Pentru mentinerea sau sporirea fertilitatii solului se folosesc cu suces ingrasamintele verzi printr-un program de rotatie a culturilor.
Procedeul este cunoscut de pe timpul romanilor si consta in cultivarea de plante pentru a fi ingropate in pamant in acelasi an.
Pe langa aportul adus de sporirea materiilor hranitoare din sol, ingrasamintele verzi mentin umiditatea pamantului, il face sa fie mai racoros, aduce inapoi elementele extrase in sol in timpul vegetatiei si pe cele preluate din atmosfera in procesul de fotosinteza sau rezultat al fermetatiei masei vegetale incorporate.
Bune pentru ingrasamintele verzi sunt aproape toate plantele, dar mai ales cele carnoase si apoase, care au perioade scurte de vegetatie cum ar fi cruciferele, hrisca, trifoiul, rapita. Mai favorabile sunt leguminoasele pentruca au o crestere rapida, contin si ele apa in compozitie si iau din aer azotul pe care il transforma si il pun gratuit la indemana culturilor de baza. In aceasta categorie intra lupinul care are o radacina pivotanta profunda si amelioreaza fertilitatea solului intr-un mod durabil. Lupinul este foarte potrivit pentru cereale, prasitoare si in special cartof.
Azotul, fosforul si potasiul luate din pamant si trecute prin plantele verzi sunt mai usor de asimilat de catre culturile urmatoare. Sunt plante ca de pilda trifoiul care se ingroapa dupa a doua coasa si aduce pamantului 130 kg/ha azot(echivalentul a 300-400 de ingrasamant comercial).
Intrebuintarea ingrasamintelor verzi este recomandata pentru solurile nisipoase pe care le imbogatesc cu humusdar si pentru cele lutoase sau argiloase. Pe cele nisipoase se recomanda, ca ingrasaminte verzi, lupinul si trifoiul. Pe cele argiloase se recomanda mustarul sau rapita iar pe cele calcaroase, mazarea.
Pe solurile usoare plantele folosite ca ingrasamint verde care ingheata pot sa ramana peste iarna. Dupa inghet resturile ramase pe sol pot fi completate cu gunoi de grajd si incorporate prin aratura ceva mai adanca (20 cm). Daca nu se aplica si gunoi de grajd, plantele verzi, inghetate, se incorporeaza superficial la 10 cm.
Pentru fertilizarea culturilor ce se infiinteaza toamna, plantele destinate incorporarii lor se seamana in iulie, dupa ce s-a ridicat recolta. Semanatul din iulie se face cat mai des ca plantele rasarite sa acopere pamantul.
In ambele cazuri (culturi de baza ce se seamna toamna sau primavara), perioada de semanat al ingrasamintelor verzi se alege intre doua recolte.
Semanatul facut vara are un efect dublu: in primul rand plantele prin radacinile, tulpinele si frunzele lor dau pamantul substele hranitoare; in al doilea rand impiedica pierderea azotului din rezerva solului prin expunere la soare sau prin spalare de catre ploi.
De regula generala, se evita ingrasamintele verzi din plante din aceleasi familii cu cele din cultura de baza.
Pentru ingrasamintele verzi se mobilizeaza solul inainte de semanat si se grapeaza superficial pentru a acoperii semintele. Dupa semanat plantele se lasa pana la inflorit, apoi se tavalugesc pentru incorporarea in sol cu ajutorul grapilor cu disc Zdrobirea si sfaramarea se poate face si direct cu freza rotativa (mai ales in fermele ecologice). Daca avem graminee ca si ingrasaminte verzi acestea se zdrobesc inainte de inspicare. Ingrasamintele verzi se incorporeaza toamna la 5-10 cm pe soluri grele si 10-20 cm pe cele usoare.
Inainte de a semana cultura de baza, ingrasamintele verzi se amesteca cu pamantul, prin treceri cu grapele cu discuri. De regula ingrasamintele verzi nu se incorporeaza imediat dupa ploi. Trebuie sa avem grija ca descompunerea sa fie progresiva si completa inaintea de semanatul culturii de baza. Pentru a nu avea probleme se va evita descompunera anaeroba, in straturile mai adanci ale solului.
Sursa Gazetadeagricultura
Distanţa între rânduri este puţin diferită în funcţie şi de soiul cultivat, fasolea pitică se poate cultiva respectând o distanţă între rânduri de 60 de centimetri şi între plante pe rând de circa 10 centimetri, fasolea urcătore se cultivă lăsând între rânduri o distanţă de 1 metru şi între plante pe rând circa 20 de centimetri. La cultivarea soiurilor de fasole urcătoare trebuie prevăzut că va avea nevoie de araci sau de o structură de susţinere cu o înălţime de cel puţin un metru şi jumătate. Fasolea foloseşte bine fertilizanţii organici administraţi culturii premergătoare, deci la lucrările de tomnă a solului nu sunt necesare fertilizări. O lucrare importantă la cultivarea fasolei este prăşitul pentru a elimina buruienile şi favoriza circulaţia aerului la nivelul rădăcinilor. Dacă este posibil fasolea trebuie irigată imediat după semănat şi când formează flori şi fructe. Recoltarea se face în funcţie de necesitățile de consum; se pot recolta păstăi, boabe în pârg care nu au ajuns încă la maturitate, sau boabe mature.
tinere fără terminaţii lemnoase de la plante sănătoase de 3-4 ani. Un ram de lavandă selecţionat pentru producerea de butaşi trebuie să aibă o lungime de circa 15 centimetri. Pregătirea ramului pentru răsădit este simplă, se elimină pe o porţiune de circa 7 centimetri de la baza ramului toate frunzele, după care se răsădeşte la o adâncime de circa 7-8 centimetri. Pământul unde se vor răsădi butaşii de lavandă trebuie să aibă câteva caracteristici: un bun drenaj al apei, să fie lipsit de buruieni, să aibă o bună expunere la soare şi să fie ferit de vânturi. Butaşii de lavandă se pot răsădi şi în ghivece nutritive folosind substrat profesional pentru răsădit. Dacă răsăditul se face pe straturi în grădină butaşii se pot mulci cu un strat de paie. Mulcirea se face aşezând între rânduri un strat de paie cu o înălţime de circa 5 centimetri. Plantarea butaşilor de lavandă pe straturi se face respectând o distanţă de 15 centimetri între rânduri şi de 8-10 centimetri între plante pe rând. La plantarea în ghivece nutritive acestea trebuie să aibă un diametru şi o adâncime de 10 centimetri.
