Micile înţelegeri electorale ale marilor partide

Partidele parlamentare au avut grijă să nu-şi pună liderii faţă în faţă în colegiile electorale, conform principiului consolidat în România: „La vremuri noi, tot noi!", adică dinozaurii parlamentari, indiferent de partidul de provenienţă, să rămână în continuare pe fotoliile bine plătite de contribuabilul român. Astfel, nu întâlnim nicăieri în ţară „dueluri" între personalităţile din P.S.D, P.D.L. sau P.N.L., singura excepţie, cea întăritoare de regulă, fiind întâlnită doar în colegiul electoral de la Târgu Jiu, unde Dan Diaconescu, liderul unui partid nou şi cu şanse evidente de a ajunge în Parlament, îl înfruntă deliberat pe preşedintele P.S.D.-ului, actualul premier, Victor Ponta. Indiferent de rezultatul acestei confruntări, Dan Diaconescu o să câştige simpatia românilor, deoarece s-a dovedit singurul politician curajos care nu a evitat o confruntare directă cu un favorit. În cazul în care o să şi învingă situa­ţia o să devină mai mult decât „albastră" pentru Victor Ponta, în PSD-ul pe care-l conduce acest discipol al puşcăriaşului Adrian Năstase, cel care l-a şi cocoţat pe un soclu prea înalt pe „micuţul Titu­lescu", asemănător cu diplomatul invocat doar la fizionomia mongoloidă. 
În ceea ce priveşte candidaturile, totul este bătut în cuie, iar noi suntem din nou luaţi de fraieri. Subit au dispărut rivalităţile politice, lupta doctrinară şi parcă până şi acuzele reciproce de la televizor s-au mai diluat. Ei, dinozaurii de partid, si-au aranjat blaturile, locuşoarele călduţe din Parlament şi îi doare fix în pix de noi: votaţi proştilor schimbarea, dar aveţi grijă să nu se schimbe nimic! Probabil că în viitorul parlament o să regăsim cel puţin 75% dintre actualii deputaţi şi senatori. 
Până acum am vorbit despre partide şi nu despre alianţe, deşi acestea reprezintă găselniţele acestor alegeri: să defilăm cu aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. O „pălărie" scoasă de la naftalină, dar revopsită şi împodobită cu nişte zorzoane kitsch. Ambele alianţe au la bază partidele mari, pe lângă care strategii politruci au mai adăugat nişte anexe aparent onorabile, dar fără „lipici" la electorat. Aşa că au apărut aceste „struţocămile", construcţii de alianţe artificiale alcătuite din doctrine politice diametral opuse, în care unii participă cu „votacii", iar ceilalţi cu imaginara moralitate. Până şi moralitatea invocată în cazul partidelor istorice este falsă, deoarece reprezentanţii acestora s-au făcut fraţi cu „dracii" pe care-i afuriseau în trecut, doar ca să treacă puntea spre Parlament. Remarca este vala­bilă atât pentru PNL-ul din alianţa USL, cât şi pentru PNŢCD-ul din alianţa ARD. Aceste două partide au fost cuplate ca „remorci" cu ştaif, aidoma unor platforme alegorice de carnaval, de către PSD şi PDL, singurele două partide care au contat cu adevărat în Camera Deputaţilor şi Senat în ultimii patru ani. Alianţele au fost necesare doar pentru compensarea erodării de imagine, cauzată de guvernările succesive ale celor două partide. 
Fel şi fel de oportunişti şi traseişti politici au fost „paraşutaţi" de către cel două mari coaliţii prin colegiile electorale din provincie, în ideea că adversarii localnici sunt mai uşor de învins, iar electoratul mai uşor de păcălit. Cântăreţi, regizori, ziarişti, fufe, toţi deveniţi cunoscuţi datorită „tembelizorului", şi-au găsit deodată harul de mari politicieni şi ne cerşesc votul. Dar, ca şi în cazul micului ecran, nu uitaţi, „telecomanda" este la voi! Sursa Justitiarul