Normalitate, da. Conştienţă, nu.

Zilele astea s-a frecat până la franjuri formula asta cu “gestul de normalitate”, ca etichetare a iniţiativei opoziţiei de a-l invita pe rege-n parlament. Da, este perfect normal. Dar normalitatea asta nu e suficientă. Nu în forma asta. Nu am convingerea că e o normalitate căptuşită de conştienţă – singura variantă în care e valabilă şi validabilă. Şi de ce nu am convingerea asta? Păi n-o am pentru că vine dinspre poate 1-2% oameni conştienţi şi restul politicoşi de plastic. Vă lămuresc pe scări imediat:

O trâmbiţăm cu mare lejereţe, tot mai mulţi (doar pentru că a devenit o modă), cât de frumos ne-ar sta nouă în rochiţă monarhistă. Sau măcar cu danteluţă monarhistă. Păi nu ştiu dacă ne-ar sta chiar aşa frumos, că vedeţi voi cum e cu ţoalele, dacă nu ştii să le porţi, îţi vin ca dracu’. Nici întoarcerea la monarhie, nici întoarcerea cu faţa spre monarhie (în sensul de a invita casa regală să se implice mai mult în viaţa publică), nu se poate întâmpla fără a fi atent la semnele rare şi grele pe care ţi le fac reprezentanţii regalităţii. În fond, ăsta e singurul rost pe care-l mai au monarhiile în ziua de azi, să ridice baremul într-ale simbolisticii, să decanteze chestiunile importante din mormanul de mărunţişuri prin intervenţii bine ţintite şi greu de ignorat. Ori noi la ce nivel ne aflăm cu atenţia asta la semne? În 2009 casa regală îşi trimitea cu susţinere deschisă pe frontu’ electoral, NU PENTRU REINSTAURAREA MONARHIEI, un reprezentant, în persoana lui Radu Duda. Cum arătau politicienii noştri de-atunci? Păi Crin era proaspăt ales preşedinte al PNL de către nişte indivizi care au înţeles că lupta lor electorală se gată fix acolo, că şi-au tras vedetă magnetică la vârf şi deci pot dormi pe ei încolo. Iar Geoană, acelaşi Geoană care azi îl conducea pe rege pe preşurile parlamentului şi-i acorda cuvântul, era într-o cârdăşie scârboasă cu Băsescu, acelaşi Băsescu care de-o bună vreme mi ţi-l tot scuipă cu debit pe acelaşi rege. Ziceam atunci că soluţia e să se care PSD-ul de la guvernare, să-l susţină pe Crin pentru preşedinţie şi să ia premierul. Bine, am înţeles, orgolii de oameni proşti, nu se poate, nu se poate şi nu se poate. Dar dacă la câteva luni distanţă s-a putut discuta despre Iohannis prim ministru, atunci tot la fel de bine se putea discuta şi-n martie-aprilie despre Radu Duda preşedinte şi Iohannis prim ministru, într-o notă de dublă neutralitate la conducerea ţării. Dar nu s-a discutat. Geoană şi gloata-i au rămas să aştepte Sfânta Ejaculare din partea lu’ Băsescu, iar dacă la momentul ăla Crin propunea aşa ceva propriului partid, nu numai că nu găsea susţinere, dar nici ăia 10-20% din partid care chiar s-au bătut pentru el în campanie nu-l mai susţineau după! Şi mie vor să-mi spună aceiaşi liberali şi PSD-işti că doo trepte mai la deal s-au trezit şi conştientizează cum e cu semnele casei regale? Eu de-astea nu gust, băieţi, chiar nu. Nu după ce v-aţi c___t pe semnele casei regale în 2009. Aşa că, dragii nostri, toate jafurile electorale care vă vor trage în jos trebuie să vi le traduceţi aşa: “Ni se întâmplă pentru că în loc să ne organizeze alegerile Iohannis în regimul Radu Duda ni le organizeză Băsescu în regimu’ Băsescu. Dacă o vrea!”. Crin preşedinte şi Ponta premier era o teorie valabilă, fără nevoia formării USL, chiar cu confruntarea PNL-PSD, şi după nişte ani de normalitate CONŞTIENTIZATĂ, nu doar după o bălăcăreală băsistă intrată-n prelungiri. Dar sunteţi mici. Pentru că în afară de Crin, Tăriceanu şi încă vreo mână de feciori cu spatele drept şi cu dicţionarul citit pe ambele coloane, restul n-aţi înţeles nimic din isprava cu regalitatea. Dar dă bine să zicem pe teveuri că practicăm gesturi de normalitate. Practicaţi pe dracu’ să vă pieptene!

ex-blank