As vrea si eu sa pot sa spun ca Romania are timp pentru inca un experiment de mix de politici conventionale si neconventionale. . Din pacate ultimii 23 de ani interventie a statului, coruptie si reglementare excesiva au dus situatia intr-un punct critic. Cea mai saraca tara din UE nu mai are timp, trebuie sa ia decizii ferme si care sa ne coste cat mai putin. Singurul mod prin care se poate face asta este transferul resurselor din adminstrarea statului in adminstrarea sectorului privat. Inca vorbim la 23 de ani dupa ce am inceput calatatoria spre economia de piata, asa credeam eu, de proprietati confiscate acum 70 de ani de statul roman si inca nerestituite.
Arieratele
Profesorul Daianu arata ca arieratele bugetului general consolidat au scazut.Ceea ce este adevarat ,dar au scazut de la varful atins in 2010 pe urma au crescut la loc in 2012. Din pacate pentru economia privata aceste arierate sunt aprope duble fata de nivelul din 2008, ceea ce nu arata a scadere din ccontra ne ofera inca o explicatie pentru scaderea PIB-potential de la 5.5% pe an la aproape 0. In aceste conditii, avand in vedere stocul de arierate atat al bugetului de stat cat si al companiilor monitorizate de FMI dar si al celorlalte companii de stat este foarte greu de vorbit de consolidare fiscala cand acest stoc este mult mai mare decat era in 2008. Daca de exemplu statul platea toate arieratele in 2011, sa spunem, atunci nu aveam cum sa mai vorbim de consolidare fiscala. Dar am fi avut un deficit mult mai mic la contributiile sociale care ar fi permis inca din 2011 reducerea CAS pentru angajati si angajatori (desi nu este o preconditie pentru reducerea acestor taxe).
Venituri in sectorul bugetar
Cresterea veniturilor din sectorul bugetar nu are cum sa duca la cresterea cererii agregate. Sa presupunem ca in economie nu circula decat 100 de RON. De maine guvernul decide ca vrea sa creasca salariile din sectorul bugetar. Aceasta crestere nu este bazata pe o crestere a productivitatii, este pur si simplu o crestere salariala decisa de guvern si implica o crestere a cheltuielilor cu salariile de 3 RON, de exemplu. Daca banca centrala nu creste masa monetara din economie cu cel putin 3 RON atunci pentru a putea sa plateasca aceste salarii guvernul trebuie sa mareasca taxele care sa colecteze cei 3 RON din sectorul privat. Astfel, fara o relaxare a politicii monetare nu avem o cresterea a cererii agregate, doar un transfer de fonduri de la privat la stat. Daca banca centrala creste masa monetara pentru a sustine politica guvernului atunci avem mai multi bani in economie si cererea creste. Din pacate cererea creste artificial pentru ca salariile nu au la baza o crestere de productivitate si rezultatul este deja cunsocut pentru ca l-am observat in Romania in ultimii 23 de ani: inflatie. In mare parte in ultimiii 23 de ani inflatia este rezultatul unei politici monetare care a sustinut planurile megalomanice si nerealiste ale politicii fiscale.
Si totusi salariile din sectorul public puteau sa creasca si sa nu influenteze negativ consumul din sectorul privat. Guvernul nu avea decat sa reduca cheltuielile in alta parte a bugetului. Sau daca se uita la analizele Consiliului Fiscal ar fi vazut ca in medie salariile din sectorul public sunt mai mari decat cele din sectorul privat. Aceasta situatie nu se datoreaza salariilor din sanatate sau invatamant. Cei care ridica media sunt cei din administratia publica. Guvernul putea sa reduca fondul de salarii in administratia publica si sa le creasca pentru sanatate si invatamant. Ambele sunt solutii care ar fi mentinut puterea de cumparare neschimbata in sectorul privat si a doua ar fi dus poate la reducerea numarului de profesori si medici care parasesc tara.
Daca se dorea cu adevarat cresterea cererii agregate in economie si fara sa se discrimineze intre stat si privat atunci exista o singura solutie optima: reducerea impozitului pe venit si a CAS atat la angajat cat si la angajator. In acest mod crestea puterea de cumparare si astazi cu siguranta eram iesiti din perioada de criza.
Romania vs.Europa
Romania nu poate fi comparata cu Europa si nici cu problemele de acolo. Romania inca nu a beneficiat de o economie de piata care sa fi deraiat. Romania se taraste tinuta in loc de prea mult stat si reglementare. Este oare o coincidenta ca perioada de boom economic 2005-2008 vine dupa ce in perioada 2000-2004 s-au facut singurele reforme in aceasta economie pt a putea intra in clubul UE? Ce dovada mai buna vrem ca atunci cand facem reforme si reducem importanta statului economia creste? La sfarsitul lui 2004 forta de munca angajata de stat reprezenta 18% din totalul angajatilor, acum reprezinta 30%. Stiu, exista o criza mondiala dar structura economiei locale, rezultatul politicilor ecconomice de pana acum, a facut ca socul sa fie resimtit mult mai dur decat in alte tari cu probleme similare. Mai mult, chiar si cu FMI, Romania nu-si revine din criza, desi alte tari care au avut aceleasi dezechilbre au facut-o deja.
Sistemul Bancar
Sunt de acord ca mecanismul de transmisie nu functioneaza si am spus-o-de foarte multe ori in opiniile mele. De fapt am incercat sa arat de ce o relaxare a politicii monetare nu duce la relaxarea conditiilor de creditare. La prima vedere problemele din Romania si UE sunt aceleasi, dar doar la prima vedere. Bancile din Romania sufera de pe urma retragerii finantarilor in euro si a unui bilant incarcat de credite neperformante. Pentru a inlocui finantarea in euro este nevoie ca BNR sa ofere finantare in lei la termen lung. Dar BNR are pe langa tinta de inflatia si propria viziunea asupra cursului de schimb. In aceste conditii vrea sa tina cat mai mica scadenta lichidiatilor in lei pentru a putea controla cat mai bine cursul Astfel sistemul bancar nu poate sa dea credite in lei pe termen lung ieftine atata timp cat oferta de lei este tinuta de BNR pentru termen scurt si foarte volatila.
Pentru a rezolva problema creditelor neperformante am tot sustinunt implementarea legii falimentului personal ( ironic subiect unde FMI si cu mine sutnem de acord numai ca FMI o propune doar pt Ungaria nu si pentru Romania). Solutiile exista pt Romania, numai ca nu ai cum ca controlezi “la sange” si sa te si dezvolti in acelasi timp. Ce dovada mai mare de “crony capitalism” cautam decat modul in care sistemul bancar blocheaza legea falimentului si a aplicarii codului civil? Sau, nu este o dovada de “crony capitalism” modul in care sunt numiti reglementatorii tuturor pieteleor in aceasta tara?
Euroizare.
Este o problema dura si care nu are solutii simple dar care nu a aparut peste noapte. Din punctul meu de vedere mix-ul de politici economice folosit pana astazi este aproape in totalitate responsabil pentru acest rezultat. Euroizarea apare in tarile in care banca centrala nu este independenta si inflatia este mai mare in medie decat a partenerilor de comert. De aceea in momentul unei liberalizari intr-o tara unde banca centrala nu si-a facut datoria de a mentine inflatia la un nivel scazut moneda proprie o sa fie dominata de o alta moneda perceputa ca fiind mai sigura. Prespunand ca euroizarea s-a streucrat in sistem fara sa fie observata cum poate sa fie descurajata pe viitor? Singurul mod prin care poate fi eliminata este transmiterea informatiei catre populatie ca tranzactile si contractelel pe termen scurt sau lung intr-o moneda straina implica un risc valutar. Numai ca atunci cand banca centrala intervine si transmite implicit populatiei semnalul ca riscul valutar este minimizat de aceste interventii euroizarea nu o sa fie eliminata. Euroizarea este o problema dar politicile economice de pana acum nu au facut nimic pentru a elimina aceasta problema, din contra. Euroizarea a fost folosita ca argument pentru interventiile pe piata valutara si distorsioanrea grosolana a informatiei din piata interbancara. Daca ne uitam la date am vedea ca in cazult creditelor in valuta creditele neperformante au inceput sa creasca din 2012, dupa 3 ani de criza economica desi deprecierea s-a produs in 2009. Explicatii mai bune pentru evolutia acestora sunt lipsa locurilor de munca, taxarea excesiva si dobanzile mari decat deprecierea leului fata de euro, dolar sau franc elvetian.
Dereglementare
Dereglementarea in sistemul bancar este necesara daca vrem sa repornim creditarea. In acest moment sistemul bancar se comporta ca un oligopol si desi este supra reglementat provizioanele mari si rata creditelor neperformante mare si in crestere nu-i permit sa se mai dezvolte. Reducerea costului de intrare pe piata ar face loc unor banci mai mici, regionale, care sa finanteze afaceri locale (IMM-uri), de exemplu. Iar iesirea mai usoara din sistem (falimentul) ar elibara resurse pentru intreaga economie. Rolul reglementatorului este acela de a face credibila frica de faliment si de a se asigura ca actorii pietei nu se inteleg in detrimentul consuamoturului. Mai mult reglementatorul trebuie sa monitorizeze ca actorii pietei nu transfera costurile reglementarii, care reies din bariere sau taxe care sustin salariul reglmentatorului, catre consumator fara sa fie clar beneficiul acestuia. Pentru a fi credibil un reglementator trebuie sa fie transparent si ar trebui sa arata care sunt consecintele pe care si le asuma atunci cand greseste si mai ales ce inseaman ca regelementatorul sa greseasca (o piata primitiva si mica, costuri mari pentru cei care sunt implicati in acea piata, un numar de falimente redus? )
Crony Capitalism
Exemplele cu coruptia in cazul LIBOR si altele similare prezentate de Profesorul Daianu nu arata ca reglementarea a fost relaxata. Arata faptul ca reglementatorii peste tot in lume nu inteleg cum functioneaza sistemul financiar-bancar. Sunt foarte ocupati in a introduce tot felul de bariere si nu isi aloca timp pentru a intelege cum se face acest business. Incepand cu 1986 cand Mexic a fost salvat de la faliment cu ajutorul bancilor de investitii a fost elminat de facto riscul falimentului pentru sistemul bancar. Desi au urmat mai multe crize si oportunitati de a restructura sistemul financiar bancar de fiecare data statul a intervenit in ajutorul acestui iar sistemul bancar la randul sau a contribuit la salvarea unor state. In aceste conditii era normal ca sistemul bancar sa se supra extinda. Singura frica care va reduce ambitiile megalomanice ale unor bancheri este frica de faliment. Orice alte reglementari poti fi ocolite daca profitul potential este destul de mare incat sa acopere costul acestor „ocoliri”.
Revenind in Romania vedem aceleasi simptome ale sistemului. Un sistem bancar care este sustinut de banca centrala atunci cand se opune legii falimentului personal sau a aplicarii codului civil. O situatie bizara in care o intelegere clara intre anumite banci de a tine dobanda scazuta la ROBOR pentru a nu reflecata conditiile pietei este nesancationata de Consiliul Concurentei. Sau si mai rau o banca inca functioneaza in sistemul bancar local fara trezorier desi cazul lui Jerome Kerviel a aratat foarte clar ce inseamna lipsa unui manager care sa inteleaga risurile pe care ti le asumi. Coruptia din sistmul financiar -bancar nu o sa fie eliminata cu mai multa regelmentare mai ales cand acei reglemantatori sunt numiti si nu inteleg cum functioneaza o piata. Actionarii o sa puna presiune pe managemntul bancii sa-si asume mai putine riscuri atunci cand frica de faliment este credibila.
Piata, Competitie si Dereglementare
In ultimii 23 de ani am folosit numai un mix de politici care in centru au avut rolul statului in a ghida actiunile actorilor privati. Mereu ni se spune ca statul trebuie sa intervina pentru a corecta o disfunctionalitate a pietei. Dar nu putem sa vorbim despre asa ceva in Romania. Romania a inceput in 1990 cu un sistem unde toate resursele din economie erau detinute de stat sa se miste catre o economie de piata bazata pe competitie si transparenta. Din pacate aceasta tranzitie a fost implmentata de oameni care nu cred in virtutiile economiei de piata iar ce avem astazi, cea mai saraca si corupta tara din Europa, este rezultatul acestor politici implementate de acesti oameni. In Romania statul nu trebuie sa intervina pentru a corecta o anomalie a pietei pentru ca piata nu a avut niciodata nicio sansa.
Pentru a se dezvolta si a capta interesul investitorilor straini Romania nu are nevoie de un mix de politici conventionale si neconventioanale. Econonomia este un sistem complex iar interventia statului discretionara si netransparenta, mix de politici conventionale si neconventionale, nu face decat sa introduca mai multa volatilitate in acest sistem. Propunerile mele sunt pentru politici economice bazate pe reguli dar mai ales transparente si predictibile. In propunerile mele statul nu dispare, raman locuri de munca pentru prietenii de partid, dar rolul statului este redus la cel de arbitru si observator nu jucator activ. Dupa 23 de ani de politici implementate de un grup restrans de oameni in aceeasi directie, interventia brutala, nertansparenta si discretionara a statului si dupa rezultatele pe care acest gen de politica economica le-a adus este momentul sa incercam si varianta pe care o propun eu. Sunt sigur ca peste 23 de ani putem sa vorbim de o crestere economica mai mare de 1% in medie pe an.
Sursa Florin Citu
Arieratele
Profesorul Daianu arata ca arieratele bugetului general consolidat au scazut.Ceea ce este adevarat ,dar au scazut de la varful atins in 2010 pe urma au crescut la loc in 2012. Din pacate pentru economia privata aceste arierate sunt aprope duble fata de nivelul din 2008, ceea ce nu arata a scadere din ccontra ne ofera inca o explicatie pentru scaderea PIB-potential de la 5.5% pe an la aproape 0. In aceste conditii, avand in vedere stocul de arierate atat al bugetului de stat cat si al companiilor monitorizate de FMI dar si al celorlalte companii de stat este foarte greu de vorbit de consolidare fiscala cand acest stoc este mult mai mare decat era in 2008. Daca de exemplu statul platea toate arieratele in 2011, sa spunem, atunci nu aveam cum sa mai vorbim de consolidare fiscala. Dar am fi avut un deficit mult mai mic la contributiile sociale care ar fi permis inca din 2011 reducerea CAS pentru angajati si angajatori (desi nu este o preconditie pentru reducerea acestor taxe).
Venituri in sectorul bugetar
Cresterea veniturilor din sectorul bugetar nu are cum sa duca la cresterea cererii agregate. Sa presupunem ca in economie nu circula decat 100 de RON. De maine guvernul decide ca vrea sa creasca salariile din sectorul bugetar. Aceasta crestere nu este bazata pe o crestere a productivitatii, este pur si simplu o crestere salariala decisa de guvern si implica o crestere a cheltuielilor cu salariile de 3 RON, de exemplu. Daca banca centrala nu creste masa monetara din economie cu cel putin 3 RON atunci pentru a putea sa plateasca aceste salarii guvernul trebuie sa mareasca taxele care sa colecteze cei 3 RON din sectorul privat. Astfel, fara o relaxare a politicii monetare nu avem o cresterea a cererii agregate, doar un transfer de fonduri de la privat la stat. Daca banca centrala creste masa monetara pentru a sustine politica guvernului atunci avem mai multi bani in economie si cererea creste. Din pacate cererea creste artificial pentru ca salariile nu au la baza o crestere de productivitate si rezultatul este deja cunsocut pentru ca l-am observat in Romania in ultimii 23 de ani: inflatie. In mare parte in ultimiii 23 de ani inflatia este rezultatul unei politici monetare care a sustinut planurile megalomanice si nerealiste ale politicii fiscale.
Si totusi salariile din sectorul public puteau sa creasca si sa nu influenteze negativ consumul din sectorul privat. Guvernul nu avea decat sa reduca cheltuielile in alta parte a bugetului. Sau daca se uita la analizele Consiliului Fiscal ar fi vazut ca in medie salariile din sectorul public sunt mai mari decat cele din sectorul privat. Aceasta situatie nu se datoreaza salariilor din sanatate sau invatamant. Cei care ridica media sunt cei din administratia publica. Guvernul putea sa reduca fondul de salarii in administratia publica si sa le creasca pentru sanatate si invatamant. Ambele sunt solutii care ar fi mentinut puterea de cumparare neschimbata in sectorul privat si a doua ar fi dus poate la reducerea numarului de profesori si medici care parasesc tara.
Daca se dorea cu adevarat cresterea cererii agregate in economie si fara sa se discrimineze intre stat si privat atunci exista o singura solutie optima: reducerea impozitului pe venit si a CAS atat la angajat cat si la angajator. In acest mod crestea puterea de cumparare si astazi cu siguranta eram iesiti din perioada de criza.
Romania vs.Europa
Romania nu poate fi comparata cu Europa si nici cu problemele de acolo. Romania inca nu a beneficiat de o economie de piata care sa fi deraiat. Romania se taraste tinuta in loc de prea mult stat si reglementare. Este oare o coincidenta ca perioada de boom economic 2005-2008 vine dupa ce in perioada 2000-2004 s-au facut singurele reforme in aceasta economie pt a putea intra in clubul UE? Ce dovada mai buna vrem ca atunci cand facem reforme si reducem importanta statului economia creste? La sfarsitul lui 2004 forta de munca angajata de stat reprezenta 18% din totalul angajatilor, acum reprezinta 30%. Stiu, exista o criza mondiala dar structura economiei locale, rezultatul politicilor ecconomice de pana acum, a facut ca socul sa fie resimtit mult mai dur decat in alte tari cu probleme similare. Mai mult, chiar si cu FMI, Romania nu-si revine din criza, desi alte tari care au avut aceleasi dezechilbre au facut-o deja.
Sistemul Bancar
Sunt de acord ca mecanismul de transmisie nu functioneaza si am spus-o-de foarte multe ori in opiniile mele. De fapt am incercat sa arat de ce o relaxare a politicii monetare nu duce la relaxarea conditiilor de creditare. La prima vedere problemele din Romania si UE sunt aceleasi, dar doar la prima vedere. Bancile din Romania sufera de pe urma retragerii finantarilor in euro si a unui bilant incarcat de credite neperformante. Pentru a inlocui finantarea in euro este nevoie ca BNR sa ofere finantare in lei la termen lung. Dar BNR are pe langa tinta de inflatia si propria viziunea asupra cursului de schimb. In aceste conditii vrea sa tina cat mai mica scadenta lichidiatilor in lei pentru a putea controla cat mai bine cursul Astfel sistemul bancar nu poate sa dea credite in lei pe termen lung ieftine atata timp cat oferta de lei este tinuta de BNR pentru termen scurt si foarte volatila.
Pentru a rezolva problema creditelor neperformante am tot sustinunt implementarea legii falimentului personal ( ironic subiect unde FMI si cu mine sutnem de acord numai ca FMI o propune doar pt Ungaria nu si pentru Romania). Solutiile exista pt Romania, numai ca nu ai cum ca controlezi “la sange” si sa te si dezvolti in acelasi timp. Ce dovada mai mare de “crony capitalism” cautam decat modul in care sistemul bancar blocheaza legea falimentului si a aplicarii codului civil? Sau, nu este o dovada de “crony capitalism” modul in care sunt numiti reglementatorii tuturor pieteleor in aceasta tara?
Euroizare.
Este o problema dura si care nu are solutii simple dar care nu a aparut peste noapte. Din punctul meu de vedere mix-ul de politici economice folosit pana astazi este aproape in totalitate responsabil pentru acest rezultat. Euroizarea apare in tarile in care banca centrala nu este independenta si inflatia este mai mare in medie decat a partenerilor de comert. De aceea in momentul unei liberalizari intr-o tara unde banca centrala nu si-a facut datoria de a mentine inflatia la un nivel scazut moneda proprie o sa fie dominata de o alta moneda perceputa ca fiind mai sigura. Prespunand ca euroizarea s-a streucrat in sistem fara sa fie observata cum poate sa fie descurajata pe viitor? Singurul mod prin care poate fi eliminata este transmiterea informatiei catre populatie ca tranzactile si contractelel pe termen scurt sau lung intr-o moneda straina implica un risc valutar. Numai ca atunci cand banca centrala intervine si transmite implicit populatiei semnalul ca riscul valutar este minimizat de aceste interventii euroizarea nu o sa fie eliminata. Euroizarea este o problema dar politicile economice de pana acum nu au facut nimic pentru a elimina aceasta problema, din contra. Euroizarea a fost folosita ca argument pentru interventiile pe piata valutara si distorsioanrea grosolana a informatiei din piata interbancara. Daca ne uitam la date am vedea ca in cazult creditelor in valuta creditele neperformante au inceput sa creasca din 2012, dupa 3 ani de criza economica desi deprecierea s-a produs in 2009. Explicatii mai bune pentru evolutia acestora sunt lipsa locurilor de munca, taxarea excesiva si dobanzile mari decat deprecierea leului fata de euro, dolar sau franc elvetian.
Dereglementare
Dereglementarea in sistemul bancar este necesara daca vrem sa repornim creditarea. In acest moment sistemul bancar se comporta ca un oligopol si desi este supra reglementat provizioanele mari si rata creditelor neperformante mare si in crestere nu-i permit sa se mai dezvolte. Reducerea costului de intrare pe piata ar face loc unor banci mai mici, regionale, care sa finanteze afaceri locale (IMM-uri), de exemplu. Iar iesirea mai usoara din sistem (falimentul) ar elibara resurse pentru intreaga economie. Rolul reglementatorului este acela de a face credibila frica de faliment si de a se asigura ca actorii pietei nu se inteleg in detrimentul consuamoturului. Mai mult reglementatorul trebuie sa monitorizeze ca actorii pietei nu transfera costurile reglementarii, care reies din bariere sau taxe care sustin salariul reglmentatorului, catre consumator fara sa fie clar beneficiul acestuia. Pentru a fi credibil un reglementator trebuie sa fie transparent si ar trebui sa arata care sunt consecintele pe care si le asuma atunci cand greseste si mai ales ce inseaman ca regelementatorul sa greseasca (o piata primitiva si mica, costuri mari pentru cei care sunt implicati in acea piata, un numar de falimente redus? )
Crony Capitalism
Exemplele cu coruptia in cazul LIBOR si altele similare prezentate de Profesorul Daianu nu arata ca reglementarea a fost relaxata. Arata faptul ca reglementatorii peste tot in lume nu inteleg cum functioneaza sistemul financiar-bancar. Sunt foarte ocupati in a introduce tot felul de bariere si nu isi aloca timp pentru a intelege cum se face acest business. Incepand cu 1986 cand Mexic a fost salvat de la faliment cu ajutorul bancilor de investitii a fost elminat de facto riscul falimentului pentru sistemul bancar. Desi au urmat mai multe crize si oportunitati de a restructura sistemul financiar bancar de fiecare data statul a intervenit in ajutorul acestui iar sistemul bancar la randul sau a contribuit la salvarea unor state. In aceste conditii era normal ca sistemul bancar sa se supra extinda. Singura frica care va reduce ambitiile megalomanice ale unor bancheri este frica de faliment. Orice alte reglementari poti fi ocolite daca profitul potential este destul de mare incat sa acopere costul acestor „ocoliri”.
Revenind in Romania vedem aceleasi simptome ale sistemului. Un sistem bancar care este sustinut de banca centrala atunci cand se opune legii falimentului personal sau a aplicarii codului civil. O situatie bizara in care o intelegere clara intre anumite banci de a tine dobanda scazuta la ROBOR pentru a nu reflecata conditiile pietei este nesancationata de Consiliul Concurentei. Sau si mai rau o banca inca functioneaza in sistemul bancar local fara trezorier desi cazul lui Jerome Kerviel a aratat foarte clar ce inseamna lipsa unui manager care sa inteleaga risurile pe care ti le asumi. Coruptia din sistmul financiar -bancar nu o sa fie eliminata cu mai multa regelmentare mai ales cand acei reglemantatori sunt numiti si nu inteleg cum functioneaza o piata. Actionarii o sa puna presiune pe managemntul bancii sa-si asume mai putine riscuri atunci cand frica de faliment este credibila.
Piata, Competitie si Dereglementare
In ultimii 23 de ani am folosit numai un mix de politici care in centru au avut rolul statului in a ghida actiunile actorilor privati. Mereu ni se spune ca statul trebuie sa intervina pentru a corecta o disfunctionalitate a pietei. Dar nu putem sa vorbim despre asa ceva in Romania. Romania a inceput in 1990 cu un sistem unde toate resursele din economie erau detinute de stat sa se miste catre o economie de piata bazata pe competitie si transparenta. Din pacate aceasta tranzitie a fost implmentata de oameni care nu cred in virtutiile economiei de piata iar ce avem astazi, cea mai saraca si corupta tara din Europa, este rezultatul acestor politici implementate de acesti oameni. In Romania statul nu trebuie sa intervina pentru a corecta o anomalie a pietei pentru ca piata nu a avut niciodata nicio sansa.
Pentru a se dezvolta si a capta interesul investitorilor straini Romania nu are nevoie de un mix de politici conventionale si neconventioanale. Econonomia este un sistem complex iar interventia statului discretionara si netransparenta, mix de politici conventionale si neconventionale, nu face decat sa introduca mai multa volatilitate in acest sistem. Propunerile mele sunt pentru politici economice bazate pe reguli dar mai ales transparente si predictibile. In propunerile mele statul nu dispare, raman locuri de munca pentru prietenii de partid, dar rolul statului este redus la cel de arbitru si observator nu jucator activ. Dupa 23 de ani de politici implementate de un grup restrans de oameni in aceeasi directie, interventia brutala, nertansparenta si discretionara a statului si dupa rezultatele pe care acest gen de politica economica le-a adus este momentul sa incercam si varianta pe care o propun eu. Sunt sigur ca peste 23 de ani putem sa vorbim de o crestere economica mai mare de 1% in medie pe an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna