Fasolea traditional bob gustos si parizer ca la bunica incalca normele

In perioada 13-21 octombrie, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a facut un control la nivel national, fiind verificati 402 operatori economici, dintre care la 296 (73,6%) au fost gasite nereguli. Inspectorii au verificat legalitatea utilizarii termenilor "traditional", "reteta traditionala" sau a produselor alimentare cu indicatie geografica sau cu denumire de origine.

Am gasit "parizer ca la bunica". Am avut si eu bunica, si nu facea parizer. Bunicile nu fac parizer cu fel de fel de stabilizatori si benzoatiConstantin Cerbulescu, presedintele ANPC

Inspectorii au gasit "fasole traditional bob gustos", un produs care in realitate provine din China, fiind ambalat in Romania, dar care are denumire ce induce consumatorilor ideea falsa de produs traditional romanesc, snacks-uri din cartofi, diverse sortimente, care aveau pe ambalaj mentiunea traditional fara a fi atestate, "zacusca traditionala", denumire nejustificata utilizata pentru mai multe produse provenite de la diferiti producatori, covrigei superiori traditionali cu rosii, busuioc si oregano, cu rozmarin, cu ulei de masline, cu mac, cu tarate de grau, produs neinregistrat ca fiind traditional.

De asemenea, au fost descoperite produse sub denumirile salam de casa traditional, carnati afumati traditionali, parizer traditional, salam primavera traditional, produse care nu sunt inregistrate ca "traditionale".

Inspectorii au verificat aproximativ 610 tone de produse alimentare vandute ca "produse traditionale", din care 594 de tone (97%) nu se incadrau in prevederile legale privind protectia consumatorilor.

“Vom extinde controlalele in perioada urmatoare mai cu seama ca se apropie si Sarbatorile de Craciun si Anul Nou. Ii sfatuim pe clienti sa verifice cu atentie eticheta produselor, sa verifice existenta marcilor legale, iar daca nu au asa ceva, mai bine sa nu cumpere”, a mai declarat Cerbulescu.

"Dincolo de fabricutele de preparate din carne, branza sau panificatie care au devenit peste noapte traditionale, pentru ca nu puteau functiona legal, au aparut foarte multi speculanti care cumpara de pe piata produse normale, le imbraca in coaja de brad sau le afuma putin si le vand la preturi de 2-3 ori mai mari. Un cascaval asa zis traditional costa 20-30 lei peste costul real al produsului", a declarat, anterior, presedintele Romalimenta.

Patronatele din alimentatie au cerut autoritatilor sa extinda controalele la targurile traditionale mai cu seama ca se apropie perioada Sarbatorilor de Iarna, atunci cand piata este invadata de totul felul de produse, de la carne si preparate din porc la dulciuri si bauturi alcoolice.

Producatorii si organizatorii de targuri de produse traditionale afirma ca au toate actele in regula. Nici nu le trebuie foarte multe, pentru ca, potrivit ordinului 34/2008, beneficiaza de numeroase derogari de la legislatia sanitar-veterinara.

“Pentru a putea vinde, trebuie sa ai atestat de la Ministerul Agriculturii si un document sanitar veterinar”,  a declarat Daniela Popa, organizator de targuri traditionale. “Noi avem o baza de date cu producatori pe care ii monitorizam tot timpul pentru a evita orice problema”, a spus aceasta, la TMC.

Au profitat de ordinul 34/2008 privind produsele alimentare ce prezinta caracteristici traditionale si cu o ie, o bundita si o cusma in cap, s-au apucat de afaceriSorin Minea, presedintele Romalimenta

Unii producatori adevarati acuza, la randul lor, fenomenul speculei. “Exista, bineinteles, si multi speculanti in piata”, a declarat Marian Gheorghe, un producator traditional intalnit in piata Drumul Taberei din Bucuresti. “Si noi avem probleme cu ei, pentru ca aduc marfa din import si o vand ca produs traditional. Ne producem materia prima in gospodarie, respectam retetele traditionale, atestate de autoritatile sanitare si le vindem in locurile special amenajate", a adaugat acesta.

Autoritatile susutin ca legile sunt foarte clare. “Acordarea derogarilor de la cerintele mentionate in Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului nr. 852/2004/CE privind igiena produselor alimentare si pentru inregistrarea sanitara veterinara si pentru siguranta alimentelor nu exonereaza operatorul din domeniul alimentar de responsabilitatile privind respectarea cerintelor specifice ale legislatiei sanitare veterinare si pentru siguranta alimentelor in vigoare", a declarat Constantin Savu, director al Directiei Igiena Veterinara si Epidemiologie din cadrul Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSV).

"Cei care autorizeaza aceste targuri, autoritatile locale, au responsabilitatea lor in desfasurarea acestor evenimente in bune conditii", a mai spus Savu.

dailybusiness

Suntem în criză sau în depresie?!!

•

Recesiunea este o scădere semnificativă a activităţii în cadrul economiei şi este vizibilă în producţia industrială, ocuparea forţei de muncă, în venitul real şi în comerţul en-gros sau cu amănuntul, în vânzări, scăderea încrederii consumatorilor.

•Tehnic vorbind, o recesiune ţine 2 trimestre consecutive până la 18 luni şi este măsurată de către o ţară prin nivelul produsului intern brut (PIB).

• Recesiunea este normală (deşi neplăcută), fiind o parte a ciclului de afaceri.

•Depresia este o cădere economică care durează mai mult şi determină un declin mai mare în activitatea de afaceri.

•o depresie severă incredibilă, de durată, a fost cea din august 1929 până în martie 1933, când PIB-ul real al SUA a scăzut cu aproape 33%.

“De regulă, crizele te iau pe nepregătite. Încep când cineva îţi spune ”Ai auzit de…?” şi ai senzaţia că pe tine nu te atinge. Majoritatea crizelor nu explodează ca nişte bombe, ci se declanşează treptat prin acumularea problemelor. Ca şi bulgării de zăpadă se rostogolesc pe o pantă, merg în zig- zag şi capătă viteză şi greutate. Traseul este neplăcut, dar, în cele din urmă, se va sfârşi şi viaţa normală va fi reluată. Până la apariţia unei noi crize. “(Jack Welch)

2. Ce are de-a face economia cu psihologia?

              Economia = performanţă economică + psihologie

              De ce vorbim de “psihologie”?

 3. Ariile de business care au fost greşite:

•credite de tip "subprime" (credite ipotecare cu grad ridicat de risc), ceea ce a provocat primele falimente ale unor instituţii bancare specializate

•cumpărările pe card

•tranzacţiile mari, cumpărările pe credit de către companii

     Practic s-a consumat pe credit, mai mult decât valoarea reală a puterii de returnare.

Am mai văzut filmul acesta undeva?

Parcă e un film pe care noi românii il vedem pentru prima data. Se pare ca alţii l-au trait de mai multe ori in timpul vieţii. Poate e doar diferenţa dintre economiile de piaţă mature şi o economie ca a noastră. Criza pentru noi este un element ce a capatat o semnificatie aparte. Şi grea. Am avut şansa/nesanşa să “deschidem ochii” pe o perioada de creştere ecenomică. Azi suntem martorii în direct a propriei vieţi economice. Şi învăţăm dând cu capul de pragul de sus.

“Istoria ne spune că boomurile de acest fel nu pot şi nici nu este cazul să dureze la nesfârşit.

    Începand din anul 2000, economia mondială a avut în general o tendinţă ascendentă, având şi cel mai lung ciclu de creştere din istorie.”

Investitorii sofisticaţi sunt capabili să câştige şi de pe urma unei burse în declin, dar şi a uneia ascendente. Cei de rând nu câştigă decât în cazul în care bursa creşte şi au probleme când scade. 

“Un investitor cumpără o vacă pentru lapte şi viţel. Un speculant o cumpără numai pentru tăiere.”

Banii se fac cumpărând când e ieftin şi

vânzând când preţul creşte ! Nu invers.

 

 

 

 

 

 

Criza, muma si ciuma: Petrolistii prospera, industria alimentara saraceste

Companiile din industria alimentara risca profituri mai mici sau chiar faliment din cauza continuarii tendintei de scadere a cererii, fenomen survenit si de pe urma scumpirii carburantilor. In acelasi timp, companii din industria petroliera inregistreaza profituri record, desi se confrunta cu aceeasi problema: diminuarea consumului.

Industria alimentara este dublu marcata – de cererea precara si de concurenta dura intre producatori si distribuitori – fiind puternic afectata solvabilitatea companiilor din sector.

Astfel, in ultimii 3 ani, circa 40% din volumul insolventelor pe rol din Romania au provenit din comertul cu ridicata si distributie si comertul cu amanuntul, in conditiile in care aceste sectoare inregistreaza aproximativ 34% din companiile active la 30 iunie 2011 (310.787 raportat la totalul firmelor active 913.606), se arata intr-un studiu al Coface.

Cu toate acestea, in perioada ianuarie-septembrie 2011, comparativ cu aceeasi perioada a anului anterior, numarul insolventelor inregistrate in cele doua sectoare a cunoscut o usoara scadere, de 7,35% (5.508 fata de 5.945).
    
Cresterea anuala a preturilor pentru produsele alimentare a inregistrat o dinamica superioara comparativ cu produsele nealimentare incepand cu a doua jumatate a anului anterior, in special din cauza cresterii TVA si a pretului combustibililor, au mai spus reprezentantii Coface.

Pe de alta parte, Petrom a realizat in primele 9 luni din acest an cel mai bun rezultat financiar din istoria post-privatizare a companiei. In plina criza economica, compania a realizat un profit dublu fata de anul trecut, de 2,921 mld. lei (694,5 mil. euro).

Cum au reusit austriecii care detin compania aceasta performanta? In esenta, au inchis definitiv rafinaria Arpechim Pitesti, care genera pierderi, au mai taiat din alte costuri si au mizat puternic pe pretul carburantilor. Altfel spus, au extras petrol ieftin din Romania si Kazahstan si l-au vandut la preturi occidentale.

Pe fondul scaderii cererii locale, produsele alimentare au suferit in ultimii 3 ani o contractie mai puternica decat cele nealimentare, din punctul de vedere al volumului cifrei de afaceri. Astfel, cifra de afaceri a comertului cu amanuntul a scazut cu 11% in primul trimestru din 2011 (revenind aproape de nivelul din 2005), 9% in al doilea trimestru si 6,5% in cel de-al treilea, continuand tendinta descrescatoare de la sfarsitul anului 2008.

Romania continua sa importe de aproape 4 ori mai multe produse alimentare (in special mancare, bauturi si tutun) decat sa exporte. In ultimii 3 ani, deficitul comercial al produselor alimentare a inregistrat o scadere pe fondul diminuarii cererii interne si reducerii ponderii produselor premium in cosul de consum (factori ce au influentat  negativ importurile) si in conditiile deprecierii monedei nationale si costurilor de productie locala scazute (factori care au influentat pozitiv exporturile).

In viitorul apropiat, este probabil ca balanta sa incline in favoarea importurilor, pe fondul unei reveniri usoare a consumului intern si franarii exporturilor din cauza standardelor de productie europene, care sunt partial indeplinite de producatorii locali.

Tendinte pe plan mondial

Industria alimentara, dupa ce iesise cu bine din criza anului 2009, a trebuit sa faca fata pietelor in crestere, din iunie 2010. Preturile alimentelor au fost afectate pe plan mondial si mai ales in economiile emergente.        

Fenomenul a fost exacerbat de aversiunea in crestere fata de risc in randul investitorilor si de lichiditatea abundenta la nivel mondial, se arata in studiul Coface. Aceasta tendinta apasa asupra marjelor de industrie din sector. Incetinirea economiei Statelor Unite si a zonei euro, impreuna cu efectele dezastrului nuclear din Japonia, au tensionat relatia dintre marile companii si retaileri. Profiturile companiilor mici si mijlocii au scazut, deoarece creditul a fost acordat tot mai greu in economiile avansate.

Preturile produselor agricole de baza au crescut, devenind o clasa de active in sine. Cu exceptia orezului, intre august 2010 si august 2011, toate produsele au inregistrat castiguri, variind de la +15% pentru produsele din carne si lactate, pana la +26% pentru cereale si +50% pentru zahar.    

Datorita perspectivelor de productie peste asteptari, tendinta descendenta indicata inca din august anul trecut nu ar trebui sa se extinda. In plus, fata de speculatiile apasatoare, tot mai multi factori au contribuit la aceasta crestere la nivel mondial. Cererea este in crestere, sprijinita de extinderea claselor de mijloc in economiile emergente, insotita de obiceiurile lor alimentare in schimbare.

Alti factori care au destabilizat productia si au impulsionat volatilitatea preturilor sunt conditiile meteorologice nefavorabile, bolile devastatoare, vanzarile de terenuri puterilor emergente de catre guverne in detrimentul culturilor locale si lipsa de transparenta cu privire la stocuri.

Companiile mici si mijlocii in economiile avansate, cele mai vulnerabile
In contextul actual, marjele si profiturile companiilor vor fi mai mult sau mai putin sub presiune, in functie de capacitatea lor de a trece la preturi mai mari pentru clientii lor en-gros si cu amanuntul. Companiile mici si mijlocii sunt inferioare gestionarii volatilitatii costurilor, in comparatie cu marile grupuri internationale, ce pot beneficia de contracte cu acoperirea riscurilor si sunt extrem de flexibile cu privire la imbunatatirea productivitatii.       
Cu toate acestea, avand in vedere marjele confortabile atinse de companiile de produse alimentare, orice impact este posibil sa ramana marginal. "Reducerea cheltuielilor de consum in economiile avansate este compensata de impulsul cunoscut in pietele emergente", spun oficialii Coface.

Spre deosebire de marile grupuri, prezenta indeosebi locala a companiilor mici si mijlocii de produse alimentare releva faptul ca acestea se confrunta fie cu o dezvoltare slaba in multe economii avansate, fie cu recesiunea in tarile periferice ale zonei euro.

In economiile emergente in care companiile mici lucreaza impreuna cu marile grupuri internationale, acestea vor beneficia de cheltuieli dinamice de consum, dar va trebui sa faca fata unui risc de supraincalzire care le-ar putea slabi.

Se estimeaza ca in semestrul al doilea din 2011 si in 2012, preturile produselor agricole de baza vor ramane ridicate in ciuda faptului ca, incepand cu august 2011, acestea au intrat pe o tendinta de scadere, la care se adauga si incetinirea preconizata a economiei mondiale. Tendinta va fi sprijinita de lichiditatea abundenta la nivel mondial si intarita de politica monetara expansionista a Statelor Unite.      

Deoarece este foarte posibil ca micile structuri sa se confrunte cu dificultati in finantarea investitiilor, consolidarea sectorului alimentar are tendinta sa continue, in timp ce accesul catre creditele bancare ramane problematic. Cu siguranta, aceasta situatie va conduce la o crestere a falimentelor in randul celor mai fragile companii. Incepand cu ianuarie 2011, gradul incidentelor de plata pentru industria alimentara a evoluat in linie cu cresterea preturilor bunurilor de larg consum.

Tendintele regionale

In Europa, sectorul alimentar este fragmentat. In Europa de Vest se preconizeaza ca vor scadea cheltuielile de consum, in special in Marea Britanie, Grecia, Portugalia si Irlanda. Acest rezultat ar trebui sa determine o crestere a numarului de falimente, considera specialistii de la Coface.

Tendinta in Europa de Est este mai optimista, fiind preconizata o crestere a PIB-ului de aproape 3,8%. Cu toate acestea, gospodariile continua sa isi plateasca datoriile, ceea ce va face presiune asupra cheltuielilor.

In Franta, industria alimentara ramane principalul sector economic si al doilea mare angajator industrial. Cu toate acestea, a crescut a numarul falimentelor, incepand cu 2010, din cauza preturilor mai mari ale bunurilor de larg consum si scaderii expansiunii sectorului pe piata internationala.

In SUA, 7 companii americane din industria alimentara figureaza printre cele mai mari 10 grupuri la nivel mondial, desi marimea lor nu influenteaza intotdeauna negocierile de pret cu retailerii ce practica politici agresive de discount.

Pentru Japonia, care depinde in procent de 60% de importuri pentru bunurile de consum  altele decat orezul, este din ce in ce mai dificil sa exporte din cauza puterii yenului. Acest fenomen a fost exacerbat de la tragedia de la Fukushima, din martie 2011. Prin urmare, industriile japoneze sunt instabile, cheltuielile gospodariilor fiind preconizate sa scada usor in 2011 si sa creasca putin in 2012.

In China, sectorul alimentar se confrunta cu doua riscuri majore: problemele de siguranta alimentara, ce conduc la o imagine nefavorabila in randul consumatorilor chinezi; si in special inflatia exagerata datorata costurilor ridicate ale bunurilor si cresterii salariilor. Consolidarea continua intareste structurile majore, alaturi de sosirea investitorilor straini menita sa garanteze calitatea produselor.

Brazilia a devenit un exportator major de produse agricole de baza, iar marile sale companii de produse alimentare se extind la nivel international. In ciuda presiunii de depreciere asupra realului brazilian incepand cu august 2011, moneda braziliana se mentine la un nivel ridicat. Acest lucru impiedica exporturile industriilor locale care, de asemenea, au de suferit din cauza infrastructurilor insuficiente.


Coface Group activeaza pe plan mondial in asigurarile de credit, oferind companiilor solutii pentru managementul creantelor comerciale. In 2010, Grupul a înregistrat o cifra de afaceri de 1,6 miliarde de euro. Compania numara 6.400 de angajati in 66 de tari. In fiecare trimestru, Coface publica aprecierile de risc de tara pentru 156 de state. dailybusiness

O ţară de lângă România se pregăteşte de faliment într-o lună!

Falimentul Ucrainei e inevitabil – acest mesaj apare din ce în ce mai des în spaţiul public ucrainean atât din partea unor personalităţi din lumea politică, cât şi din cea economică. Principala cauză a posibilului default este incapacitatea ţării de a-şi mai plăti datoriile.

Nici soluţia de a se împrumuta pentru a returna creditele externe contractate anterior nu se poate aplica, în prezent, Ucrainei. Asta din cauză că relaţiile guvernului de la Kiev se află în impas cu principalii creditori ai ţării, FMI şi Rusia.

Când ar putea surveni incapacitatea de plată a Ucrainei? În decembrie, susţine fostul ministru ucrainean de finanţe, Igor Umanski. Acesta şi-a asumat acest termen în contextul în care, săptămâna trecută, delegaţia FMI a părăsit Ucraina mai devreme decât era anunţat iniţial, neajungând la nicio concluzie cu autorităţile statului vecin.

"Nimeni nu mai are nicio îndoială că al doilea val al crizei a venit atât în economia lumii, cât şi în cea a Ucrainei. Din luna septembrie, Banca Naţională a Ucrainei ţine disperată cursul grivnei din contul rezervelor de aur, Trezoreria statului are probleme serioase în a asigura îndeplinirea la timp a obligaţiilor, soldul negativ al balanţei de plăţi creşte rapid, depozitele în grivne se reduc, dobânzile pentru creditele overnight au sărit la 25-30% (în cazuri extreme şi la 40%) pe an. În aceste condiţii, programul cu FMI este absolut necesar pentru Ucraina", a explicat fostul ministru de finanţe, într-un articol publicat în revista "Levâi bereg" (Malul stâng – trad.rusă).

Au vrut două tranşe de la FMI, dau nu au primit niciuna
Ucrainenii ar fi dorit să primească împreună tranşele a doua şi a treia din împrumutul de la Fond, în valoare totală de 3 miliarde de dolari. Ei nu au obţinut, însă, niciun dolar, şi nici nu vor reuşi să obţină, cel puţin în cadrul actualului acord de finanţare, spun analiştii.

"În cadrul acrordului de împrumut pe doi ani între Ucraina şi FMI toate resursele şi condiţiile au fost epuizate. Colaborarea în cadrul acestei etape poate fi considerată încheiată. Este nevoie de un nou acord cu termene şi condiţii noi", a declarat preşedintele Centrului reformelor de piaţă din Ucraina, Vladimir Lanovoi, citat de Economiceskie novosti.

Potrivit acestuia, guvernul de la Kiev nu va accepta condiţiile instituţiei financiare internaţionale. "Guvernul nu va fi de acord să majoreze preţul gazelor şi va lua credite de la Rusia. Deja s-a discutat despre acest lucru. Dacă nu vor fi banii FMI, ne va da Rusia. E mai avantajos să luăm împrumuturi mici de la toţi. Dacă iei un credit mare dintr-o singură parte, devii dependent. Cu atât mai mult, dacă este vorba de o ţară, ajungi într-o dependenţă politică", spune expertul.

O situaţie fără ieşire

Acesta susţine că, în prezent, Ucraina se află într-o situaţie fără ieşire, când nu-şi poate îndeplini obligaţiile financiare fără împrumuturi externe.

"Ucraina nu poate rezista fără credite, deoarece termenele de plată a împrumuturilor interne şi externe vin la fiecare două-trei luni, şi nici balanţa valutară, nici bugetul nu sunt pe excedent. Asta înseamnă că ţara nu are resurse şi că are nevoie de noi credite pentru a le stinge pe cele vechi. Şi deja nimeni nu ni le dă. Singura sursă rămâne Rusia. Ce ajutor financiar ne va acorda şi pe cât timp ne va ajunge nu se ştie deocamdată. Dacă guvernul Ucrainei va face cedările pe care le doreşte Rusia, atunci vor veni banii. Dacă guvernul nu va fi de acord cu condiţiile Federaţiei Ruse, va veni defaultul. Falimentul poate surveni chiar în decembrie", a explicat Lanovoi.

Visează la o comoară salvatoare
Fostul ministru de finanţe, Igor Umanski, spune că "în ritmul actual în care se cheltuiesc rezervele de aur doar pentru menţinerea cursului de schimb (de dezvoltare, stimularea economiei etc. nici nu poate fi vorba) cele 4 miliarde de dolari care au mai rămas sunt suficienţi doar pentru o lună şi jumătate! Vom rezista până la Anul Nou! Dar ce va fi mai departe? Vom găsi o comoară? Se va încheia criza? Mai degrabă, abia va începe să-şi intre în drepturi. Pieţele de împrumut vor deveni şi mai puţin accesibile. În continuare, în primăvară vor începe primele plăţi către FMI pentru sumele accesate deja. Cu ce le vom achita? Nu avem bani să le achităm fără un nou program şi fără o nouă finanţare de la acelaşi FMI!".

Despre creşterea riscului de a intra în default a avertizat şi agenţia de rating Fitch, la sfârşitul lunii octombrie. "Ucraina are o datorie mare. Înainte, evaluam datoria privată şi guvernamentală la 14%, iar acum această cifră a ajuns la peste 30%... A dispărut încrederea investitorilor, de asemenea, volatilitatea macroeconomică nu este mare şi indică creşterea riscului de default. Ucraina era o ţară cu o datorie mică. Acum nu mai este aşa", a declarat Charles Saville, directorul grupului de rating suveran de la Fitch.

Astfel, executivul de la Kiev mai are puţin timp la dispoziţie pentru a analiza situaţia şi a face o alegere între faliment şi intrarea sub controlul Rusiei, două rele din care nu se ştie care e mai greu de suportat.
capital

Groupama Asigurari inchide 40 de sedii. Vezi care sunt motivele

Groupama Asigurari, una dintre principalele companii din domeniu, a decis in luna august desfiintarea a 40 de sedii secundare din mai multe judete din intreaga tara, facand parte din strategia de eficientizare a costurilor, conform oficialilor societatii.
Asiguratorul a decis luna trecuta inchiderea a 27 de agentii si 13 puncte de lucru, potrivit datelor publicate in Monitorul Oficial.

"Acest proces face parte dintr-o serie mai ampla de infiintari si de desfiintari de agentii si puncte de lucru care vizeaza eficientizarea costurilor logistice, mentinand in acelasi timp o prezenta teritoriala importanta care reprezinta o prioritate pentru compania noastra", au declarat pentru DailyBusiness.ro reprezentantii Groupama Asigurari.

Acestia au adaugat ca fuziunea retelelor de vanzari apartinand fostelor companii BT Asigurari si Asiban a creat situatii in care noile agentii Groupama erau extrem de concentrate in anumite zone, ajungand pana la 2 sau 3 agentii pe aceeasi strada.

"In prima etapa dupa fuziune, planul de dezvoltare a urmat tendinta crescatoare a economiei si optimizarea  resurselor, iar acum, dupa o experienta de 2 ani pe piata locala si analiza situatiei economice actuale, ne concretizam aceasta structura comerciala printr-o ajustare in vederea eficientizarii costurilor", au mai spus oficialii asiguratorului.

" Fluctuatiile de personal rezultate in urma acestui proces nu sunt semnificative, iar previziunile in ceea ce priveste reteaua nationala de vanzari si numarul de angajati sunt pozitive, fiind in esenta orientate spre crestere", au adaugat ei.

Agentiile ce vor fi inchise sunt din urmatoarele localitati: Cluj-Napoca (3 unitati), Iasi (2 unitati), Baia Mare (2), Bucuresti (2), Ploiesti (2), Suceava, Timisoara, Slatina, Popesti Leordeni, Buzau, Drobeta-Turnu Severin, Carei (judetul Satu Mare), Sibiu, Bacau, Piatra Neamt, Tibanesti (judetul Iasi), Dorohoi (Botosani), Resita (Caras-Severin), Motru (Gorj), Darabani (Botosani) si Saliste (Sibiu).

De asemenea, cele 13 puncte de lucru sunt din Nasaud (2 unitati), Craiova, Bacau, Dorohoi (judetul Botosani), Strehaia (Mehedinti), Odorheiu Secuiesc (Harghita), Pucioasa (Dambovita), Alesd (Bihor), Comanesti (Bacau), Targu Carbunesti (Gorj), Simleu Silvaniei (Salaj) si Otelu Rosu (Caras-Severin).

Reprezentantii Groupama au explicat ca punctele de lucru sunt sedii secundare care au o structura redusa de personal, aflandu-se in coodonarea unor agentii.

"Majoritatea agentiilor au fost inchise, insa este posibil si ca unele sedii sa fie in curs de inchidere efectiva, in functie de durata preavizului convenit prin contractele de inchiriere respective, au mentionat oficialii asiguratorului.

Compania detine in prezent aproximativ 270 de sedii secundare, reprezentand agentii si puncte de lucru, insa numarul este variabil, au mai spus acestia.

Creata in urma fuziunii dintre BT Asigurari si Asiban si a integrarii structurii de vanzari a OTP Garancia, Groupama Asigurari este parte a unuia dintre cele mai puternice grupuri internationale de asigurari si servicii finaciare din Europa, cu peste 16 milioane de clienti si 39.000 de angajati, la nivel global.

Groupama Asigurari a subscris, in primele sase luni din 2011, prime brute de 84 milioane de euro, in scadere cu 12% comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut, din cauza vanzarilor slabe de polite auto.

Totusi, in primul semestru compania a avut un profit net de 1 milion de euro, dupa ce in aceeasi perioada a anului trecut a avut o pierdere de 4 milioane de euro. dailybusiness

Petrom a inceput exploatarea de proba la cea mai mare sonda de gaze

OMV Petrom (SNP) a anuntat ca a inceput exploatarea de proba a sondei din comuna Totea, judetul Gorj, iar evaluarea zacamantului ar putea confirma cea mai importanta descoperire de gaze onshore de pe teritoriul Romaniei din ultimii sase ani.

Productia zilnica a sondei 4539 Totea se ridica la circa 430.000 metri cubi de gaze si 58 tone de condensat si reprezinta circa 3% din productia zilnica de gaze a Petrom, aceasta fiind cea mai mare sonda onshore de gaze si condensat din Romania in ceea ce priveste volumul productiei, se arata intr-un comunicat al companiei transmis miercuri Bursei si citat de Mediafax.

"Am inceput exploatarea de proba intr-un timp record si in prezent pregatim forarea primei sonde de evaluare. Totea este un proiect foarte important pentru noi si pentru Romania, avand in vedere potentialul zacamantului. Evaluarea ar putea confirma cea mai mare descoperire onshore de gaze de pe teritoriul Romaniei din ultimii sase ani", a declarat  Johann Pleininger, membru al Directoratului Petrom, responsabil cu activitatea de explorare si productie.

Forajul sondei a fost finalizat in prima jumatate a acestui an, in regiunea Olteniei, la o adancime de 3.600 metri, in urma unui program de explorare seismica 3D.

Rezultatele inregistrate in timpul probelor de productie au indicat faptul ca acesta ar putea fi un zacamant semnificativ, dimensiunea acumularii urmand a fi determinata prin evaluare.Productia experimentala este estimata sa inceapa in luna decembrie 2011 si va dura circa 6-12 luni.

In prezent, Petrom planifica forajul a doua sonde de evaluare, care vor furniza date suplimentare pentru evaluarea zacamantului.

Pe baza rezultatelor obtinute se vor lua in considerare eventuale foraje suplimentare de dezvoltare.

"La nivel mondial, hidrocarburile vor continua sa reprezinte peste 50% in ponderea surselor de energie pe termen lung. Pentru a asigura o productie sustenabila de hidrocarburi in Romania ne concentram asupra maximizarii productiei din zacamintele mature, care au o pondere mare in portofoliul nostru, dar si asupra activitatilor de explorare. Investitiile noastre pentru activitatile de explorare si productie reprezinta anual circa 70% din bugetul de investitii al Petrom", a adaugat Pleininger.

Grupul Petrom este cel mai mare grup petrolier din Europa de Sud-Est, cu activitati in sectoarele Explorare si Productie, Rafinare si Marketing, Gaze Naturale si Energie.

Totodata, OMV Petrom este cea mai mare companie romaneasca listata la Bursa de Valori Bucuresti, cu o capitalizare de 16,9 miliarde lei (3,9 miliarde de euro), calculata la ultima cotatie bursiera.

Actiunile OMV Petrom au incheiat sedinta bursiera de marti in scadere cu 2,31%, la 0,3 lei. Compania este controlata de grupul OMV, care detine 51,01% din actiuni, in timp ce statul roman are prin Ministerul Economiei 20,64% din titluri. In actionariat se mai regaseste Fondul Proprietatea, cu o participatie de 20,11%. dailybusiness

Eugen Ionescu: Mărturie asupra Bisericii de astăzi

Convorbire între Părintele Lendger și Eugen Ionescu (Antidotes, Gallimard, 1977, p. 241-248); Traducere: Maria-Cornelia Oros
Eugen Ionescu: Ceea ce mi se pare scandalos este faptul că Biserica pare că vrea să se aneantizeze în Istorie, în asemenea măsură se teme de a fi în afara Istoriei. Este aberant, pentru că rolul său este într-adevăr de a fi în afara Istoriei, de a conduce lumea, Istoria, spre cel Veşnic, de aceea ea trebuie să ridice Istoria în supra-Istorie, trebuie să ofere tehnicile rugăciunii şi ale contemplaţiei. Acum ea pare să nu mai facă altceva decît politică şi demagogie. Biserica nu vrea să-şi piardă clientela, ci să-şi cîştige şi alţi clienţi. Este aici un semn de secularizare cu adevărat dezolant. Omul are nevoie astăzi tocmai de o insuliţă care să nu fie dusă de vînturile Istoriei, care să reziste la furtuni, care să nu fie temporală. Adică tocmai ceea ce Biserica nu mai vrea, nu mai poate, nu mai ştie, nu mai încearcă să dea sau să propună.
Părintele Lendger: Dar nu credeţi că Iisus şi primii creştini, erau, ei înşişi, în temporalitate?
Eugen Ionescu: Împărăţia lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta. Istoria trebuie depăşită, Istoria este pierzanie, este haotică, fără orientare supranaturală. Deopotrivă în temporalitate şi în atemporalitate, Biserica trebuie să indice temporalului calea spre extra-temporal.
P. Lendger: Dacă înţeleg bine, dv. aveţi impresia că, în evoluţia ei, Biserica actuală se secularizează?
Eugen Ionescu: Da, ea face concesii lumii, concesii substanţiale, fundamentale, totale. Lumea se pierde, Biserica se pierde în lume. Dacă Biserica ar întinde mîna lumii, lumea ar trebui să meargă spre Biserică, dar în fapt Biserica singură se îndreaptă spre lume şi se pierde în lume, în Istorie, în politică. Nu-mi plac preoţii care fumează pe stradă, se foiesc, aşa, cu mîinile în buzunare, cu părul lung, aşa-zişii stîngişti, sînt prinşi în tumultul lumii. Nu mă mai duc la biserică de cîtva timp, nici la Notre-Dame des Champs. Preoţii sînt proşti, mediocri, stîngişti, mici burghezi. L-am auzit pe un preot spunînd în biserică: „Să fim veseli, să ne strîngem mîna sau laba, Iisus vă adresează un jovial Bună ziua”. În curînd, pentru împărtăşanie, pentru Pîinea şi Vinul comuniunii se va instala un bar. Se vor servi sandviciuri şi vin de Beaujolais. Asta mi se pare un lucru de o prostie extraordinară, de o aspiritualitate totală. Fraternitatea nu este mediocritate, nici tovărăşie. Avem nevoie de extra-temporal, ce este religia fără sacru? Nu ne mai rămîne nimic, nimic solid. Totul este acum mişcător, în timp ce noi avem nevoie de o stîncă.
P. Lendger: Aveţi impresia că Biserica a pierdut sensul rugăciunii, că preoţii au pierdut sensul rugăciunii?
Eugen Ionescu: Absolut! Sensul rugăciunii, sensul meditaţiei, sensul contemplaţiei, sensul metafizicii, sensul misticii. Toate acestea s-au pierdut. S-au risipit. Nu mai îndrăznim să mai vorbim despre Dumnezeu. Am auzit, acum cîtva timp, la televizor, un preot care vorbea despre o carte scrisă de el. O carte absolut uimitoare prin faptul că acest preot — pe care l-aş considera idiot — nu voia să vorbească despre Dumnezeu. El nu vorbea decît despre Fiul şi nu despre Tatăl. Spunea că Dumnezeu este un naufragiat. Sărman preot, el însuşi de fapt naufragiat. Un anume Cardonnel. Înţelegea de altfel foarte rău mesajul lui Hristos. Acest preot era un imbecil spiritual, iar cartea sa în mod deliberat antimetafizică, antimistică. Biserica face astăzi tot ce poate ca să fie acceptată de marxism, de comunism. In noua Biserică politica o ia înaintea spiritualului. La Sacre-Coeur la Paris, în 1971, în timp ce în alte părţi se celebra centenarul Comunei, un preot a vrut să facă o misă în memoria unui episcop ucis de comunarzi. „Creştinii” de stînga au pătruns în Biserică şi l-au împiedicat. Atunci ce mai este mila şi iertarea duşmanilor noştri? Au existat acum cîţiva ani oameni care trăiau în comun, pentru a se cunoaşte şi a se iubi. De fapt, ei organizau orgii. Nu sînt împotrivă. Erotismul poate fi o cale de apropiere. Dar ei nu se gîndeau la rugăciune, la contemplaţia în comun. Toate comunităţile de acest fel au sfîrşit de altfel prin scandaluri şi catastrofe, prin eşecuri. Biserica se aranjează de aşa manieră încît să fie acceptată de orice fel de stat; Bisericii îi este atît de frică de marxism, încît s-a predat cu totul marxismului! Şi marxismul este acum mult mai religios decît Biserica.
P. Lendger: Numai că el nu are dimensiunea divină.
Eugen Ionescu: Ba da, el a păstrat anumite mituri: paradisul pierdut, fraternitatea, omul transfigurat, depăşirea Istoriei, tot felul de mituri degenerate, degradate în ideologie.
P. Lendger: Asta este: degradate şi lipsite de dimensiunea spirituală.
Eugen Ionescu: Dar unde mai găsiţi dv. această dimensiune spirituală? Îndrăznesc să vă spun că ea nu se mai află nici în Biserică. I-am ascultat pe noii creştini, l-am văzut pe noul preot. Au pierdut cu toţii orice dimensiune metafizică. Îşi astupă urechile dacă încerci să le vorbeşti despre metafizică, despre contemplaţie. Lucrul e grav. Contemplaţia este esenţială. În aşa măsură a intrat Biserica în Istorie încît se confundă total cu Istoria: dreptate, libertate (ce fel de dreptate, ce fel de libertate?), egalitate, mai întîi graţie drapelului albastru, alb şi roşu — şi apoi îndată, drapelului roşu.
P. Lendger: Dumneavoastră, vă consideraţi un creştin?
Eugen Ionescu: Da, da. Un creştin, un creştin rău, dar totuşi creştin.
P. Lendger: În opera dv. teatrală, in limbajul dv. de scriitor, credeţi că este posibilă denunţarea acestei pierderi a dimensiunii metafizice a Bisericii şi propunerea unui mod nou sau a unuia vechi, mai tradiţional?
Eugen Ionescu: în ultima mea piesă, Ce formidable bordel, sau în Les Chaises, e vorba despre Dumnezeu într-o manieră atît de evidentă încît nimeni nu şi-a dat seama.
P. Lendger: Posibil, dar nu e oare prezentat ca într-un gol, nu apărând, ci ca întrebare esenţială?
Eugen Ionescu: El este întrebarea esenţială. Nu poate fi decît interogaţia esenţială.
P. Lendger: Şi continuaţi să puneţi această întrebare?
Eugen Ionescu: Nu fac decît asta. Şi faptul e atît de evident, încît este normal, de fapt, ca nimeni să nu-şi dea seama.
P. Lendger: Dar, cred că faptul acesta este resimţit de mulţi oameni.
Eugen Ionescu: Opera lui Samuel Beckett este un apel permanent la Dumnezeu, este un apel precis, un S.O.S. Atît de evident este faptul acesta, încît nici nu a fost sesizat. Nu s-a vrut ca faptul acesta să fie văzut. Dar En Attendant Godot este tocmai speranţa zilnic dezamăgită, zilnic reînnoită. În admirabila carte care se numeşte Le Depeupleur personajele încearcă să urce la lumină şi nu sînt decît nişte larve pentru că nu pot atinge această lumină. În Fin de partie, Ham şi Clov tînjesc, sînt bolnavi de absenţa lui Dumnezeu. „Ticălosul, nu există”, spune Ham. Nu e vorba decît despre Dumnezeu. Dar noi, mai cu seamă, nu trebuie să o spunem, nu trebuie să o ştim, să o observăm. Regizorul lui Beckett, Roger Blin, încearcă prin toate mijloacele să-i înşele pe oameni, pe spectatori. S-ar zice că trebuie să-l credem, că e vorba de altceva, dar despre ce?
P. Lendger: Roger Blin este mai degrabă un adversar al Bisericii.
Eugen Ionescu: Este împotriva Bisericii; atunci de ce a montat Beckett? Trişează cu autorii, trişează şi cu el însuşi. Acum, însă şi oamenii Bisericii sînt împotriva lui Dumnezeu. Una din cărţile cele mai importante ale lui Beckett se numeşte Ulnnomable. Nenumitul este Dumnezeu. Cînd îl numim, Dumnezeu fuge, pentru că este cel care nu poate fi numit. El este în spatele scenei, în acel gol, cum spuneţi dv., chestiune de cuvinte. Dumnezeu este. El nu există, El este. El există prin Iisus Hristos. Sau Dumnezeu este şi atunci literatura nu are nici o semnificaţie, sau El nu este, şi atunci literatura nu are nici o semnificaţie.
P. Lendger: Deci, în toate cazurile ea nu are nici o semnificaţie, şi totuşi pentru dumneavoastră, Dumnezeu este şi sînteţi şi un creator, un scriitor, un autor.
Eugen Ionescu: Vreau să spun că fără Dumnezeu literatura nu are nici un sens, nici o importanţă. Şi dacă Dumnezeu există e mai bine să faci altceva decît literatură.
P. Lendger: Vreţi să spuneţi că pentru cineva care e convins că Dumnezeu este, rugăciunea şi contemplaţia sînt singura cale posibilă. Dar nu credeţi că este inevitabil ca această lume, care într-un anume fel îl alungă pe Dumnezeu prin materialitatea ei, prin ritmul ei de viaţă, să aibe consecinţe asupra Bisericii înseşi?
Eugen Ionescu: Da, adică lumea are atît de grave, de dure consecinţe asupra Bisericii, încît Biserica se pierde în ea, se pierde în lume. Astfel, eu regret enorm că nu vă văd în sutană, regret că Biserica se ascunde, că nu mai îndrăzneşte să se arate ca atare: neclintită, nemişcată, imagine şi simbol al eternităţii.
P. Lendger: Sînteţi scriitor, vă adresaţi unor cititori, sau unor autori, sau unor spectatori, utilizaţi un limbaj. Credeţi că Biserica, preoţii, pot să-L vestească pe Dumnezeu astăzi în acelaşi limbaj de acum un secol? Există totuşi o evoluţie a literaturii.
Eugen Ionescu: Preoţii nu se pot adresa lumii decît într-un limbaj care nu este limbajul veacului, un limbaj sacru. Dar limbajul pe care-l vorbesc ei nu este un limbaj sacru. Este cel al timpului, al societăţii, al efemerităţii. Trebuie căutat mijlocul de a regăsi un limbaj sacru, căci există imuabil şi în limbajul modern. Cuvintele: mister, mistică, credinţă, rit nu s-au schimbat. Sînt și gesturi ceremoniale care nu se pot schimba. Euharistia rămîne Euharistie. Comuniunea se face cu Dumnezeu şi nu între oameni fără transcendenţă; trebuie să ne gîndim la transcendenţă, ea este esenţialul. Comunitatea Bisericii nu este o comunitate socială, fraternitatea în Dumnezeu nu este colegialitate sau tovărăşie. Nu-i poţi iubi pe oameni decît dacă ei îl au pe Dumnezeu în ei. Trebuie să existe această ruptură evidentă cu Istoria şi apoi această înfruntare a Istoriei. Dar Biserica nu mai înfruntă Istoria, ea se vinde. Istoriei. Nu mai auzim vorbindu-se de contemplaţie, totuşi este singura cale ce duce la Dumnezeu. Ni se vorbeşte despre dreptate socială în locul iubirii frăţeşti, de libertate, de egalitate şi de alte prostii. De altfel,vedeţi, cu cît se vorbeşte mai mult de libertate, cu atît există mai puţină libertate. Cu cît se vorbeşte mai mult de egalitate, cu atît există mai puţină egalitate.
P. Lendger: Înţeleg ce spuneţi şi văd că sînt multe lucruri de reţinut şi care mi se par adevărate. Dar cred — şi spun asta nu pentru a mă apăra ci pentru a vă urmări pînă în pînzele albe — cred că preotul de azi este un om care trebuie să comunice un mesaj ce aparţine în întregime eternităţii, transcendent oricărui lucru, care este Dumnezeu, şi ca atare Inaccesibilul, Nenumitul, dar el trebuie să rostească într-un asemenea mod încît să poată fi înţeles şi primit de oameni.
Eugen Ionescu: E justificarea tuturor predicilor dv. Pe Dumnezeu nu-l putem înţelege, în Dumnezeu trebuie să credem. Tindem spre inaccesibil. Nu putem face inaccesibilul accesibil. Nu putem numi nenumitul. Această realitate nu este realistă. Preoţii nu se mai folosesc de limbajul Celui Veşnic. De exemplu, cînd ne vorbesc de dreptate, nu ne vorbesc de dreptatea trans-istorică, ci de cea a tribunalelor. Dreptatea lui Dumnezeu nu e dreptatea oamenilor. Fratele meu nu este tovarăşul meu.
P. Lendger: Presupun că sînteţi convins că marea criză a epocii actuale este una spirituală: sau lumea se revarsă într-un materialism pur şi simplu care ne face să rămînem la suprafaţa omului, sau dimpotrivă redescoperă profunzimile omului. Pentru dv., alegerea e făcută.
Eugen Ionescu: Da, pentru mine ea e făcută.
P. Lendger: Pentru dumneavoastră omul l-a ucis pe Dumnezeu. Biserica l-a ucis pe Dumnezeu?
Eugen Ionescu: Biserica a făcut totul ca omul să se piardă în Istorie.
P. Lendger: Vorbiţi despre Biserica catolică. Dar există deopotrivă şi Bisericile ortodoxe.
Eugen Ionescu: Da, dar acolo e altceva. Biserica catolică a început de mult să înlocuiască metafizica prin morală şi catolicismul era de mult timp pe cale de a se pierde în lume. Şi dacă există o absenţă a contemplaţiei şi o absenţă a metafizicii în lumea modernă, aceasta se datorează în mare parte catolicismului, istoricizării catolicismului.
P. Lendger: Aveţi impresia că Biserica ortodoxă a păstrat mult mai multă puritate?
Eugen Ionescu: Da, o puritate pe care catolicismul a pierdut-o. Biserica ortodoxă, deşi a dat cezarului ce este al cezarului, deşi a acceptat aparent Istoria, a rămas în afara Istoriei. Ea n-a declarat niciodată război Istoriei, nu s-a amestecat în Istorie, a coexistat. A găsit întotdeauna acomodări cu secolul, niciodată cu cerul. Biserica catolică găseşte acomodări cu cerul. Rămîne în Biserica ortodoxă ceva insolit, ceva ascuns, pur, imuabil şi uneori mi-e dor să trăiesc în Rusia sau în Polonia. Cînd citesc Temoignage chretien sau La Croix, (ziare catolice, n.tr.) sînt consternat. Nu am găsit decît articole politizate.
P. Lendger: Am reflectat ascultîndu-vă la diferenţa care există între Biserica catolică și Biserica ortodoxă. Biserica Occidentului şi Biserica Orientului: Biserica Orientului este o Biserică care s-a închinat mai mult decît cea catolică cezarului; şi în acelaşi timp a rămas în mai mare măsură fidelă sieşi decît Biserica catolică.
Eugen Ionescu: Da, s-a închinat cezarului, dar a rămas separată de cezar. Eram foarte tînăr, eram în România. Am fost botezat în Biserica ortodoxă, dar cum am venit în Franţa de cînd aveam un an, am fost la catehism în Franţa şi am fost crescut ca un catolic, iar la 13 ani şi jumătate, cînd m-am întors la Bucureşti, m-am dus la Biserica ortodoxă. Pe la 18 ani am simţit o nevoie ceva mai presantă de a găsi ceea ce numim Dumnezeu şi am văzut un călugăr atonit (venea de la Muntele Athos). M-am mărturisit lui; acesta m-a întrebat: „Te ascult, ce doreşti să-mi spui?”— „Părinte, am făcut fapte înfricoşătoare”— „Da, bine, asta nu mă interesează.” Am vrut să i le spun. — „Da, da, înainte de a-mi spune ce ai făcut, spune-mi în ce crezi?” — „Dar, nu ştiu, aş vrea şi eu să ştiu.” — „Ei bine, acesta e lucrul cel mai important; că ai făcut nu ştiu ce, că ai omorît, că ai săvîrşit incest, că ai furat, toate astea sînt lucrurile acestei lumi şi n-au nici o importanţă. Trebuie să crezi, asta e totul.”
P. Lendger: Mă simt aproape de acest călugăr. Cred în ceea ce aţi spus adineauri, că Biserica catolică a transformat mistica în morală, în vreme ce esenţialul, miza acestei lumi, este credinţa; sînt convins într-adevăr că Biserica ortodoxă a păstrat această credinţă, de altfel, poate chiar graţie regimului în care trăieşte.
Eugen Ionescu: Regimului în care a trăit: ea a trăit sub otomani, a trăit sub toate regimurile, cu episcopi lacomi, cu voievozi care mergeau la război, omorau mulţi oameni şi apoi construiau biserici, pentru care morala conta puţin. Şi atunci, am impresia că de secole catolicismul se pierde în lume, că este desfigurat. Lumea l-a desfigurat deşi el ar fi trebuit să transfigureze lumea.
P. Lendger: Şi ce i-aţi spune unuia ca mine, care este preot în această epocă şi care crede?
Eugen Ionescu: I-aş spune: ce căutaţi la mine îmbrăcat în civil?
P. Lendger: Asta e tot? Mi-aţi putea spune să cred!
Eugen Ionescu: Asta este, şi fiţi ceva inacceptabil, neaşteptat, nu din acest veac, puneţi-vă o sutană! Ce e cravata asta? Sînteţi ca toată lumea. Eu am nevoie de cineva care să fie în afara lumii, în lume dar în acelaşi timp în afara lumii.
inliniedreapta