luni, 27 februarie 2012

VICTORIA NOASTRĂ DIN LETONIA


La 18 februarie curent în Letonia s-a desfăşurat un referendum privind acordarea pentru limba rusă a statutului de limbă oficială.Deşi ruşii alcătuiesc 44% din totalul populaţiei, participanţii la referendum au votat ca limba letonă să rămână unica limbă de stat, iar rusa să fie şi-n continuare tratată ca o limbă străină.E o victorie contra şovinismului rusesc (şi acolo ruşii sunt la fel de agresivi, deşi obrăznicia lor e un pic mai resemnată), dar şi contra lenei (de care sunt bolnavi şi ruşii noştri) de a însuşi câteva sute de cuvinte dintr-o limbă vorbită de un popor, în mijlocul căruia trăiesc, respiră, lucrează şi câştigă mult mai bine decât băştinaşii. Iată de ce cred că ceea ce s-a întâmplat în Letonia e şi o victorie a noastră, a colegilor de lagăr sovietic şi de luptă pentru dreptul de a ne vorbi limba de la sfârşitul anilor ’80. Am citit pe un site că, deşi nu au toate drepturile, ruşii continuă să se strămute în această ţară baltică, membră a Uniunii Europene, unde salariul mediu e cu mult mai mare decât în Federaţia Rusă.Dar, ca şi în Republica Moldova, ei consideră că nu au nevoie decât de limba rusă pentru ca să se simtă şi în străinătate ca acasă.În ajunul referendumului, preşedintele Letoniei, Valdis Zatlers, a făcut un apel, prin care a îndemnat populaţia Letoniei să participe la referendum şi să voteze contra limbii ruse.Vă imaginaţi la noi un preşedinte de ţară, dintre cei care au fost şi dintre cei care au pretenţia să fie, care, la un eventual referendum, ar îndemna moldovenii să voteze contra limbii ruse?!Eu unul nu mi-l imaginez. Deşi moldovenii la noi constituie 82%, şi nu 56% ca letonii, şi, spre deosebire de Letonia, care are 44% de ruşi, noi avem doar 4,8 %.Deşi parcă noi am fi 4,8% şi ei – 82%.Publicaţia Congresului Asociaţiilor Ruseşti „Община”, care se editează la Chişinău, îşi îndemna acum câţiva ani conaţionalii: „Chiar dacă cunoaşteţi limba lor (a noastră adicătelea – n.n.), vorbiţi doar în ruseşte. Numai aşa ne vom putea obţine toate drepturile!” («Даже если вы владейте ихним языком, говорите только на русском. Только так мы добьёмся свох прав!»)De douăzeci de ani ei o fac pe proştii, pe incapabilii, pe neisprăviţii.Nu doresc să însuşească cel puţin câteva fraze, sperând că, azi-mâine, URSS se va reface şi iarăşi vom vorbi cu toţii doar ruseşte.Ca în timpurile când ni se spunea că limba rusă va fi cea în care va vorbi pe viitor tot globul. Iar noi – aşa speră – vom ieşi iarăşi cu miile în stradă şi vom cere de la ei: „Limbă! Alfabet!”La unul dintre mitingurile organizate de Iurie Roşca pentru revenirea comuniştilor şi a şovinilor la putere, acum două săptămâni un tânăr a fost întrebat de un corespondent de la ProTV de ce protestează. Şi el a răspuns: «Потому что Молдова это русская земля!» („Pentru că Moldova e pământ rusesc!”). Aceasta e tot ce ştiu ei din istoria noastră.Am impresia că ceea ce a avut loc în Letonia a fost o repetiţie pentru un referendum viitor pe aceeaşi temă şi în Republica Moldova.Vom putea fi noi la fel de solidari? Vom avea tăria şi consecvenţa fraţilor noştri letoni? Sau ne va fi totuna. Cum mi-a spus o stewardesă moldoveancă într-un avion de pe ruta Roma-Chişinău, la reproşul meu de ce vorbeşte cu moldovenii (avionul era plin cu concetăţeni de-ai noştri care se întorceau de la munci) în ruseşte:

„Pentru că toţi moldovenii ştiu ruseşte”.

Logică alogică, pe care numai basarabenii o pot pătrunde!
Sursa Coja Ion

duminică, 26 februarie 2012

Acad. Florin Constantiniu - "Clasa politica postdecembrista este cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei"

20 de ani de la Revolutia romana 

La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin

Constantiniu, istoric de prestigiu european, ne pune in fata o oglinda necrutatoare in care, daca avem curajul sa privim, ne vom afla poate izbavirea.

"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"

- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?

- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.

- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?

- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.

- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!

- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti. Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate. Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani? In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.



"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"

- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?

- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator. In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania. Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.

- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?

- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa. Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta. Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o. Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit. Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice. Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.

"Un popor de oi naste un guvern de lupi"

- Cine este vinovat de aceasta situatie?

- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!? Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.

- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.

- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o. Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos. Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta




extindere, si atunci, la gramada - iertati-mi expresia! - am intrat si noi.

"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"

- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?

- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii. Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic, Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei. In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara. Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.

- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?

- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale. In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala. La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa. Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.

- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?

- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica. Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei. Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.

- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?

- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi! 

vineri, 17 februarie 2012

iLikeIT: O singura litera poate face diferenta pentru a-ti proteja intimitatea pe internet


Intr-o perioada cand protestele se tin lant, nici internetul nu putea scapa de o mica revolutie. Discutam, mai mult ca niciodata, despre intimitate si anonimat pe internet si felul in care autoritatile ne urmaresc preocuparile online.
Cati dintre dumneavoastra nu s-au simtit cel putin o data monitorizati de cineva, ca si cum o pereche de ochi indiscreti ni se uita peste umar la ceea ce facem pe internet? Daca vi se intampla prea des, s-ar putea ... fie sa vi se para ori sa aveti dreptate.
Nu va putem ajuta sa aflati cine va priveste, dar avem cateva unelte care va vor ajuta cu siguranta sa mai puneti un strat de protectie intre dumneavoastra si internet si sa luptati pentru libertatea de a fi un ilustru anonim pe internet. Nu o sa stau sa va judec intentiile, dar poate sunt acolo oameni care scriu un blog unde demasca ilegalitati, ori poate vreti sa trimiteti un mesaj de dragoste anonim… Sa pornim de la o premisa pozitiva. Sa le luam pe rand.
Primul si cel mai simplu pont este sa adaugati o litera in bara de adrese. S - de la securizat - dupa http. Merge si pe google si pe facebook si cripteaza informatiile care circula intre calculator si pagina de internet intr-o cheie de 128 de biti. Adica, in loc sa vada ce scrieti, un curios din internet va vedea cel mai probabil un cod masina extrem de greu de decodificat.
Daca ti-e teama ca parolele iti sunt copiate, o idee buna este sa le tastezi pe ecran intr-o tastatura virtuala. Exista mici programe ascunse care memoreaza si trimit la distanta ce scriem pe tastatura insa nu pot memora textele scrise altfel.
Insa nu informatiile pe care le trimitem in mod curent sunt neaparat vanate. Si nu vorbim aici de oameni rai, ci de firme, care vor cu tot dinadinsul sa va invete obiceiurile de consum ca sa va vanda si mai multe produse directionate. La prima vedere, nimic rau in a lasa pe cineva sa iti ghiceasca nevoile, dar, in timp, vei deveni clientul unui numar limitat de marci care nu iti vor vinde mereu ce ai cu adevarat nevoie.
Asa ca e mai bine sa eviti sa lasi o urma prea groasa pe internet, chiar daca nu iti e teama ca cineva te urmareste. Ca sa nu lasi sistemul sa adune date despre paginile pe care le vizitezi, poti face cateva lucruri. Spre exemplu browser-ul Firefox, cel mai folosit acum pe internet, si poate cel mai bun, are o optiune de pagina invizibila. Aici nu se memoreaza parole, pagini favorite, etc. Adica nu se stocheaza cookie-uri: Firefox - start invisible page.
Si Google ofera la o adresa greu de gasit optiunea de a iesi din sistemul lor de invatare a obiceiurilor de consum. Asteptam un astfel de buton si de la Facebook, o afacere care traieste tocmai din invatarea stilului nostru de viata si a publicitatii pe care ne-o afiseaza.
Insa chiar si asa, daca mergem pe un site ca stayinvisible.com, vom vedea cate informatii lasam la vedere: iata adresa IP, sistemul, limba, browser-ul etc. Dintre toate IP-ul este vital. El arata unde suntem, adresa fizica de acasa, chiar pentru un om informat. Solutia sunt proxy-urile. Un fel de hoteluri sa le spunem, unde te teleportezi cat timp navighezi. Unul gratuit este anonymouse.org. O data intrat aici, vei naviga ca si cum te afli in Germania.
Alte doua solutii si mai bune sunt The Onion Project care este gratuit si e o idee buna, mai ales daca esti in Coreea de Nord sau intr-o firma unde nu ai acces la Facebook sau messenger. Intri cu un proxy si accesezi meebo.com pentru un messenger direct in pagina de web. O solutie si mai buna o sa coste vreo 8 dolari pe luna, dar are cateva avantaje foarte importante.
Foxy Proxy este ca un hotel in Chicago. Iar pe internetul american sunt cateva lucruri pe care nu le pot accesa in mod normal din Romania pentru ca merg doar in Statele Unite. Asadar nu va incurajez sa butonati, dar nici nu va pot opri sa intrati pe site-uri precum pandora.com pentru radio cu muzica la alegere sau pe hulu.com, televiziune americana, seriale si filme noi, gratuit.

Sursa stirileprotv

joi, 16 februarie 2012

Isărescu, guvernatorul BNR: Bancherii să facă banking adevărat. Noi nu ne transformăm în societate de administrare a imobiliarelor


Banca centrală nu este dispusă să extindă scadenţele la operaţiunile repo sau să diminueze prea curând rezervele minime obligatorii (RMO) şi nici nu intenţionează să ofere lichiditate băncilor comerciale pe baza portofoliilor de credite imobiliare, fiind necesar ca bancherii "să facă banking adevărat" şi să administreze riscurile pe care şi le-au asumat, spune guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

Şeful băncii centrale a răspuns astfel mai multor comentarii care au apărut în ultima vreme pe piaţa bancară conform cărora reducerea ratei dobânzii de politică monetară a BNR s-ar putea transmite mai repede spre clienţii băncilor dacă instrumentele prin care banca centrală injectează lichiditate în piaţă ar avea scadenţe mai mari sau dacă ar fi reduse RMO.

În legătură cu discuţiile privind alternativa ca BNR să ofere lichiditate băncilor inclusiv pe baza portofoliilor de credite, care să fie aduse drept garanţie, Isărescu a spus că se aşteaptă ca bancherii "să facă banking adevărat" şi să administreze riscurile pe care şi le-au asumat, banca centrală nefiind dispusă să preia riscurile, în timp ce bancherii "se spală pe mâini".

"Altă discuţie: de ce nu dă BNR lichiditate pe bază de portofolii de credite. Noi să le luăm în garanţie şi ei să se spele pe mâini. Nu ne transformăm în societate de administrare a imobiliarelor. Bancherii ar trebui să facă banking adevărat. Şi-au asumat nişte riscuri şi trebuie să le administreze", a declarat recent Isărescu, într-o conferinţă de presă.

Cum pot face băncile rost de lichidităţi

De la începutul crizei, BNR a extins treptat gama de colateral eligibil la refinanţarea băncilor, incluzând titlurile în euro emise de Finanţe pe piaţa internă, precum şi pe piaţa externă. Ultima schimbare permite băncilor să facă rost de lichidităţi de la BNR cedând la schimb portofolii de obligaţiuni în euro emise de Finanţe pe piaţa externă.

Extinderea gamei de instrumente le dă posibilitatea băncilor să aibă acces la cash în eventualitatea în care pe piaţă apar sincope de lichiditate sau atunci când o bancă pierde accesul la piaţa interbancară din diferite motive care îi afectează profilul de risc.

Pentru a se proteja şi mai bine de situaţii extreme, băncile încă lucrează la un proiect de reglementare a aşa-numitelor "covered bonds" - obligaţiuni care au în spate credite ipotecare de calitate ridicată sau credite acordate sectorului public.

Circa 24 de ţări europene au reglementat de mai mulţi ani acest instrument de finanţare folosit de bănci cu succes chiar şi după prăbuşirea Lehman Brothers. Banca Centrală Europeană le-a acceptat la cumpărare în anii de criză în cadrul unui program special, în anumite condiţii.

Aceste instrumente sunt considerate mai sigure pentru cumpărător pentru că garantează recursul atât asupra emitentului, cât şi a colateralului pe care îl au în spate.

Băncile din România pot emite, în prezent, obligaţiuni ipotecare - valori mobiliare care se bazează pe un portofoliu de credite ipotecare asupra căruia investitorii dobândesc garanţie de prim rang şi drept de preferinţă în raport cu orice alt creditor al emitentului - în baza legii obligaţiunilor ipotecare intrată în vigoare în 2006. Totuşi, cadrul de reglementare al acestor instrumente ar urma să fie extins şi detaliat conform modelelor europene.

Rămâne ca BNR să stabilească eventual şi alte active pe baza cărora băncile să poată emite obligaţiuni, pe lângă obligaţiunile ipotecare deja reglementate, dar care până acum nu au fost folosite deloc pe piaţa locală. De asemenea, nu a fost înfiinţată nicio bancă ipotecară.

Rămânem cu repo la o săptămână

Actualele opera­ţi­uni repo (furnizare de lichiditate contra titluri de stat) organizate săptă­mânal de BNR au scadenţa la şapte zile, mult sub depozitele atrase de bănci de la clienţii nebancari, şi încă nu ating vizibil ratele interbancare Robor la nouă sau 12 luni.

BNR a operat trei reduceri succesive ale dobân­zii-cheie, până la 5,5% pe an, însă, până acum, "semnalul" nu a ajuns la clienţii băncilor. Isărescu a dat asigurări că funcţionează canalul de transmisie a politicii monetare, ajustările dobânzii-cheie urmând să se transmită în piaţă, deşi cu o întârziere.

Indiscutabil, operaţiunile de tip repo prin care BNR furnizează săptămânal din octombrie 2011 finanţare băncilor în schimbul unui colateral au crescut în importanţă pentru reglarea lichidităţii de pe piaţă.

Isărescu crede că, indiferent dacă scadenţele la operaţiunile repo ar fi extinse, se vor găsi în continuare critici, iar discuţiile ar continua. "Dacă am majora la două săptămâni, ar cere la o lună. Dacă am face pe şase luni, ar cere trei ani. Nu cred că am atenua discuţiile. Se vor găsi unii să ne critice. Să vedem ce ne-ar aduce ca şi colateral pe trei ani".

Principalul colateral acceptat de BNR sunt obliga­ţiunile de stat, cea mai mare parte fiind încă pe termen scurt.

Pentru a preveni o criză gravă de lichiditate, Banca Centrală Europeană (BCE) a împrumutat masiv băncile la o dobândă scăzută pentru a sprijini creditarea şi a promovat programul de achiziţii a obligaţiunilor guvernamentale. Una dintre facilităţile de îm­­prumut lansate la sfârşitul anului trecut de BCE urmăreşte oferirea de lichiditate pe trei ani.

Băncile trebuie să pună însă pe masă obligaţiuni de stat, operaţiunea fiind necesară pentru ca acestea să fie acceptate drept garanţie pentru noile împrumuturi oferite de BCE.
Isărescu a atenţionat că nu trebuie făcută comparaţia între operaţiunile realizate de BCE şi cele care pot fi realizate de BNR, aducând în atenţie şi nivelul rezervelor minime obligatorii care constituie un stoc de lichiditate foarte confortabil specific sistemului bancar românesc.

Cum rămâne cu RMO

Isărescu a afirmat că diminuarea RMO ar duce la creşterea excesului de lichiditate pentru întregul sistem bancar. El a dat asigurări că banca centrală ar urma să "elibereze" aceste sume în "momentul propice", cu efecte pozitive asupra creşterii economice.

"Sunt multe bănci cu exces de lichiditate. Există şi câteva bănci cu deficit de lichiditate. Banii nu se plimbă de la cei cu excedent de lichiditate la cei cu deficit de lichiditate. De ce băncile cu excedent de lichiditate nu dau la băncile cu deficit este o problemă de încredere între bănci. Reducerea RMO nu se poate face discriminatoriu. Dacă am reduce RMO pentru întregul sistem bancar am mări exesul de lichiditate. Preferăm să fim intermediari. Dăm lichiditate prin operaţiuni săptămânale în mod permanent celor care au nevoie de lichiditate. Nu ne opunem unei reduceri a RMO. Când analiza va arăta ca este nevoie de lichiditate o să le dăm".

Cea mai recentă ajustare a rezervele minime obligatorii, cu 5%, de la 25%, a fost operată în primăvara anului trecut, pentru pasivele în valută.

Pentru pasivele cu scadenţă reziduală mai mică de doi ani la finele perioadei de observare, rata rezervelor minime obligatorii este de 15% la lei si 20% la valută.
Sursa zf

luni, 13 februarie 2012

CE LIPSESTE DIN BIOGRAFIA MIROBOLANTULUI INTELECTUAL MIHAI RAZVAN UNGUREANU


1) In decembrie 1989 cand la Iasi in Universitate s-au semnalat primele proteste-miscari anticomuniste, membrul CC al UTC Mihaita Ungureanu proaspat sosit ca delegat-aplaudac de la maretul Congres PCR prezidat de tov. Ceausescu, de data asta pe post de “ochiul si timpanul”, mai multe surse confirma ca acesta observa atent tot ce misca contra si intocmea liste negre cu studentii protestatari.
2) Printre limbile straine cunoscute de MRU este si limba ebraica, evident avand in vederea originea etnica evreiasca si studiile sale. Interesant e ca evita mereu sa mentioneze acest lucru !
3) MRU ARE INITIERI GRELE INTR-ALE MASONERIEI SI A ALTOR ACTIVITATI EZOTERICO-OCULTE SPECIFICE SOCIETATILOR DISCRETO-SECRETO-INITIATICE, FIIND MASON DE VREO 20 DE ANI, AZI CU UN GRAD DESTUL DE MARICEL.
 4) O parte din studiile-activitatile de la inceputul carierei sale fulminante au fost finatate si de un celebru infractor international, evreul Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor “magnati”evrei ai lumii, anume Rotschilzii, si ai diverselor servicii secrete israeliene, coinitiator in Romania anilor 90 a mai multor tunuri financiare precum si al TUNULUI TUNURILOR de la ROSIA MONTANA. Mark Rich a fost condamnat pana la urma in SUA si dat in urmarire internationala de catre FBI, dar s-a refugiat in Israel, apoi Elvetia pt a nu fi extradat. La presiunea finantei evreiesti mondiale in sprijinul careia a dat megatepe internationale, a fost gratiat personal de fostul Presedinte al SUA Bill Clinton.
5) O alta parte dintre studii i-a fost finantata de Dinu Patriciu caruia i-a si multumit public pentru asta in 2004.
 6) Odata cu investirea ca ministru de externe in 2004 si-a declarat sustinerea pentru montarea portretului distrugatoarei Romaniei postbelice Ana Pauker, chiar in sediul ministerului de externe roman. Reprezentantii AAAPE i-au cerut in public ministrului Ungureanu sa indeparteze tabloul Anei Pauker, insa acesta a refuzat, recunoscand insa ca initiativa afisarii tabloului ii apartine !!! Pt. cei ce nu stiu tov. Ana Pauker a fost nr. 1 in Romania sovietizata, cetatean sovietic si agent NKVD, cu titlul de inalta consideratie, Stalin i-a conferit gradul de colonel.
7) Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu : “La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă 2004 reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI(confiscat de bolsevici in 1918). Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuştean(servantul si subordonatul lui MRU) în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu,să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului”!!!
8) Octombrie 2005 acordul dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat “pe sub masa” la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din “Curţile Gojdu” din Budapesta si a oferit părţii maghiare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune care să continue munca filantropică initiata de Gojdu, pana cand in 2004, cand brusc partea ungară a vandut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al carei proprietar este o companie israeliană, “Autoker Holding Rt”, reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curtile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement.
9) MRU viziteaza Federatia Rusa si sustine ca dupa suspecte discutii intre patru ochi cu Patriarhului Intregii Rusii Alexei II-lea(in realitate ofiter acoperit cu grad de general in serviciile secrete sovietice) a transmis acestuia un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana a fost de-a dreptul enervata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in relatiile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.
10) In mai 2006, MRU a declarat public ca cetatenii din asa numita Rep Moldova vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” dand din nou apa la moara celor ce sustin ca acolo nu traiesc romani ci moldoveni.
11) MRU a primit de 2 ori premiul “Felix Posen” in 1997si1998, acordat de Universitatea Ebraica din Ierusalim, Israel.
12) In toamna anului 2009 MRU a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al SRI -Nicolae Ulieru ca ar fi agent al unei puteri straine. “Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Mi-am spus : oare preşedintele chiar nu stie cine e omul asta, sau SRI nu l-a informat?” .
13) Bombonica de pe tortul faptelor eroice ale patriotului MIHAI RAZVAN UNGUREANU a fost asezata cu ocazia “incheierii”(??!!) relatiilor vesnic tensionate romano-ruse, cand, ca ministru de externe al Romaniei, a semnat in 2005 cu ministru de externe rus Lavrov, cel mai pagubos act de politica externa postdecembrist pt Romania “Legea pentru ratificarea Protocolului dintre Romania si Rusia privind inventarierea relatiilor bilaterale”. MRU a declarat ulterior ca : “NU EXISTA PROBLEME INTRE ROMANIA SI FEDERATIA RUSA”!!!??? : Astfel Romania, prin UITARE(?!) isi ia ADIO OFICIAL, de buna voie, prin tradare, de la Romania de Est (Basarabia), Tezaurul Romaniei sechestrat la Moscova de Lenin in 1918 si “uitat/pierdut” de sovietici/rusi, etc, etc. Adica tot ce a fost s-a cam ….sters/uitat dintr-o semnatura, binenteles in favoarea Rusiei si spre enorma paguba a Romaniei !!! Adio Basarabia, adio Tezaur ! Citiţi mai mult: De la un premier de sacrificiu la un premier de la serviciu’ – Guvern > EVZ.rohttp://www.evz.ro/detalii/stiri/de-la-un-premier-de-sacrificiu-la-un-premier-de-la-serviciu-965215.html#ixzz1lgaBmFPO EVZ.ro
Sursa Ion Coja

vineri, 10 februarie 2012

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)


Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este o instanţă de judecată supra-naţională cu sediul la Strassbourg, stabilită prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi care răspunde plângerilor conform cărora unul din statele afiliate a violat drepturile opmului stabilite în Convenţie şi protocoalele sale.
Plângerile pot fi făcute de persoane fizice sau alte state afiliate, iar Curtea poate fi solicitată şi pentru a elabora unele recomandări şi consultaţii. Convenţia a fost adoptată sub auspiciile Consiliului Europei şi toate statele membre ale Uniunii Europene au semnat acest document. Curtea nu este parte a Uniunii Europene.

Judecători

Înainte de adoptarea Protocolului nr. 14, judecătorii erau aleşi pe o perioadă de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire. În prezent judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de nouă ani care nu se poate reînnoi. Numărul judecătorilor permanenţi la Curte este egal cu cel al statelor care au semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Convenţia impune judecătorilor o înaltă moralitate, şi să fi obţinut calificative adecvate pentru înalta curte de justiţie, sau să fi fost jurisconsult cu competenţă recunoscută. Judecătorii sunt aleşi prin vot majoritar de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei din câte trei candidaţi din fiecare ţară semnatară. Judecătorii sunt aleşi oricând a expirat mandatul unui judecător, sau când un nou stat a semnat Convenţia. Judecătorii trebuie să se retragă atunci când au împlinit 70 ani, dar pot păstra biroul până când este ales un nou judecător şi/sau atunci când li s-a terminat mandatul. Judecătorii acţionează independent de statele care i-au ales. Pentru a se asigura independenţa Curţii, judecătorii nu au voie să participe la activităţi care pot compromite independenţa instituţiei. Ei pot fi demişi dacă ceilalţi judecători decid astfel printr-o majoritate de 2/3, în cazul în care judecătorii nu şi-au îndeplinit îndatoririle. Judecătorii sunt, pe perioada activităţii la CEDO, beneficiari ai unor privilegii şi imunităţi oferite de ARt. 4 din Statutul Consiliului Europei.

Adunările plenare şi administrarea

Adunarea plenară este o reuniune a tuturor judecătorilor, fără funcţie jurisdicţională, doar pentru a alege preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi secretarul adjunct. În cadrul ei se iau şi decizii administrative, de disciplină, metode de lucru, reforme, se stabilesc Camerele şi se adoptă reglementările Curţii.

Jurisdicţie

Jurisdicţia Curţii ţine de cazurile dintre state, plângerile persoanelor fizice ămpotriva statelor semnatare, şi recomandări conform protocolului nr. 2. Reclamaţiile persoanelor fizice constituie majoritatea cazurilor judecate de Curte. Judecătorii formează Comitete de câte trei judecători, Camere din şapte judecători, şi o Mare Cameră formată din 17 judecători pentru îndeplinirea funcţiilor jurisdicţionale.

Reclamaţiile persoanelor fizice

Reclamaţiile persoanelor fizice împotriva statelor semnatare, prin care se afirmă violarea de către stat a drepturilor lor stabilite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, poz fi făcute de oricare persoană, organizaţie neguvernamentală, sau grup de persoane. Odată înregistrată la Curte, cazul este atribuit unui judecător raportor, care poate lua decizia finală de inadmisibilitate a cazului. Un caz poate fi considerat inadmisibil atunci când el este incompatibil cu ratione materiaeratione temporis sau ratione personae, sau dacă respectivul caz nu poate fi soluţionat prin proceduri formale. Dacă judecătorul raportor decide că respectivul caz poate fi soluţionat, cazul este deferit Camerei Curţii, care îl comunică guvernului statului împotriva căruia s-a făcut plângerea, solicitând guvernului observaţiile sale la respectivul caz. Camera Curţii poate apoi delibera şi judeca acel caz referitor la admisibilitatea şi valoarea sa. Cazurile care ridică serioase probleme de interpretare şi aplicare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, o problemă gravă de importanţă generală, sau care se poate baza pe un caz judecat anterior, poate fi supus Marii Camere dacă toate părţile în caz sunt de acord cu renunţarea de către Camera Curţii la caz în favoarea Marii Camere. Un complet de cinci judecători decide dacă Marea Cameră acceptă cazul.
Sursa Mehedinteanul

Maica Tereza februarie 9, 2012


Părerea mea este că lumea de azi este întoarsă pe dos şi suferă atât de
mult din cauză că este tot mai puţină dragoste în casele oamenilor, în viaţa
de familie. Nu mai avem timp pentru copii, nu ne facem timp pentru ceilalţi,
nu ne rămâne timp să ne bucurăm unul de altul.
Dragostea începe în familie. Dragostea se trăieşte în familie şi de aceea
lumea de acum are parte de atât de multe necazuri şi suferinţă. Se pare că
oamenii din ziua de azi sunt într-o goană nebună, dornici de realizări tot
mai mari, de averi tot mai multe. Părinţii au tot mai puţin timp pentru
copii. Soţii au tot mai puţin timp unul pentru altul. În casele oamenilor,
lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui şi de aici pleacă problemele care
tulbură liniştea omenirii.Cea mai grea boală nu este nici lepra, nici
tuberculoza, ci sentimentul că nimeni nu te vrea în preajmă.
Noi credem că sărăcia înseamnă să nu ai de mâncare, să nu ai haine, să nu
ai un acoperiş deasupra capului. Dar omul care este dat la o parte, de care
nu îi pasă nimănui şi pe care nu-l iubeşte nimeni este cel mai sărac dintre
toţi. Ca să scăpăm de această sărăcie, trebuie să facem ceva chiar în casele
noastre.Nouă ni se pare că ceea ce facem este doar o picătură într-un
ocean. Dar, fără acea picătură, oceanul nu ar fi la fel de plin.
Dacă îi judeci pe oameni, nu îţi mai rămâne timp să îi iubeşti.Un om
lăsat în voia sorţii, de care nu îi pasă nimănui este mai flămând şi mai
sărac decât unul care nu are ce să mănânce.De fiecare dată când zâmbeşti
cuiva, dai dovadă de un act de iubire. Îi dăruieşti un cadou, faci un gest
frumos.Faptele bune se ţin de mână şi se prind într-un colier superb de
dragoste.Sunt un condei mic în mâna lui Dumnezeu cu care scrie o
scrisoare de dragoste omenirii.Trebuie să Îl căutăm pe Dumnezeu, însă nu
Îl vom găsi în hărmălaie şi agitaţie. Dumnezeu este prieten cu liniştea.
Uită-te la natură: copacii, florile, iarba – toate cresc în linişte; uită-te
la stele, la lună şi soare, cum se rotesc în linişte… Avem nevoie de
linişte pentru a atinge inima cuiva.La sfârşitul vieţii nu vom fi
judecaţi după câte diplome am primit, câţi bani am făcut sau câte lucruri
măreţe am înfăptuit. Vom fi judecaţi după “Am fost flămând şi mi-aţi dat să
mănânc. Am fost dezgolit şi m-aţi îmbrăcat. Am fost fără adăpost şi m-aţi
primit în casa voastră.”
Rokssana

joi, 9 februarie 2012

INVATA DE LA TOATE (lirica norvegiana)



Invata de la toate, sa ai statornicie in drum
Invata de la flacari, ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra, sa taci si sa veghezi
Invata de la stanca, cum neclintit sa crezi
Invata de la soare, cum trebuie s-apui
Invata de la piatra cat trebuie sa spui
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos, sa mori.
Invata de la vierme, ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar, sa fii mereu curat.
Invata de la flacari, ce-avem de ars in noi.
Invata de la ape, sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra, sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca, sa-nfrunti furtuna grea
Invata de la soare, ca vremea s-o cunosti
Invata de la stele , ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti.
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vultur, cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la oaie sa ai blandetea sa
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor
Invata de la toate ca totu-i trecator
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Sa-nveti din tot ce piere - cum sa traiesti in veci.




 Sursa oamenisiingeri

miercuri, 8 februarie 2012

Lipsesc peste 2,6 milioane de români. Immigraniada


Știrea zilei este că un anumit prim-ministru efemer a plecat azi de la conducerea României. Știrea săptămânii și poate a ultimilor zece ani este numărul confirmat de peste 2,6 milioane de cetățeni care au plecat din România. Români care au dispărut.
Față de recensământul din 1992, lipsesc 3,8 milioane de români. Și nu e vorba de vreo generație numeroasă de bătrâni care în mod natural și-au găsit pacea. Dimpotrivă, e vorba de un adevărat război atunci când în doar 20 de ani, se pierd 4 milioane de români  activi, tineri, în putere. Mă întreb dacă ei sunt pierderile colaterale sau dacă nu cumva noi, ăștia care încă o mai ardem p-aici, suntem adevărații prizonieri de război.
Fiecare dintre noi cunoaștem câțiva din milioanele astea de dispăruți “afară”. Sunt prin lista noastră de mess sau pe facebook, vechi prieteni, vecini, foști colegi, rude apropiate sau depărtate. Fiecare are povestea sa și sunt convins că nu le-a fost deloc ușor.
Unii păstrează ranchiuna față de România, câțiva s-au reîntors împăcați după ani, unii s-au contopit cu totul în noua lor cultură, alții și-au îngrijit moștenirea identitară. Am amici medici, programatori sau profesori universitari prin Occident care excelează în domeniile lor. Așa cum am auzit de vecini din cartierul muncitoresc unde am copilărit care și ei excelează, însă în fapte mai puțin legale.  La fel, cunosc tipi ne-senzaționali care doar își fac onest meseria de inginer, grădinar, veterinar sau meseriaș în construcții.
Sunt alegeri individuale dar sunt și tipare naționale, chit că e vorba de italienii și  scoțienii care au trecut oceanul în Americi acum 100 de ani sau de polonezii (inevitabil instalatori) care au invadat Marea Britanie acum 10 ani. Se pare că asta a fost decada românilor migratori. Dar și acum cred că ne alintăm un pic, evadarea din blocul sovietic fiind un trend transnațional în Europa de Est.
Sursa lacoltulstrazii

Consultanta gratuita.

Daca doriti sa va faceti o prognoza privind viitorul dumneavoastra financiar, aveti mai jos legatura la un chestionar care va ajuta sa primiti o consultanta gratuita.Numarul de chestionare este limitat.
Dati un click pentru chestionar

vineri, 3 februarie 2012

Cel mai generos patron


Angajaţii ai unei companii de transport din Australia au primit prime consistente pentru loialitatea lor, după ce patronul a vândut firma.
Ken Grenda, desemnat de jurnaliştii australieni ,,cel mai bun şi cel mai generos şef", a obţinut în urma tranzacţiei 400 de milioane de dolari pentru afacerea de familie. Cu toate acestea, Grenda nu s-a gândit doar la el. După zeci de ani de muncă, angajaţii lui au fost astfel răsplătiţi, primind din partea lui 16 milioane de dolari.
Primele uriaşe - între 9.000 şi 106.000 de dolari - pe care le-au primit angajaţii lui, nu sunt singurul cadou al patronului pentru subalternii lui, dintre care unii aveau 52 de ani vechime în muncă. Mai mult de atât, bărbatul a vândut compania cu o clauză ce prevede ca toţi cei 1.800 de foşti angajaţi ai săi să îşi păstreze locul de muncă.

"Ne-am aşezat şi ne-am gândit cum putem să le mulţumim celor care ne-au ajutat să ajungem unde suntem acumTocmai de aceea fost o decizie destul de uşoară pentru noi. Am avut o mulţime de oameni loiali, care ne-au fost alături în cei 66 de ani de existenţă a companiei. A fost modul nostru de a-i recompensa pe cei care au rămas în slujba noastră chiar şi acum"a declarat Geoff Grenda, fiul patronului şi directorul executiv al firmei, citat de The Washinton Post.
,,Sunt oameni care au muncit aici 40 sau 50 de ani. Aproape o viaţă întreagă dacă stai să te gândeşti. Am considerat că trebuie să le răsplătesc cumva loialitatea", a declarat şi generosul patron. În urma acestui gest mărinimos, patronul a primit sute de e-mailuri şi telefoane de mulţumie de la foştii angajaţi, precizează The Telegraph.
Care sunt principiile ,,celui mai bun şef"
Ken Grenda nu a abdicat în cei 66 de ani de experienţă de la principiile sale. În cadrul companiei sale, fiecare angajat era tratat pe picior de egalitate, ca şi cum ar fi făcut parte din familie.
Fără a fi naiv, patronul se încredea în oamenii care munceau pentru el până în momentul în care aceştia îi dădeau motive să-şi schimbe atitudinea. În plus, Grenda îşi încuraja angajaţii să fie corecţi unii faţă de ceilaţi, principiu de care ţinea seama el însuşi.


Sursa Gandul

joi, 2 februarie 2012

VIERMELE SI CIUMPALACUL


După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,
Viermele şi ciumpalacu’
Au scos capul de prin case

Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A făcut iarăşi o gafă
Dând cu bâta în salvare.

Şi-ntr-o seară friguroasă
Plini de ură şi de draci
Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.

De atunci în seara-aceea
Cu steagul şi cu talanga
Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.

Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vreo patru zile
O tăcere de mormânt,
Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt

Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit
Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit

Fraţilor, iubiţilor
Viermilor şi ciumpalaci
Dacă nu mai protestaţi
Vă dăm circ, vă dăm colaci

Şi dacă ne înţelegem
Eu degrabă am plecat
Să duc doleanţa voastră
Prea-nţeleptului pirat.

Când văzu că bate câmpii
Mai mulţi viermi şi ciumpalaci
Le-au urat zile puţine
Şi i-au dat la mii de draci

N-apucă să mai vorbească
De frică tacu chitic
Cum ţipau toţi ciumpalacii
Se făcuse şi mai mic.

După toată tevatura
Sunt şi unii care râd
La butoiul plin cu miere
Cică ei ar fi la rând.

Iar la Cotroceni, lumina
Pâlpâie ca lumânarea,
La ferestre, cucuvaia,
Ţipă: – Vreau şi eu schimbarea!

Doar piratul plânge-ntruna
Şi dă iama prin pahare
Wischi-ul tare-i ţine trena
Când la cap, când la picioare

Supărat nevoie mare,
Fiind învins fără apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern cârmaci
Cateodată ajung ,,hrană"
Pentru viermi şi ciumpalaci .

Şi măcar de-ar înţelege
Că puterea dă de dracul
Când îşi dau frăţeşte mâna
Viermele şi ciumpalacul.


miercuri, 1 februarie 2012

Ce este un consultant financiar?!


Acest articol il scriu in primul rand pentru cei care au primit oferta pe mail, facebook, keypeople sau alte siteuri de socializare.Este valabil si pentru cei care acceseaza blogul intamplator si nu au inca un consultant.

Ce este un consultant financiar si de ce este nevoie sa ii comunicati o adresa de mail si un numar de telefon mobil.

Consultantul financiar este o necesitate pentru cei care vor sa obtina un echilibru in ceea ce priveste finantele personale.
Ca ai multi bani sau putini, este nevoie de echilibru.
Putini isi dau seama cat de riscanta este propria lor existenta fara un echilbru financiar.
Exact cand au mai mare nevoie de bani se trezesc ca nu au de unde sa ia, cu toate ca viata le-a oferit sansa sa treaca mai usor sau mai greu peste obstacole dar sa le treaca, nu sa ramina la mila altora.
Foarte multi oameni se arunca in investitii care le depasesc capacitatea de suportabilitate pe termen lung. Se trezesc indatorati si dau vina pe o gramada de situatii, uitand ca atunci cand au facut planul initial, au scapat din vedere posibila variatie a venitului si au depasit limita maxima a capacitatii de economisire, limita la care de altfel nu s-au gandit niciodata.
Nu s-au gandit pentru ca nu au avut pe nimeni care sa le spuna despre asta.
Altii cred ca cheltuielile lor vor tine pasul cu venitul.
Din pacate atat cheltuielile cat si venitul sunt variabile.
Fara o planificare atenta a viitorului, putem avea surpriza ca avem dintr-o data o crestere de cheltuieli si venitul este prea mic.
Viata ne ofera momente cand suntem relaxati financiar.
Avem un venit bun, cheltuieli mici. Am putea incepe un plan pentru viitor.Dar aminam.
Aminarea este moartea oricarui plan. De odata ceva ne ia pe ne pregatite. Facem o investitie prea mare. Totul se duce de rapa .
Viata ne ofera si momente de tensiune. Venituri mici cheltuieli mari.
Riscul unui colaps sta deasupra viitorului. Dar noi nu facem decat sa ne plangem si sa nu facem nimic.
Ca avem un venit mare sau mic avem nevoie de echilibru. Acest echilibru il puteti realiza cu ajutorul unui consultant financiar.
A avea un consultant va aduce numai beneficii. Consultantii va ofera informatie gratuita, dar discutia cu ei are un caracter foarte profesional, ei au invatat sa educe pe cei care doresc, cum poate fi facut viitorul mai bun sau mai sigur. Va cer doar sa ii ascultati si sa primiti niste sfaturi, raminand ca impreuna sa vedeti cum ar fi viitorul dumneavoatra din punct de vedere financiar tinand cont de trecut, prezent, si mai ales viitor.

Asa cum ati primit oferta pe facebook, sau pe mail, si ati aflat lucruri noi si interesante, asa este necesara o minima discutie telefonica, astfel incat consultantul sa stie cand anume va fi posibila o discutie de 30 minute, sau cand va putea sa revina cu telefonul pentru a afla noutati de la dumneavoastra.De aceea este bine sa ii comunicati numarul dumneavoastra de telefon mobil.
Daca nu are adresa de mail este bine sa o comunicati pentru a putea sa va trimita noutati sau sa va contacteze pe mess cand aveti un moment liber.
Consultantii sunt foarte eficienti.
Incearca sa va retina cat mai putin, dar timpul pe care il consumati discutand cu ei va va aduce un benficiu net, in ceea ce priveste echilibru dumneavoastra bugetar si siguranta financiara a familiei.
Deci lasati-le adresa dumneavoastra de mail.
Consultantul contacteaza zilnic cam 10 persoane carora este posibil sa le trimita oferta.
Daca cel care a primit oferta uita sa ii raspunda la solicitarea de a pastra legatura telefonic sau pe mail, sansa de a fi primit suportul profesional pe care el era pregatit sa il ofere, se pierde pe termen lung.

Stramosii

Stramosii