Talpa gâştii, un excelent sedativ cardiac şi nervos, „cuminţeşte” gândurile rebele specifice stării de depresie şi scade tensiunea arterială. Această plantă, puţin cunoscută chiar în mediul rural, unde creşte nestingherită în terenurile uscate, de la marginea drumurilor şi în zăvoaie, a dat rezultate spectaculoase şi în distoniile neurovegetative.
Denumiri populare: Cione, coada-leului, creasta-cocoşului, somnişor, etc. Plantă erbacee cu tulpina puternică, cu flori mici, roz, care creşte pe terenuri necultivate, în majoritatea zonelor ţării.
Se folosesc: Părţile aeriene şi înflorite ale tei — Herba Leonuri, care conţin un principiu amar, ulei volatil, o saponină şi un alcaloid.
Indicaţii terapeutice: Reglarea dereglărilor cardiace de origine nervoasă, liniştirea stărilor de sufocare în astm, scăderea tensiunii arteriale, stări de excitaţie nervoasă.
Denumirea ştiinţifică a tei indică faptul că aceasta era cunoscută de multă vreme pentru efectele ei în afeepuniile cardiace, având proprietăţi asemănătoare valerianei.
Mod de administrare: Se recomandă în toate stările în care organele corpului sunt antrenate de o excitaţie nervoasă, datorită principiului amar, care are o acţiune stomahică. Se foloseşte pentru reglarea bătăilor inimii de origine nervoasă, liniştirea stărilor de sufocare în astm, pentru reglarea presiunii sângelui, făcând să scadă tensiunea arterială. Se poate folosi sub formă de ceai (15 g talpa gâştii mărunţită la 200 ml apă), din care se iau 3-5 linguri pe zi în anumite stări nervoase urmate de balonarea stomacului, ceaiul se recomandă a se prepara dintr-un amestec de talpa-gâştii, chimion, valeriană şi fenicul (din fiecare câte 20 g); se infuzează o lingură de amestec cu o ceaşcă de apă. După 15 minute, ceaiul se strecoară şi se îndulceşte cu zahăr. Se beau 3 ceaiuri călduţe pe zi.
Talpa-gâştii se poate folosi şi sub formă de tinctură, care se prepară din 20 g la la 100 ml alcool de 70″, care se macerează timp de 7-8 zile. Se iau 20—40 picături, de 2-3 ori pe zi.
Talpa-gâştii intră în compoziţia ceaiurilor sedativ, calmant, anti-astmatic, a ceaiului împotriva tulburărilor cardiace precum şi a ceaiului pentru bolnavi hipertensivi.
De reţinut!
Recoltarea este bine să se facă pe timp frumos şi uscat, dimineaţa după ce s-a dus roua sau după-amiaza. Nu se recoltează plantele din zonele poluate sau terenuri cu îngrăşăminte chimice.
După recoltare, plantele nu vor fi spălate (cu excepţia rădăcinilor, care se ţin sub un jet de apă rece, până se curăţă de resturile de pământ; apoi se despică şi se pot usca).
Pentru uscare, plantele se pun pe rafturi de sită, în strat subţire, la loc întunecos, aerisit, la temperatura de 20°C, fără praf. Unele plante se pot lega în bucheţele suspendate şi pot fi lăsate să se usuce astfel.
Sursa gorjeanul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna