Efectul neasteptat al aprecierii dolarului: Cu cat se vor scumpi marfurile din China

Importurile din China ar trebui sa se scumpeasca in total cu 17-18%, daca se iau in calcul atat evolutiile cursurilor valutare din ultimul an, cat si cele anticipate pentru 2015, estimeaza Mihai Nichisoiu, Global Macro Strategist, Tradeville.

Astfel, ajustarile valutare din ultimul an ar trebui sa se reflecte intr-o scumpire cu 12-13% a produselor chinezesti in Europa, dar anticiparile privind cursurile de schimb arata o majorare de pret suplimentara de aproximativ 5%.   

Importurile locale in dolari americani, inclusiv cele din China si alte economii asiatice, vor deveni tot mai scumpe in conditiile in care aprecierea globala a dolarului este abia la debut, iar deprecierea euro fata de dolar va ramane mai puternica decat cea a monedelor asiatice.

Astfel, desi un dolar tot mai puternic va cumpara marfuri chinezesti tot mai multe, un euro tot mai slab va cumpara tot mai putini dolari si tot mai putine marfuri chinezesti.

Este foarte probabil ca deprecierea yuanului in raport cu dolarul sa continue si in 2015, dar aceasta nu se va traduce intr-o ieftinire a produselor chinezesti in Europa, intrucat autoritatile de la Beijing nu vor putea tolera o ajustare pronuntata a monedei locale fata de moneda americana, de calibrul celei inregistrate de euro.

Mai degraba se va repeta scenariul din ultimul an, cand yuanul s-a depreciat in fata dolarului pentru prima data in cinci ani, dar ajustarea a fost de putin peste doua procente, in timp ce euro a pierdut 15% fata de dolar in doar cateva luni. Prin urmare, China va continua sa piarda in termeni de competitivitate in  Zona Euro, cea mai importanta piata de desfacere pentru exporturile sale.

Autoritatile chineze incearca sa instrumenteze o alunecare controlata a economiei, care nu mai alearga la rate procentuale de crestere formate din doua cifre. Aceasta impune o relaxare a politicii monetare (inclusiv via dobanzi mai mici) si o oarecare depreciere a yuanului, favorabila si din punctul de vedere al competitivitatii pe pietele europene.

Anuntul BCE din ianuarie privind startul unui program masiv de relaxare monetara cantitativa (“QE”) a reprezentat un motiv de ingrijorare pentru autoritatile de la Beijing si un argument in plus pentru deprecierea yuanului fata de dolar, in pofida regimului valutar semi-flotant declarat oficial, in care moneda chineza este ancorata de cea americana.

Totusi, nu se poate vorbi de o depreciere de mare anvergura a yuanului fata de dolar. Daca Beijingul ar accepta acest scenariu, piata financiara chineza - si chiar cele globale - ar suferi turbulente severe, prin iesiri masive de capital din China, in conditiile in care oricum se asteapta o inversare a fluxurilor la nivel global.

Dupa ce au urmarit miracole economice in Asia de Sud-Est, America Latina si chiar in nordul Europei, banii se vor intoarce acasa, in America.

Un nou ciclu de restrictionare monetara va incepe in SUA candva pe parcursul acestui an, cand vom vedea prima crestere a dobanzii cheie dupa 2006, amplificand atractivitatea activelor financiare denominate in dolari americani, iar cresterea economiei americane va antrena investitii straine directe tot mai mari, conchide reprezentantul Tradeville.

Euro a scazut pe 22 ianuarie la minimul a peste 11 ani fata de dolar, dupa anuntul BCE privind extinderea la scara larga a programului lunar de achizitii de obligatiuni. Sursa Dailybusiness

S-a scufundat cu adevarat Titanicul?

S-a scufundat cu adevarat Titanicul?

 

Au trecut peste o suta de ani de la tragedia Titanicului, o intamplare nefericita care a dus la scufundarea unui vas considerat "nescufundabil" si la pierderea a mai bine de 1.500 de vieti. John Hamer, autorul cartii "Titanic, the real story" (2012), aduce la suprafata amanunte surprinzatoare, ipoteze care duc la ideea unei conspiratii bine ticluite. Ceea ce urmeaza este o prezentare, pe scurt, a argumentelor lui John Hamer, a eseului prezentat in 2012 pe internet de Dr. Neville Thomas Jones, dar si a documentarului realizat pe baza cercetarilor lui Andrew Newton, Why they sink Titanic (De ce au scufundat Titanicul, 2001).

Toate aceste ipoteze conduc la ideea unei conspiratii si nu a unui accident nefericit datorat hazardului caruia i-ar fi cazut victima Titanicul in noaptea de 14-15 aprilie 1912. Putina lume stie ca legenda Titanicului, vasul de lux care a lovit un aisberg si s-a scufundat in patru ore, desi era considerat "nescufundabil", s-a nascut odata cu romanul unui oarecare Walter Lord care in anii 50 a scris cartea A night to remember (O noapte de neuitat), roman ecranizat in 1958 de Ray Baker. Fictiunea destul de aproximativa legata de un dezastru real, a nascut de-a lungul timpului o multime de intrebari, rezumate astfel de Andrew Newton: "Cum au putut rezista oamenii in apa ca de gheata timp de 45 de minute (cum spune Lord)? De ce a oprit motoarele nava Californian aflata intre gheturi in acea noapte? Care a fost rolul vasului norvegian Samson, din apropierea Titanicului? De ce a fost pastrat comandantul Smith in compania White Star Line in ciuda carierei sale dezastroase? Cine era adevaratul proprietar al Titanicului? Cum de nici un obiect gasit pe epava Titanicului nu are gravat pe el numele navei (nici macar clopotul vasului)? De ce circula zvonul unei inversari de nave chiar si dupa o suta de ani? Si lista poate continua".

Dincolo de povestea tragica a Titanicului, doua ipoteze tulburatoare reies din prezentarile amintite mai sus: prima este ca pe fundul oceanului nu ar fi Titanicul, ci nava geamana, Olympic; iar a doua este ca tragedia nu a fost rolul hazardului, ci al unei actiuni premeditate, scopul fiind realizarea unei inginerii financiare legata de asigurari. Iata-le, pe rand.

Olympic, Titanic si Britannic

In 1907, doi oameni cu viziune, William J. Pirrie (presedintele companiei Harland & Wolff Shipbuilders) si presedintele companiei White Star Line, J. Bruce Ismay, au hotarat construirea a trei transatlantice de lux uriase, Olympic, Titanic si Gigantic (devenit ulterior Britannic). Nu stim daca cei doi intreprinzatori au hotarat botezarea celor trei transatlantice de lux doar pentru ca citisera cartea scrisa de un autor de mana a treia pe nume Morgan Robertson (1861 - 1915). Cert este ca acestuia i se publicase in anul 1898 romanul Futility (Inutilitate).

Remarcabil la aceasta carte este faptul ca ea descrie in detaliu un vas de croaziera care loveste un aisberg in mijlocul Atlanticului de Nord, chiar in calatoria inaugurala spre New York si se scufunda. Iar numele vasului era... Titan! Dar coincidentele nu se opresc aici: Titan avea 800 de picioare lungime, Titanic 882; Titan era considerat "indestructibil", la fel si Titanic; Titan avea o viteza maxima de 25 de noduri, Titanic, 24; impactul cu aisbergul a avut loc la tribord in ambele cazuri; ciocnirea a avut loc, in ambele cazuri, aproximativ la miezul noptii; luna ambelor dezastre, aprilie; Titan avea 2.000 de pasageri, Titanicul, 2200; ambele vase aveau un numar insuficient de barci de salvare. Intr-un final, ne putem intreba: Este Literatura mai tare decat Realitatea, sau literatura poate deveni subiect de inspiratie pentru realitate?

O inselatorie monumentala?

Ideea cea mai teribila din documentarul lui Andrew Newton, preluata si in cartea lui John Hamer, este ca vasul Olympic a fost schimbat cu Titanicul. Deci, ca din portul Southampton spre New York nu a plecat in voiaj inaugural Titanicul, ci un preschimbat Olympic, nava fiind cea care avea sa ajunga pe fundul oceanului, in vreme ce Titanic, preschimbat in Olympic a fost in serviciu pana in anul 1935 fara nici un incident. Argumentele ar fi acestea: primul dintre cele trei vase, Olympic, avandu-l la comanda pe comandantul Edward Smith, acelasi care avea sa duca "Titanicul" spre dezastru, a fost implicat pe 20 septembrie 1911 intr-o ciocnire cu vasul de razboi HMS Hawke in dreptul insulei White. Pachebotul a fost serios avariat, la fel si Hawke, ceea ce a insemnat un dezastru financiar pentru White Star Line pentru ca proprietarii au fost obligati de Amiralitatea britanica sa plateasca toate daunele, sume uriase, care duceau spre faliment, asta si datorita faptului ca asiguratorii n-au platit asigurarea catre WSL.

Asa ar fi putut aparea ideea unei "inginerii": nava avariata si reparata in proportie de 30 la suta din suprafata, Olympic, a devenit pe parcursul unui weekend Titanic, Titanicul, nefolosit inca, a fost redenumit Olympic. Vechiul Olympic a fost trimis intr-un al doilea voiaj inaugural sub numele de Titanic. (Andrew Newton spune ca acest gen de fronda navala se practica si astazi cu nave identice.) Apoi aflat printre aisberguri, a intrat in mod voluntar intr-unul, in speranta ca oamenii vor fi salvati de nava Californian (care astepta intre gheturi la vreo 13 mile departare). In final, vasul scufundat urma sa obtina o asigurare grasa, care a fost de 12 milioane de dolari in vreme ce Olympic costase in jur de 3. Ipoteza teribila este sustinuta de multe dovezi si marturii de epoca, stranse de Andrew Newton. Astfel, vasul zis mai nou Titanic, avea o "usoara, dar permanenta, inclinare spre stanga" (dupa cum a observat ofiterul Lawrence Beesley, dar si "alti pasageri supravietuitori"), si asta ca urmare a incidentului lui Olympic cu nava Hawke. Viteza maxima a pachebotului a fost de 21 de noduri, in vreme ce adevaratul Titanic ar fi trebuit sa aiba 23. Ambele argumente duc spre avariatul Olympic.

La procesul Titanicului, Harold Sanderson care reprezenta Harland & Wolff, a repetat de mai multe ori in fata instantei cuvantul Olympic atunci cand se referea la Titanic! Se mai aduce in discutie faptul ca o multime de fochisti si masinisti au refuzat sa se imbarce pe "Titanic" (pentru ca ar fi stiut ca este vorba de avariatul Olympic) desi era o cerere disperata de locuri de munca in acea vreme. Alt motiv fiind ca superstitia le spunea ca un vas cu numele schimbat aduce ghinion. Apoi mai este si cazul unor VIP-uri care nu au urcat la bordul "Titanicului", motivul presupus de autorii ipotezei, fiind ca acele VIP-uri stiau ca vasul urma sa fie scufundat conform unui plan pus la punct de proprietarii Titanicului. Astfel, chiar daca J. Bruce Ismay s-a aflat la bord, el fiind primul care a sarit in barca de salvare supravietuind dezastrului, sotia acestuia nu s-a imbarcat pe Titanic, desi si ea participa la orice calatorie inaugurala, alaturi de sotul ei, asa cum facuse si cu Olympic, cu un an inainte. Apoi, alti magnati, proprietari ai vasului, cum ar fi J.P. Morgan sau chiar Lordul William J. Pirrie au gasit motive sa nu urce la bordul Titanicului. In schimb, printre cele peste 1.500 de victime ale "Titanicului" s-au numarat cei trei mari industriasi americani ai epocii, cei care, intamplator?, se opuneau planurilor lui J.P. Morgan (Rothchild si Rockefeller) de creare a Federal Reserve Bank in SUA: este vorba despre Benjamin Guggenheim, John Jacob Astor si Isidore Strauss.

In concluzie, Titanicul nu s-a scufundat, el a fost in serviciu sub numele de Olympic, in vreme ce adevaratul Olympic a disparut in apele Oceanului Atlantic sub numele de Titanic. Ca un facut, Britannic a avut si el aceeasi soarta: s-a scufundat in dreptul insulei grecesti Kea in dimineata zilei de 21 noiembrie 1916, fiind lovit de o mina, circumstante in care si-au pierdut viata 30 de marinari.

Cat despre nava Californian, si ea proprietate a lui J.P. Morgan, comandata de Stanley Lord, ar fi primit ordin, intr-o actiune premeditata, sa se opreasca intre aisberguri in noaptea de 14 aprilie (in loc sa navigheze printre gheturi cu viteza maxima asa cum erau reglementarile navale ale timpului), asteptand niste semnale de la Titanic. Intamplarea a facut ca nici SOS-urile de la Titanic sa nu fie receptionate de Californian, nici rachetele luminoase lansate de Titanic sa nu fie interpretate corect de comandantul Lord, ceea ce a facut ca, intr-un final, Californian sa ramana pe loc, ratand operatiunile de salvare, greul cazand in cele din urma pe nava Carpathia. Pana la moarte, in 1962, capitanul Lord nu a scapat de stigmatul inactiunii in cazul Titanic.

Ipotezele celor care sustin conspiratia sunt infirmate de alti autori. Adevarul pare inmormantat definitiv in apele Atlanticului.

GEORGE CUSNARENCU

Din|interior. Cum arată „România odihnită”, țara cu 7 milioane de asistați social

Românii au descoperit metode prin care reuşesc să fenteze sistemul de asistență socială, aleg să câştige bani la negru şi să beneficieze simultan şi de sprijin de la stat. Dincolo de falşii asistaţi social, sunt zeci de mii de tineri care nu reuşesc să se integreze pe piaţa muncii după ce termină şcoala şi ajung şomeri, chiar de la 18 ani.

Embed: 

În România există sate unde oamenii nu au serviciu, deşi li se oferă locuri de muncă. Şi tineri care primesc ajutor de şomaj, imediat ce termină şcoala. Toate fac parte dintr-un tablou îngrijorător: 4 milioane de români sunt inactivi pe piaţa muncii, iar 7 milioane beneficiază de o formă de ajutor social, mulţi fără să merite. Mai mult, 16% dintre tinerii până în 24 de ani nu lucrează, nu studiază şi nici nu se califică în vreo meserie. Reporterii emisiunii "Din interior" au făcut o radiografie a fenomenului inactivităţii pe piaţa muncii.

Un primar, stând de vorbă cu un functionar din Primărie:

- Dana, tu cum îţi explici că tineretul ăsta de care te ocupi tu nu vrea să muncească?

- Ce să mai zic că... s-au învăţat numai cu bani mulţi, nu vor să lucreze pe bani puţini.

„Chestia asta se întâmplă pentru că se poate, pentru că sistemul permite o asemenea atitudine”, spune Adrian Izvoranu, reprezentantul unei confederaţii patronale.

„(...) sunt aproximativ 5 milioane de cetăţeni în asemenea tip de situaţie. 5 milioane de cetăţeni care, practic, ar trebui sau ar putea (...) să fie reintegraţi. De ce să lucrez, când pot să mă duc să lucrez la negru, (...) asistenţa socială o iau în paralel, ca un ajutor din partea comunităţii mai mari sau mai mici”, arată Bogdan Hossu, lider de sindicat.

Cum arată România inactivă?

Comuna Bărbăteşti, judeţul Vâlcea. În urmă cu şapte luni, Primăria a anunţat că în localitate urma să se deschidă o fabrică de confecţii. Ar fi adus 300 de locuri de muncă. Deşi comuna se află într-o zonă defavorizată şi oamenii nu au unde să se angajeze, investitorii au reuşit să găsească doar 28 de muncitori. Fabrica oferă salariul minim pe economie, transport şi bonuri de masă. Pentru cei care nu au mai lucrat în confecţii, s-au organizat şi cursuri de calificare. Primarul spune că nu se aştepta la un eşec de asemenea proporţii.

„M-am bucurat extraordinar de mult, am zis că "Băi, creşte nivelul de trai!", totul se schimbă. Am pus afişe, am stat de vorbă cu ei, în prima fază erau mulţumiţi, ce să mai! Mă gândeam că pe cei 300 de muncitori vom fi obligaţi să-i alegem undeva din 1000-1500 de doritori. De unde? A fost păcăleală! La interviu au venit peste 140 de oameni în primele zile, am trăit cu impresia că îi vom găsi în câteva luni de zile pe cei 300. Nu, n-am găsit, nu le place”, spune Constantin Banacu, primarul comunei Bărbăteşti.

Primarul a făcut un calcul: din cei peste 3.300 de locuitori, 1300 sunt pensionari, 137 sunt angajaţi în ţară, 450 sunt la muncă în străinătate. 56 de locuitori stau pe ajutor social, iar 51 beneficiază de indemnizaţia de şomaj. Restul stau acasă sau lucrează la negru.

„Peste 500 care sunt disponibili, da, care ar putea. (...) Şi care stau acasă. Domle, nu se vrea să se mai muncească! Deci, nu se vrea. Nu înţeleg din ce s-au învăţat din ce să trăiască, din puţin, din ce trăiesc. Bun, se pune problema, poate, zic, unii din agricultură. Dom'le, agricultură nu! Comuna Bărbăteşti e zonă defavorizată, ca de altfel încă şase-şapte comune din zonă, asta înseamnă că terenul nu e bun de agricultură. Şi nu le place nici asta. Pentru că în vremea comunistă erau 1500-1600 de vaci din comună, (... ) acuma sunt 100 şi ceva de astea, erau 4000-5000 de oi, mai sunt 5-600. (....) Dezamăgit total, vă spun sincer. Ca şi cum le-aş fi pus un tort pe masă şi nu că nu le place sau nu, nu vor să-l mănânce şi pe ăla! Nu se poate, nu se poate!”

În ciuda numărului mic de angajaţi, fabrica din Bărbăteşti are activitate. Ocupă o fostă grădiniţă, închisă din cauza natalităţii reduse. Produce haine pentru firme cunoscute din Marea Britanie. Reprezentanţii companiei spun ca le este greu să găsească oameni buni de muncă în zonă.

Alexa Copiuc, șef linie producție, poveștește: „Ca şi explicaţie ni s-a spus că nu vor să-şi complice viaţa. (...) Asta e explicaţia care mi s-a dat, că nu vor să-şi complice viaţa cu un loc de muncă. Probabil că au şi alte activităţi, fiind la ţară, au şi animale, au grădini, probabil au şi copii. Şi să ai un loc de muncă înseamnă opt ore standard”.

Maria Popa, administratorul societăţii, are altă părere: „Sincer? De lene! Deci lenea este o mare problemă în România. (...) Am ajuns la concluzia că oamenilor în ziua de astăzi nu le place să muncească.(...) în urma cursurilor de confecţioneri, mulţi după ce şi-au luat banii, n-au mai venit la muncă. Deci, nici aşa, nici aşa, nu mai ştim ce să facem!”

Femeile care s-au angajat nu-şi explică de ce nu a fost bătaie pe locurile disponibile. Unele dintre ele vin inclusiv din sate aflate la peste 30 de kilometri distanţă ca să lucreze aici.

Mariana Bâdea: „Am lucrat în comerţ şapte ani, n-am avut duminică, n-am avut sâmbătă liberă, n-am avut Crăciun, n-am avut Paşti libere, deci chiar nu... Deci pot să spun că mulţumesc că ne-au oferit o pâine caldă, cu o muncă curată şi la program de opt ore”.

Andreea Iliescu: „Nu s-au înscris că nu au vrut. E greu să muncească. (...) Adică preferă să stea acasă decât să vină la muncă”

Cati Niculescu, croitoreasă: „(...) Sincer să vă spun, nu-i atrage, nu le place, nu le place chestia asta, e de migală. Şi femeile fac orice altceva decât asta. Vin şi pe urmă se retrag”.

O parte dintre fostele angajate ale fabricii au însă o altă explicaţie. Spun că au demisionat pentru că nu făceau faţă la program. Mai mult, spun că li se cereau ore suplimentare, neplătite. Multe au preferat să stea acasă.

Lucreţia Dumitraşcu: „(...) Programul nu se respecta, asta a fost condiţia de ce mi-am băgat demisia.(...) pentru că nu se spunea "Dom'le, lucrăm peste program". Se lucra peste program, chiar 5-7 ore se lucra peste program. Acum nu lucrez nicăieri, sunt în căutare, ce să facem, asta e..”

Elena Cârjan: „Au fost şi orele de muncă suplimentare, zilele de muncă suplimentare, nu s-a respectat programul. Este şi stres, în confecţii aşa este, ritmul, trebuie să păstrezi un ritm. Într-adevăr sunt ţipete, sunt reproşuri(...)”.

În Bărbăteşti nu se găsesc alte locuri de muncă. Întâlnești însă tineri care au intrat direct în şomaj după terminarea liceului. Spun că nu au unde să lucreze. Părinţii lor mai pleacă la muncă în agricultură peste hotare. Strâng bani cât să ţină toată familia.

- Aia mică e într-a XII-a şi aia mare a terminat, e în şomaj acuma, povestește Mihaela Stoica, localnică din Bărbăteşti.

- Direct în şomaj după şcoală.

- Da, da.(...)

- Dar a încercat la fabrica asta, să se angajeze?

- Nu se duce, nu se duce că nu-i place. Deci ce nu-i place, nu vrea, nu se duce. (...) Tineretul în ziua de astăzi e mai... na!”

Marian Vitejescu a terminat un liceu tehnologic. După Bacalaureat şi-a depus direct dosarul pentru ajutorul de şomaj. Spune că nu avea altă şansă: în Vâlcea nu se găsesc locuri de muncă pentru calificarea lui.

- Momentan am şomaj, sunt în şomaj. Şi după aceea încerc să-mi caut de muncă.

- La 18 ani, ai şomaj...

- Da, da, da!

- Şi-ţi convine situaţia asta?

- Nu-mi convine, că e suma mică. Nu ne putem descurca dintr-un şomaj. Mi-am căutat, dar nu mi-am găsit ceva care să-mi convină. De exemplu, aici la Vâlcea e de muncă, dar salariul îl dai pe navetă. Plus că-ţi mai trebuie şi un milion să mănânci aşa la Vâlcea. Şi nu-ţi ajung efectiv. Rămâi practic cu banii din şomaj. Cu ei rămâi în buzunar.

- Ai auzit de fabrica asta de aici?

- Da, da, da.

- Sunt şi câţiva bărbaţi. Te-ai angaja acolo?

- Nu ştiu cum să vă spun, de nevoie, m-aş angaja (...) Eu îs mai mult cu mecanica, cu astea...

Primarul spune că este dezamăgit de tinerii din comună. Mai ales că, în comunism, părinţii lor au muncit din greu ca să ridice case şi să-şi facă gospodării frumoase.

„Făceau naveta, erau, săracii, nu ştiau ce să facă. Ei, acuma, ăştia, copiii ăştia se mulţumesc cu ce-au făcut părinţii. (...) oamenii de ştiinţă să-şi dea mâna şi să descopere cât mai repede un tratament împotriva lenei. Lenei şi prostiei, că dacă... atunci se va schimba...”, spune primarul.

Comuna Dângeni, județul Botoșani. Situaţia din Bărbăteşti nu este una singulară. În toamna anului trecut, primarul localităţii Dângeni, din judeţul Botoşani, îşi exprima nemulţumirea faţă de eşecul unei campanii de recrutare în rândul cetăţenilor. A postat un mesaj dur pe pagina sa de Facebook, care nu i-a adus decât reproşuri.

„(...)Dragi cetăţeni, și mă adresez în mod special persoanelor mai tinere, vă rog să înțelegeți că trebuie să învățăm să avem fiecare o meserie și să lucrăm undeva, nu se mai poate trăi pe spatele părinților sau din ajutoare sociale"...

- Ce răspuns aţi primit la acest mesaj?

- Da, răspunsul a fost din partea unor persoane „da", din partea altor persoane „nu", dar eu consider că trebuie să lupt şi să fac ca oamenii să înţeleagă că trebuie să ne apucăm de treabă.

Supărarea primarului a venit după ce a încercat, fără succes, să adune 55 de locuitori dispuşi să lucreze la o fabrică de confecţii din Botoşani. Oferta era salariul minim pe economie şi transport gratuit în oraş. Deşi nu există alte locuri de muncă la Dângeni, s-au prezentat doar 28 de persoane la interviu, din care doar șase au semnat contract de muncă. Ulterior, însă, întreaga "afacere" s-a complicat: în urma unui control, inspectorii de la "Forţele de muncă" au descoperit că angajatorul nu declarase numărul exact de locuri de muncă pe care urma să le ofere. Aşa că şi cei şase angajaţi din Dângeni au fost trimişi înapoi acasă.

„Au fost discuţii între AJOFM şi acel angajator, prin care am înţeles că AJOFM ar fi adus la cunoştinţă angajatorului că nu a scos la, că nu a publicat şi nu a anunţat AJOFM-ul cu privire la cele 55 de locuri de muncă, ci doar cu trei sau zece locuri de muncă”, spune primarul din Dângeni.

Oamenii din Dângeni spun însă că, în ciuda insistenţelor Primăriei, munca la fabrica din Botoşani nu a făcut niciodată parte din planurile lor. Mulţi pleacă în străinătate, de unde se întorc şi investesc tot ce au în creşterea animalelor sau în agricultură. Alţii, deşi sunt apţi de muncă, preferă să primească ajutor social de la Primărie.

Discuție cu doi săteni aflați într-o căruță:

- Nu v-ar fi încântat un loc de muncă în confecţii?

- Nu, nu. Că acasă cine să facă? (...) Amu am venit acasă din Italia, am stat vreo zece ani pe acolo, am făcut vreo doi bani şi... acasă.

- Şi soţia lucrează undeva?

- Nu, acasă.

- Vă ajută, în gospodărie sau...

- Casă, normal, face mâncare, spală.

- Dar ea n-a fost interesată să meargă la confecţii?

- Dar ce să facă? Acasă cine?

Cei mai mulţi localnici se descurcă aşa cum face si familia Danielei Călin: au un venit de aproape 10 milioane de lei pe lună, adunat din salariul soţului şi din creşterea animalelor. Când fabrica de confecţii a anunţat că face angajări, familia Călin și-a facut un calcul:

- Nu aduceam mai mult, cam tot acolo. Era salariul minim pe economie şi bonurile de masă. Păi, acasă dacă plăteam pe cineva la animale, ce dădeam pe mere, luam pe pere. În situaţia mea, la alţii nu ştiu.

- La alţii care e situaţia?

- La alţii, e tineretul care trăiesc pe banii la părinţi, dintr-o pensie de 3 milioane jumate şi nu se dau cu c... la muncă, mă scuzaţi că am spus aşa. (...) Nu le place, mai bine stau la crâşmă şi aşteaptă un ajutor.

Și angajatorii n-au nicio vină?

Specialiştii cred că astfel de cazuri apar mai degrabă din proasta înţelegere a realităţilor locale de către angajatori, decât din atitudinea localnicilor faţă de muncă.

Bogdan Iancu, antropolog, explică: „În tot acest timp în care există aceste perspective obtuze în care oamenii sunt leneşi, indivizii ăia despre care noi credem că sunt leneşi îşi fac calcule. Şi calculele lor sunt următoarele: Păi, dacă plec eu două-trei luni la cules de căpşuni în Spania? sau la spălat de farfurii la restaurante în Italia? Cât primesc acolo şi cât primesc la fabrica asta? Iar acolo plec când vreau eu. Îmi fac timp, pentru că toamna copiii mei încep şcoala, mă întorc acolo!

Am avut peste zece ani de investiţii nereuşite, cu un fel de capitalism de caravană, care a venit, s-a mutat destul de repede în altă parte. O mare parte din capitalul de încredere pe care oamenii puteau să-l aibă în genul ăsta de iniţiative a picat. (...) A apărut situaţia asta de stabilitate măruntă, pe nişte venituri venite de la stat, combinate cu subvenţii pe care poţi să le iei în agricultură, combinate cu mici joburi pe care poţi să le mai faci în construcţii şamd. Şi atunci lumea crede, îşi face nişte calcule care nu mai vizează genul ăsta de job”.

Țara ajutoarelor sociale

În România există aproape 7 milioane de persoane asistate social, adulți si copii. Chiar dacă sumele acordate sunt infime, în anumite localităţi oamenii s-au obişnuit să trăiască din ajutoare primite de la stat, decât să se angajeze.

Cătunul Atârnaţi, din comuna Vaideeni, Vâlcea, este, practic, abonat la ajutoare sociale. Comuna este pe primul loc în judeţ ca număr de asistaţi. Aproape 500 de persoane de aici, din cele 3300 câte are toată comuna, sunt înscrise pe listele cu beneficii sociale. Unii locuitori fentează sistemul, câştigă bani la negru sau trec bunuri pe numele altor persoane, pentru a nu depăşi pragul venitului minim garantat.

- Circa 55 de familii sunt într-adevăr foarte sărace, spune Doina Deaconescu, viceprimar.

- Restul?

- Restul până la 480 sunt mai bine.

Prin sat, oamenii recunosc că fac bani la negru, din exploatarea lemnului, colectarea fructelor de pădure şi a ciupercilor. Tinerii susţin că nu au unde munci, dar recunosc că nici nu au căutat de muncă.

 - Zicea că sunt tânăr şi suntem buni de muncă, na... Cum ar veni, să găsim de muncă.

- Şi aţi căutat?

- Păi, n-am avut de unde să caut.

- Dar nici n-aţi încercat.

- Normal că n-am încercat, aşa e... N-am încercat.

- (...) - Păi, am fost şi la "șomaj", ne-am interesat la... CSM, nu ştiu cum îi spune, la forţele de muncă.

- Avem ajutor social.

- Şi cât aveţi?

- 3 milioane jumate. 4 milioane...

- Şi vă ajunge să vă descurcaţi?

- Ei, ajunge, toate alea-s scumpe...

- E curent, e cablu...

Unii locuitori nu se sfiesc să recunoască: au maşini şi case, dar iau şi ajutor social.

- Acolo locuiesc. Acolo locuieşte copilul.

- Am înţeles. Aveţi ajutor social?

- Da. (...)

- Şi preferaţi să staţi aşa, cu ajutorul ăsta mic de la Primărie?

- Ce să fac, domnul meu, că n-avem nicio posibilitate. (...) Am casă frumoasă, dar degeaba (...) Am numai ARO 10. Şi ăla, vara când vine afinele, bureţii, atunci ne ducem şi noi şi muncim.

- Nu, am o simplă Dacie! Care e înscrisă la... Nu e înscrisă nici aia la Primărie pe numele meu, e înscrisă la cineva la Vâcea.

- Aţi preferat să faceţi aşa că vă lua...

- Da, ce să facem? Că ne lua şi ajutorul. Ce să facem...

Inundații? Rost de despăgubiri de la stat

Anul trecut, cătunul a fost lovit de inundaţii. O parte dintre localnici şi-au piedut locuinţele şi trăiesc acum în nişte containere puse la dispoziţie de guvern. În urma nenorocirii, însă, prin sat a început o adevărată "cursă" după despăgubiri.

- N-avem, suntem săraci, suntem vai de lume, ne-a luat apa, ne-a luat grajdul, gardul atâta gard ce mi-a luat. Nu e vorba, sunt vai de lume. Ce, că la asigurarea casei mi-a dat 4 milioane.

- Uite, am pus alt parchet, pe cuvântul meu de n-oi fi pus alt parchet.

- Şi de unde aţi avut bani să puneţi parchetul?

- Păi, am muncit şi eu la bureţi vara, mânca-ţi-aş sufletul.

După inundaţii, au început şi certurile între vecini. Localnicii se acuză unii pe alţii că au vândut din ajutoarele de urgenţă sau că şi-au stricat singuri gospodăriile ca să primească despăgubiri.

- Să nu mai aduceţi, dom'le, nimic, că pe ăştia nu-i săturaţi niciodată. Cred că 20-30 de tiruri, tot felul de mâncări, tot felul, le-au luat şi le vindeau.

- Domle, cine a luat mai mult ca el? El a luat cel mai mult(...)

- La muncă, domle, la muncă, să muncească, cum am muncit eu, cum a muncit ăsta. La muncit, nu la întins mâna. Că toţi au luat numai pe degeaba. I-a învăţat Primăria numai pe degeaba.

- Ăsta se ducea cu maşina şi încărca care mai de care, hai dă-o-n...

- Măi, nu vă certaţi, că toţi suntem în aceeaşi mână, în aceeaşi oală!!!

Primăria susţine că nu are cum să-i scoată pe cei care nu merită de pe lista asistaţilor social: dosarele sunt întocmite pe baza veniturilor declarate.

„Dacă mergi la Registrul agricol şi vezi că are ăla trecut, rol de evidenţă 100 de metri pătraţi, deci nu are nimic. Ce să-i iau? Ce să-i fac? Că mă duc eu şi văd? Nu, nu stă în picioare. Deci nu am legislaţia care să mă ajute. Dar nu e bine nici să-i învăţăm aşa, că sunt tineri mulţi. Sunt şi tineri care nu vor să meargă la muncă, alt aspect, pentru că le convine, că vine ajutorul social, vine alocaţia, vin ajutoare de la guvern, mâncare şi astea, la ce să muncească? Aşteaptă. Aşteaptă”, spune Doina Deaconescu, viceprimar la Vaideeni.

Până în prezent, autorităţile nu au făcut un calcul clar care să arate câte din ajutoarele sociale sunt acordate pe nedrept. Numai în anul 2014, însă, au fost încasaţi din recuperarea unor beneficii acordate ilegal 11 milioane de lei, suma totală adunată până acum din descoperirea unor fraude în sistem fiind de 26 de milioane de lei. Specialiştii cred însă că nu doar beneficiarii sunt de vină.

Bogdan Iancu: „Numărul de asistaţi social falşi poate fi explicat printr-un fel de dinamici politice locale. (...) Nu sunt opţiunile indivizilor, sunt opţiunile decidenţilor politici, de a întreţine această atmosferă.(...)”

Bogdan Hossu: „De ce să nu recunoaştem că asistenţa socială s-a folosit şi se foloseşte încă (...) ca un instrument politic, (...) electoral, pentru a vota cu un anumit partid sau un anumit candidat. E o formă de manipulare, datorită faptului că regulile nu sunt unitare şi clare, nu sunt sisteme de control clare”.

Reprezentanţii Ministerului Muncii susţin că anul acesta vor începe reformarea sistemului de asistenţă socială. Primul program-pilot: introducerea "venitului minim de inserţie", care presupune adunarea venitului minim garantat, cu alocaţia de susţinere a familiei şi ajutoarele de încălzire. În plus, beneficiarii vor putea primi acest ajutor chiar dacă lucrează, cu ziua, pe baza unui contract.

Codrin Scutaru, secretar de stat, Ministerul Muncii: „Noi, ca Ministerul Muncii, nu avem cum să încurajăm nemunca. Pe noi ne interesează ca persoanele apte de muncă să poată munci. În anul 2015 sunt două lucruri pe care le putem face, importante. O dată, integrăm toate ajutoarele sociale într-unul singur - venitul minim de inserţie va fi noul tip de ajutor social integrat şi se numeşe de inserţie pentru că scopul său este să readucă populaţia aptă de muncă în zona activă. (...) Vom căuta prin acest venit minim de inserţie să nu facem o penalizare atât de mare pentru cel care intră pe muncă sezonieră, zilier, persoanele care n-au muncit până acum şi intră într-o perioadă de ocupare, într-o zonă de ocupare, să nu aibă frica că pierd total ajutorul social. (...) Trebuie să muncim să dispară frica asta de a-ţi pierde sursa de venit, să nu devină o chestie cronică”.

Din școală, direct pe banii statului

Pe lângă asistaţi social, în România, există tineri care intră în şomaj imediat după ce termină liceul sau facultatea. Primesc 250 de lei lunar, pe o perioadă de şase luni, timp în care au acces la consiliere şi formare profesională.

Corina Scarlat: „Pot să spun că exact la sfârşitul anului 2013 se încadraseră puţin peste 16.000 de persoane ca urmare a participării la cursurile de formare din peste 36.000 de persoane câte au participat la cursuri. Iar în 30 noiembrie 2014, pot să spun că erau aproximativ 16.000, dar vorbim de 30 noiembrie 2014”.

Anul trecut, Ministerul Muncii a lansat o serie de proiecte finanţate cu aproape 40 de milioane de lei, prin programul POSDRU, pentru tinerii cu vârsta sub 25 de ani, care şi-au pierdut locul de muncă sau care nu au reuşit să se angajeze după terminarea studiilor. Tinerii iau parte cursuri de calificare sau la târguri de locuri de muncă specializate.

Pentru mulţi astfel de tineri, însă, piaţa muncii din România rămâne încă inaccesibilă.

Teodor Bogoiu Cristinel, absolvent de liceu fără bac, 22 de ani:

- Cum îţi câştigi existenţa?

- Păi deocamdată mă ajută mama. ...

- Ai găsit până acum, ai încercat să te angajezi?

- Am încercat, dar unde te duci îţi trebuie prima oară bacul, bine că asta e, aici nu pot să dau vina pe ei, asta a fost că n-am luat eu bacul, dar chiar dacă luai şi bacul, tot când te duci să te angajezi îţi cere experienţă. De unde să iei experienţa dacă eu am ieşit de pe băncile şcolii?

Ştefan Chiriac are 19 ani și a a terminat liceu sportiv:

- Nu sunt angajat, încă sunt şomer şi fac un curs de bucătari. Momentan sunt în curs, mai am două luni.

- Ai încercat să-ţi găseşti un loc de muncă?

- Nu am încercat, pentru că primesc ajutorul de şomaj şi nu poţi ieşi din somaj pentru că după aia nu mai primeşti şomajul.

Stoenoiu Vasile Gabriel: „Am terminat liceul economic Mihail Kogălniceanu, la Gară, şi sunt în căutarea unui foarte bun loc de muncă. M-am băgat de şomaj, dar am renunţat pentru că este foarte puţin şi nu-mi convine. Mai lucrez aşa, dar la negru pentru că sunt de la ţară şi na, mă ajută şi părinţii şi dacă nu reuşesc, o să dau la facultate”.

La cursurile de calificare, tinerii pot învăţa să devină ospătari, bucătari, IT-işti sau antreprenori. În luna ianuarie, la căminul cultural din comuna Viştea, judeţul Braşov, 26 de tineri şomeri au susţinut examenul final al unui curs pentru bucătari.

Nicoleta Anghel, coordonator al Casei Regionale a Tinerilor Activi, Braşov: „Astăzi suntem la examenul pentru cursul de bucătari, care se adresează persoanelor interesate de obţinerea acestei meserii, este o calificare de nivel 2, care a presupus aproximativ trei luni de practică, pe la diverşi agenţi economici. Tinerii ca să facă parte din acest proiect, trebuie să aibă vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani, să nu aibă un loc de muncă”.

Cei mai mulţi dintre tinerii care au urmat cursurile s-au pregătit pentru cu totul altă meserie. Sunt dezamăgiţi de lipsa de perspective.

- Am terminat liceul tehnologic la Braşov, spune Alexandru Panciu.

- În ce domeniu?

- Tehnician megatronist.

- Şi ai lucrat ceva în domeniu, după ce ai terminat?

- Nu, n-am lucrat.

- Crezi că te ajută această diplomă?

- (pauză lungă) Da... sper să ajute.(...) O să încerc pe la restaurante.

- După ce am terminat liceul, acuma am 22 de ani, m-am angajat şi după care am avut iarăşi fracţii de întrerupere şi după care m-am angajat din nou, spune Oana Stoica.

- Ai lucrat altceva?

- Da, am terminat turismul. Şi am lucrat în domenii de... pază! Deci în domenii diferite, n-a avut nicio legătură ce am terminat cu ce am lucrat. Îmi termin facultatea pe limbi moderne aplicate şi după aceea în paralel să pot să profesez şi pe domeniul ăsta, spune și Şofariu Sorina. „O să-mi depun CV-urile pe internet, după aia în funcţie de locul în care mă aflu când termin facultatea şi momentul în care o să vreau să încep să profesez, o să merg şi la restaurante sau o să mă interesez dacă are cineva nevoie de angajări şi de personal. Mi-ar plăcea de exemplu şi să merg în Italia, cum am trăit 14 ani de zile acolo, mi-ar plăcea şi să merg să profesez acolo”, spune Sorina.

Reprezentanţii patronatelor susţin că generaţiile tinere nu mai sunt atractive pentru angajatori, deoarece ies nepregătite din şcoală. De cealaltă parte, salariile mici oferite în România nu încurajează tinerii să lucreze.

Adrian Izvoranu: „Asta face sistemul nostru de învăţământ: îmi trimite în piaţa muncii absolvenţi cu nota 10, cu nişte diplome atâta, care n-au nicio utilitate. Nu ştiu să facă nimic, nu poţi să-i angajezi la nimic”.

Dumitru Costin: „Dacă patronii din România consideră că vor să facă performanţă cu salarii de mizerie, atunci trebuie să îşi regândească întreaga politică de resurse umane şi întreaga politică de angajare. Nu mai merge în ziua de astăzi să plăteşti astăzi cu nişte salarii mizerabile, de asta nici tinerii nu se apropie de piaţa muncii(...)”

Specialiştii cred că, dacă sistemul nu va fi reformat, piaţa muncii se va confrunta cu o criză în deceniile care urmează.

Bogdan Iancu: „Am rămas cu o populaţie îmbătrânită şi cu o populaţie care e din ce în ce mai descalificată. Calificările care s-au obţinut în perioada comunistă la ora asta sunt perimate”.

Bogdan Hossu: „Dacă nu se va schimba sistemul, probabil că mecanismul de cuprindere a tinerilor va fi mai mic. Mai mult, ceea ce este periculos este că din ce în ce mai mulţi tineri, ceea ce văd şi ceea ce vor este să plece în străinătate. Asta înseamnă o pierdere structurală a societăţii româneşti”.

Potrivit Eurostat, în România, rata şomajului în rândul tinerilor este de 24%. Practic, unul din patru tineri nu lucrează. Absolvenții de liceu sau facultate îngroașă rândurile populației inactive. Mii de români trec anual de pe băncile școlii direct pe banii statului.

Sursa digi24

RĂCEALA

Cum 'prindem' răceala?

Când temperatura corpului trece de 37°C (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără vlagă şi simţi o durere în gât. atunci ştii că te-a prins răceala.
Toate cele prezentate mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit, însă te-ai
întrebat vreodată ce se întâmplă în interiorul organismului când eşti răcit?

Ce se întâmplă în corpul tău când eşti răcit?

Totul începe în momentul în care un organism microsopic (bacterie, virus, fung etc.) reuşeşte să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din cauză că am intrat în contact cu cineva bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul nostru - rezultând o infecţie. Drept urmare corpul nostru îşi mobilizează mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu
"invadatorii".

Cum se luptă sistemul imunitar?

Când organismele patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se eliberează o substanţă numită pirogen endogen, care trasmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura la peste 37°C - iar atunci spunem că avem FEBRĂ.
Când temperatura este la peste 37°C au loc trei fenomene:1. Celulele sistemului imunitar (leucocitele) devin mai eficiente - le creşte capacitatea de a neutraliza microbii.2. Creşte cantitatea de interferon din corp - o categorie de proteine naturale produse de sistemul imunitar, care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.
3. Se împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi virusurilor, deoarece majoritatea dintre ele nu pot supravieţui şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C .

Toate acestea se întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C .
Aşadar, observăm că febra este un mecanism de apărare al sistemului imunitar împotriva invadatorilor.

Pe lângă aceste trei simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute, însă şi acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului.

Iată în ce fel:* Apar stări de amorţeală, ameţeală şi lipsă de energie
În primul rând din cauză că organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l face cât mai eficient în lupta cu "invadatorii". Din acest motiv apare în corp o lipsă de vitamine, minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C, care este esenţială pentru sistemul imunitar, deoarece o leucocită (globula albă) foloseşte de patru ori mai multă vitamină C decât o celulă normală.
Iar în al doilea rând, se poate ca organismul să facă unele minerale indisponibile pe timpul infecţiei, deoarece unele bacterii care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrienţilor pe timpul infecţiei.

* Pielea devine palidă
Se întâmplă asta deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.

* Apare deshidratarea
Din cauză că organismul pierde multă apă prin transpiraţie, motiv pentru care e absolut necesar să bem apă (NU lichide, ci apă). Printanspiraţie se elimină toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.

* Curge nasul şi apare tusea
Asta se întâmplă tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul încearcă să elimine prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca autodetoxifiere mai pot apărea diarea sau alte stări asemănătoare.

Aşadar, după cum se poate observa, febra este un mecanism de apărare şi autovindecare al organismului, fără de care corpul nu ar putea face faţă infecţiilor. În aceste condiţii putem considera că "febra este prietena sănătăţii noastre". Din nefericire însă, majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sănătăţii.
Ce greşeli fac oamenii când au febră? Vor s-o scadă!

Cea mai mare greşeală (care din păcate, vine în primul rând din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural de apărare al organismului.
Imediat ce temperatura trece puţin peste 37°C , doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu medicamente pentru scăzut febra, de obicei paracetamol, iar în unele cazuri, vă vine să credeţi sau nu, se prescriu din start antibiotice.

Ce se întâmplă când suprimi acest mecanism natural?

Se pot întâmpla doua lucruri:1. Corpul încearcă din răsputeri să-şi ţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor administrate pentru scăderea febrei, iar până la urmă reuşeşte să omoare "invadatorii". E cazul în care omul tot ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal - e acea răceală uşoară care nu mai trece o dată.2. Organismul nu reuşeşte să câştige lupta cu "invadatorii", iar organismul ajunge să rămână infectat de anumite mircoorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca.
Ar mai fi şi a treia soluţie: moartea - când organismul nu face faţă provocării cu infecţia, iar
febra sare la peste 42°C .

Pe lângă aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt mult prea rar informaţi (de obicei nu sunt deloc informaţi). Bineînţeles că în industria farmaceutică există mai multe medicamente împotriva răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa doar de cele comune.
Efectele secundare ale medicamentelor

* Paracetamolul (acetoaminofenul - substanţă activă):
- În primul rând, când vorbim de febră, el nu face decât să prelungească boala suprimând mecanismul natural al febrei.
- În al doilea rând, a fost publicat un studiu care a demonstrat faptul că paracetamolul suprimă activitatea anticorpilor în lupta cu organismele patogene, făcând ca boala să dureze mai mult.
- În al treilea rând afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA se înregistrează în medie 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generate de excesul de
paracetamol. Mai mult decât atât, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dublează riscul de
infuficienţă hepatică.- Afectează rinichii. Statisticile arată că 15% din persoanele care fac dializă, au ajuns în această situaţie din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.
- Creşte riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation (GSH) din organism – un antioxidant care se găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a proteja plămânii.- Creşte riscul de hipertensiune. În urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei sănătoase (între 31 şi 50 de ani), s-a demonstrat că femeile care au luat medicamente cu conţinut de acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună, au avut un risc de hipertensiune cu 86% mai mare, decât femeile care nu luau deloc aceste medicamante.

* Ibuprofenul - substanţă activă din unele medicamente împotriva răcelii
- Într-un studiu făcut pe 10 ani, pe 114.000 femei sănătoase (între 22-85 de ani), în vederea identificării factorilor care contribuie la cancerul de sân, din acest lot 2400 de femei au făcut CANCER la sân în această perioadă. În urma investigaţilor oamenilor de ştiinţă a reieşit că administrarea zilnică de ibuprofen pentru 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care nu luau. În cadrul aceluiaşi studiu a reieşit căfemeile care au consumat aspirină zilnic pentru minim 5 ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ, decât femeile care nu consumau aspirină regulat.- La fel ca paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de insuficienţă hepatică şi icter.

* Aspirina
Deşi este mai rar prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia aspirină când sunt bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că oamenii au uitat că atunci când iau aspirină, au de a face cu un medicament şi nu cu o bomboană. Iată ce ne arată studiile despre aspirină:- Suprimă capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.
- Este asociată cu Sindromul Reye, în special la copii sub 21 de ani.- Creşte cu 27% riscul de a face ULCER, cel puţin aşa susţine un studiu făcut la Wester Sydney University , făcut pe 187 de pacienţi care consumau între 57 şi 325 de miligrame de aspirină pentru cel puţin o lună.

* Antibioticele
Antibioticele sunt un real PERICOL pentru sănătate, iar inconştienta cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că nici mulţi medici de familie nu au nicio rezervă în a prescrie antibiotice, chiar şi atunci când NU este cazul. Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar dacă în acel moment nu există infecţie bacteriană puternică în organism care necesită antibiotice, ci e infecţie cu virus. Dacă am ajuns să luăm antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm direct când suntem sănătoşi, vezi Doamne, pentru a preveni îmbolnăvirea.
Totuşi, în cazul în care mai sunt oameni, care nu sunt conştienţi de pericolul antibioticelor, urmăriţi câteva din modurile în care afectează ele sănătatea:- Dezechilibrează flora intestinală, deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida Albicans. De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida, poate apărea o întreagă gamă de afecţiuni: de la intestin iritabil până la CANCER. Mai multe despre acestea găsiţi în articolul despre "Candidoza sau sindromul antibioticelor".- Distrugerea sistemului imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei intestinale - care este de
fapt pilonul de bază al imunităţii.
- Prin administrarea antibioticelor pentru cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită
antibiotice, însă zicem c-o luăm preventiv ca să nu se agraveze răceala) vom face ca bacteriile să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce în ce mai severe şi chiar dacă vom lua atunci antibiotic, el nu va mai avea niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenţă.
- Un studiu realizat pe 3 milioane de persoane în 2008 a demonstrat că persoanele care iau antibiotice de 2-5 ori pe an, au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, în timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer, decât persoanele care nu iau antibiotice.
(Dacă "cineva" îmi recomandă să mă îndop preventiv cu medicamente când abia am febră de 38°C de la o răceală, ca să nu urce mai tare, îi recomand şi eu lui să ia antibiotice încă de pe acuma - tot aşa preventiv, ca nu cumva să facă febră. Cam ăsta ar fi principiul).

Aşadar, probabil vă întrebaţi ce fac când am febră?
După cum am mai spus, ferba este un mecanism natural de apărare al organismului care ne
ajută să luptăm împotriva invadatorilor. Ea este "prietena sănătăţii noastre" şi trebuie să ne folosim de ea cât mai înţelept cu putinţă pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.

Poate febra să ne facă rău?

Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu când este sub 40°C . Doar când infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C , ea devine periculoasă şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. ÎNSĂ când aceasta este sub 40°C (cum este în majoritatea cazurilor), ea este un mecanism natural de VINDECARE al organismului.

Totuşi, ce TREBUIE să facem când avem febră?

În primul rând este absolut necesar ca febra să fie foarte atent SUPRAVEGHEATĂ, deoarece când urcă peste 40°C ea reprezintă un pericol pentru sănătate şi este necesar să se intervină cu medicaţie.
Până atunci însă avem la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte secundare, care ne ajută să facem faţă cu brio răcelii. Iată care sunt acestea:
Tratamente naturale împotriva răcelii

Tot ce trebuie să facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca sistemul imunitar să lucreze eficient. Aşadar principala armă pe care ne vom axa împotriva bolilor este sistemul imunitar.

I. Dieta - sau tratamentul prin alimentaţie

"Medicamentul să-ţi fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicamentul" - spunea Hippocat, părintele medicinei, acum aproximativ 2500 de ani. Aşadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul răcelii se porneşte în primul rând de la DIETĂ.

a) Eliminarea zahărului din dietă, cel puţin pe perioada bolii.
Principala problemă în ceea ce priveşte carbohidraţii simpli (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză etc. - noi le voi numi generic pe toate "zahăr"), este că suprimă drastic activitatea sistemului imunitar:
- Scade cu 50% eficienţa celulelor macrofage - cele responsabile pentru mecanismul de
fagocitoză (procesul prin care globulele albe "mănacă" organismele patogene - bacterii
visursuri, sau fungi)- Urcă nivelul de insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) - care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.- Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.
- Hrăneşte organismele dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timpomoară "bacteriile bune" (probiotice), lucru care duce la scăderea imunităţii.

Zahărul dăunează şi persoanelor sănătoase slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai dăunător persoanelor deja bolnave. Astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei sănătoşi, şi cu atât mai puţin de cei bolnavi.
Din aceste motive, pe perioada cât suntem bolnavi ar fi bine să încercăm să reducem consumul de carbohidraţi, însă mai ales cantitatea decarbohidraţi simpli şi cu index glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, prăjituri, inclusiv mierea de albine), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează sistemul imunitar.

Totuşi pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe perioada bolii putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase etc.).

Aşadar, pe perioada răcelii vom avea o dietă:
- Fără zahăr, dulciuri, miere, prăjituri sau ciocolată.
- Fără sucuri (mai ales că unele băuturi "răcoritoare" conţin 7 linguriţe de zahăr la 250ml)- Fără exces de fructe dulci - conţin fructoză şi de aceea ar fi bine să nu exagerăm cu ele în
timpul răcelii. Bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum e LĂMÂIA) sunt chiar recoamndate.

b) Consumul de alimente bogate în vitamine şi minerale
În lupta cu "invadatorii" organismul face o risipă de energie şi nutrienţi, în special de vitamină C. De aceea noi trebuie să optăm pentru o dietă cât mai bogată în vitamine şi minerale.

1) Vitamina C
În ceea ce priveşte vitamina C, ea este esenţială deoarece sistemul imunitar are nevoie de o cantitate mare de vitamină C pentru a funcţiona, şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului imunitar (leucocitele) au nevoie de patru ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Din acest motiv vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din ALIMENTE şi nu la cea din PASTILE.

Acid ascorbic faţă de vitamina C
Suplimentele (pastilele) de vitamină C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe etichetă scrie Vitamina C.
Pe de altă parte, vitamina C provenită din alimente este formată din: Rutină, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P şi Acid Ascorbic.
Aşadar vitamina C din suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil şi pentru alţi nutrienţi).
(Necesarul zilnic de vitamină C pentru un om sănătos este de 60 mg)
2) Zincul
Alături de vitamina C, zincul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi are de asemena şi proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită metaforic "vitamina imunităţii", zincul poate fi considerat "mineralul imunităţii" .
Zincul joacă un rol important, atât pentru prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin menţinerea imunităţii puternice), dar este cu atât mai important în timpul febrei când sistemul imunitar este suprasolicitat.

Totuşi supradoza de zinc, care apare când se administrează doze de peste 150 mg până la 450 mg zinc, poate fi periculoasă pentru sănătate,motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc în defavoarea celor artificiale, adică să ne axăm pe ALIMENTELE bogate în zinc mai degrabă decât pe suplimente. Mai mult decât atât, sursele naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente, adică este absorbit mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei proveniţi din suplimente). Necesarul zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 15 mg.
* Alimente bogate în antioxidanţi

Pe lângă alimente care conţin vitamina C şi zinc, ar fi bine să consumăm alimente bogate în ceilalţi ANTIOXIDANŢI (ex. Vitamină A, Vitamină E, Co. Q10, Luteină, Licopen, Seleniu, Cisteină, Zinc etc.) - substanţe care apără organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului imunitar.
În ceea ce priveşte asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o reprezintă salata de legume.
Aşadar alimentaţia pe timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată de legume (minumim cinci sortimente de legume), fiind o sursă excelentă de antioxidanţi - care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se găsesc şi în fructe, ar fi bine să nu exagerăm cu ele, ci să optăm pentru antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp de boală.

c) Consumul de apă - cel puţin 2 litri pe zi.
În timpul luptei cu infecţiile corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se desihrateze. Pe lângă asta, persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea trebuie să consumăm suficientă apă, chiar dacă nu resimţim foarte tare senzaţia de sete.Atenţie: se consumă minimum 2 litri APĂ, şi nu 2 litri de LICHIDE, deoarce şi băuturile "răcoritoare" şi "vodca" sunt lichide, însă ele nu ne vor ajuta să ne vindecăm.

d) Folosirea alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene.* Usturoiul şi ceapa:
Usturoiul este considerat de către unii specialişti ca fiind "regele alimentelor", din cauza efectelor vindecătoare miraculoase pe care le are.
Substanţa activă numită ALICINĂ (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifungic natural, ajutând organismul în lupta cu "invadatorii", fără a avea efecte dăunătoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de sinteză). Pe lângă acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care: scăderea colesterolului "rău"(LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui, şi nu în ulltimul rând au efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor liberi).Atenţie: aici vorbim de usturoiul consumat crud şi nu de usturoiul din capsule.

* Propolisul:
La fel ca usturoiul este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă acestea, porpolisul întăreşte sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Mai mult decât atât, studiile arată că propolisul are efect antiinflamator, antialergic şi nu în ultimul rând, efect antitumoral (anticancer)provocând moartea celulelor canceroase, fără a le afecta pe cele sănătoase.

* Echinaceea
Întăreşte sistemul imunitar prin:- stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele "mănâncă" organismele străine care au invadat corpul)- creşterea eficienţei limfocitelor în lupta cu organismele patogene- creşterea numărului de celule T (sau limfocite T)
- şi nu în ultimul rând, creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobulină şi alte substanţe, care participă la buna funcţionare a sistemului imunitar.

Alte plante eficiente împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri:
* Muşeţel
* Muguri de pin
* Cimbru
* Ghimbir
* Şovârf (aka, oregano) etc.

Atenţie: deşi alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne forţăm să mâncăm decât atunci când simţim nevoia,deoarece organismul este oricum slăbit, iar îndoparea forţată cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia.
II. Tratamentul nealimentar

a) Somnul şi odihna
Este esenţial ca pe timpul răcelii să ne odihnim pentru a crea condiţii perfecte organismului în lupta cu organismele invadatoare.
Mai mult decât atât, somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare al organismului.
În timpul somnului celulele stricate sunt înlocuite, iar neuronii afectaţi trec printr-un proces de reparaţie. Mai mult decât atât, un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului imunitar.

Pe de altă parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar şi respectiv asupra sănătăţii generale atât la oamenii sănătoşi, şi cu atât mai mult la cei bolnavi.
Este important ca locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă multă căldură - pentru ca activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare cât mai eficient.

b) Expectorarea mucusului
Cu toţii ştim că atunci când suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi gâtului, lucru care nu demonstrează altceva decât să sistemul nostru imunitar funcţionează foarte bine.

De ce se formează un exces de mucus când suntem bolnavi?

Din două motive simple:1. Pentru a elimina organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la nivelul laringelui. Astfel, prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme patogene şi de alte substanţe străine ajunse la nivelul foselor nazale. Acesta este de asemenea un proces natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu diferite medicamente şi picături.
2. Pentru că atunci când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de mucus în întreg organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest fel. Aşadar creşterea secreţiei de mucus de la nivelul nasului este şi o dovadă că sistemul imunitar este pus pe treabă.
Pe lângă acestea se poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se întâmplă fie din cauza alergiilor, fie din cauză că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi e nevoie să fie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece frigul inhibă activitatea anumitor celule de la nivelul nasului, care are drept urmare eliminarea de mucus până în momentul în care intrăm din nou la căldură.
Este ciudat cum toţi oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului cu diferite picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a organismului - pe care nu ar trebui sub nicio formă să-l suprimăm.

Ce trebuie totuşi să facem?

Se ne suflăm nasul ori de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la nivelul nasului şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim - în niciun caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.

c) Stabililizarea nivelului de vitamină D din corp
Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în producerea a 200 tipuri de peptide antimicrobiene (componete ale sistemului imunitar care au rolul de a lupta cu infecţiile). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara.

De unde luăm vitamina D?

Avem 2 surse principale:1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare pentru 15-20 de minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea este indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor), atunci când avem probleme cu răceala, însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.
2. Dacă este iarnă şi nu avem parte de soare, cea mai bună sursă de vitamina D este PEŞTELE (în special tonul şi somonul, dar şi alte specii). Din acest motiv ar fi indicat să consumăm şi peşte pe perioada când suntem răciţi pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.Atenţie: Suplimentele de vitamină D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv pentru care ar fi bine să nu se consume decât, dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamină D din organism (prin analize) - pentru ca nu cumva să se ajungă la supradozaj.

d) OPŢIONAL: "Leacurile băbeşti"
Cu toţii ştim că atunci când ne îmbolnăveam la ţară, bunica avea mereu câte un leac miraculos prin care ne vindecam de răceală, fără să fi pus în gură vreun medicament artificial. Chiar dacă multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii.

Aşadar să recapitulăm:

Pe perioada răcelii.
1. Eliminăm total zaharurile simple din dietă (zahăr, dulciuri, sucuri).
2. Consumăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special vitamină C şi zinc).
3. Consumăm alimente şi plante antibacteriene: usuroi, ceapă, propolis, echinaceea, muşeţel cimbru etc.
4. Ne asigurăm odihna necesară.
5. Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.
6. Ne asigurăm necesarul de vitamină D.