Fie dolar american, fie euro, se impune o stabilitate a monedei, cu atât mai mult cu cât cele doua mentionate par sa troneze întreaga lume financiara si monetara. O moneda stabila, puternica confirma si totodata sustine o economie dezvoltata, eficienta, functionala. Cresterea economica este implicita. Moneda puternica furnizeaza cetatenilor o siguranta mai mare, o încredere în moneda respectiva de unde si impulsionarea unor noi investitii, asa cum o dovedeste poate, de-a lungul timpului dolarul american. Si, poate, este asa cum se spune „Fiecare popor are moneda pe care o merita”, pentru ca atâta vreme cât locuitorii unui spatiu economic nu înteleg ca este nevoie de timp, rabdare, eforturi, sacrificii, pierderi chiar experienta pentru a cladi o economie competitiva, si în final obtinerea profitului – bani – si ca urmare o putere mare de cumparare, atâta timp vor avea o moneda instabila.
Fie SUA, fie UE, n-au avut dintotdeauna moneda stabila si putere mare; ea s-a format pe parcurs, cu suisuri si coborâsuri, inflatie, somaj si costuri sociale dupa cum o dovedeste dolarul american în timp.
Prin cursul valutar, statele cauta sa actioneze asupra economiei interne si balantei platilor si apare, adeseori ca arma redutabila în lupta politica dintre state. În anii `70, SUA si principalii aliati au ajuns la stari conflictuale pe tema eliminarii disproportiilor existente între cursul valutar al dolarului, al valutelor vest – europene si al yenului japonez ceea ce atesta, din nou, faptul ca acesta, cursul valutar, ocupa un loc central în organizarea relatiilor valutar – financiare internationale, este o dovada a justetei acestei concluzii. În principiu un curs valutar „X” ?/$ reflecta relatiile dintre preturile interne - europene si externe – americane; este mijlocul ce stabileste raportul dintre toate marimile economiei europene - în interiorul spatiului euro – fata de economia americana. Prin curs valutar se compara venitul national, preturile interne, salariile, costurile, productivitate.
Oricare ar fi situatia la ora actuala, se impune o stabilitate a euro si a dolarului, ca o obligatie internationala. Banii europeni promit sa joace un rol tot mai important în finantarea Asiei. În timp ce Indonezia, Coreea de Sud si Thailanda trebuie sa se bizuie înca pe asistenta FMI, restul Asiei ramâne împrumutantul major pe plan mondial: peste 500 de mld. dolari sunt mentinuti în rezervele valutare ale acestor tari, proportia cea mai mare fiind în dolari SUA. Japonia, China, Hong – Kong si alte tari din S-E Asiei continua sa finanteze deficitul contului curent al Americii (prin cumpararea mai ales a obligatiunilor statului american). Asia detine peste 40,5% din rezervele valutare combinate ale lumii. Se considera ca o parte din aceste rezerve pot lua drumul euro. Daca euro câstiga împotriva dolarului, bancile centrale nationale vor deveni mari cumparatoare de obligatiuni denominate în euro. Aceasta va exercita presiuni asupra dolarului deoarece va fi o cerere scazuta de bonuri de tezaur americane si, în consecinta, o cerere mai mica de a cumpara dolari. Dolarul astfel va scadea, provocând evolutii inflationiste si, odata cu aceasta noi presiuni pentru rata dobânzii. Pentru exportatorii americani aceste tendinte vor avea efecte pozitive. Aceasta miscare spre euro, având în vedere si predilectia bancilor centrale asiatice pentru o politica conservationista, va dura o perioada si se va face în trepte. La o luna si jumatate de la debutul euro, multe banci centrale din Asia de S-E ramân legate de marca germana sau francul francez; putine si-au schimbat dolarii în euro si aceasta datorita retinerii fata de noua moneda – teama de volatilitate. Dupa reducerea rezervelor valutare, ca urmare a crizei financiare si conditiile în care toate lupta împotriva recesiunii, bancile centrale nu vor sa-si asume atât de repede un risc. Banca Centrala din Jakarta a declarat ca nu va introduce euro între monedele de rezerva strategica atât timp cât BCE nu va dovedi temperament în apararea euro, referindu-se la scaderea acestuia în 4 feb. 1999 la 1,1262 $.
Acestea sunt citate din http://x-referat.ro/economie/conflictul-euro-dolar-banii-si-puterea-lor-de-cumparare.html
https://reflectiicotidiene.blogspot.com Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Translate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Sper sa putem comenta impreuna