Moldova. Deci se poate.
Sursa gandeste.org

miercuri, 9 octombrie 2013

Romanii, mai saraci in 2013. Averea medie a scazut semnificativ

Leeu-mare.jpgCredit Suisse Research Institute a lansat noul sau raport asupra bogatiei la nivel mondial, Global Wealth Report 2013, in care romanii apar pe o tendinta descrescatoare. Astfel, de la o “avere” de 13.667 de dolari pe locuitor in 2012, romanii au coborat la 11.191 de dolari in 2013, ceea ce reprezinta o scadere semnificativa, de 18%, fata de anul trecut.


Nivelul „averii” este calculat ca totalul activelor financiare si imobiliare minus totalul datoriilor. 

Daca ne uitam la acelasi indicator mentionat in analiza Credit Suisse dar pentru populatia adulta, averea romanilor apare, din nou, in descrestere: de la 17.164 de dolari in 2012, la 14.044 de dolari in 2013. Ceea ce reprezinta, din nou, o scadere de 18%.

Aceste cifre ne claseaza inca in zona de venit mediu jos (Lower middle income), adica in zona de venit sub 25.000 de dolari pe adult. Aceasta in conditiile in care, daca ne uitam pe harta “bogatiei”, tarile vestice intra toate in categoria peste 100.000 de dolari pe adult, cu cateva exceptii precum Portugalia si Polonia, care intra in categoria 25.000-100.000 de dolari, precizeaza Mihaela Matei, marketing supervising associate EY Romania. 

Daca ne referim la cat din averea mondiala este reprezentata de averea romanilor, din nou Romania este pe tendinta descrescatoare, ajungand de la 0,13% in 2012 la 0,1% in 2013, o scadere de 0,03 puncte procentuale.

Calculat la jumatatea lui 2013, un roman adult avea in medie 6.426 de dolari active financiare, 10.528 de dolari active imobiliare si o datorie de 2.910 dolari.

Fata de 2012, activele imobiliare s-au pastrat relativ constante, insa activele financiare au scazut dramatic, de la 9.135 de dolari in 2012, adica o scadere de aproape 30%.

In acelasi timp, datoriile au crescut si ele, cu aproape 23%. Aceasta inseamna ca, de la o valoare medie de 60 dolari pe adult in anul 2000, datoria medie a crescut, pana la mijlocul lui 2013, de aproape 49 de ori, conform estimarilor Credit Suisse.

Credit Suisse si-a bazat calculele plecand de la o populatie de 20,95 milioane de romani (cu 80.000 mai putin decat numarul din raportul pe 2012), din care 16,7 milioane de adulti.

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 167.000 de angajati in 700 de birouri din 140 de tari si venituri de aproximativ 24,4 miliarde de dolari in anul fiscal incheiat la 30 iunie 2012. In Romania, EY activeaza pe piata serviciilor profesionale din 1992. Cei peste 500 angajati din Romania si Republica Moldova furnizeaza servicii integrate de audit, asistenta fiscala, asistenta in tranzactii si servicii de asistenta in afaceri catre companii multinationale si locale. Compania are birouri in Bucuresti, Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi si Chisinau.
Sursa dailybusiness

DEUTSCHE WELLE: Începutul sfârșitului globalizării

Politica monetară a SUA afectează negativ țările emergente. Disputa actuală privind bugetul federal poate agrava problemele. La Simpozionul Global Economic de la Kiel, mulți se tem că globalizarea se apropie de final.

De la începutul crizei financiare, sistemul federal american de bănci centrale Federal Reserve (Fed) aruncă mereu bani noi în piețe, în speranța stimulării economiei. Șeful Fed Ben Bernanke a dat de înțeles că ar putea renunța în curând la politica banilor ieftini, ceea ce a creat panică în piețele financiare. Bernanke a revenit la mijlocul lunii trecute asupra poziției sale și a amânat schimbarea de curs.

“Fed a rămas singurul adult într-o cameră plină de copii”, crede Barry Eichengreen, profesor de economie la University of California în Berkeley. “Și dacă toți copiii cer în cor mai multe dulciuri, pentru că pe moment zahărul este singurul lor aliment, atunci Fed nu le va putea spune copiilor că bomboanele s-au terminat.”
Fără bomboane pentru copii
Politica monetară neclară are urmări neplăcute pentru țările emergente și cele în curs de dezvoltare. “În urmă cu câțiva ani a trebuit să luăm măsuri dure pentru a nu fi inundați de masele de bani care amenințau să ajungă în Turcia”, spune ministrul turc de finanțe Mehmet Simsek. “Astăzi, dimpotrivă, suntem în pericol să nu mai dispunem de capital suficient.” Motivul: investitorii se tem de sfârșitul banilor ieftini și au început să-și retragă fondurile din Turcia, Brazilia și alte țări emergente.
“Țările emergente și în curs de dezvoltare au dreptate când cer socoteală Fed și când le amintesc americanilor că trebuie să țină cont și de interesele celorlalți”, spune Yu Yongding, economist la Academia Chineză de Științe Sociale și fost consilier al băncii de stat de la Beijing.
Revolta finanțatorilor
Din partea responsabililor americani însă, nu pare că plângerile sunt ascultate. Țările emergente au însă la îndemână un mijloc puternic de presiune. “Noi suntem cei care împrumutăm azi bani statelor industrializate”, avertizează Andrew Sheng de la Fung Global, un institut de cercetare economică din Hong Kong. “Trebuie să decidem ce vom face în continuare.”
Adică? Bani mai puțini pentru datoriile de stat ale occidentului sau controlul fluxurilor de capital? “Acesta ar fi începutul sfârșitului globalizării”, susține Sheng. “Căci dacă globalizarea înseamnă că doar câțiva se bucură de câștiguri globale în timp ce restul suferă pe plan local, atunci aceștia din urmă se vor opune.”
Următoarea bulă
Sheng acuză Fed că nu își clarifică intențiile de politică monetară, importante atât pentru piețele financiare cât și pentru alte state. Și William Rhodes, până în 2010 vicepreședinte al Citigroup și azi consilier al băncii atrage atenția cu privire la pericolele generate de o eventuală schimbare de direcție a Fed. “Dacă politica banilor ieftini nu este finalizată corespunzător, atunci ne vom confrunta cu o situație mai grea decât criza actuală.”
Și prăbușirea acțiunilor companiilor de Internet de la începutul anilor 2000 a fost combătută tot cu bani ieftini, amintește Rhodes. Rezultatul - o nouă bulă, de data aceasta în sectorul imobiliar, care a generat o criză financiară mondială.
Jucând cărți pe Titanic
În orice caz, următoarea perioadă nu va aduce o clarificare a politicii monetare a Fed, ba dimpotrivă. Dacă Congresul de la Washington nu va ajunge curând la un acord, SUA intră din 17 octombrie în incapacitate de plată. În acea zi, țara ar atinge pragul maxim de îndatorare. Pentru ca acesta să fie majorat, e nevoie de votul republicanilor, cei care au provocat deja așa-numitul “government shutdown”, închiderea serviciilor guvernamentale, din cauza lipsei finanțării.
“Pe 17 octombrie lumea s-ar putea părbuși iar noi stăm aici și jucăm cărți pe Titanic”, a declarat Jacob Frenkel, președinte al JPMorgan Europa și fost guvernator general al Israelului. “Va fi nevoit atunci Macho-Superman Bernanke să vină din nou să dea asigurări că nu va permite un astfel de deznodământ?”
Dacă Fed va continua să injecteze bani în piețe, pentru a evita criza, avem atunci o rețetă pentru următoarea mare bulă, consideră Frenkel. Mai mult, cuvântul criză nici nu s-ar mai potrivi pentru a descrie actuala stare de lucruri. “Când ceva se tot întâmplă nu mai este criză, ci normalitate.”
Autor: Robert Schwartz
Sursa gandeste.org

Vântul plătit de noi în factura de electricitate aprinde becul străinilor


eoliene3

România exportă masiv energie, în special din cea mai ieftină, cea eoliană, care este subvenţionată de noi toţi prin sistemul certificatelor verzi. Circa 5% din toată energia produsă în România de la începutul anului a fost exportată, “vinovaţii” fiind traderii de energie.

În tot acest an, dar cu precădere în ultimele două luni, România a fost un exportator net de energie, inversând situaţia de anul trecut când am fost net importatori, pe fondul secetei cumplite ce a afectat ţara. Potrivit datelor de la Dispeceratul Energetic Naţional, o cantitate de 660 GWh a fost vândută în afară, de la începutul anului, cea mai prolifică lună fiind septembrie, cu o medie de 316 MWh vânduţi zilnic.
Totuşi, niciun producător de energie local nu a exportat energie. Fie că se numesc producători termo, hidro, eolieni, nucleari sau fotovoltaici, toţi au vândut energia pe bursa OPCOM, pentru că sunt obligaţi, explică Nicolae Havrileţ , preşedintele Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energie. De aici, unii cumpărători din piaţă au decis că e mai avantajs să vândă energia în afara ţării, decât în ţară. Şi o fac pentru că beneficiază de preţuri extrem de bune ale energiei pentru că producătorii de energie „verde” aruncă pe piaţă curent foarte ieftin. Îşi permit, producţia lor de energie este subvenţionată de toţi consumatorii din România.
„Nu există nici măcar un producător de energie care să exporte. Aici este o piaţă controlată în totalitate de traderi. Ei au filiale şi aici, şi în mai toate ţările din jur, cumpără foarte ieftin de aici şi vând scump în afară”, arată Octavian Lohan, directorul DEN. Întrebat ce energie se exportă mai ales, Lohan declară fără echivoc : „eoliană”. Astfel, pe lângă energia pe care companiile ce operează parcuri eoliene şi, mai puţin , fotovoltaice, o vând prin contracte pe termen lung, mai au şi energie pe care o dau pe Piaţa Zilei Următoare. Aceasta este foarte ieftină, de la 70 de lei/MWh, în cursul zilei, până la 10-15 lei în cursul nopţii. Media preţului pe bursă, pentru energia livrată în bandă, într-un contract pe termen lung este 180 de lei/MWh.
Cui vând exact , şi la ce preţ, nu se poate afla decât din contractele pe care traderii le încheie cu beneficiarul final din străinătate. Şi care sunt confidenţiale, traderul nu poate fi obligat să le facă cunoscute autorităţilor.  Potrivit lui Lohan şi Havrileţ, energia ar ajunge în ţările vecine nouă Serbia, Ucraina, Bulgaria, şi de aici în Turcia şi Republica Moldova.
„Producătorii de energie din România nu au înţeles încă oportunitatea ivită din diferenţa de preţ a energiei cu care se vinde pe PZU energia şi preţurile din străinătate. Dar poate se vor trezi, poate vor  înţelege că se pot scoate bani frumoşi din cumpărarea şi vânzarea de energie”, spune Lohan.
Energia „verde” a ajuns să conteze în proporţie de peste 20% în totalul energiei produse de România, în cazul în care condiţiile climatice sunt favorabile. În zilele în care este vânt şi soare ponderea energiei din surse regenerabile poate ajunge şi la 30%. În aceste zile, energia produsă în România depăşeşte cu puţin 8.000 de MWh. Din aceştia, aproape 2.000 de MWh sunt eolieni, solari şi pe biomasă.
Energia provenită din surse regenerabile este subvenţionată de toţi consumatorii din România prin sistemul certificatelor verzi. Contribuţia fiecăruia este înscrisă în partea de jos a facturii la curent.
Toată energia produsă în România se vinde pe bursa OPCOM. Cea mai ieftină energie este a producătorilor din surse regenerabile, pentru că sunt subvenţionaţi, apoi urmează cea hidro, cea nucleară şi ce produsă în termocentrale.
Autor: Florin Cojocaru
Sursa gandeste

Un nou fenomen social. De ce se mută românii de la oraş la sat

Presa a titrat: criza îi mută pe români de la oraş la sat. Tot mai mulţi se mută în mediul rural ca să-şi poată găsi resurse. Într-adevăr, fenomenul există, l-au sesizat şi sociologii, dar el este mai profund decât pare la prima vedere
tineri-fermieri_straini

Presa a titrat: criza îi mută pe români de la oraş la sat. Tot mai mulţi se mută în mediul rural ca să-şi poată găsi resurse. Într-adevăr, fenomenul există, l-au sesizat şi sociologii, dar el este mai profund decât pare la prima vedere. Nu doar nevoia de supravieţuire îi împinge pe români de la oraş la sat, ci şi o altă concepţie de viaţă, o altă mentalitate. Este, în fond, adevărata desprindere a românilor, de comunism, de viziunea sumbră asupra ruralului. Cei care migrează acum la sate sunt oameni instruiţi, cu dorinţa de a schimba modul lor de trai, dar şi mediul unde se stabilesc. Sunt fermentul pentru o nouă economie şi de ce nu, pentru o nouă Românie. 160 de mii de români s-au mutat la sat în 2011. În judeţul Cluj s-au instalat la sate anul trecut, 6.714 persoane mai mulţe decât în oraşul Cluj, unde au venit 6.097 noi locuitori.

Alex s-a născut într-un sat de lângă Cluj unde a făcut și primele opt clase, apoi s-a mutat la oraș, unde a studiat telecomunicațiile și a urmat cursurile facultății de sport. Ca și fotbalist promitea multe. Dar, cu toți cei 18 ani trăiți la oraș și studiile superioare finalizate, deși timp de șapte ani a desfășurat în Cluj o afacere care mergea bine, Alex alege să revină la sat și să devină agricultor. Este mulțumit de alegea făcută, deși este conștient că i-a schimbat viața. Și mai mult decât atât, și-a convins și soția, orășeancă, să renunțe la viața citadină.

„Mi-am dat seama că lucrez în fiecare zi și la sfârșit de lună tragi linie și ai plătit tot ce ai făcut. Nu am lăsat Clujul chiar brusc. Eu lucram aici și seara plecam în oraș. Lucram terenuri, am vreo 7-8 hectare de terenuri ale mele cu ale bunicului, fac comerț cu cereale, asta e partea de bază a veniturilor pe care le am, în perioada asta cu îngrășăminte și animale. Am crescut și cresc animale, viței, porci și mai nou și găini, un soi pentru ouă. Eram alt eu când ajungeam aici. Am ajuns, la un moment dat, într-un parc și am pășit pe iarbă. Am simțit un șoc, nu mai simțisem chestia aia de mult. De când m-am mutat aici probleme de sănătate nu cunosc, deși când eram în oraș mai apăreau. De când ne-am mutat aici ne-am dat seama că nu ne lipsește absolut nimic”, spune Alex.

„Este o tendinţă pe care am sesizat-o câţiva ani la rând şi care nu are drept cauză doar criza, este ceva mai profund: mutarea românilor la sat arată că satul se transformă, este vorba de urbanizarea ruralului. Mai mult, se transformă şi oamenii, îşi schimbă mentalitatea. Satul din 2013 nu mai este satul din anii `90 şi nici românii nu mai sunt aceiaşi, au alte concepţii de viaţă”, Marius Lazăr, sociolog.
Tot ceea ce a realizat a făcut pe banii săi, nu a aplicat pentru fonduri europene. Alex speră să se dezvolte ca și agricultor, până una alta și-a îndeplinit visele inițiale când, la oraș fiind, avea două dorințe: să-și întemeieze o familie și să reușească să o întrețină. Nu l-a demoralizat obstacolul cel mai des întâlnit în comercializarea produselor sale, respectiv importurile care au preț mai mic decât culturile autohtone. Își amintește prima dată când i-a avut concurență directă pe catofii din Polonia, care, după cum a aflat Alex ulterior, aveau certificat că sunt comestibili deși erau furaje pentru animale. „Acum e drept, și omul este tot un animal ( n.red. râde ). Totul e să ai răbdare, nu trebuie să te arunci să vinzi nebunește. Eu am avut răbdare și am așteptat prețul corect. Trebuie să fii un pic comerciant în orice faci, iar un comerciant bun știe să speculeze”, sfătuiește tânărul.

Afacerea lor depinde doar de internet

Alina (26 de ani) şi Paul (29 de ani) au decis să se mute la ţară. Decizia au luat-o în urmă cu aproximativ doi ani când au moştenit o casă la Finteuşu Mare, localitate aflată la aproximativ 18 kilometri distanţă de municipiul Baia Mare. Cu toate că sunt orăşeni „get-beget”, mutarea nu-i sperie. „Suntem născuţi şi crescuţi la oraş, dar am decis că este mai bine să ne mutăm la ţară. Sutem căsătoriţi de patru ani şi locuim cu părinţii mei. Decât să ne băgăm în credite pe care să le plătim toată viaţa ca să ne permitem o locuinţă a noastră, mai bine ne mutăm la ţară”, povesteşte Alina. Au început deja amenajările la casă dar mai au câte ceva de lucru şi se vor putea muta abia vara viitoare. Şi-au aranjat-o pe gustul lor şi sunt foarte încântaţi de rezultat. „Ne-am făcut planurile şi am început să investim încă de acum două veri. Avem toate utilităţile, singurul lucru care ne lipseşte deocamdată este apă curentă, dar până la anul viitor, când vrem să ne mutăm, vom rezolva şi acest aspect”, a mai adăugat băimăreanca.

Nu-i sperie nici naveta pentru că drumul îl parcurg în 20 de minute cu maşina. Alina va face naveta pentru că predă limba şi literatura română la o şcoală din Baia Mare, iar Paul se poate ocupa de afacerea familiei şi de acasă. „Afacerea familiei depinde doar de Internet şi Paul o poate administra de oriunde”, spune Alina. Mai mult, perspectiva de a locui la ţară îi încântă şi pentru că au o grădină de legume şi zarzavaturi, legume pe care Alina s-a grăbit să le transforme în conserve şi cu care şi-a umplut deja cămara. „Nu se poate compara aerul de ţară cu cel de la oraş. La fiecare sfârşit de săptămână sau clipă pe care o avem liberă dăm fuga acolo. Ne încărcăm bateriile într-un fel în care n-o putem face în altă parte”, mai adaugă băimăreanca.

Taxe mai mici, condiţii ca la oraş

La fel ca Alina şi Paul sunt zeci de băimăreni care aleg să se mute la ţară. Mulţi dintre ei aleg să se mute de la oraş pentru taxele şi impozitele care sunt mult mai mici, dar şi pentru liniştea pe care o oferă traiul departe de traficul din oraş. Piaţa imobiliară care este în cădere liberă de câţiva ani i-a determinat pe mulţi băimăreni să plece în localităţile limitrofe municipiului. „Mi-am vândut apartamentul cu 45.000 de euro şi mi-am cumpărat casă în Mocira. Cu aşa bani nu mi-aş fi permis niciodată o casă în oraş şi am exact aceleaşi condiţii ca şi la oraş: apă, gaz, internet, tot ce am nevoie. Ajung în oraş în maximum 20 de minute”, a precizat George S., un băimărean de 32 de ani.

A dat fabrica de mobilă pe o pescărie la țară

Gheorghe Miclea este doar unul dintre mulții sătmăreni care s-au horărât să abandoneze aglomerația și poluarea orașului pentru traiul tihnit și sănătos al satului. S-a hotărât asupra acestui pas în 2001 pe când lucra în domeniul prelucrării lemnului în municipiul Satu Mare și a ales ca loc în care să-și întemeieze o familie localitatea Gerăușa, un sat retras la aproximativ cinci kilometri depărtare de Ardud.

Cheltuielile mari necesare traiului de zi cu zi l-au îndemnat pe Gheorghe Miclea să lase confortul de la oraș pentru a se muta la țară, la Gerăușa, un sat retras la aproximativ 15 kilometri depărtare de municipiul Satu Mare. Chiar dacă a ales un mod de viață în care munca pare că nu se termină niciodată, fostul orășean nu regretă deloc decizia luată. „Sunt aici din 2001 și încă nu am găsit în acest sat niciun lucru care să mă nemulțumească major. Am început cu zece oi, câteva găini și o mică grădină de legume.

Acum, după după 12 ani, chiar dacă nu m-am îmbogățit financiar pot spune că sunt mai bogat spiritual. Am trei copii frumoși și sănătoși pe care îi cresc într-un mediu sănătos și lipsit de pericolele orașului”, ne-a spus Ghiță Miclea.

Bun şi sănătos

În momentul de față, fostul locuitor al orașului are peste 250 de oi, o mulțime de păsări de curte și o grădină de legume care produce îndeajuns pentru consumul propriu al familiei. La acestea se adugă o pescărie, de dimensiuni medii, pe care o folosește nu doar pentru agrement ci și pentru consumul de pește. „Sunt un pescar împătimit. La un moment dat mi-am dat seama că este mult mai rentabil și mai plăcut să ai propria pescărie. Prin urmare, am cumpărat un teren pe care mi-am amenajat propria baltă de pescuit. În momentul de față este locul preferat de petrecere al timpului liber atât pentru mine și familie, cât și pentru prietenii noștri. Ca să nu mai vorbim că astfel ne procurăm gratuit carne sănătoasă de pește, lipsită de toate chimicalele din magazine”, a adăugat Ghiță Miclea.

Respect faţă de tradiţii

Un element inedit, pe care îl regăsim nu doar în cazul lui Ghiță Miclea, ci în a majorității celor mutați de la oraș la sat, este respectul pentru obiectele autentice țărănești. Mulți dintre așa numiții „țărani autentici” consideră că obiectele moștenite de la bunici și străbunici reprezintă simple vechituri al căror loc este la groapa de gunoi. Din contră, Ghiță Miclea a preferat nu numai să le păstreze ci chiar să le recondiționeze și să le ofere o utilitate practică. Prin urmare, pe proprietatea lui nu am găsit scaune de plastic sau mese de sticlă ci lădoaie și mese vechi. Totodată, foișorul rustic, sania și căruța țărănească, la care se adaugă piticii de grădină și sutele de plante cu flori crează o rezidență de care majoritatea celor de la oraș se bucură doar în perioada concediilor.

Copiii redescoperă viaţa la ţară

În 2011, tinerii intre 20-34 ani au fost cei mai mobili (valoarea maximă a fost de 48.200 persoane pentru grupa 20-24 ani), după vârsta de 35 ani nivelul schimbărilor de domiciliu fiind mult mai redus, cu tendinţa evidentă de scădere la persoanele vârstnice (60 ani şi peşte). Numărul cel mai mare de persoane care şi-au schimbat domiciliul s-a consemnat la grupa de vârsta 30-34 ani (19.100 persoane) pentru bărbaţi şi la grupa de vârsta 20-24 ani (32.400 persoane) pentru femei. Din cele 278.000 persoane în vârstă de 14 ani şi peste care şi-au schimbat domiciliul, 40,7% erau absolvenţi ai învăţământului liceal. În acelaşi timp, 46 de mii de copii şi-au urmat părinţii în mediul rural şi învaţă în şcolile de la sate.

„Este important de spus că 13.000 de tineri fermieri se vor instala printr-o măsură specială din PNDR 2007-2013 în mediul rural şi vor beneficia de fonduri pentru a-şi începe o activitate în mediul rural. Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) este cel mai accesat program, peste 50% din fondurile aflate la dispoziţia României sunt în conturile fermierilor şi a celor interesaţi”, Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.
Un număr de 9.413.027 locuitori aveau locuinţele conectate la sistemele de canalizare, la 31 decembrie 2012, reprezentând 44,2 la sută din populaţia României, cu 93.799 persoane mai mult decât în anul 2011, conform Institutului Naţional de Statistică. Comparativ cu 2012, lungimea reţelei de canalizare s-a extins cu 1.652,6 kilometri, în 2013, respectiv cu 512,3 kilometri în mediul urban şi cu 1.140,3 kilometri în mediul rural.

13.599 de localităţi, respectiv 99,8% din gospodăriile din România au acoperire în reţele mobile care permit furnizarea de internet de mare viteză.
Satul trebuie să devină oraş, nu inversHide
Sociologul Marius Lazăr consideră că fenomenul migraţiei spre sat este mai complex decât pare la prima vedere şi mai vechi decât credeam noi. Este efectul schimbării mentalităţii tinerelor generaţii care au fost şi au făcut agricultură în străinătate şi care au căpătat abilităţi şi percepţii asupra muncii la câmp altele decât cele inoculate de comunism. „Practic, spune Marius Lazăr, acum se face adevărata desprindere de comunism, când românii arată că au înţeles să facă o agricultură capitalistă şi să ridice satul la nivel de oraş, nu să părăsescă satul pentru oraş. România este încă rurală,în comparaţie cu alte ţări, dar corect ar fi ca satele mai dezvoltate să se unescă şi să formeze comunităţi urbane pentru că statisticile arată că unele dintre ele au un nivel de trai aproape de cel din Sectorul 1 din Bucureşti. Satul s-a schimbat, urmează să se schimbe economia lui şi percepţia generală asupra ruralului. Este şansa lui, dar şi a ţării, pentru că resursele satului sunt multe, există un potenţial cert pentru agricultură eco, dar este nevoie de un plan naţional, de politici coerente care să prindă acest trend şi să pluseze, să accentueze avantajele mutării tinerilor în mediul rural. Este un moment important care nu trebuie ratat, de aceea salut atenţia presei faţă de subiect, aici e cazul că opinia publică să înţeleagă şansele pe care le au anumite momente în istoria socială a unei ţări!”
Text: Ruxandra Hurezean, Ovidiu Mortan, Simona Munteanu, Diana Mesaroș





Sursa transilvaniareporter

Stramosii

Stramosii